Gazeta Transilvaniei, iunie 1890 (Anul 53, nr. 122-146)

1890-06-10 / nr. 130

Braşov­, 9 Iunie st., v.­­ Amu­risu nu de multă, că su-­ fletulă Românului, ca şi ală naţiei­­ lui, este caracterulă seu naţională­­ românescă, care se arată în viaţa, semţulă şi obiceiurile sale româ­nesc!. De va pierde elă sufletulu lui şi va câştiga lumea întréga, ce va pute da în schimbă pentru elă ? Acum vine chiar o fata ungu­­rescă dintre acele, care cu ori­ce prilegiu îşi arată pe faţă duşmănia loră faţă cu naţionalităţile nema­ghiare, şi întăresce indirectă vor­bele nóastre, scriindă despre locui­torii din provinciile, ce le-a cuce­rită Germania del­a Francia la 1870/1, Alsaţia şi Lotaringia. Cancelarulă germană de act!, Caprivi, a cjisi adecă în parla­­mentulu germană, că trebue se se susţină şi în viitoră măsurile înăsprite în privinţa paşaporteloră la graniţa francesă, deorece Ger­mania nici pănă afli n’a putută căştiga simpatia Alsaţianilor­, car! încă totă semţă cu Francia şi cu Francesii. Acésta, vice faia unguresca „Budapesti Hirlap“, despre care vorbim­, vine de acolo, că desvol­­tarea istorică şi tradiţiunea este mai tare decâtă tóta sciinţa băr­­­baţiloru de stată şi totă învăţă­tura, ce-o dau profesorii germani, ba e mai tare chiar decâtă natura însă­şî. Din purtarea Alsaţianiloră — adauge numita faia — putemă trage învăţătura seriosă, că pu­terea simţului în popore este mai mare, decâtă or! şi ce altă pu­tere politică, ea stăpânesce pe omen! aşa de tare, încâtă nu rău­­şesce faţă cu ea nie! o dovadă, nie! o seducere şi nici o asuprire. Ele ascultă de putere, dar senti­mentele inimei loră, sufletulă lor că nu le dau pentru lumea totă. Trebue dér se se ţină seama de sen­timentele popoarelor­, şi acelă bărbată de stată, care şi-ar întemeia po­litica sa pe semţulă naţiunilor­, va fi tare, acela însă care se va pune împotriva acestui semţă, nu va dobândi nimică. Aşadără foaia ungureasca recu­­noasce, că puterea semţului în po­poare este mai mare, ca ori­ce pu­tere în lume şi că zadarnice suntă toate încercările de a se împotrivi acestui semţă, care formeaza sufle­tulă unui poporă. De ce atacă dor politicii ungur! de tagma lui „Budapesti Hirlap“ necurmată semțulu popóarelor­ ne­maghiare, de ce nu voră se țină samă de acestă semță, pe care nu’lă poate nimici nici ună felă de seducere pri asuprire? Şi deca Germania, cea mare, puternică și cultă nu pote birui, de a face ca Alsaţianii se se la­­pede de semţulă loră, cum voră birui o mână de Maghiari, car! n’au nici putere, nici cultură de ajusă, a face ca ciece milione de hemaghiari să se desbrace de sem­ţulă loră, de caracterulă loră na­ţională ? Politicii unguri facă cum dicea vechiulă autoră clasică romană: ei vedă ce e mai bună şi totuşi urmăză ce e mai rău! Nici celă mai mică semnă de întorcere de pe calea prăpăstiasă, pe care a apucată politica şovi­­nistă maghiară, nu se vede. Dim­potrivă, vedemă cum îşi dau si­linţa cei del­a putere, de a se amăgi ei pe sine, că nici nu mai esistă o cestiune a naţionalităţilor­­ în statură ungară, că prin urmare nu mai trebue să se ţină seama de pu­terea semţului ce stăpânesce