Gazeta Transilvaniei, iunie 1890 (Anul 53, nr. 122-146)

1890-06-10 / nr. 130

^»^via 2 Nr. 130—180. GAZETA TRANSILVANIEI, de statii maghiare, cu alte cuvinte că li-au îngenunchiatu. „Erdélyi Hirado“ zice, că partida poporală săsescâ a încetată a fi partidă politică, și acesta lucru face pe cei dela foia amintită să salte de bucuriă. „Budapesti Hirlap“ nu e mulțămita însă nici cu acăstă capitulare, pentru că, dice ela, Saşii tot mai voiescfi să fiă separaţi de Maghiari ca unitate naţională în locu să urmeze esemplulu fraţilorfi lorfi din Zips, adecă să se maghiariseze, pentru că şi aşa Saşii fiinda departe de Germania şi de Austria, sunt ameninţaţi în naţionalitatea lora de Valachii cei cu „uisuinţe dacoromâne“, oi nu de Unguri. Foia ungurescă tota se mângăiă însă cu aceea, că Saşii fac ei bune srvicii statului „maghiare“ în „contra unsuinţelor daco-române“. Sclincii forte bine Saşii, ca şi calomniatorii unguri, că inştiinţele dacoromâne constau în firma hotărîre a Românilor şi d’a ’şi păstra şi apăra limba şi naţionalitatea lora, d’a-şi recâştiga drepturile lorii şi d’a dobândi egala îndreptăţire în tóate pentru toţi Nemaghiarii, tăce-vor, compatrioţii noştri saşi la insinuarea feiei unguresci, că ei, adecă Saşii, lucrază în contra amintiteloru nnştiinţe ale Românilorîi? Aşteptăm o lămurire, pentru că foia naţională săsască reproduce espectorările feiei unguresci fără nici una comentară. — „Budapester Tagblatt“ se bucură de acestă schimbare în purtarea politică a Saşilora, dar se teme, să nu fiă la mijlocii şi ambiţiuni şi interese personale, se va arăta însă în curând şi, deca aşa va fi. Jidovii dela „Pester Lloyd“ iau peste piciora congresula şi programaid Saşiloră, dicânda, că Saşii se joacă ca copiii cu pusei de tinichea şi cu săbii de lemn, şi că să nu’şi facă ilusii, că guvernul îi va schimba în favoarea lor, vr’o instituţiune ori că va introduce în raporturile naţionalităţilor, şi aşa destula de delicate, ale Transilvaniei una elementa de descompunere. „Neues Pester Journal“ încă nu e învoit cu particularismula săsesca, dar se bucură de manifestaţia politică a Saşilor, cari au încetată a mai fi o partidă a naţionalităţilor şi în înţelesfi mai strînşfi, înlăturânda caracterulfi federalistica ala politicei lord de pănă acum. Aşa deră resultatula congresului şi cuprinsula programului săsesed Insemnéze îngenunchiare înaintea celora dela putere. Vom vedèa în urma acestui programu, în care deja prin amintirea domeniilora Săliştei şi Tălmaciului se aruncă o căutătură chiorîşe asupra Românilorîi, ce atitudine vor observa Saşii faţă cu Românii, cărora, precum ne dă a înţelege „Bud. Hil.“, ei li sunta duşmani! Dinafară. Despre pregătirile militare ale diferitelor state mari aflăma interesi sânte amănunte în raportul comisiei o bugetare a delegaţiunei austriace. Rusia e şi-a împătrita în anii din urmă numărulă e batalioanelor de vânători, a provăcjută v cu cadre toate divisiile de reservă şi a sporită cu două numărulă corpuriloră de armată. Germania şi-a sporită artileria, a formata două corpuri de armată nouă şi în curândă va forma încă alte două f corpuri. Franţa are unele, din cele 19 corpuri de armată, de câte trei şi chiar patru divisii şi are intenţiunea să dui plice numărul corpurilor sale de arimată, aşadară să le urce la 38 de corpuri. Acestea nu sunt stări, care să mai dureze multă, ci, vorba ministrului de răsboiu Bauer, va trebui să urmeze ] o catastrofă, deca pacea nu se va putea asigura pe altă cale decâtă prin spori- ! rea armatelor. De câteva zile în Bulgaria e crisă '■ ministerială. Acestă crisă a isbucnitu din causa