Gazeta Transilvaniei, august 1890 (Anul 53, nr. 172-195)
1890-08-05 / nr. 176
Din cansa sf. sărbători de Luni, diarulu nu va apare pănă Marţi sera. Procesuri de pressâ alu „Gazetei Transilvaniei“ (Coresp. part. a „Graz. Trans.“) Cluşiu, 8 (15) Augustă a. c. Dorinţa fierbinte a foiloră şoviniste unguresc! s’a împlinitu. Juriulă din Cluşiu a pronunţaţii erî din nou unu verdictui de osîndire împotriva „Gazetei Transilvaniei“ ! Vă voiu da o mică iconă despre cele ce s’au petrecută erî, în 2 (14) i. c. în sala tribunalului de aici. Se aştepta cu încordare de amândouă părţile resultatulu procesului de pressă intentată „Gazetei“. Interesului Românilor, era firescul. Ei simţiră, că acusaţiunea procurorului din Târgul-Mureşului e îndreptată totodată şi în contra inştiinţelor ei lor drepte pentru egala îndreptăţire. Ei în ce privesce pe contrarii noştri, şi mai alesă pe şoviniştii din Cluşiu, ei ardeau de nerăbdare de a vede întărite din nou printr’ună verdictu ala juraţilor, ideile lor, despre atotputernicia statului şi a partidei, care le ocârmuesce. Am vecrutu în sala tribunalului fruntaşi români, preoţi, mireni veniţi din multe părţi anume pentru acesta procesu, dintre cari unii au venitu şi cu soţiile lor, nu spre puţină mirare a publicului maghiaru din Cluşiu. Românii din Cluşiu încă au luatu parte în numără mare, cu tote că trebue cu durere se mărturisimă, că cei din afară i-au întrecuta de astădată. * Pertractarea s’a începută la orele 91/4. Tribunalul a fostu compusa din d-lu Béla Szász, care a înlocuita pe preşedintele tribunalului şi dinjudit Emerica Miko şi Ludovica Becsek. Notarü a fostu Dr. Mich. Rotarides. Ca acusatoru publica a funcţionată vice-procurorulü din Târgulă-Mureşului Dr. Alex. Jessenszky. Translatoru a fostu d-la Dr. Aurel Isacu. Acusaţii Dr. A. Mureşianu, directorulu şi redactorula responsabilă alu „Gazetei“, şi colaboratorulu interna Traiana H. Popii au luatü locu împreună cu aperătorulu loru d. Iosifa Romanu la masa din faţa preşedintelui şi a scaunelor reservate pentru juraţi. Dintre cei 36 juraţi chiămaţî, s’au presentată numai 14 şi de aceea s’au suspendată pertractarea, pentru ca se se întregesca numerulă juraţiloră cu alţii. Pănă ce s’au adunată aceştia, trecură două ore. * Pe la ll3/4 s’a constituită juriula care s’a compusă din 12 cetăţeni unguri din Cluşiu. Sala era îndesuită de publicu, care urmărea cu atenţiune mersul pertractărei. După depunerea jurământului din partea juraţilor, s'a cetită actulă de acusaţiune ală procurorului din Tergulă-Mureşului.*) După acesta preşedintele a adresată prin translatorii întrebarea cătră acusațî, dacă voes să se facă vr’o observare din parte-le. Dându-se cuvântulă mai ântâiu acusatului Tr. Tr. Popă, acesta a declarată, că voindă a se folosi de dreptulă ce lă are a se apăra în limba sa maternă și deorece apărarea sa în limba română numai atuncia ar avea înțelesă, deca ea ar fi pricepută de cătră d-nii jurați, rogă pe d-lă preşedinte ca *) Acestu actu de acusațiune ila publicamu mai josu. Red. se întrebe pe jurați, deca sciu limba română ori ba? Luândă apoi cuventulă d-lă Dr. A. Mureșianu a desfăşurată mai pe largă cestiunea importantă și decisivă privitoare la dreptulă de limbă ală acusațiloră, de care este strânsă legată îndatorirea judecătoriloră de-a înțelege limba lora. Acesta dreptă de limba,cjise d-la Mureşianu — între altele — este întemeiată pe o lege constituțională ungureasca, pe când dânsula este citată aicea pe banca acusaților, pe temeiulă unei patente împărătesei absolutistice; domnia sa figureză der aici ca acusata împărătescă, pe când colaboratorul său este acusatu pe basa unei legi unguresc!. Patenta austriacă în Ungaria nu are valore, acolo numai autorulă articuliloră se trage la răspundere ; acésta dovedesce, că aici în Ardéaly ne aflămă într’o stare escepțională, că suntem guvernați cu legi