pe Ro­mâni, Germani, Slovaci, Şerbi ş. a. Care va fi resultatulă acestei nenorocite politice? Foile lor­ înse­şî o spune: că nu voră putea dobândi nimica, că vom fi în totdeauna slabi, pentru­ că nu’șî intemeieza politica lorii pe semțulă popoarelor­. Și la nici unu poporu din Ar­­deală și Țera ungureasca nu este puterea semțului mai mare ca la Români. Veacuri întregi de cea mai grea asuprire n’au putută se sdruncine sufletulă Românului şi în mânia tuturoră încercărilor­ duşmane din chilele nóastre, Româ­­nulă îşi va păstra caracterulă seu naţională, semţulă şi obiceiurile lui, şi va sosi timpulă, când băr­baţii de stată se vor­ convinge, că trebue se ţină samă de simţulă Românului! FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Noroculu norocelora. — Poveste. — A fostu odată, ca nici odată, că de n’ar fi, nu s’ar povesti, ca im& purece-a plesni. Au fostă doi frați, uuula bogată de nu scia ce avea la casa lui de atâta bo­­gățiă, or celalaltă săracă lipită pămân­tului, cum s’ar­­flce nici mâță, nici pur­cele la casă. Celă cu bogăția ÎDSă n’avea nici ună sufletă de copilă, or celă săracu avea o spuză de copii. Odată chiăma bogatulă pe frate-său la elă și’i dise: „Scii tu, frate, de ce te am chiă­­mată la mine?“ — „Sciu, ieca mi­­ spune,“ dise săraculă. „Ascultă dor să’țî spună,“ începu bogatulă. „Eu am o pâră mare; mâne s’adună toți județii, ca se hotarescu asu­pra ei. Vedi tu bice dor, că eu mâne trebue să mergă la orașă, căci nu vreau să-’mi perdă pâra. Hm, dar ceva mă ne­­liniștesce; tu scii unde-i pămentulă meu ălă mare de după Cheiă, așa-i ? Să sciu, că întru în pământă, dar mâne trebue arată, sămănată şi grăpată ca stratură, că de unde nu, în z­iua urmă­­tóre n’o să am norocă şi vodă în elă. Rogu-te deci, frate, să vii să mergi tu în locuia mea cu slugile la pămentă, şi déca veţi merge, bine să vă purtaţi, ca să’lă gătaţi de arată şi sămănată pănă de cu sără. Dreptă răsplată ţi-oiu da şi ţie patru mierţe de grâu să le sé­­meni unde vei vré în unulă din pămân­turile mele, ca să ai şi tu bietă cu ce să’ţi hrănesc­ copilaşii.“ — „Prea bucurosc, frate,“ close se­­racule. „Fii liniştită, încrede-te în mine şi du-te cu Dumnedeu. Eu credă, că le vomă isprăvi tote după cum doresci, şi’ţi mulţămescă din inimă, că’ţi aduci aminte de sărăcia şi de copilaşii mei.“ A doua di desă-de-dimineţă, săra­­culă se scolă, deşteptă pe slugile fratelui său din somnă şi în curândă cinci plu­guri cu câte patru boi ieşiră din curtea bogatului, se îndreptară spre pămentulă de după Cheiă şi hois Negrule, na Surule, cea Juncane, pănă de cu seră, când pă­­mântulă era arată şi sămânată după cu­viinţă, ba i-a mai rămasă, vreme săra­cului să semene ş­i cele patru merţe, ce i-a dată voiă bogatulă să le semene­­ pentru elă, pe unulă din pământu­rile lui. Când se ’ntorceau dela plugă şi erau aprope de sată, cjise unulă dintre slugi : „Unde-i săcuricea dela plugă? Nu-i la loculă ei! N’aţi luat’o voi care­ va?