Gazeta Transilvaniei, iunie 1890 (Anul 53, nr. 122-146)

1890-06-01 / nr. 122

Braşov­, 31 Maiu st v. Evenimentula cela mai impor­tantă ală cailei suntu declaraţiunile, ce le-a făcută ministrulă de es­­terne conte Kalnoky în comisiunea bugetară a delegaţiunei austriace asupra raporturiloră monarchiei nóstre cu puterile mari şi mici. Cu multă încredere a accen­tuată d-lă Kalnoky, că alianța pu­­terilor­ centrale nu numai că nu s’a slăbită, ci s’a mai clarificată și întărită și că raporturile Aus­­tro-Ungariei cu Germania nu mai lasă nimică de dorită. Cu ocasiu­­nea acesta ministrulă de esterne a făcută „energicului“ împerată ală Germaniei m­ă complimentă din cele mai măgulitore, eihcendă că individualitatea sa pronunţată eschide orî­ce îndoieli în legăturile strînse dintre ambele împărăţii. Totodată a asigurată, că retrage­rea prinţului Bismarck n’a adusă nici o schimbare în raporturile aces­­toră state. Din declaraţiunile de mai sus, se poate conchide, că contele Kal­noky consideră afli raporturile cu Germania mai sigure şi mai clare, decâtă erau pe timpul­, când se afla prinţulă Bismarck în fruntea guvernului germană. Tată aşa de mulţămită este ministrulă de esterne şi cu decla­rările, ce le-a făcută de curendă cabinetulă din Roma în favoarea triplei alianţe, dar nu nega că duşmanii acestei alianţe au încer­cată şi încerca mereu a­ o sparge şi a deştepta îndoieli şi neîncre­dere în esistenţa ei. Se vede de aici, că în timpul­ din urmă ca­binetulă din Viena a avută se lupte cu multe intrigi, ce s’au ţe­sută în potriva triplei alianţe şi cari, după mărturisirea lui Kalnoky, se mai continuă şi acuma. Raporturile cu celelalte state mari ministrulă de esterne le gă­­sesce pe deplină mulţămitare, şi pe basa acesta speră, că orî ce pericule s’ar ivi, se voră pute aplana în favoarea păcii generale. In ce privesce statele mici ră­săritene contele Kalnoky a vor­bită întâiu de Bulgaria, apoi de Serbia şi în urmă de România. Pentru Bulgari d-lu Kalnoky n’are decâtă cuvinte de laudă; ei,­­zise elă, continuă a se consolida în totă liniştea, susţiindă raportu­rile cele mai bune cu vecinii şi mai alesă cu Turcia suzerană. Astfel, creditulă Bulgariei şi bună­starea ei va cresce pe­­ţi ce merge şi viitorulă ei, care zace în pro­pria ei mână, pare asigurată. Cu Serbia d-lă Kalnoky nu e mulţămită. In bunăvoinţa guver­nului și a regenței serbescî de a întreține cele mai bune raporturi cu monarchia noastra nu se îndo­­iesce, der autoritatea loră nu este atâtă de tare ca să poata pune stavilă curentului dușmănosă Aus­tro Ungariei, ce s’a ivită în Serbia, de când cu abdicarea regelui Mi­­lano. Intreaga pressă serbeasca, care se bucură de cea mai mare li­bertate, este ostilă monarchiei noastre, crice d-lă Kalnoky, și așa raporturile cu micuță regată s’au încordată. „Nu va fi vina noasta“, cjice ministrulă, „deca în viitoră atitudinea noastra față cu Serbia nu va mai fi atâtă de prevenitoare.