Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)

1890-07-01 / nr. 147

ISToia. abocnament­ă. „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie 1990 stilu vechiu se deschide nou abonamentă, la care îi­­vitămu pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul­ Abonamentului« Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 îl. pe şăse luni 6 a., pe unu anu 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe anui anui 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anui 2 fl., pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci­, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămuriţi! şi a arăta şi poşta ultimă. _____Mministratiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşov), 30 Iunie st. v. Din Transilvania ne sosescu (Jilnicu scrie despre marile strică­ciuni, ce le-a causatu grindina în hotarele forte multora comune în zilele trecute. Pe câtu de frumoase erau spe­ranţele economilor­ noştri dela sate în vara acesta, că recolta va fi una din cele mai bune şi mai mânose, pe atătu de mare este acum întristarea, ce a produs’o­­ nenorocirea elementară în amin-­ titele comune. In multe locuri bieţii oamen! nu mai stiu ce se începă, ca se-şî procure pânea de lipsă pentru traiul­ vieţii, după ce grindina a nimicită rodele din câmpii, cari le promiteau aşa de multă. In unele locuri ţeranii se vedu siliţi acum se-şi vendă vitele, pentru ca cu preţulă dobândită se’şi potu cumpăra grânele de lipsă. Mai de pretutindeni, pe unde a bătută grindina, primimu infor­­maţiunea, că ţeranii noştri nu au fostă asiguraţi în contra ei, nici într’ună chipă, nici la vr’o socie­tate de asigurare, nici pe calea de ajutoră mutuală, pastrându-şi cu toţii la ună locă atâtea ce­reale, ca se nu fiă siliţi se alerge la mijloacele cele mai desperate într’unu casă de nenorocire ele­mentară. Intr’o corespondenţă din ţera Haţegului, ce-o publicămă mai josu, se face unu căldurosu apelă la fruntaşii preoţi şi mireni din comunele locuite de Români, ca se îndemne pe ţerani de a’şi asi­gura rodulă muncei loră la socie­tăţile de asigurare premergendu-le înşişi cu esemplul­, ca se-i pota cu atăta mai uşoră convinge des­pre foloasele asigurării, care feresce pe economă de miseriă în timpuri de nenorocire, er în timpuri bune îi dă liniştea, că în nici unu casă lipsa nudă va ajunge şi că esis­­tența sa şi a familiei sale este asigurată. Nu putemu decâtu se susținemă și se aprobămă ceea ce recomandă corespondența memorată, cu atâtă mai vârtosa, cu câtă foia nostră la toate ocasiunile a arătată folo­­sulă asigurăriloru pentru poporulu nostru. Asigurarea nu este, decâtă ună feliu de păstrare, ba suntu cașuri de nenorocire, în cari asigurarea este mai multă decâtu păstrarea. Dar cu totă folosulă asigură­­riloră în contra nenorociriloră elementare, precum grindină, focă,­­ inundări ș. a. trebue se recunoas-­­ ce că, că nu este ușoră de a face se pătrundă în masse convingerea despre însemnătatea loră și că numai încetulă cu încetulă țera­­nulu nostru va putea fi, mai vâr­­tosă prin esemple, îndemnată se se foloseascâ de acestă mijlocă pen­tru asigurarea bunăstării lui. Dér se nu aşteptămă pană ce cu încetulă va pătrunde şi în sî­­nulă sătenilor noştri cunoscerea folosului asigurăriloră, ci se ne folosi­mu de toate mijloacele spre a-lă feri de acea misexuă, ce trebue se o îndure acil multe comune în urma grindinei. Unulu din aceste mijloace, care e’a­probată şi până acuma ici colo, este fără îndoială asociaţiunea să­­tenilor, pentru a se ajutora îm­prumutată, prin înfiinţarea de aşa numite grânare în comună. In a­­ceste grânare se adună şi se păs­­treză o anumită cantitate de ce­reale, ce-o contribue fie­care locui­­tore din satu în anii când câmpulă i-a adusă roade. Din aceste grâ­nare, cari se administréza de cătră autoritatea bisericeasca, se ajutoră apoi locuitorii în cașuri de neno­rocire, fiindu îndatorați de a înapoia mai târețiu, când voră puté, cere­alele împrumutate, pe lângă ună anumită adausă în chipă de in­terese. Avem a dovedi, că asemeni grâ­nare, unde s’au înfiinţată, au adusă celă mai