“ — „Nu,“ răspunseră ceilalţi, „nu-i la noi. Poate va fi rămasă colo la pă­mântui, de nu s’o fi pierdută pe dramă“. Şi unde’nui începură să se sfădască, să se înjure şi să se batjocurescă unulă pe altulă pentru securice. Toţi se ’mbiau şi nici unulă nu voia să plece îndărătă după securice, pănă în cele din urmă se duse fratele bogatului, căci, vedi Domne, îi era ruşine să aibă fratele său pagubă sub îngrijirea lui. Mergândă, săraculă se uita şi din­­cace şi dincolo de dramă, da de cumva s’o fi pierdută securicea pe dramă. Dar în deşertă, căci elă ajunse căutândă pănă la pământulă, care’lă arase şi semănase mai în urmă, şi acolo a aflată securicea, unde o pusese elă. Vrândă să pornască cu securicea cătră casă, i­ se năzăresce ceva înaintea ochilor­, o formă de omă umblândă de­­alungulă pământului, când plecându-se, când sculându-se. Omulă săracă nici vorbă să-i fie frică. Alerga tiptilă-tiptilă cătră forma de omă, o apucă de capă și o întrebă: „Cine eşti tu şi ce cauţi aici în capă de nóapte?!“ — „Lasă-mă, dragulă meu,“ răs­punse forma de omă, „că eu sunt no­­roculă fratelui tău celui bogată şi firele de grâu, cari au rămasă afară, le bagă în pământă, or pe cele cari au apucată prea afundă le scotă mai afară, ca grâulă tată deodată să resară.“ „Bine, prietine, ești vrednică de laudă, dar eu să nu am norocă? Sunt așa de săracă, de nu’mi afli păreche.“ — „Ba ai și tu, cum să nu ai, dar noroculă tău este noroculă noroaceloru, mai mare peste toate norocele.“ „Deci noroculă meu este noroculă noroaceloru, de ce eu sunt așa de săracă?“ — „Hei, prietine, pentru­ că noro­culă tău nu-’ți portă grija ta; elă șéde numai pe divană scumpă, cu pipă de spumă în gură, lângă masă de aură îm­podobită cu pietri scumpe, poruncindă altoră noroce să-i aducă focă în pipă, mâncări și beuturi alese, și toata diu­­lica se desfăteză, ca unulă care este mai mare — și are din ce, căci tóté (in T“criv££]ist!r­ude idtjmiitecA) .ttazeta* ese in fiă­care ,p. Aimanei­s­îeiîmn Anstr­­u. Im. Pe unu ană 12 ii., pe luni 6 fl., Pe trei luni 3 fi. Peitm România si străinitati: Pe unu ana 40 frânei, pn «tas luni 20 franci, pe trei lun' 10 frenol. 8e prenumeri la toate oâdlai« poștale din Intru și din »tarii și la doi. colectori. ito­ameatulâ pentru Brașon: la administrațiune, piața mur* Nr. 22, etagiulu I., pe unu ani» 10 fl., pe șaae luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu In casă. Pe unu anu 12 fl. p» fese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplara 5 or, ▼. a. «ca 15 bani. Atftta abonamentele oftta $ Iaeerțiunile sunt­ a te plat, înainte. I sh Kitol, A'Blilltfal 111S Și îiwM': SRASOVU, plat* ifa-a «r. 22 ■’ yjfl rî nrfraiLo&t* ns *1 pri­­me^ne. ftta^iterrupt.e mise re trimta ! Blnmnle <e mutmi: Bra ovű, p aţa mare Mr 22 Inserat« *n»i r rim««T& în Vlena „Mdo*f£ MOSX6 Bitutällttibm & Yoiff* Otto Maa*), en i Schnlek, Aim's Jltrnd l M. i)-*kes, A, Oppelik, J. Dcn­­*ub*rg:\n Ba i*0G8t«: a. F. Gold­berg yr in ot iUz t Eckstein He vat: I« í-rankfu't: G. I Oaub ;fn Ham­burg: A. S e ne -. îbretnmn in .©Tt ctnitoru. o ^eriâ farmon du p© o e­lauft K cr. șt 80 or. îrabru pentru o pu­blicară. Publicări m»? des© dup» tar.fA și îivoială. Barium« pM papri'ia DI o­b­sereă 10 e*. t. a. aău Hi ani Brașovt, Duminecă 10 (22) Iunie 1830. Nr. 130.