Gazeta Transilvaniei, mai 1890 (Anul 53, nr. 97-121)

1890-05-01 / nr. 97

Ridastlm, AdiBin­stratistea si Tiposcrafia: 3RASOVU, platck mare Hr. 22 Sorilor! nefiranoate nu se prn* saraofl. Manuscripte nu se re* trimită! Biiotrite­le anttoluri: Srafove, piața mare Hr. 22. Inserate mai primescă în Viena Eur­lfa Mos­se, Saasenstein ck Yoffler (B t­o Maas), dettvrich Schalek, Alois Hemdl, M. Dukes, A. Oppelik,J. Dan- Mberp. In Budapesta: A. V. Gold­­terrier, Anton Menet, Eckstein 3emai; «Frankfurt: G. L.Daube;\n Ham­burg: A. Steiner. î^eţială inaerţiuniloru; o seria f&fmandă pe o coloana 8 or. şi 80 cr. timbru pentru o pu- Publicări m­ai *iese .lupa tarifa si învoiala. Reclame pe pagina IlI-a o seria iO pr. v. a. seu -£Rî bani. „(iaseta* ese in flecare (ți Abonamente jeu­rt Ansstio-Ontaria: Pe ună ană 12 fi., pe sese luni 6 fl., Pe trei luni 3 NI. Pentn România si străinătate: Pe anii lună 40 frenci, pe aele luni 20 franci, pe trei Ioni 10 franci. Se prenumără la tote ofierele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentilă pentru Brasovt: la administraţ­iune, piaţa mare Nr. 22, etagrilă I.: pe ună ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cn cnsulă In casă. Pe ună ană 12 fl. pe sése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamentele ofttă ți inserțiunile suntă a se plăti înainte. Hr. 97. Braşovă, Luni, Marti 1­­131 Maiu 1890. Braşovu, 30 Aprilie st. v. Abia a aufiitu reptila bugetară din Clusiu glasulu văetătoru ală cucuveicei oficiose din Pesta, că statula acesta e plină de „naţio­nalităţi streine“, şi a şi începută şi ea se ţipe în contra „elemen­­telor­ streine“, cari „lucră la de­­rîmarea instituţiunilor­ statului maghiară. “ Lozinca este, ca „se se ’nde­­plinescă cu cea mai mare grabă lucrarea de transformaţiune şi ca se se pună edificiulu statului pe base naţionale maghiare la adă­­postă în contra streiniloră, cari îlu ameninţă cu totală ruinare.“ „Nemzet“ din Pesta susţine, că „naţiunea suntu numai Un­gurii“ şi că „naţionalităţile streine“ nu suntă egală îndreptăţite cu „naţiunea.“ „Kolozsvár“ se gră­­besce a trage consecinţele din acestă distincţiune şi o face acesta în felul­ seu, folosindu-se de cea mai tristă apariţiune în viaţa sta­tului acestuia, de emigrări, spre a justifica despotismul­ „naţiu­­nei. “ Cu totul­ ciudată şi strania este conclusiunea, la care ajunge foia clusiană. Prin emigrarea ţe­­raniloru români din Ardeld,­­ţie© ea, România se’ntăresce şi devine pe­­ţi ce merge ună stată totă mai puternică naţională. Ro­­­mânia are norocă, că nu e avi­­sată la elemente streine; ea se sporesce cu ună elementu, cu care unindu-se formăză ună cârpă ; ea de regulă apasă pe Jidovi, or pe muncitorii maghiari îi dă mai la cadă. De aci urmază, după „Ko­lozsvár“, că şi statulă „maghiară“ trebue se apese pe „elementele stre­ine“, căci e lucru învederată, că „numai acelă elementă poate sus­ţine statulă, care deodată cu pus­tiirea lui și el­ se pustiesce, or nu acelă elementă, care caută în vecinătate o patriă mai bună, mântuindu-se de pe corabia, ce se cufundă“. Astfel, de gugumanii n’ar me­rita nici cea mai mică atențiune, dar le relevămu numai pentru ca se se vefia, ce curentă nenorocită s’a produsă în diaristica maghiară, despre care fiice şi fata naţională săsescă din Sibiiu, că şî-a perdutit totă ruşinea faţă cu naţionali­tăţile. Contrafiicerile, ce le vedemă şi în espectorările reptilei din Cluşiu, suntă unu lucru obicinuită în pressa ungurască. Nici nu s’ar putea altfelă, când ea aperă o causă atâtă de nedrăptă și desperată. Remnindu la noroculă Româ­niei, „Kolozsvár“ fiice, că acesta nu e avisată la elemente streine. De aci urméazá logică, că statulu ungaru e avisată la elementele, pe care foile unguresc! le declară de „ele­mente streine“. Deca este der­avisată statulă la aceste elemente, care forméază majoritatea coversitare a popora­­țiunei lui, credă oare gazetarii un­guri, că voră putea face noroculă statului prin aceea, că voră prigoni și sugruma aceste elemente? Și-apoi oare la emigrări e vorba numai de elemente nemaghiare? Nu emigrază în statulă vecină, în România, şi muncitori unguri, şi mai alesă secui în proporţie