Gazeta Transilvaniei, iunie 1890 (Anul 53, nr. 122-146)

1890-06-01 / nr. 122

Pagina 2 GAZETA TEA­NSILVANIEI. Nr. 122—1890. ţia, fiind­că Elveţia poate veni în situa­­ţiuni politicesce forte panice, dacă lă­­sându a trece trupe prin ea s’ar consi­dera acesta ca o călcare a neutralităţii. Prin nouăle linii, Germania sudică e acum legată cu vestule, nu numai prin trei (ca la 1870), ci prin şapte căi ferate cu totul­ independente şi deplinii des­toinice de ori­ce prestaţiune, şi neivin­­du-se caşuri neprevăzute, e în stare a’şi arunca la timpii puterile combatante peste Rină, care poate fi trecută în rada Germaniei sudice pe şese poduri tari de căi ferate şi pe două traiecte cu vaporul­. Gu totul­ se află pentru unii eventualii marşă strategicii de - alungulu graniţei germane nouăspredece trecétóare cu calea ferată peste Rină, şi şesespreZece căi ferate (în 1870 numai nouă) prin rân­durile duple de sini ce merge dela osta spre vestit la disposiţiunea trupelor­. Nou atentată în contra Ţarului, ziarul­ „Daily Telegraph“ aduce o telegramă, în care este vorba despre una nou atentată în contra vieţii Ţaru­lui. In urma comunicatului fetei engleze, nu numai nihiliştii de afară, ci şi cei din Rusia desvoltă o mare activitate şi iau toate măsurile de lipsă, ca la ună semnă dată să producă o mare esprosiune cu dinamită. Poliţia din Petersburgă a fă­cută mari descoperiri în direcţia acesta şi a constatată, că conjuraţii au furată din magaziile militare aflătore în sătulă Begletti ca la 210 funţi dinamită şi 400 cartuşe cu diferite materii esplosive. E lucru forte firesc, deci, decă poliţia din Petersburgă, în urma acestei descope­riri, se află în mare agitaţie, dar cu toate astea e de convingerea, că vieţa Ţarului de astă-dată va fi mântuită. Ţarul­, în urma acestei descoperi, a luată măsuri ca să fiă străjuită ca nici­odată. O desminţire. „Pol. Corr.“ primesce din Petersburg spirea, că în cercurile politice de acolo se combate cu hotărîre idea, că Rusia ar fi aplicată a se apropia de Germania, decă Germania va da Rusiei mână li­beră în Bulgaria. Rusia, fjică politicii din Petersburgă, n’are lipsă ca să i­ se dea mână liberă în Bulgaria, fiindă­că ea se ţine în reservă faţă cu Bulgaria, pănă când desvoltarea evenimentelor o va sili pe Rusia la o acţiune cu succesă. O strînsă legătură între Petersburgă şi Ber­lină ar conturba echilibrul­ europeană şi asta ar periclita şi apropierea dintre Rusia şi Francia; întâlnirea Ţarului Ale­­sandru cu împăratul­ Wilhelm nu va în­­râuri de loc­ asupra politicei rusesce; întâlnirea aceasta la totă casulă va fi fo­­lositoare pentru bunele relaţii dintre Ru­sia şi Germania, dar nici vorbă nu poate fi, ca ea să facă o schimbare esenţială în raporturile puterilor­ europene. Rusia află bazele sigurităţii în libertatea acţiu­­nei sale faţă cu toate statele şi în apăra­rea bunei înţelegeri între ea şi Francia, tocmai aşa, precum Germania îşi află si­­guritatea sa în susţinerea triplei alianţe pentru durată. In zadară se cugetă; privirea ei era mai multă uimită decâtă curiosă. Şi to­tuşi da­ scia, că acea scire trebuia să fie decisiunea asupra săvîrşirei legăturei ei, ca dară, — „ca scire“. Putea ea să ascundă, că vestea nu-i îmbucurătore pentru dânsa? In disposiţia ei de astăzi mai că se înşela în propria-i bucurie! Ca ună copilă ascultătoră îşi puse Margareta mâna în mâna lui. „Eu sunt decisă“, zise dânsa ridi­­cându-şi privirea spre elă. Elă o contemplă cu admiraţiune şi ca ună fulgeră aşa îi deşteptară cuvintele ei sentimentele lui. Elă totdeauna în tóate a înţeles’o, acum însă n’o înţe­legea. Plină de iubire îi netezi Sudram mâna, ce-i era încă în a lui. „Eu credă, că tu încă nu mă înţe­legi, Greta“, Zise elă zîmbindă. „Eu vor­­biamă de ună dară, ce ţi’lă aducă — nu de ună dară, de o jertfă din partea ta.