“ Spre a se evita aceasta d-lă Kal­noky cere dela guvernulă și re­gența serbeasca dovecjî, că posedă și autoritatea a-șî aduce la valoare asigurările. Aceasta nu eschide ca Serbia să susțină bune raporturi cu Rusia, cari le doresce și con­tele Kalnoky. E învederată, că contele Kal­noky și-a dată toata silința, ca mustrândă pe Serbi se cruțe sus­ceptibilitatea Rusiei, care îi pro­­tegeaza acuî. Numai așa se poate esplica, că d-lă Kalnoky face res­­punetătore intreaga pressă serbeasca pentru atitudinea șovăitbre a gu­vernului serbescă. Der guvernulă serbescă sus­ține într’o notă, ce a trimis’o la Viena în urma declarațiilor­ lui Kalnoky, că nu s’a petrecută ni­mică în Serbia ce ar putea să con­turbe raporturile ei amicale cu monarchia noastra și declară, că cu toate măsurile de represiune, ce le-a luată guvernulă ungurescă cu privire la importulă de porci, guvernulă serbescă va rămâne credinciosă declarărilor­ sale de mai înainte. In sensul d­espunerei contelui Kalnoky, Austro-Ungaria nu se mai poate mulțămi cu aceste de­clarări platonice de amiciția ale Serbilor­. Ce va face doar ca să primeasca și dovezile dorite ? Aceasta e greaua întrebare a momentului. Cu România, ciise d-lă Kal­noky, monarchia susține cele mai amicabile raporturi; numai rapor­turile comerciale-politice stagnează și, ceea ce e mai tristă, d-nulă Kalnoky constată, că nu s’a aflată încă din nici o parte modulă spre a ieși din aceasta stagnaţiune. Tristă de tată! Care să fia causa? Dom­­nulă Kalnoky o indică indirectă vorbindu de „vecinulă germană“, cu care trebue să se stabilescă în viitoră mai bune raporturi comer­ciale-politice. Atunci poate se va afla şi cheia pentru îmbunătăţirea raporturilor­ comerciale cu Ro­mânia, care, cum crise delegatură Lupulă din Bucovina, are interese omogene cu monarchia nostră. FOILETONUL­ „GAZ. TRANS.“ Paula Sudram. Novelă, de li. Tharau, trad. lib. de T-va.Ua. Se apropiau sărbătorile Crăciunului, timpii, precum își închipuia Margareta, bogata de bucurii liniştite. Antipatia lui Sudram cătră ori ce lucru şi cheltueli zadarnice se dovedi şi în casul­ acesta, căci pe fiica lui adoptivă o crescu departe de numeroasele trebuinţe de pri­­sosit, întră cari suntu crescuţi cei mai mulţi copii din cfirile nóastre. Astfel, Margaretei îi rămase necunoscuta în totă splendoarea lui obicinuitulu pomi de Cră­­ciunu ala caselor­ avute, încărcate cu jucării prețiose, ci mai târdiu străluci­­toarele decorații de balai. Cu toate acestea în seara Crăciunului era în atelieru una minunata poma de Craciunu, împodobita cu lilii albe și cu nenumărate lumini, ce ardeau, or pe ta­­petula de muschiu la rădăcina pomului Margareta afla totdeauna o jucăriă simplă, mai tarcfiu o carte, o gravură de-a ar­tiștilora vechi, ori modelul­ unei statue renumite, dreptu dara dumnec­eesca, ce-i era destinata în acea efi şi P0 C&re trebuia să’la păstreze. Altfela era ceremonia Crăciunului în copilăria ei şi altfela în juneţa sa, când ’i era permisa să adune în jurul­ ei unu numeri de orfani, spre a le îm­părţi daruri şi la a carora întrunire a petrecuta multe ore fericite. In anula acesta încă se ocupa Mar­gareta cu asemenea pregătiri, dar se plângea adese­ori, că-i lipsesce disposi­­ţia pentru festivităţi. Ea nu putea nici decâtă să-şi asemene presentul, cu tre­­cutul­, şi o presimţire durerosă ’i spunea, că nu va trece festivitatea aceasta, fără de a nu se