rela­tivă multă mai mare ? Şi are emi­­grăză ei, pentru că nu le pasă decâ statulă se va pustii, ori pentru că nu-i pasă statului şi guvernului, că ei se pustiescă? Emigrările suntă cea mai viă dovadă, că statul­ acesta sufere de o grea bolă, de care nu e fe­rită nici „naţiunea“ şi care cu teorii nebune şi neruşinate, ca cele amin­tite, nu se va putè în veci lecui. Căci chiar de ar fi aşa, cum fiice „Nemzet“ cu codiţele lui, că adecă naţionalităţile din acestă stată ar­ fi „streini fără patriă“, stăpânirea ar trebui se procădă cu totulă alt­felă faţă cu ele, când scie că e avisată la ele. Dar aceia, cari propagă asemeni nenorocite teorii şi păreri, sciu foarte bine, că naţionalităţile suntă o parte integrantă şi încă partea cea mai însemnată în Ardelă şi Ţara ungurâscă. Sciu, că suntă băştinaşe şi au dreptulă de a pre­tinde se fiă egală îndreptăţite în tóate privinţele cu Ungurii. Dar fiindcă aceştia printr’ună norocă orbă au ajunsă se aibă afiî nu­mai ei în mână şi pânea şi cuţi­­tulă, cutăză conducătorii loră a spera, că acâstă stare de lucruri se va pute susţiie pentru veciă, cutază a crede, că Europa îi va sprijini! Deşartă speranţă şi credinţă. Alte naţiuni multă mai puternice şi cu adevărată cultură s’au încer­cată se înote în contra curentului firescă, dar tendinţele loră au fostă spulberate de puterea lui. Aşa va fi şi cu „lucrarea de transformaţiune“ a acelora, cari nesocotescu drepturile poporelor­, la care e avisată statulă ungară. Şi viitorulă va dovedi, că nici acestă stată nu e scutită de legile firesci, ce stăpânescă tóte celelalte state, şi că numai în egala îndrep­tăţire îşi va pute afla mântuirea. Conferinţa preoţilor­ din districtul­ protopopesec ai­ Beiu­­şului. Petranî, 10 Maiu 1890. Ştim. Domnule Redactorii! Vă rogă să binevoiţi a publica în colonele preţuitei foi „Gazeta Transilvaniei“ urmatoarea însdiin­­ţare : Preoţii români gr. cat. din dis­­trictula protopopescă de Beiuşă au fostă dera primii, cari s’au în­­trunitu într’o conferinţă districtuală în causa scólelor­ nóstre confesionale, de multe­ orî atacate prin inspectorii re­gesei, şi în specie în causa gimnaziu­lui gr. cat. română din Beiuşă, care s'a atacată în fundamentală seu prin ordinaţiunea ministerială din 22 Iu­lie 1889. Conferinţa s’a ţinută în 29 Mar­tie st. n. a. c. în parochia de Fe­­nişă sub presidiulu Rucismului D. protopopă Augustina Antalu,parochă în Beiuşă, fiindă de faţă următo­rii On. D. preoţi districtuali: An­tonii­ Palladi, din Fenişă, Augustina Balaşiu, din Fizişă, Antoniu Pap­­falvi, din Delanî şi Dragotenî, Georgiu­­Marianu, din Presaca, Au­­gustinu Tardiu, din Negru, Demetriu Nistoru, din Petranî, Dionisiu Vă­­cărescu, din Valanî, şi Augustina Antalu jun. din Uilacă. Era o representaţiune de totă măreţa, de totă surprincj­etóre, a vedé aceşti bărbaţi blânfiî, aceşti bărbaţi dedaţi a suferi rane grele, dedaţi a suferi fără căinţă şi foame, şi sete, şi asupriri nedrepte, se vefii aceşti bărbaţi, conduşi întru tóté de spiritulu moderaţiunei şi abnegaţiunei, deodată cuprinşi de simţementulu indignaţiunei celei mai vehemente faţă cu „illegali­­tăţile flagrante“ comise în contra elenorieloră celoră mai preţuite ale poporului română, şi arfiendă în flacăra unei însufleţiri sânte pen­tru limba loră română, care „este ces­­tiune de vieţă pentru ierarchia nostră, pentru Biserica nostră.“ Ca resultată ală acestei con­sultări însufleţite s’a adusă urma­torea decisiune: Noi preoţii gr. cat. români din districtură protopopescă ală Beiu­­şului, adunaţi în conferinţă dis­trictuală, ne simţimă răniţi în modulă celă mai tirană în inimile noastre prin atacurile ce se intenteză de ună timpă încoce în contra şcolelor­ noastre con­fesionale şi în specie în contra carac­terului catolică şi română ală gimna­stului din Beiuşă, prin cari atacuri se intenţioneză ruinarea crescerei fii­­loră noştri. — Dreptă aceea cons­­trînşî de necesitatea apărărei ce­­loră mai nobile interese ale reli­­giunei şi culturei fiiloră noştri, declarămă de faptă violentă, contrară legei naturale şi legei positive dumne­­c­eescî, contrară chiar şi legiloră clare ale patriei nóastre, ori-ce încercare, pro­venită