“ (Va urma.) Expunerea contelui Kalnoky făcută la 9 Iuniu In comisiunea bugetară a dele­­gaţiunei austriace, înainte de a întră în meritul­ lu­crului, contele Kalnoky Zise» că nimeni nu se poate îndoi Într’aceea, că direcţia generală a politicei noastre, precum şi basele ei fundamentale au rămasă ne­schimbate. Politica nostră n’ar merita numele de politică, decă din douăspre- Zece în douăspreZece luni s’ar ivi în ea schimbări. In cadrul­ direcţiei generale la totă casulă se potă închipui schim­bări şi aici ministrulă trebue să cons­tate, că alianţa cu puterile centrale eu­ropene nu a slăbită, ci din contră ea s’a limpezită şi mai bine, s’a înrădăci­nată şi s’a întărită şi mai multă. Ministrulă nu întârzie a declara, că raporturile noastre cu Germania nici­odată n’au fostă mai intime, mai tari şi lămurite ca acum. Nu puţină a contri­buita la acesta domnitorulă cu mari ap­titudini şi forţe energică, care stă în fruntea Germaniei şi a cărui individua­litate bine pronunţată împrăştie ori­ce negură şi şterge ori­ce îndoială. Schimbarea făcută în oficială can­­celarială ală imperiului încă n’a avută nici o înrîurire asupra raporturilor­ consolidate ale acestoră două state şi as­­tăzi nu cu mai puţină încredere privită pe generalulă Caprivi în fruntea guvernului germană , precum amă privită pănă acuma pe Bismarck. Tăria alianţei reci­proce nimică n’o dovedesce mai multă decâtă împrejurarea, că nici schimbarea a trei împăraţi şi a bărbaţilor­ de stată n’a avută dreptă resultată nici cea mai neînsemnată urmare. Declaraţiile făcute în Berlină şi Roma din locurile compe­tente arată câtă de multă suntă con­vinşi şi cei de acolo despre tăria mai pe susa de tote a acestei alianţe, împre­jurarea, că situaţia politică generală re­­clamă o deplină desvoltare a puterilor­ de apărare a statelor­­ aliate pentru scopurile pacinice ale alianţei, e lucru durerosă, dar trebue să ţinem o samă de împreju­rarea, că aliaţii noştri ceră de la noi o desvoltare a puterilor­ de apărare toc­mai aşa, cum cerem­ noi dela ei. Relaţiile noastre cu celelalte state din Europa suntă de natură a ne ins­pira linişte, aşa că putem­ spera, că eventualele pericule se vor­ aplana în sensul­ dorinţei generale de pace. Ministrul, apoi vorbi despre rapor­turile cu ţările din Peninsula Balcanică. Elă Z­se­ că raporturile cu Bulgaria suntă totă cele din anii de mai înainte. Domnia principelui se întăresce mereu şi bine în Bulgaria, şi cu bucurie putemă constata, că Bulgarii progreseză liniş­tiţi pe calea începută, că creditulă ţărei s’a îmbunătăţită şi că ţera se ocupă acum de îmbunătăţirea raporturilor­ co­­­­merciale. Se poate zice, că Bulgaria îşi ţine sartea sa în mâna ei proprie. Serbia ne-a încredinţată deja în anul­ trecută, prin guvernulă său, că nu se va schimba nimică din raporturile amicale faţă cu noi. Din partea nostră s'a făcută totă pentru susţinerea aces­toră raporturi. Ministrulă Kalnoky apoi Zise, că curentulă, care s’a ivită în Serbia în urma schimbărei tronului şi a partideloră, curentă, care la totă casulă e nepretinescă faţă cu monarchia austro­­ungară, decă nu chiar duşmănosă, a fostă mai tare decâtă autoritatea regenţei şi a guvernului, care sunt­ impotente faţă cu uneltirile necalificabile ale pressei. Pressa în Serbia se bucură de o liber­tate nemărginită, graţie constituţiei sâr­besc!, libertate, pe care numai naţiuni forte civilisate o potă pricepe, dar acolo unde scriu elemente politicesce necopte și nevrednice, poate face mari stricăciuni... Atitudinea