Gazeta Transilvaniei, august 1890 (Anul 53, nr. 172-195)

1890-08-05 / nr. 176

Din cansa sf. sărbători de Luni, diarulu nu va apare pănă Marţi sera. Procesuri de pressâ alu „Gazetei Transilvaniei“ (Coresp. part. a „Graz. Trans.“) Cluşiu­, 8 (15) Augustă a. c. Dorinţa fierbinte a foiloră şo­­viniste unguresc! s’a împlinitu. Juriulă din Cluşiu a pronunţaţii erî din nou unu verdictui de osîn­­dire împotriva „Gazetei Transil­vaniei“ ! Vă voiu da o mică iconă des­pre cele ce s’au petrecută erî, în 2 (14) i. c. în sala tribunalului de aici. Se aştepta cu încordare de amândouă părţile resultatulu pro­cesului de pressă intentată „Ga­zetei“. Interesului Românilor, era fi­rescul. Ei simţiră, că acusaţiunea procurorului din Târgul­-Mureşu­­lui e îndreptată totodată şi în contra inştiinţelor ei lor drepte pentru egala îndreptăţire. Ei în ce privesce pe contrarii noştri, şi mai alesă pe şoviniştii din Cluşiu, ei ardeau de nerăbdare de a vede întărite din nou printr’ună ver­­dictu ala juraţilor, ideile lor, despre atotputernicia statului şi a partidei, care­ le ocârmuesce. Am vecrutu în sala tribunalu­lui fruntaşi români, preoţi, mireni veniţi din multe părţi anume pen­tru acesta procesu, dintre cari unii au venitu şi cu soţiile lor­, nu spre puţină mirare a publicu­lui maghiaru din Cluşiu. Românii din Cluşiu încă au luatu parte în numără mare, cu tote că trebue cu durere se mărturisimă, că cei din afară i-au întrecuta de astădată. * Pertractarea s’a începută la orele 91/4. Tribunalul­ a fostu com­­pusa din d-lu Béla Szász, care a înlocuita pe preşedintele tribuna­lului şi din­­judit Emerica Miko şi Ludovica Becsek. Notarü a fostu Dr. Mich. Rotarides. Ca acusatoru publica a funcţionată vice-procu­­rorulü din Târgulă-Mureşului Dr. Alex. Jessenszky. Translatoru a fostu d-la Dr. Aurel Isacu. Acusaţii Dr. A. Mureşianu, di­­rectorulu şi redactorula responsa­bilă alu „Gazetei“, şi colaborato­­rulu interna Traiana H. Popii au luatü locu împreună cu aperăto­­rulu loru d. Iosifa Romanu la masa din faţa preşedintelui şi a scau­­nelor­ reservate pentru juraţi. Dintre cei 36 juraţi chiămaţî, s’au presentată numai 14 şi de aceea s’au suspendată pertractarea, pentru ca se se întregesca nume­­rulă juraţiloră cu alţii. Pănă ce s’au adunată aceştia, trecură două ore. * Pe la ll3/4 s’a constituită ju­riula care s’a compusă din 12 ce­tăţeni unguri din Cluşiu. Sala era îndesuită de publicu, care urmărea cu atenţiune mer­­sul­ pertractărei. După depunerea jurământului din partea juraţilor, s'a cetită actulă de acusaţiune ală procuro­rului din Tergulă-Mureşului.*) După acesta preşedintele a a­­dresată prin translatorii întrebarea cătră acusațî, dacă voes să se facă vr’o observare din parte-le. Dându-se cuvântulă mai ântâiu acusatului Tr. Tr. Popă, acesta a declarată, că voindă a se folosi de dreptulă ce­ lă are a se apăra în limba sa maternă și deorece apărarea sa în limba română nu­mai atuncia ar avea înțelesă, deca ea ar fi pricepută de cătră d-nii jurați, rogă pe d-lă preşedinte ca *) Acestu actu de acusațiune ila pu­­blicamu mai josu. Red. se întrebe pe jurați, deca sciu limba română ori ba? Luândă apoi cuventulă d-lă Dr. A. Mureșianu a desfăşurată mai pe largă cestiunea importantă și decisivă privitoare la dreptulă de limbă ală acusațiloră, de care este strânsă legată îndatorirea judecă­­toriloră de-a înțelege limba lora. Acesta dreptă de limba,­cjise d-la Mureşianu — între altele — este întemeiată pe o lege consti­tuțională ungureasca, pe când dân­sula este citată aicea pe banca acusaților, pe temeiulă unei pa­tente împărătesei absolutistice; domnia sa figureză der aici ca acusata împărătescă, pe când colabo­­ratorul­ său este acusatu pe basa unei legi unguresc!. Patenta austriacă în Ungaria nu are valore, acolo numai auto­­rulă articuliloră se trage la răs­pundere ; acésta dovedesce, că aici în Ardéaly ne aflămă într’o stare escepțională, că suntem­ guver­nați