duşmăniei ce esistă între ministruîă de esterne şi ministrulă de finanţe. : Mai deunăr I apăruse în chtatură englesă „Times“ o corespondenţă forte rău voitoare pentru prinţulă Ferdinandă. Ministrul ei de esterne a fostă învinuită de colegii săi, că elă este autorulă acelei I corespondenţe. Este probabilă însă, că cestiunea esecuţiunei lui Paniţa, în contra căreia s’a rostită în modă categorică ministrulă de esterne, este causa reală a crisei. — In urma incidenteloră de mai susă ministrulă de esterne şi-a dată demisia. Dar crisa nu se va mărgini la acesta, căci ministrulă de finanţe, care se hotărîse a demisiona după deschiderea drumului de feră de la Burgas, va trebui să se retragă. Ministrul justiţiei a de- clarată, că nu mai rămâne în cabinetă, dacă colegulă său de la finanţe nu va părăsi ministerul. E probabilă, că se va oferi ministrului de externe, ca să meargă la Bucuresci, în calitate de agentă diplomatică. Insă d. Stransky e hotărită să refuze, voindă a continua să facă politică în Bulgaria. — In privinţa recur- I sului lui Baniţa în contra sentinţei tri- I bunalelor militare, „Timpulă“ află următorele: Curtea de Casaţie militară e compusă din colonelul Lubomski, pre- şedinte, şi de maiorulă Tantilof, ambii membri de drept. Prinţulă a desemnată deja pe cei doi alţi membri, şi anume pe maiorulă Petrof, fratele şefului statului maioră, omulă care îi este mai multă devotată, şi pe maiorulă Salabachef, fratele ministrului de finanţe. Rămâne ! a se mai numi ună ală cincelea ofiţeră. —Ministrulă de resbelă a trecută în re- servă alţi 12 ofiţeri compromişi în com , pletură lui Paniţa. — Guvernul Bul- garu a trimesi Porţii o notă, prin care cere trecunoascerea prinţului Ferdinand. ■ Acesta notă va fi ultimulă actft săvâr- ' ■ şită de ministrulă de esterne Stranski, i 1 sare acum e demisionată. Eră câteva istrase din acestă notă: „Mai ântâiu se irată progresele săvârşite în timpii din urmă de Bulgaria, şi silinţele depuse de rei ani pentru consolidarea stării actuale de lucruri, precum şi pentru menţinerea păcii în peninsula balcanică. Fără a se cita numele lui Paniţa, se arată diicultăţile interne ale Principatului mărite de greutăţile situaţiei externe. Guvernul, princiarii e convinsă, că Porta nu vre să lase pe Rusia să deviă triumfătore în Balcani, şi elă stăruesce, ca turcia, conformă stipulaţiunilor din tractatură din Berlină, să ia iniţiativa recunoscerei Prinţului Ferdinand. Decă , Porta nu va face acesta, Bulgarii îşi reservă deplina loră libertate de acţiune’1. In nota sa cătră Portă, guvernulă bulgară amintesce şi situaţiunea de nesu- j ferită a exarchatului bulgară faţă cu poporaţiunea bulgară a Macedoniei, a cărei tractare la esercitarea cultului for- j mază ună mare contrastă faţă cu tra- tarea ce o întâmpină locuitorii moha- j medani din partea guvernului bulgară. I se cere Porţii, să acorde locuitoriloru bulgari ai Macedoniei aceeaşi libertate a cultului, de care se bucură celelalte popoare ale imperiului turcescă. Nu se poate prevede încă resultatulă acestei note. Europa militară. Jertfele, ce le cere adi militarismulă, au ajunsă punctulă, la care cei vechi nici-odată nu s’au gândită. Cu timpulă perfecţionarea armeloră a cerută şi sporirea armateloră, aşa că atâi întrâgă Europa se vede în faţa unui molochă, care înghite totă munca şi câştigulă poporeloră europene. Statele europene se ’ntrecă în sporirea armatelor, nu numai pentru caşuri de răsboiu, ci şi pentru timpuri de pace, căci bagă-samă suntemă osîndiţi a ne teme şi de mişcarea unei frunde, şi de andulă unui cuvântă, care nasce îngrijiri seriose. Nu e mirare