nostră față cu Serbia totdeauna a fostă binevoitoare de ani de Zile și nu noi vomă fi causa, decă atitudinea acesta, din care Serbia a trasă multă folosă, s’ar schimba în nefavoarea ei. Amă pri­mită nouă asigurări, că e o greşălă a crede, că regenţa nu nisuesce seriosă în­tru susţinerea buneloră raporturi cu noi. Noi nu respingemă acăstă asigurare, dar vomă aştepta, ca pe viitoră guvernulă sârbescă şi regenţa nu numai prin cu­vinte, ci şi prin fapte se dovedescă, că are autoritatea de ar validita vorbele sale şi atunci de sigură nu va lipsi speranţa, că bunele relaţii dorite şi de noi se vor­ susţine. Ministrul­ însă declară, că Serbia trebue se caute ca amiciţia ei cu Rusia să nu provoace relaţii ostile faţă cu Austro-Ungaria. Ce privesce pe România, raporturile cu ea şi cu guvernulă ei suntă forţe ami­cale. Ministrulă însă regretă că esistă încă răsboiulă vamală. Privitoră la reîn­ceperea tratărilor­ comerciale Kalnoky Zice, că ele stegneză şi că din stagna­­ţiunea aceasta, cu toate stăruinţele din păr­­tea nostră, n’am­ putut i­eşi. Politica nostră comercială deci re­clamă pe viitoră o atenţiune mai mare şi sperămă, că deşi predomnesce direcţia protecţionistă, raporturile se vor­ lămuri, aşa că va fi cu putinţă să restabilimă şi cu vecina năstră Germaniă, în privinţa comercială, m­ă raportă mai corăspunză­­toră actualei stări de lucruri, intenţiilor­ şi dorinţelor­ poporaţiunei. După ce sfîrşi ministrulă Kalnoky, delegatulă Bilinsk­y întreba, că suntă prospecte, ca principele bulgarii se fiă re­cunoscută în curendă, lucru ce-ar fi de dorită, fiindcă împrejurarea, că princi­pele nu este recunoscută, îi slăbesce au­toritatea, împrejurare, care s’a văzută şi cu ocazia conjuraţiunei oficerilor­. Ministrul­ Kalnohi răspunse, că asta nu este tocmai aşa, pentru că şi pe principele Alexandru, deşi era recunos­cută, l’a detronată o conjuraţiune. Kal­noky, din împrejurarea, că poporaţiunea a stată departe de conjuraţiă şi de planu-­ rile lui Paniţa, deduce, că conjuraţiunea a fostă urzită de elementele neîndestu­­lite din afară şi nici decâtă nu s’a năs­cută în interiorulă ţărei. Ce privesce re­­cunoscerea principelui, Kalnoky Zise, că afacerea este pendentă de tractatură de la Berlină, în urma căruia recunoscerea se pote face numai cu învoirea tuturoră puteriloră semnatare ale tractatului res­pectivă, lucru care pănă acum încă nu s’a putută obţinea. * Afiarele din Viena primescă cu mare însufleţire vorbirea contelui Kalnoky, „Neue fr. Presse“ Zi°e, că minis­trulă comună de estenie rare­ori a mai vorbită cu atâta putere şi virtute. Din vorbirea lui reiese, că monarchia nu este dispusă a suferi intrigile din Bel­­grad, fără de represalii. Paciinţa Austro- Ungariei a ajunsă la sfârşită şi cuvin­­teloră lui Kalnoky au urmată şi faptele. Cine vrea s’o scie acesta, n’are decâtă să cetăscă celă mai nou ordină ală mi­nistrului de agricultură, contelui Bethlen, privitoră la importulă de vite din Serbia (s’a îngreuiată importulă viteloră din Serbia, fiindă îndreptată ordinaţiunea şi contra importului vitelor din România prin Serbia—Red.), şi se va convinge, că acestă ordină rigurosă este ună avertismentă politică. Entusiasmul­ pentru Rusia, care se manifesteaza în Serbia prin per­secuţia Austriei, trebue să se sfirşască ca o catastrofă. „N. fr. Presse“ îşi sfîrşesce articululă cu aceea, că celă mai splen­didă succesă ală lui Kalnoky este mă­rirea sigurităţii păcei. „Fremdenblatt“ declară, că cabine­­tul­ din Viena nici­odată n’a ţinută cont de monopolisarea simpatiilor­ Serbiei, nici lipsa acestora n’o supără de locă. Enunciaţiunile lui Kalnoky au convinsă delegaţiunea, că conducerea