Gazeta Transilvaniei, februarie 1890 (Anul 53, nr. 25-47)

1890-02-01 / nr. 25

EtMmt, AamLaisirauvnea n Tipoarafta: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scnsori nefrancate nu se pri- Manuscripte nu se re* trimite ! Birourile de aiud­uri: BraşovD, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü ín Viena ft*doif~* Moss*. U<utsen*t*in& Yogier {Qtto Moh*), Heinrich Schale):. Aloi? bcmdi. M.Dukes, A, Oppelik.J■ Dan- Heber;/: io Budapesta: .á. V. Gold­­berger,Autón Meid, Eckstein Herum: !nFrankfurt: G. L.JMnbe: în Ham* öurg: A. Steiner. i*Tetula inserțiuniloru: osenA farm on du pe o polenft v, er fi 80 «*.r timbru pentru­­» pu­blicare. Publicări mai «ies« dup» tarifa și învoiala K­eHein* pe pagina ill-m •› •erie M» pr. v. a. seu '■'*› unjiL › ti aBet a“ eae in fiecare »amte jemn­­ism-Umiiii. Pe unu anu 12 ti., pe sese iun) 6 fl., Pe trei luni 3 N. teatru România și străinătate !'›■ tină anu 40 franc!, pe ne»« luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. ■S­* prenumără la toate ofieiel. le»stare din întru și din atare și la doi. colectori. Aboiameituli pentru Brasovl: n administratiune, piața mar» Sr. 22, etttffiTiîn 1., pe unu aon l0 fi., pe sâfie luni 5 fl.t pe trei uni 2 fi. 50 or. Ou dusulu I» •asă. Pe unii anu 12 fl. pe ?ese înul 6 fl., pe trei bun 3 fi. I ni» esemplaru 6 or, v. a. 16 bani-ArAtii abonamentele •arb fi Oicerțiunile STUJtfi a plăti înainte. Nr. 25. Braşovt Mercuri, Joi 1 .(13) Februarie 1890. ^IJTTJXaT? LUI. împăcarea Celo-prmaiâ și Unii II. Etă cum continuă „Allgemeine Zeitung“ nimeritele sale apretiărî. E lucru curioşii, că cetimă în „Fester Lloyd": „In concordia or­ganisată dintre cele doue naţiona­lităţi boeme se află fără îndoiela unu elementu forte descompună­­toru şi nu trebue se se sufere, ca se urmeze alte descompuneri spre a dobândi prin acesta noue în­ţelege)']. “ Unu asemenea limbagiu tre­buia se ne surprindă la începută, dar acesta idea ciudată o va în­țelege omul, deca va avea în ve­dere, că astăciî in Ungaria tote evenimentele, măsurile și aşeze­­mintele politice se judecă numai din puncta de vedere ală statului națională maghiară strînsă cen­­tralisată. Ceea ce contracfice aces­tui ideală ală politicei ca­ii­nice ma­ghiare, sau ameninţă chiar ală de­­lătura, este combătută fără cru­ţare şi considerare. Astfel, apare şi „concordia, organisată“, care fi­­resce presupune înţelegerea între diferitele popoare, ca una „elementă descompunătoru“ faţă cu acea uni­formitate limbistică şi naţională pentru a, cărei realisare uisuescu cercurile conducetore ale Ungariei de afli. La aparinţă, m­­agh­i­arismulu unilaterală lucră cu mare succesu; „maghiarisarea“ se lăţesce, mai alesă oraşele în Ungaria, sunt­ lăudate ca adevărate pepiniere ale acestei transformări naţionale a Nem­agh­i­arilor­­. Corpurile legi­ui­­tare şi administraţia, biserica, şcola şi literatura, iliaristica şi societa­tea naţiunei maghiare stau în ser­viciulă acestei amalgamări şi con­topiri. Nu demultu s’au glorificată în dieta ungară isbencjile estraordi­­nare ale maghiarismului, au fostă lăudate cu mândria flicendu-se, că inştiinţele de naţionalitate ale Ne­maghiarii oră ar fi cu totulă neîn­semnate. Şi totuşi! Totuşi privitorului nepreocu­­patu i­ se pare ca şi când toate a­­ceste succese ale Maghiariloră nu’i potă de locă linişti. Adevărată, că în Ungaria, pe terémulu ceşti­u­­nei naţionalităţilor, domnesce aciî deplină linişte şi politicii sangvinicî m­ergă pană chiar a afirma, ca o „cesti­une a naţionalităţii oră“ nici că mai esistă aici. Ar pute omulă se invidieze chiar pe aceste suflete fericite, pentru optimismulu loră. Durere însă, că avemu mai multă causă pentru mari îngrijii). In Austria îşi dau silinţă a de­­lătura celu mai mare periculu in­­terioru printr’o pacînică înţele­gere. Astfel, statulu va ajunge la consolidarea interioră, a carei lipsă o simţia de multă, şi la o im­portanţă mai mare în afară. In cealaltă parte a monarchiei, din contră, sub velulă statului unitară maghiară, se continuă desbinarea naţională şi formeaza asemenea unei rane deschise şi mai