mare folosă ţeraniloru, aşa încâtă se pote dice, că în unele privinţe satisfacă mai multă tre­­buinţeloră loră urgente decâtă ori­ce alte asigurări. In totii casulu sistemulu de păstrare comună, ce se practică ici colo prin înfiinţarea de grâ­nare, oferă ţăranului ună ajutoră mai grabnică şi nemijlocită, şi fiindu­ atâtă înfiinţarea câtă şi manipularea acestora grânare de totă simplă şi uşdră, nu putemă îndestulă recomanda fruntaşilor­ poporului nostru, ca se imiteze fără pregetă bunulă esemplu, ce l’o dată în privinţa acesta pănă acuma o părticică a comunelor­ bi­sericesc! române cu aceste grânare. Ba mai multu, cei ce au în­fiinţată şi pănă acuma grânare se stăruie din răsputeri pentru a le mări şi desvolta, şi se nu se mul­­ţumască numai a ajuta pe unii sau alţii din locuitorii nenorociţi ori lipsiţi, ci se le pună în stare ca în casă de nenorocire, cum­ este şi grindina, de care vorbimă, se pota oferi ajutoră în propor­­ţiunî mai mari întregei comune cele puţină pentru lunile mai grele ale anului. Mai aducu aceste grânare şi alte folese, pentru scóla şi bise­rică ; este aşadără o adevărată bi­nefacere pentru poporu înfiinţarea loru. Una se facemu şi alta se nu­ o lasamu. Se ne facemu grânare pretutindeni şi se luminamu to­todată poporulu despre însemnă­tatea, ce o au asigurările în ca­şuri de nenorociri pentru elu și bunăstarea lui economică. FOILETONUL I „GAZ. TRANS.“ Resbunarea lui Saint-Pierre de Ales. Dumas. Istoria nostră s’a întâmplată pe timpulu lui Ludovic­ XII, regele Franciei. Inceputcula şi’la are pe la sfîrșitulă fio­rosului răsboiu italiană. Armata francesă a tăbărîtă la Turină și în giură. Era în corpul­ oficerilor, una loco­tenentă cutezatoră, pasionată, cu inimă nobilă, și din familiă nobilă, cu numele Saint-Pierre, care pe timpul­ acestei es­­pedițiuni s’a înamorată în o tînără damă italiană. Caja — astfel, se chema frumoasa văduvă de 20 ani. Ea şedea în Turină. Ea era de 18 ani când s’a măritată. Bărbatul e şi­ l’a iubită cu t6tă abnega­­ţiunea şi frăgedimnea. Acesta fuse a fostă unulă dintre acei individ!, înaintea că­rora nimica nu este sântă în lume. Nu numai că se purta aspru faţă cu soţia sa, dar nu s’a sfiită a’i trăda (descoperi) şi secretele, ba ce e mai multă, a’i face chiar şi amorală de venerare. Când Căja descoperi planulă com­plicată şi neonestă ală bărbatului său, s’a cutremurată în totă fiinţa sa. Nu a plânsă, nu s’a văetată, după datina sexului ei, ci și-a ascunsă durerea în sâne. Dar acestă durere tăcută și as­cunsă din ce în ce cocea m­ă cugetă negru. A voită să se sinucidă! Moartea băr­batului ei fuse, care muri de rana-i pri­mită, dete o direcțiune mai sănătosă gândurilor­ sale. Pe încetulă a începută se eresca mușchiulă verde a liniştirei pe ruinele fericirei pierdute. In bărbatulă seu a învăţată a cu­­nosce numai necredinţa şi caracterulă moleşită ală sexului bărbătescă. Şi sciinţa câştigată pe basa acestei esperienţe, deşi fără temeiu, dar a aplicat’o la întregă sexulă bărbătescă. Totuşi, frumosulă, tînărulă Saint- Pierre, maniera-i prevenitoare şi cute­zanţa lui, nici din inima ei nu au dis­părută fără urme. Dar ea asculta măr­turisirile pasionate în linişte şi cu una surîsă, ce nu tinde nici cea mai mică speranţă ; declarările de amorfi le primia cu ună singură semnă făcută cu capulă, prin ce se părea a’și arăta Indoela, — şi în urmă, când Saint-Pierre, căltată la picioarele ei, se ruga, ca să-i rumpă fi­­rulă suferinţelor­ grele, promiţându-i inima şi mâna, Căja îi c­ise surîciendă: „Ar fi mai bine pentru D-ta, decă te-ai arunca înaintea chipului Precestei.