decide asupra sorţii sale. Cu câta mai multă se apropia­­fiua Crăciunului, cu atâtă mai multa se în­­tăria fiinţa mirelui în acesta presim­ţire a ei. Se vedea, ca’la predomnesce o mare mişcare interioră. Ela venia şi mergea ca m­ult ce e chemată a folosi fie­care moment cu lucrurile lui aşa, încât nu-i ră­mânea timpu nici de a se odihni, nici de a­ se cugeta. Tot­deodată ela îşi arăta faţă de ea deplina lui consideraţiune mai multa ca pănă acum. „încă nici-odată“, cfi0ma Margareta, „n’a fosta ela aşa de blânda şi de bună faţă de mine; nici-odată aşa de abun­denta în nenumărate şi mici atenţinl, cu care totdeauna mă incunjura şi pe cari acuma sciu să le preţuesefi mai multa ca ori şi când.“ Dânsa îşi propuse deci, ca, dreptu cela mai buna dara de Craciuna, dănui­­torului tuturora bunătăţilora, să-i ofere o inimă mulţămitore pentru o sarie, de care multe aru putu-o invidia. Sera de douătreci şi patru Decemvre sosise. Margareta în onoarea festivităţii şi-a depuso doliula şi s’a îmbrăcata în albii, cum soia că-i place mirelui ei să fiă în acesta sără. Ea avea o minunată şi înălţătore disposiţiune sufletăscă. I­ se părea, ca şi când deja rugăciunea ei i-ar fi ascultată; aşa de pacinică, aşa de veselă îi bătea inima. Mai că doria, ca încă astăzi să păşăscă cu Sudram îna­intea altarului; astăzi încă să pronunţe pe buze cuvântul, ce-o va lega pe veci cu elă, aşa de mângâiată se simţia, aşa de sigură într’o putere, ce era mai pre­sus,t şi mai tare decâtă a ei proprie. Era obiceiulă casei, ca tatălă ei să aşeze pomul­ de Craciuna, pe când Margareta sta aşteptândă în altă odaiă pănă o chiama. Astăzi veni eră mai cu­­rândă ca altădată. Era ore momentulă armoniosă ală festivităţii ceea ce-i lu­mina trăsurile feţii sale ? — seu luminile pomului Crăciunului făceau să - i strălu­­cască faţa? „Nici-odată“, Zis0 uimita fetiţă, „nu l’am vădută aşa de frumosă, nici-odată aşa de tînără.“ Şi cu ună timbra deosebită, ce-i cu­tremura vocea, Zise ele: „Margarete ! încă înainte de a se aprinde luminile Crăciunului, am ună dară pentru tine,— o scrie.“ „O scrie?!“ întreba cu îndoiela pri­­vindă spre elă. Ce scrie ar mai putea exista pentru dânsa, și încă una îmbu­­curătore? își gândia ea. (16) IDI3ST .A.DF’.A.IEB.Â.. Capriv] despre Bismarck. In ședința comisiunei militare dela 9 Iuniu n. cancelarula germană Caprivi a ţinută o vorbire, în care a atinsu şi retragerea lui Bismarck. „Retragerea lui Bismarck din serviţiulii statului“, zpse Caprivi, „a lăsaţii în urma sa astfel­ de relaţii, cari după natura lor, nu suntu aşa de sigure, cum erau atunci, când încă figura lui vrăjitore sta înaintea lu­­mei. O milă de lucruri deosebite, cari în sine s’ar părea că au rămasa aceleaşi, aparii deodată însoţite de totul atâtea semne de întrebare, pe când ele înainte de retragerea lui erau provăcfute cu săm­­nul­ esclamaţiunei. înţelegi! pre bine, de ce D-Vostre ați dorita ca se nu se întâmple astfelu, seu barenui de ar veni elit erășl la loculu ce l’a părâsitu (vii con­traziceri) ; der odată totu trebuia se se întâmple aceasta și astfelu s’a și întâm­­platu. Și cele mai simple lucruri acți noue ne suntu férte grele, fiind-că greu­tatea lui (a lui Bismarck) nu mai cade în cumpănă.... Lăsaţi să mai frecă încă unu ani şi atunci, deci va fi de lipsă, voiu lua posiţie în potriva contrastelor, cu o desăvârşită plăcere de luptă. Acţi încă stau înaintea luptei încătuşată.