cu legi absolutistice. Vorbindă apoi despre aceea, că jurații numai atunci potă să facă destulă jurământului lora, deca voră pricepe de-a dreptulă pe acusațî, și că translatorului nu-i este cu putință, de-a mijloci a­­­ ceasta înțelegere în măsura rece­­rută, adauge, că este datoră de a cere să se constate relele urmări ale praxei, ce s’a încuibată la tri­bunale, ca toate se margă numai în limba ungureasca ; e datoră, căci este redactorul­ unei foi, care de 53 de ani luptă pentru drepturile poporului română. Este ună lucru de totă dure­­rosă şi cunoscută în tóata fora, că ţăranulă nostru română sufere gro­zavă în urma acestoră stări de lu­cruri nefiresc!. Ţeranulă este as­­tăci o judecată şi osândită de cătră tribunale într’o limbă, pe care nu o înțelege; acesta este o stare bol­navicioasa și dator! suntă prin ur­mare aceia, care lucră pentru drep­turile poporului, ca înainte de tote se pretindă deplina respectare a dreptului de limbă. Ni se cjice, putemă vorbi românesce, că adecă ne lasă sé vorbimă ca de graţiă, dâră fără de nici ună folosă, căci nu ne în­­ţelegă. Noi însă nu voimu se cer­­şimă, ci pretindemu, ca judecătorii noştri se ne înţelegă limba, căci altcum ce ne folosesce dreptulă de limbă ? D-lă Dr. Mureşianu desfăşură într’o vorbire, care a produsă mare însufleţire în publiculă română şi a impresionată adencă şi pe as­cultătorii unguri, momentele in­dicate mai sus­, declară în fine, că se alătură la cererea consoţu­­lui seu acusatii, ca să se întrebe juraţii, deca pricepă românesce ori nu? Procurorulă într’o vorbire ve­hementă vrea se dovedeasca, că acestea ară fi vorbe gole, căcî aici nu e vorba ca jurații se scie ro­mânesce, ci acusații se scie un­gurește. Deca ei nu se voră apera, do­­vedescă, seu că se simtă vinovați, seu că vreau se joce rolulă de „martiră.“ In fine se miră procurorulă, că redactorulu „Gazetei“, care e de 42 de ani, nu voiesce să vor­­beasca unguresce. In urma acestui atacă, D-lă Mureşianu cere cuvântulă și răs­punde dlui procuroră cu cuvinte fulminante, căD-sa se simte liniştită în consciința sa, deși nu scie se ple­deze unguresce, și că acesta pentru D-sa nici nu este nici o ruşine, dera este ruşine, ca vice-procurorulă la tribunalula supremă ală unei ţâri, unde aprópe 4/5 părţi a locuitoriloră suntă Români, se nu scie nici ună ! cuvântă românesce; asemenea a FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Deco c­ibe ele Haiducii (Unu episoda din anulu 1815, în Bucovina.) (Fine.­ întunecase tare şi noi mergeam­ greu preste butuci de copaci doborîți de ventu şi prin desişulfi pădurii. De-odată au­ jimit unii pocnetu de puşcă ori de pistolii în partea de spre culme şi sunetulu puşcăturei se aşternea preste întreaga pădure. Nu d­ise la acesta nimeni nimica, nici steteră locului, ci ca și când n’ar fi fostu nimica, merseramu totu mai de­parte .... lacoba, care venia la spatele mele, îmi clise : — „Știi tu, Tănăsucă, ce pușcătură a fostu acesta?“ „Nu, bade Jacobe.“ „Vatafulu nostru, ca omfi, ce nu scie ce-i frica—că nici aceea nu-i sci­o, că de densulu nici plumbului nu se prinde — a rămasă înapoi, s’a dusu acolo unde a pușcato, ca să se socotă, că noi în acea parte ne invírtimu. Tu nu scii, da pe plaiulu mare s’a înșirată o poteră, au adurmicatu Nemții cumva, că suntemu pe-aicî şi acesta ni-a spus’o cimpoieşulă ; iară, că potera-i acum pe plaiu, ni-a adusu soirea unu pécuraru.“ Trecuramu o gârlă adencă, prin care curgea unu părăuţă; dară o trecuramu, numai Dumnezeu scie cum! Ajunşi de cea parte de gârlă, o luaramu la dealu şi lângă unu bradu grosu şi crengosu, sub carele era locu goli bătucită şi largă, cum suntă de acele prin păduri şi le dica omenii „băteliştea -— lui“ Dumnezeu cu noi şi cruce de aură ; lângă acela bradu ne opriramu şi se aşeitară toţi la pă­­mântu. — „Ioane,“­­zise Iacobit la o vreme cătră cimpoeşii, „hai ghidi s’ar lovi acum aice şi’n liniştea asta a nopții una de-ale tale, șeii tu; da-i geaba, aice-i — cela, nu trebue zădărîtă.