“ Eroulă nostru vedendu recela ado­ratei sale, la începută a desperată, mai apoi era posomorită și închisă. Lupta internă i­ se întipări pe față. Vieața pen­tru elfi acum era o grea povară; își cerea moartea în lupte, dar glonțele pe­­ricei îlă încunjurau, sabia dușmanului luneca de pe inima, pe care numai o singură privire a Căj­ei a străbătut’o aşa de tare. După o jumătate de ană tânărulă locotenentă Urăsi îngenunchia la picioarele ei, pe piept, cu decoraţii, în inimă cu amorfi. Inima Căj­ei numai la aparinţă era rece; să nu ne mirămă dora, deci după atâta jertfire de sine și ea fu mișcată. Intr’o după ameda, când Saint-Pierre îngenunchiată înaintea ei — ca mai de multe ori — își mărturisi iubirea, a ro­șită, a venită în confusiune și puțină lipsia pănă să fluture velula ce aco­­peria amorulă ei; dar reînfățișându-i-se în memoriă tractarea nevrednică a băr­batului ei mortă în curendă se linişti un­­dulaţiunea sgomotoasă a inimei, şi simţă­­mentulă, ce acuşi era să-l fi tradezei şi’lă acoperi cu velula manierei reci. Tînărulă locotenentă însă, ca şi os­­taşulă celă bună, nu s’a retrasă, şi când îşi repeţi mărturisirea, acesta află echoa şi în inima Cărei, şi în locă de obici­­nuitură răspunsă batjocoritoră, elă fu surprinsă cu acestă întrebare: — „D-ta promiţi multă, forte multă, dar vei fi în stare să probezi prin fapte aceste promisiuni?“ „Poruncesce şi eu mă supună“, răspunse Saint-Pierre mişcată, „da, îţi jură pe cinstea mea cavalerescu, că voiu împlini tată, ori şi ce doresc!.“ — „Credă, seu mai bine­­fisă, vo­­iesco să credu“, continuă Căja după o scurtă pausă. — „bine deră! Din mi­­nutulă acesta se începe timpul­ de probă, şi ascultă declaraţiunea mea: mâna cu „(Gazeta6 esc în fiă­care cji* itwtamteBeam Austi -Ou da: Pe ună anu 12 a., pe »6». luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Featri Mânia fl străinătate: Pe ună ană 40 franoî, pe fese luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. Se prenumără la toate oficie*« poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Atonamemii pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu I.: pe ună ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe traî luni 2 fl. 50 or. Ou dusulă In casă. Pe ună ană 12 fl. pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună exemplară 5 cr. ▼. a. aen 15 bani. Arătă abonamentele cAtă şi inserţiunile suntă a ■* pîitl înainte. ledhcţlue», xmlinitrat si TIîpetîiS- : FSSASOYy, piaţa mare Kr. 22 irisuri nefrancat«' nu *•» pri­me BOU. Manuscripte hub« re trimită ! Birourile ie amotii: Bra ovu, p­ata mare Nr 22 Inserate mai rrime^că tr Vl«na liudoi/n Moste­r&ctf.rruito**i­nfe Vuifc* iOtto Maat), ein Schaitk, Ah it Etrnd IM. Baket, Á, OppeUl. r. &:*­­ntberg'in Bub­pestail. Y. Qoh­­lergtr­en on Jdcett Fentiein he -*ai : In Frankfurt: O. L. Daub , în Ham­burg: Á. Si&nsr. Fretulă inserțitmuoră; o certa farmonda p« o coloanA H or. fi 80 cr. iîmbru pentru o pu­blicare. Publi-iar? mai deeo dapâ tanta fi favorala. Eerinme p* pagina ar­e o sereă 10 cr. ▼. a. *cu »Hb anî Nr. 147.—Annit Lm. Brasovt, Duminecă 1 f 13) Me 1890. ZEBe^rista politick. Dinăuntru. Cetitorii noștri își aducă aminte de atitudinea energică și de mul­tele proteste din partea clerului rom. cat. în contra unei ordinațiuni a minis­trului de culte Csaky, privitoare la ma­­triculele pruncilor, ai cărorfi părinţi se țină de diferite confesiuni. Afacerea acesta a luată proporţiuni forte estinse. S’au ținută adunări, s’au luată hotărîri energice, or din Strigonfi ministrulă Csaky a fostă ameninţată şi i­ s’au pusă în vedere luptele şi neînţelegerile reli­­gionare, cari au turburată odinioră Un­garia. Mai multă, clerulă rom. cat. s’a adresată cu plângerile lui chiar şi la scaunul­ din Roma. Foia clericală un­­gurescă „Magyar Állam“ de atunci met­­reu a continuată lupta, şi ună plebană, care a fostă pedepsită, pentru­ că n’a voită să se acomodeze ordinaţiunei d-lui Csaky, a fostă glorificată şi lăudată de clericali. In timpul­ din urmă afacerea a intrată într’ună nou stadiu. „Magy. All.“ adecă susţine, că Vaticanulă ar fi aprobată atitudinea clerului rom. cat. şi că primatele Ungariei va primi în­­inele viitoare răspunsulă­mântului scauun din Roma în formă de „declaraţiune hotărîtă în afacerea matriculelor­“. E interesantă acum a se­sei, cine va învinge, după­ ce însăşi Curia romană a intrată în luptă cu guvernulă ungu­­rescă. Foile unguresci suntă supărate focă pentru atitudinea energică a cle­rului rom. cat. şi declară susfi şi tare, că deoare­ce guvernulă are în mâna sa „Jus placeti“, poate prin o singură trăsă­

Next