departe una momentu ală slăbiciunei, care e cu atâtă mai ponderosu, cu câtă instiinţele politiciloră maghiari, în privinţa posiţiunei patriei loră faţă cu monarchia nu suntă nicî-decum de ună felă. Intr’aceea lucrurile în Orientu îşi facă calea loru şi-şi aruncă um­brele sale totă mai tare asupra Austro-Ungariei, ală cărei întregă viitură este condiţionată, prin po­siţiunea sa, de desvoltările dela graniţele sudice şi sudestice. Nu dicteză aici mintea sănătosă cea mai elementară, că omenii de statu se-şî dea silinţa de-a ţine la­olaltă şi de­-a desvolta câtă mai multă propriile puteri faţă cu eventuali­tăţile necalculabile ale viitorului ? Politica statului unitară ma­ghiară, nu se poate uni cu esis­­tenţa liniştită a celorlalte naţio­nalităţi în Ungaria. Statulă na­ţională maghiară centralizată nu poate da acestora popoare aerulu şi iutrementale de care au lipsa pen­tru vieţă, căci o întărire a aces­­tor­ popoare şi­ a naţionalităţii lor­ ar împiedeca realizarea scopului politicei naţionale maghiare. Care este urmarea? Continuă neîncredere, neliniştire durabilă, luptă necurmată, aci pe ţaţă, aci în ascunsă, în casulă din urmă şi mai îngrijitore, împrejurarea că cele 21­2 milioane de Români din Transilvania şi Ungaria nu i-au parte activă la viaţa publică po­litică a patriei lor­, şi că trăiescă aşa friconde in deplină înstrăinare, este totă aşa de îngrijitore, ca şi atitudinea nemul­ţămită a Serbi­­loru dela mâcră-nopte și a Slova­­ciloru dela meda-41-Și cumca cu miculu poporă ală Sasiloră din Ardelă nu s’a­ putută afla ună modus vivendi, acesta dovedesce nu mai puțină, câtă de neroditoare este politica strânsă na­ționala a Maghiariloră. Der cum se se intarescu în lăuntrulu seu unu stătu, care cuprinde în sine atâtea elemente nemulţămite? Decâ ter aceste poporaţiunî nemaghiare voru vede, că în partea austriacă a monarchiei fără a al­tera unitatea de statu necesară şi fără a păgubi pe Germani, ori po­­siţia internaţională a împărăţiei, a fostă cu putinţă a face astfelu de învoelî şi a crea astfelă de instituţiunî, cari ofer­ă tuturora poporeloră putinţa de-aşî susţine şi desvolta viăţa loru naţionala, s’ar pute ore, ca întâmplările acestea se nu înrîurescă asupra loru? „Pes­ter Lloyd“ are dreptu, din punc­tul seu de vedere, déca atribue „con­cordiei organisate“ dintre Ger­mani şi Cehi, o înfluinţă „descom­­punătore“. Terminându „dr. Zig­u mai releveza următorele: Certul dintre popoarele austriace a fostă o causă­ de căpetenie, care a făcută cu putinţă ca naţiunea maghiară se dea tonală în poli­tica monarchiei. Ea a păşită tot­­deauna unită în scopu şi în mij­­lóace, şi de aceea învingerea a tre­buită se fiă pe partea­­ei, pentru că Austracii erau desbinaţî între sine. Numai aşa a fostă cu putinţă ca Ungaria pe lângă totă minori­tatea locuitoriloru ei şi pe lângă tóate că are numai o mică impor­tanţă culturală şi economică şi con­­tribue mai puţină, totuşi a esercitat pănă acuma în afacerile monar­chiei o influinţă, care trece peste „paritate“ şi este chiar dominantă. Ne îndoimă forte, deci, şi în viitorii va fi aşa, deoarece se scie, că Germanii Cehii şi Polonii, nu­mai­ cu aversiune au privită la aceasta „preponderanță ungureascâ“ şi au suferit’o numai din causă, că ei inşişî erau desbinaţî. Ast­felu dér, „concordia organisată“ în Austria, poate se aibă asemenea unu efectu „descompunătoru“ și pentru posiția dominantă a Ma­­ghiariloru îrî monarchia. FOILETONULU­I GAZETEI 1'RANSILVANIEF. 116) LINIȘTEA. CASEI. lîomnnu, de 1. (). Panții. XI. Erau frumoase rlilele cătră sfirșitulft lui Iulie. Peste di bperii își vedeau de afaceri, er seara, când se recorea, eșiau adese­ori în cerdacula oaselor, și stau de vorba punendft la cale fele de felii de lu­cruri, care le veniau în minte. Vladfi şi cu Nicu treceau de obiceiu în altă odaia şi’şî povestiau amintiri din trecuţii şi astfel. Mitică cu nevastă-sa, cu cocoana Marita, neconturbaţi de nimenea, rămâneau singuri la masă. Era Duminecă. Mitică şi nevastă-sa ședeau încă la masă. ♦ 5 Amândoi ar fi dorită ca unulă dintre ei se rupă tăcerea, să începă