dor, decă Europa e înarmată acii mai puternică ca ori şi când. Europa poate pune acil pe picioră de răsboiu 24 milioane de ostaşi, în care numără o socotită întregă puterea armată a tuturora statelor. In timpă de pace însă Europa e îngreuiată cu 472 milioane omeni înarmați, aşa că în urma aceasta amă puté dice fără sfială, că bătrânul ei continentă de dincoace de Oceană este aci mai multă ca ori și când o casarmă uriaşă, în care afli toate gata pentru ună măcelă înfricoşată. Foia militară „Revue Militaire Suisse“ face o statistică asupra puterii militare din Europa. Efectivulu de pace (fără marină) ală Rusiei e de 877,000 omeni, ală Franciei de 512,000; alfi Germaniei de 492,000; alfi Austro Ungariei de 290,000; alfi Italiei de 210,000; alfi Angliei de 221,000; alfi Turciei de 182,000; alfi Spaniei de 131,000; alfi Olandei de 66,000; alfi Belgiei de 43,000; alfi Danemarcei de 43,000; alfi României de 35,000; alfi Suediei și Norvegiei de 33,000; alfi Bulgariei de 32,000; alfi Greciei de 26,000; alfi Portugaliei de 24,000; și alfi Serbiei de 13,00. Efectivul de răsboiu ne putem fi închipui câtil este de colosala. Rusii are unii efectivii de răsboiu de 2,264,293 ostaşi, afară de glote, armata teritorială şi marină, — se înţelege, că numărula acesta cade numai pe Rusia europenă; Francia dispune de unii efectivii de răsboiu de 1,788,300; Germania poate pune pe piciorii de răsboiu 1,492,104 omeni; Italia 733,312; Anglia 570,000; Spania 450,000 şi Turcia 468,000 de ostaşi. Deca bine socotesce ,,Revista militară italiană“, atunci bugetulii statelorfi mai mari din Europa pe anula 1890 este laolaltă de 4,055,440,000 franci. Aşadară mai mulţii decâtfi patru miliarde. Din bugetulii acesta se vine pentru armate 3,189,000,000, or pentru marină 866 milioane. In bugetulii acesta sunt fi socotite numai bugetele Rusiei, Franciei, Germaniei, Austro-Ungariei, Italiei și Angliei. Din suma aceasta pe fiecare locuitorii se vine : în Germania 20*69 franci, în Anglia 16*92, în Francia 16*66, în Italia 10*23, în Rusia 8 54, ci pe unii contribuabilă din Austro-Ungaria 796. De aici deră se vede lămurită, că avu dreptate ministrului comunii de răsboiu, când a dise în delegaţiuni, că monarchia nóstra cheltuesce mai puţinii cu armata în proporţia cu celelalte state. Şi cu tote acestea cât şi de greu simțimfi noi aceasta sarcină. „Monitorulfi academiei Ludovica“ (Ludovika Akadémia Közlöny) dă nesce lămuriri interesante asupra pulberei fără fumfi. Numitulfi organfi 4i°e. Până acum Francia și Germania suntfi provă- zute cu prafulfi fără fumfi, dar numai cea dintâiu este provăzută cu elfi așa, încâtii se’lii, potă folosi esclusivfi într’unfi eventualii răsboiu. Sunetulfi ce’lii produce prafulfi fără de fumfi e forte slab fi, așa încâtii abia se poate auzi la o anumită depărtare. împrejurarea aceasta e foarte avantagiosă pentru pedestrime, fiindcă nu se mai poate răspunde focului în direcţia de unde vine împuşcătura. E şi mai bătătore la ochi deosebirea, ce se află între vechia şi noua pulbere de puşcă, fiind-că pe când cea dintâiu, deca se aprinde în aerii liberii, produce unii fumfi mare, pe atunci cea de-a doua s’aprinde liniştiţii, fără sunetfi, cu flăcări vii şi cu fumfi, care abia se observă, suntfi pe mâna lui, or cu tine nu’şi bate capulfi.“ „Nu’ţi credfi vorbelorfi tale, or decă ţi-aşfi crede, te-aşfi întreba: nu m’ai sei tu duce la noroculfi meu, să’lfi vădit şi eu cu ochii, cum te véde pe tine?“ — „Ba te-oiu duce bucuroşii, de ce să nu te ducii, numai să vii cu mine şi să mă laşi de după copii, căci prea mă strîngi“. „Ba, că zău, asta n’oiu face-o, că mi-e frică să nu mă înşeli şi s’o iai la sanatesa.