—Anula Lm. Ee’vista, politică. Dinăuntru. Cestiunea sporirii efecti­vului de pace al­ armatei comune întâm­pină în comisiunea militară a delegaţiu­­nei ungare mare oposiţiă, fiindcă, adică delegaţii, acastă sporire va sgudui fi­nanţele monarehiei pănă ’n temelie. Mi­­nistrule de răsboiu dr. Bauer a răspunsă, că In împrejurările de faţă numeral­ ar­matei în timpii de pace trebue sporită. Singurulă mijlocă în contra ori­că­rei discusiuni zadarnice e să i­ se voteze 100 milioane fl., cu care sumă să întâm­pine cheltuelile necesare cu sporirea ar­matei, care e inevitabilă, şi cu alte mă­suri şi pregătiri militare. Unii din dele­gaţii unguri au cerută, ca ministrulu de resboiu se fia cu orî-ce chipa abătută dela planurile sale şi se se respingă orî-ce în­cercare, care ar fi de natură a conturba si­­tuaţiunea financiară. In urma declaraţiu­­nei ministrului de răsboiu însă, că va ţine sâmă de starea financiară şi că ces­tiunea sporirei efectivului de pace încă nu e pregătită şi nici planuri positive nu s’au presentată, comisia militară a hotărîtă să nu ia în aceasta cestiune nici o posiţiune. De altmintrelea sumele cerute de ministrulă de răsboiu în bugetulă ex­­traordinară pentru prafulă fără fumă și alte măsuri militare au fost­ votate de comisie. In casă când încă în anulă a­­cesta va fi necesitate de sporirea efec­­tivului de pace ală armatei, atunci e probabila, că vor­ fi convocate delega­­țiunile în sesiune estraordinară, or pen­tru a se putea realiza acâstă măsură mi­litară îngreunătore pentru contribuabili, vor­ fi convocaţi la serviciulă activă anulă ântâiu ală reservei şi cei trei ani dintâiu ai reservei de întregire, aşa dar serviciulă activă se ridică la patru ani, ceea ce e prevăziută pentru casă de ne­cesitate şi în noua lege militară. Scumpă şi grea pace, mai grea decâtă răsboială, care în fine totă nu se va pute evita. Marţi în 5 (17) Iunie s’a ţinuta în Sibiiu congresulă Saşilor­ ardeleni, ce fu­sese anunţată, cu scopă de a se stabili ună programă nou, în loculă celui dela Mediaşă din 1872 şi celui de la Braşov, din 1881, pe basa căruia să se potă sta­bili o unire între diferitele partide să­­sescî. După noulă programă, activitatea poporului săsesc­ se va desfăşura în co­­mitată şi în comună, în biserică şi în şcolă, pe tărâmul­ industriei şi econo­miei, desvoltându-le şi întroducândă cele mai nouă întocmiri; se recunosce dualismulă, limba unguresca ca limbă a statului, şi ideia de stată a celoră dela putere, pe care programulă o declară de îndreptăţită ; se cere să se îndrepte „gre­­şela“ ce a săvârşit-o legislaţiunea faţă cu Saşii la resolvarea drepturilor­ urba­­riale pe domeniile Sălişte şi Tălmaciu, deputaţii dietali saşi potă face parte din ori­ce partidă din dietă, care stă pe basa pactului dualistică din 1867. In­­tregă programură face impresiunea, că Saşii au renunţată la ori­ce luptă poli­tică naţională, s’au supusă celoră dela putere. Acesta capitulare a făcută mare bucuriă între şoviniştii Unguri, dintre cari unii mai iau şi în rusă pe Saşi. „Ko­lozsvár“ de esemplu îi laudă şi ’i nu­­mesce „înţelepţi,“ că au recunoscuta ideia

Next