“ — „Cela ca cela, i-aşl 4ice eu una că și lui i-ar place și-ar mișca din codă și cornițe; der — bîja, de dincolo aice, (arătândă spre plaiu) mai rabdă o țîră. “ Acum să’țî spuna, 4*se tatait* meu, ce gandu îmi veni, când z*se Darii „pe Tănasă în mijlocu!“ De-odată, par’că mi­­ se lumina în capă și-’mi veni gândula, ca de-acum ’nainte să mă face că’mî place a fi cu aceștia și să le și spună, că nu m’ași mai duce dela ei. Vă­zendu-me deci — socotii eu — Darii și ceilalți așa, credendu ei, că eu m’am domesticită la ei, m’or slăbi pe’ncetula din pază și eu capătă apoi prileju se dau de cărarea spre casă. Gândula a­­cesta, deși t6tă grija nu mi-o lua dela inimă, într’adeveru mă înveseli cât­va, căci îmi dete nădejde să scapa dintre „smeii“ iștea, cum îi numi capitanul­ lora, Darii, pe cari a4l mâne — căci și potirea acum era pe-acolea — i-oru duce la furci, sau cum Domne feres­­ce-ne!­le 4icu pe aicea: draiholtu. Se au4i sunândă prin frun4e uscate. Venitu acela sunetu pe malul de dincolo alu gârlei, ce-o trecuseramu, au4irăm0 ca dându de douo­ ori cu muchea topo­rului, dară nu tare, în copaci, umilă din cești de aicea răspunse cu o lovitură, și doi din ei merseră într’acolo, de unde se auziră loviturile. In curendu veni Darii. — „Ce-i pe acolo ? “ Ilu întrebă Iacobit. — „Ce sé fiă ?“ răspunse Darii. „Ia, „babe— care“ șvăbești, de care le scimu noi amu pe de-a rosta. Cu de aceste ju­cării nu se prinde Darii şi fraţii lui. Din clopotniţa Solcii dintre cătane amu trecută şi ei proştii socotă, că aicea în largulu nostru ne-oru prinde ca pe nisce becisnici ? Ce ni-a spusu Bordianul, sciam eu şi dela alţii, că cine din creş­tinii noştri ni-i duşmană şi cui din ei amu făcută noi vr’unu rău? Deci ce numai se aude în satu, am eu cine să-mi spue.“ Gândi puţină şi apoi zise : — «Aveţi ceva în ploscî, că într’a mea’i secetă.“ — „Este“, zise unula, „ni-a adusă Costea pecurarulu, când vă4*i pecia de ameul venindu spre plaiu, par’că la noi e­u hram“, zise cu risa şi dede plosca lui Darii, carele după­ ce trase din ea, o dădu altuia, şi acesta mai departe pe rendu la toţi. — „Daţi şi lui Tănăsucă“, zise Darii, şi apoi urma: „Se apropie Sântă- Măria, vă aduceţi aminte ce ni­ se în­tâmplă cam pe astă vreme, când, totu aşa ca astăzi, mânară Nemţii pe bieţii omeni pe din dosa de „Dealulu lui Vodă“*) ca să prindă iepuri cu — sare pe codă?“ — „Da“, răspunseră mai mulţi, eră m­ulti adause: „Şi Sandu Olariulu, eu­*) Uni dealu deasupra opidului Solea. - Ret (3srur^£3i2“cr­ee dumiitecA) „Gazeta“ ese în fie­ care z­i. ind­amente pentru Austro-nunsia: Fs ana ană 12 fl., pa sei« Inni 6 II., Fa trei Ioni 3II. Fentit România si străinitate: Pe ană ană 40 franci, pe Ioni 20 franci, pe trei Inni 10 franci. Se prenumără la toate oficiale poștale din întră și din afară și la doi. colectori, Abonamentulu pentru Biason: la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiulu I.: pe unu ană 10 fl., pe ?ese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă: Pe unu ană 12 fl. pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, v. a. »en 15 bani. Atfttă abonamentele ofttă pi inserțiunile suntă a se plătii înainte. Iu­­cţiuna, AambilitratiMsa si Tipoîiaîa: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22 Krisori nefrancate nu au pri­­meion. Maaussfipte nu se re trimită ! Birourile ne ameluii: Bra­ovu, p­aţa mare Nr. 22 Inserate mai primencă în Vlena RudolfH Mossse Haasenstein & V­alger (Otto Maas), Henri­ Schalek, Alois Etrnd IM. Ihtke*, A. Oppelik,J. Don­­neberg' în Bu­dapesta: A. V. Gold­berger Au on Meze* Eckstein Berat: In Frankfurt: G. L.Dagelet;\t­ Ham­bur­g: A. Steiner, Prețul­ imerţiuniloru; o peria farm­on du p© o colóana 6 or.­ai 80 or. imbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina IlI-a p ■ereă 10 pr. v. a. sau 80 *ani. Ir. 176—Anulă LIII. Br&șovft, Duminecă 5 (17) Augustă 1890.

Next