afacerilor­­esterne este în mâni tari. „Wiener Tagblatt“ Zice, că Kalnoky vorbesce încă blândă cu copii necrescuţi din Balcani, dar cu atâtă mai mare va fi stricteța, cu care îi va strînge în mar­ginile respective. După „Deutsche Zeitung“, contele Kalnoky n’a descoperită decâtă numai ună punecă negru pe prisontură politică; acesta e Serbia. SCriLE VILEI. Audiențe. La 9 Iunie n. Maiestatea Sa a acordată audienţe generale la peste 100 persoane. Primiţi au fostă şi d-nii: Vasile Moldovanu, fostă preşedinte ală sedinei orfanale din Dicio-Sân-Mărtină, şi maiorulă Mihălţianu. * * * „Miraculă.“ Poporaţiunea catolică din Galgocz şi împregiurime se află în mare ferbere din causa unei întâmplări neînţelese. Vierulă Havranek­­şi nevas­­tă-sa, după lucru de mai multe ore în vii şi după ce prândiră, se puseră să dormă lângă ună fisvoră, aproape de aşa numita pădure tînără. Deodată se deş­tepta Havranek strigândă : „Sfânta maică a Domnului a apărută la is­voră, am vă- zut-o cu ochii mei.“ Nevastă-sa îi spuse acelaşi lucru. Amândoi împrăştiară spirea despre visiunea loră şi partea cea mai mare a poporaţiunei catolice, chiar şi inteligenţă, începu a peregrina la isvoră. Comandară să se zugrăvescă o iconă, după descrierea făcută de cei doi ţărani, representândă pe maica Domnului, aşa, că în Joia verde porniră în procesiune­­la isvoră, cântândă cântece religiose, cete de omeni din Galgocz şi din comunele înveci­nate, încercarea preotului catolică, de a lu­mina pe omeni, v’avu succesă şi solgăbirăul încă aşteptă să vadă ce sfârşită va lua lucrulă. Autorităţile bisericesci superioare suntă datore să cerceteze­ lucrulă. Deo­camdată cei cari au vii în apropierea isvorului se bucură, că în casă când lo­cuia acela s’ar destina pentru peregri­nare, îşi voră vinde vinulă repede şi cu preţuri bune. * * * Intoleranţă religiosă. Cu ocasiunea confirmării într’ună institută de fete din Pesta, episcopulă Palasthy găsi cu cale să le rostesca fetelor, o vorbire în care Zise: „In vieţa socială veţi veni în atin­gere şi cu creştini de alte confesiuni. Vă facă deci atente, că religia catolică, nu-i vorbă, nu opresce a vorbi cu ei şi deci şi voi puteţi vorbi cu ei, dar să nu vă încredeţi nici decum necatolici­­loră, ci să vă încredeţi esclusivă numai catoliciloră“. Acesta intoleranţă a fă­cută o rea impresiune nu numai părinţi­­lor, protestanţi ai fetelor­ din acelă în­­stitută, ci şi părinţilor­ catolici, spune „Pester Lloyd.“ * * * Trenurile de persoane, micste şi de mărfuri, care transportă şi persoane, cari circulă pe liniile Solnocă—P.-Ladany, Oradea-mare—Cluşiu, Cluşiu—Braşovă, Braşovă—Predelu, P.-Ladany—Dobriţin, Cucerdea—Târgu-Murăşului, Târgu-Mură­­­şului—Reghinulă-săsescă, Murăşă-Ludoşă —Bistriţa, Copşa-mică—Sibiiu, Dobri­­ţină—Bu­d-Sân-Mihaiu, Oradea mare —Be­­iuşă—Vaşcău , Oradea-mare —P.­Furd, Oradea-mare—Rot, Sighişora—Odorhe­­iulă-săcuescă, afară de staţiunile citate planulă mersului trenuriloră dela 1 Iu­nie stilulă nou, se oprescă condiţionată şi la can­tone. Numărulă acestoră can­­toane se poate vedea în planulă mersului trenuriloră, ce se află la fiă­care sta­ţiune. * * * Nenorocire. In Făgăraşă se spăria calulă unui Română, pe care’lă trînti şi îlă răni aşa de rău, încâtă bietulă omă muri după câteva minute. Germanii şi Maghiarii. Foile unguresci continuă a’şi vărsa pe rândă foculă asupra Germanilor­, ne­­uitândă în acelaşă timpă a spune neade­văruri, ca de obiceiu, despre stările in­terne, şi tot­odată a arăta şi intenţiunile maghiarismului, demascându-se astfelă şoviniştii ca ceia ce în adevără suntă. „Pester Lloyd“ a fostă celă dintâiu care, dreptă răspunsă la articulii Ziarelor.

Next