vorba, să-și spună aceea ce avea de spusă și se se limpedescă între ei despre lucrurile, ce aveau de pusă la cale pe viitură. Din când în când se uita cocoana Marita la bărbatu-său, pregătită pentru a vorbi, dar fiindcă în acea clipă se uita şi Mitică la nevastă-sa, şi fiindcă la amândoi li­ se părea, că nu să audă câte ceva nou, îşi plecau privirile în­tocmai ca doi necunoscuţi. Mitică era mulţămită în sine, că Vladă era ple­cată încă, că se află în tovărăşia fiu-său şi că ’lă va mai pune la cale dându’i povețe bune, cu toate aces­tea i-ar fi plăcută mai bine, deca Nicu ar fi plăgatit și ar fi începută se’și vadă île studiu, că astfelă se termine mai repede, și să’le vadă la unu felii, ispră­vită gata pentru f­rumosa carieră de medică. Lucrulă acesta nu s'a întâmplată, căci Nicu nu’și pre batea, capulă cu studiulă. Elu scia, că tată-sâu are avere destulă, și se deprinsese cam ren cu vieța liberă dela universitate, și pe de altă parte vedea, că n are cine să’i ia socoteala despre ceea ce a făcută scu uia fă­cută și despre ceea ce ar avea să mai facă. Singură Vladă ar fi putută desluşi pe lioerală Mitică despre starea lui Nicu, dar el nu se amesteca, în acestă afa­cere, deoarece scia, că mulţi tineri se apucă mai pe urmă şi’şi termină cariera şi se facă omeni cum se cade. Esemple de acestea avea el, destule înaintea ochilor­. Nu-i vorbă, nici nu s‘a gândită Vladă la așa ceva, deoarece vedea, că Mitică nuar fi în stare să priceapă cum mergă trebile studiului, și de­ aceea elă ocolia cu vorba de câte­ ori boerală aducea lucru­rile ca Vladă să’și dea o părere. Băgase Vladă de semă toate lucrurile, cari se întâmplau în casa boerului, dar nu se ocupa cu nimică din acestea, cu deosebire acum, ciuu se simția elă după măritişulă Olgei. Cocoana Marița sta lângă bărbatulă ei și când, în cele din urmă, vru să începu vorba, se pomeni că Mitică vorbesce, de aceea asculta cu mare nerăbdare, căci scia că îndată ce va isprăvi, i­ se va da și ei prilejă să’și spună amarulă ce’lă avea la sufletă. „Mie ’mi place tare multă Vladă ăsta. Ilit vedi așa de seriosă, îlă veeji cu nisce idei așa de sănătose, iltt ved­i pururea cu chibzuială la vorbă. Trebue s- o ducă departe. Nicu ală nostru din contră, îmi pare că nu prea se pricepe în lucrurile lui; elă spune, că învaţă medicina şi’lă văd ţi din tote ale lui, că despre ori ce’ţi vorbesce, numai despre lucrurile lui nici­odată. Uite, Vladă, de pildă, câtă a venită în sată, s’a dusă pe la scoala din comună, a intrată în vorbă cu dascălulă, şi’ţi aduci aminte mai deunăde ce obser­vaţii la locă făcuse faţă de şcolă şi de învăţătura ce se dă ţăraniloră ?“ „Ei cum, ce vreai să d­ici ?“ începu Mariţa. „Cum să fiă? Forte bine. Nu putea şi Nicu ală nostru să se ocupe de lucrurile astea ?“ „Apoi Nicu se face medică.“ „Nu sciu, den, căci pră­a multă se învârte pe la m­oșiă, ca și cum nici n’ai­ mai avea de gâ­ndă să plece“. „Ei, păcatele mele, Mitică, scii că ești curiosă? Apoi pe Nicu să’lă compari eu Vladă, cu băiatulă lelei Smarandei? Ce ar avea elă să caute prin sată, ce se vorbescu elă cu profesorală din comună? Nu cumva ai pretinde ca elă, ca băiată bine crescută, se se pună şi în horă cu ţăranii ?“ Mitică era năcăjită, că nu putea veni cu vorba la aceea ce vrea să spună, şi­ astfel, a lăsată de astă­­dată conversaţia şi, trecândă la gospodărie, începu a spune despre trebile­ moşiei,, despre năcaşurile, ce le are cu slugile, despre pădurarul­ Marină şi despre alte multe de tote, câte se ivescă în încurcatele iţe ale economiei câmpului. Cocoana Mariţa asculta cam pe jumătate din cele spuse şi se juca cu ună păhărelă, ce era lângă ea pe masă. „Ei, ce este şi omulă!“ începu ea vorba şi clă­tina din capă. „Amă fostă şi iubi cu veselia în casă, şi astăzi ne găsimă aci ca nişce părăginiţi, fără nici o voiă... Acum, uite aşa, mă uită eu la tine, tu la mine, şi amândoi clăm fim din capă. Nu mai avemă par’că nici o voiă pe pămentă.“ „Scii că’mi pare rău? Ei, cum ai vre să fiu? Aşa a trebuită să se întâmple, aşa a trebuită să fa­­cemă. Nu tu îţi alergai într’una gura, că’ţî îmbătră-

Next