“ — „N’ai târnă, că eu nu’sfi înşelătorii de omeni. Norocul ei s’apropiă de omulfi, care are minte, şi tu, gândesefi, că minte ai.“ Se luară amândoi şi se duseră multă lume ’npărăţiă ca Dumnezeu să ne ţiă, că din poveste multă şi frumosa este. S’au duşii pănă au ajunsfi la unfi rozorfi mare. Şi decă au ajunsfi la rozorfi Noroculfi ridica o piatră lată câtil o masă sub care se vedea o gaură, şi zise: — „Pe aici trebue să mergemfi. Aici este locuinţa norocului.“ „Bagă de seamn, noroce, că de mă înşeli, vai şi amarii de tine, căci totfi bucăţi te taiu cu securicea asta.“ — ,,N’ai temă, că eu nu te ’nşelfi. Ţi-am mai spusfi odată acesta!“ Şi-au întratfi prin gaură, pe sub pământii, şi orbecândii câtva prin întunerecfi, ată că vădii cam departe o mare de lumină. — O,Vezi lumina aia?“ zise noroculfi. „Acolo ’se toate norocele din lume, acolo este şi noroculfi tău, mai marele norocelorfi. Du-te fără de frică, căci nimeni nu’ţi are grija, şi acolo după masă vei vedéa se gândil prăvălită pe divanii norocului tău poruncindu celorlalte noroace , ce şi cum să ispravésea. Apucă elfi de după capii şi-i dă câteva cu muchia securicei; apoi povestesce cu elfi şi deca te va îmbia cu buţi de bani, cu ciurcil de vite şi cu orice bunătăţi, să nu le primesc!, că nu vei avea norocii de ele, ci cere-i puica moştenită dela moşi şi strămoşi, pe care o ţine în puiuculfi mesei, şi în care stă noroculfi fratelui tău şi alfi tău.“ Intra săraculfi înăuntru şi se îngrozi vegenda, cum umblă norocele ca’n ciura. Unele veniau, altele mergeau. Se mai călca unuia pe altule, dar pe elfi pare, că nime nu’lfi băga în semă. Hotărîndu-se, deodată merge drepţii la mai marele norocelorfi, care şedea după masă şi poruncea să-i aducă felii de felii de beuturî şi focii în pipă. Abia sufla de sătulii ce era. Săraculfi nu glumesce, ci mi’lfi şi înhaţă de copii şi-i dă vre-o câteva cu muchia securei strigându-i din toate puterile: „Hei, blăstămatule! Tu te desfătezi aici şi te îmbuibi în toate, oi pe mine şi pe copilaşii mei ne laşi să perimii de foame.“ — „Lasă-mă, dragulfi meu,“ se ruga noroculfi, „că te facfi bogătanii; îţi dau buţi cu bani, ciurmî de vite, turme de oi, totfi ce poftesc!.“ „Nu’mi trebue nimicii, numai puica, pe care ai moştenit’o dela moşi de strămoşii tăi.“ — „Hei, scumpulfi meu, ce folosit vei avea tu de puica aia? Câţi copii ai tu, nici câte-o bucătură nu-i vine la câte unulfi din ea.“ Săraculfi îi mai dă una cu săcurea, zicându-i: „Ţi-ai găsită omulfi. Cu mine să nu întingi multă vorbă, ci dă’mi ce am ceruţii, că de unde nu, totfi bucăţi te facil cu securicea asta.“ Văciâadfi noroculfi norocelorfi, că nu-i glumă, scote puica şi i-o dă. Câtfi ce şi-o văzu în mâni, săraculfi o şi luă la piciorfi cu puica subţioră; nici nóapte bună nu mai zise. Ajunse omulfi săracii acasă, după atâta ostenela, dete puica muerii sale să aibă grijă de ea, şi pe când sosi la frate-său, tocmai puneau cina pe masă. Mulţii s’a bucuratfi bogatulfi, că i s’a isprăvita lucrulfi şi a mulţămitfi din inimă săracului său frate, înveselită, că a dobândita şi pîra. „Astăzi,“ zise bogatulfi, „a fostit ziua norocului pentru mine, şi după Dumnezeu credfi, că şi pentru tine frate.“ După cină bogatulfi a datfi fratelui său o pâne Intrega şi oală mare cu zemă să le ducă la copiii săi, ca se cineze şi ei sărmanii. Bucuria copiilorfi ! Ei cinară şi se culcară liniştiţi şi mulţămindfi lui Dumnezeu. Dar ce să vezi ? Târdîu după mie- murii nopţii se trezesce muierea într’unfi strigătficumpliţii: „Scolă, bărbate, că arde ceva!“ „Bărbatul îl sare îndată din așternu-