absolutistice. Vorbindă apoi despre aceea, că jurații numai atunci potă să facă destulă jurământului lora, deca voră pricepe de-a dreptulă pe acusațî, și că translatorului nu-i este cu putință, de-a mijloci a ceasta înțelegere în măsura recerută, adauge, că este datoră de a cere să se constate relele urmări ale praxei, ce s’a încuibată la tribunale, ca toate se margă numai în limba ungureasca ; e datoră, căci este redactorul unei foi, care de 53 de ani luptă pentru drepturile poporului română. Este ună lucru de totă durerosă şi cunoscută în tóata fora, că ţăranulă nostru română sufere grozavă în urma acestoră stări de lucruri nefiresc!. Ţeranulă este astăci o judecată şi osândită de cătră tribunale într’o limbă, pe care nu o înțelege; acesta este o stare bolnavicioasa și dator! suntă prin urmare aceia, care lucră pentru drepturile poporului, ca înainte de tote se pretindă deplina respectare a dreptului de limbă. Ni se cjice, putemă vorbi românesce, că adecă ne lasă sé vorbimă ca de graţiă, dâră fără de nici ună folosă, căci nu ne înţelegă. Noi însă nu voimu se cerşimă, ci pretindemu, ca judecătorii noştri se ne înţelegă limba, căci altcum ce ne folosesce dreptulă de limbă ? D-lă Dr. Mureşianu desfăşură într’o vorbire, care a produsă mare însufleţire în publiculă română şi a impresionată adencă şi pe ascultătorii unguri, momentele indicate mai sus, declară în fine, că se alătură la cererea consoţului seu acusatii, ca să se întrebe juraţii, deca pricepă românesce ori nu? Procurorulă într’o vorbire vehementă vrea se dovedeasca, că acestea ară fi vorbe gole, căcî aici nu e vorba ca jurații se scie românesce, ci acusații se scie ungurește. Deca ei nu se voră apera, dovedescă, seu că se simtă vinovați, seu că vreau se joce rolulă de „martiră.“ In fine se miră procurorulă, că redactorulu „Gazetei“, care e de 42 de ani, nu voiesce să vorbeasca unguresce. In urma acestui atacă, D-lă Mureşianu cere cuvântulă și răspunde dlui procuroră cu cuvinte fulminante, căD-sa se simte liniştită în consciința sa, deși nu scie se pledeze unguresce, și că acesta pentru D-sa nici nu este nici o ruşine, dera este ruşine, ca vice-procurorulă la tribunalula supremă ală unei ţâri, unde aprópe 4/5 părţi a locuitoriloră suntă Români, se nu scie nici ună ! cuvântă românesce; asemenea a FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Deco cibe ele Haiducii (Unu episoda din anulu 1815, în Bucovina.) (Fine. întunecase tare şi noi mergeam greu preste butuci de copaci doborîți de ventu şi prin desişulfi pădurii. De-odată au jimit unii pocnetu de puşcă ori de pistolii în partea de spre culme şi sunetulu puşcăturei se aşternea preste întreaga pădure. Nu dise la acesta nimeni nimica, nici steteră locului, ci ca și când n’ar fi fostu nimica, merseramu totu mai departe .... lacoba, care venia la spatele mele, îmi clise : — „Știi tu, Tănăsucă, ce pușcătură a fostu acesta?“ „Nu, bade Jacobe.“ „Vatafulu nostru, ca omfi, ce nu scie ce-i frica—că nici aceea nu-i scio, că de densulu nici plumbului nu se prinde — a rămasă înapoi, s’a dusu acolo unde a pușcato, ca să se socotă, că noi în acea parte ne invírtimu. Tu nu scii, da pe plaiulu mare s’a înșirată o poteră, au adurmicatu Nemții cumva, că suntemu pe-aicî şi acesta ni-a spus’o cimpoieşulă ; iară, că potera-i acum pe plaiu, ni-a adusu soirea unu pécuraru.“ Trecuramu o gârlă adencă, prin care curgea unu părăuţă; dară o trecuramu, numai Dumnezeu scie cum! Ajunşi de cea parte de gârlă, o luaramu la dealu şi lângă unu bradu grosu şi crengosu, sub carele era locu goli bătucită şi largă, cum suntă de acele prin păduri şi le dica omenii „băteliştea -— lui“ Dumnezeu cu noi şi cruce de aură ; lângă acela bradu ne opriramu şi se aşeitară toţi la pământu. — „Ioane,“zise Iacobit la o vreme cătră cimpoeşii, „hai ghidi s’ar lovi acum aice şi’n liniştea asta a nopții una de-ale tale, șeii tu; da-i geaba, aice-i — cela, nu trebue zădărîtă.