“ In decursul­ desbaterilor, Richter a mai observată următorele faţă cu Bis­marck : „Retragerea principelui Bismarck a fosta o necesitate necondiţionată, la reîntorcerea lui nici că se mai pote gândi. Pentru pace ar fi cu multa mai folositorii, decă în Friedrichsruhe „s’ar face mai puţină politică esternă.“ Acea declaraţia a cancelarului Caprivi, prin care cere să i­ se dea pace timpii de­ unu ani de clăi) nu e tocmai înșelătore (Ila­ritate.) Din puncta de vedere al­ parti­dei oposiția ar trebui să­ le silescă cu atâta mai vârtosi. Noi însă aceasta nu vom­ face-o, fiind­că noi nu aflam­ viața politică în descoperirea astora felii de contraste...“ Deschiderea cǎilor­ ferate stra­tegice germane. Șeful al statului majoră generala ala armatei germane, generalulu de cavale­­ri, contele Waldersee, a plecata la Ba­den ca să deschidă căile ferate strate­gice din sudulu Germaniei. Despre în­semnătatea acestora căi ferate scriu foile germane. „Prin liniile ferate nou construite, respective reconstruite, Germania sudică dispune acum de şepte căi ferate cu două ronduri de şine pentru transportulu trupe­­­lor­ dela ostu cătră vestii, și anume li­niile : Mainz-Frankfurt-Hof, Mainz-­Wurz­­burg-Eger, Mannheim - Crailsheim - Eger, Germersheim - Bietigheim - Regensburg, Karlsruhe-Stuttgart-Ulm-Passau, Strass­­burg-Villingen-Ulm-München, Mühlhau­­sen-Leopoldshöhe-Aulendorf-München cu ramurile Weizen-Immerdingen și Tuttlin­­gen-Beuren-Sigmaringen (aflatore in con­­strucțiune.) Linia aceasta din urmă mai are scopul­ a evita drumul­ prin Elve- „IMuc«ta* eae î» fiă-care tți. Awaamte putu Aum­ t i i ia: Pe anti anti 12 it., p» fi» lom 6 1., Pe trei luni 3 fl. Fun­ Somalia ii strainitata: Pe unu anti 40 frinil, pe lese luni 20 frânei, pe trei luni 10 franci. Se prenumer& la toate oficiele poștale din Intru și din afarâ și la doi. colectori. Afectaiu­tui petin Bratoni, la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiulu I.: pe unu anu 10 fl., pe șase lun 1­5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusulu la «aii. Pe unu anu 12 fl. pe lese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esempl&ru 5 or, ▼. a. eeo 15 bani. AtAta abonamentele oAtu -s'. Inaerțiunile suntu a se plați înainte. Jife6'.Ulff, A BilUtrti Ilii Si ff5?STHfl- ’ ' BRAȘOVU, piața *ai*e Nr. 22 *riB ri nefranoat* nn **i pri­me«, ou. Manuscripte nu le re­trimita ! Blmnii !I indici: Bra ovă, p­ata mare Nr 22 Inserate mai t­rimescu in Vlena ' udo,fn Heste En­isenstein A Talge ‘ ' f rtto Man*), «m» Schalek, Aliis Hernd )M.I­mkes,A, OppeUk,J. D. n­­nebtrg'\n Bo­tuput&f 4. Y.Qol­­­bergrrAn #n Siezet Eckstein He'+at: In frankiert: (f. L. Dnub ,*Tn Ham­burg: A. Sie­ne“. Tretulă imnert, aniiora; o aeria fiarmonda p« o eoloaná fi er. s' TO er. îmbin pentru o pu­­blicare. Publicăr» mai deaa după tanfá fi iagoiaia- ReeUme p* pagina DI a o aere& 10 or. ▼. a. seu BO ani. Nr. 122. BrașovU, Vineri 1­­13i Iunie 1890.

Next