de orî-unde cu scopă de a stră­muta sau­­plane a nimici caracterulă catolică şi română ală şcoleloră nóstre confesionale, şi în specie ală gimnastu­lui din Beiuşă, declarându-ne gata spre ori-ce jertfă întru apărarea legală a caracterului şi esistenţei acestor­ in­stitute de interesă vitală pentru naţiu­nea şi Biserica nostră. — Ca însă acestă apărare se pota avea una resultată mai îmbucurătoră prin unirea puterilor­ împrăştiate; ca lupta nostra suscepută spre apă­rarea credinţei şi culturei popo­rului nostru se fiă lupta sântă a unei legiuni bine organisate, ală căreia capă cu prudinţă duce la învingere însufleţirea ostaşiloru subordinaţî, decidemă se se în­­drepteze din acâstă conferinţă o rugare cătră Ilustrissimulă nostru Episcopă diecesană, ca să bine­­voiescă graţiosu a conchiama în tim­­pulă celă mai deaproape ună sinodă diecesană, în care să se statorască modulă şi mijloacele apărării şco­­lelor­ noastre confesionale, şi în specie a gimnasiului din Beiuşă şi încâtă afacerea congruei se col­­portază în filare în diferite combina­­ţiunî, şi acesta causă să se pună spre consultare. Ni­amă ţinută de datorinţă a da publicităţii în coloanele preţui­tei noastre „Gazete“ acea decisiune mai cu seama acum, când afacerea şcolelor­ din Niru-Adona, Niru-Ac­adu şi St.­Georgiu-Abrana justifică în modulă celă mai tristă acţiunea nostră. Primiţi, Onor. Domnule Redac­­toră, esprimarea stimei mele dis­tinse şi salutarea mea naţională! Ală Domniei Vostre serva plecată: Demetriu Nistoru, notară districtuală. JDI3ST Toile rusesc! şi Bosnia şi Herţegovina. Ama amintită de atâtea­ orî, că foile rusesci dau mereu nutrementă agitaţiu­­nilor­ din Peninsula Balcanică şi în tim­­pul­ din urmă se ocupă cu multă pre­dilecţia de sartea Bosniei şi Herţego­­vinei, pe cari ar voi bucurosa să le scotă de sub stăpânirea austro-ungară. Privi­­toră la deputaţiunea constătătore din câţi­va begi, care ar avea să merga pe la curţile europene, observase deja „Köln. Zig.”, că ea nu va fi primită la nici ună casă în ministerială de estenne din Berlină. Faptă însă e, că pănă acuma nu se scie nimica sigură de-o astfelă de deputaţiune. Cu tote acestea se vorbesce, că deputaţiunea din vorbă totuşi va pleca, deşi nu la toate curţile europene, dar la Constantinopolă şi Petersburg, si­gură că va merge. Privitoră la aceasta „Times“ scrie într’unul­ din numerii săi mai noi următorele: Semi-oficioasele ru­sesci au începută deodată o adevărată erupţiune vulcanică în potriva Austro- Ungariei, pentru ocupaţiunea Bosniei şi Herţegovinei. Ele nu potă s’o facă acesta fără de a fi inspirate din parte oficiosă şi astfelă putemă observa cu dreptă cu­vântă, că guvernul austro-ungar cuprinde totă acelaşă locă în provinciile ocupate, ca guvernulă britanică în Egipetă, înainte de ce Austro-Ungaria ar fi provocată să evacueze provinciile, oare­care putere trebue să-i reîntorcă sumele, ce le-a chel­tuită de fiece ani încoce, şi să ia răs­punderea pentru susţinerea ordinei în provincii. Porta nu este în stare să ia asupra sa răspunderi financiare sau po­litice faţă de Bosnia şi Herţegovina şi fiindcă chiar se bucură, că o dată din marile ei aceste provincii, agitaţiunea foiloră rusescă în potriva ocupaţiunei austro-ungare amă pute-o numi fără de sfială ună nonsens. Nu e pericula î­ ­u toate asigurările fiiarelor­, că emigranţii bulgari desvoltă o mare acti­vitate în Serbia şi că e probabilă înce­­putul­ unei acţiuni din partea Serbiei în contra Bulgariei, o telegramă din Bel­grad spune, că în cercurile conducătoare de acolo se constată, că raporturile faptice nu dau de locă cause la seriose îngri­jiri şi că nu se scie chiar nimică, ca ac­tivitatea emigranţilor­ bulgari să se fi mai mărită. Se fiice, că guvernulă sârb­a primită încă înainte de Pascu incunos­­c din ţări, că emigranţii plănuescă niso© manevre de natură neîngrijitore în Ser­bia şi Turcia. Guvernulă sârbescă mai departe este firmă decisă de a nu suferi pe teritoriu să serbescă nici o agitaţiune seu conjuraţiă în contra statului vecină ba încă deja de multă a ordonată prefecţi­­lor­ din districtele aproape de frontieră, ca să împedece în totă chipulă ori pe

Next