“ — „Cela ca cela, i-aşl 4ice eu una că și lui i-ar place și-ar mișca din codă și cornițe; der — bîja, de dincolo aice, (arătândă spre plaiu) mai rabdă o țîră. “ Acum să’țî spuna, 4*se tatait* meu, ce gandu îmi veni, când z*se Darii „pe Tănasă în mijlocu!“ De-odată, par’că mi se lumina în capă și-’mi veni gândula, ca de-acum ’nainte să mă face că’mî place a fi cu aceștia și să le și spună, că nu m’ași mai duce dela ei. Văzendu-me deci — socotii eu — Darii și ceilalți așa, credendu ei, că eu m’am domesticită la ei, m’or slăbi pe’ncetula din pază și eu capătă apoi prileju se dau de cărarea spre casă. Gândula acesta, deși t6tă grija nu mi-o lua dela inimă, într’adeveru mă înveseli câtva, căci îmi dete nădejde să scapa dintre „smeii“ iștea, cum îi numi capitanul lora, Darii, pe cari a4l mâne — căci și potirea acum era pe-acolea — i-oru duce la furci, sau cum Domne feresce-ne!le 4icu pe aicea: draiholtu. Se au4i sunândă prin frun4e uscate. Venitu acela sunetu pe malul de dincolo alu gârlei, ce-o trecuseramu, au4irăm0 ca dându de douo ori cu muchea toporului, dară nu tare, în copaci, umilă din cești de aicea răspunse cu o lovitură, și doi din ei merseră într’acolo, de unde se auziră loviturile. In curendu veni Darii. — „Ce-i pe acolo ? “ Ilu întrebă Iacobit. — „Ce sé fiă ?“ răspunse Darii. „Ia, „babe— care“ șvăbești, de care le scimu noi amu pe de-a rosta. Cu de aceste jucării nu se prinde Darii şi fraţii lui. Din clopotniţa Solcii dintre cătane amu trecută şi ei proştii socotă, că aicea în largulu nostru ne-oru prinde ca pe nisce becisnici ? Ce ni-a spusu Bordianul, sciam eu şi dela alţii, că cine din creştinii noştri ni-i duşmană şi cui din ei amu făcută noi vr’unu rău? Deci ce numai se aude în satu, am eu cine să-mi spue.“ Gândi puţină şi apoi zise : — «Aveţi ceva în ploscî, că într’a mea’i secetă.“ — „Este“, zise unula, „ni-a adusă Costea pecurarulu, când vă4*i pecia de ameul venindu spre plaiu, par’că la noi eu hram“, zise cu risa şi dede plosca lui Darii, carele după ce trase din ea, o dădu altuia, şi acesta mai departe pe rendu la toţi. — „Daţi şi lui Tănăsucă“, zise Darii, şi apoi urma: „Se apropie Sântă- Măria, vă aduceţi aminte ce ni se întâmplă cam pe astă vreme, când, totu aşa ca astăzi, mânară Nemţii pe bieţii omeni pe din dosa de „Dealulu lui Vodă“*) ca să prindă iepuri cu — sare pe codă?“ — „Da“, răspunseră mai mulţi, eră multi adause: „Şi Sandu Olariulu, eu*) Uni dealu deasupra opidului Solea. - Ret (3srur^£3i2“cree dumiitecA) „Gazeta“ ese în fie care zi. indamente pentru Austro-nunsia: Fs ana ană 12 fl., pa sei« Inni 6 II., Fa trei Ioni 3II. Fentit România si străinitate: Pe ană ană 40 franci, pe Ioni 20 franci, pe trei Inni 10 franci. Se prenumără la toate oficiale poștale din întră și din afară și la doi. colectori, Abonamentulu pentru Biason: la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiulu I.: pe unu ană 10 fl., pe ?ese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă: Pe unu ană 12 fl. pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, v. a. »en 15 bani. Atfttă abonamentele ofttă pi inserțiunile suntă a se plătii înainte. Iucţiuna, AambilitratiMsa si Tipoîiaîa: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22 Krisori nefrancate nu au primeion. Maaussfipte nu se re trimită ! Birourile ne ameluii: Braovu, paţa mare Nr. 22 Inserate mai primencă în Vlena RudolfH Mossse Haasenstein & Valger (Otto Maas), Henri Schalek, Alois Etrnd IM. Ihtke*, A. Oppelik,J. Donneberg' în Budapesta: A. V. Goldberger Au on Meze* Eckstein Berat: In Frankfurt: G. L.Dagelet;\t Hamburg: A. Steiner, Prețul imerţiuniloru; o peria farmon du p© o colóana 6 or.ai 80 or. imbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina IlI-a p ■ereă 10 pr. v. a. sau 80 *ani. Ir. 176—Anulă LIII. Br&șovft, Duminecă 5 (17) Augustă 1890.