Gazeta Transilvaniei, septembrie 1890 (Anul 53, nr. 196-219)

1890-09-01 / nr. 196

Máciluea RslslftiatliMa­ri îipoiraili;: 3RASQVU, piaţa mars Mr. 22 tVffifori ngfranoat© nu a® p?i­­meaou. ftfaAURGfipt« nu sare­tximitfi ! Bírerile se «merni: Bre ove, p­ata mare Kp. 22 Xnaarp.t© «nai prixnfitseatnYlan« Hutioifa ötössé Haaunsain »& Volge­­i'Otto Maas), renyit Schaiek, Alois Htrnd­­M. JUkes, 1. Oppen­k,J.Dc*­­utktrg'ln Bu Upcrta: A. V. Gold- Iwgw An on Mezst Eckstein Bem at: Vr Frankfurt: G. L.Daubs;ln Ham­­burfl: A. Steiner. jPrem­la imertu­milorn; o seria #&rmonán pe o coloana 8 or. ii SC cr. timbra pentru o pu­blicare. Publicări mai desa după tarifa și învoialfc. Reclime pe* pagina IlI-a o sere A 10 o«, v. a. ecu SG ani. II. 196. Br&șovt, Sâmbătă 1­­131 Septemvre ied­amenteiBatii iMtm-OiwW Pe uni ană 12II., pe ac»c luni 6 II., Pe trei Inni 3 II. Peiin România ii străinătate. Pe unu ana 40 franol. pe else Inni 20 franoi, pe trei ioni 10 franol. Se prenumără la toate ofieieie poștale din titm­ și din atari și la doi. colectori. iDonamentul­ pentru Brașov: la administrations, piața mare Nr. 22, etaginla I., pe ună ană 10 D., pe șase luni 5 N­., pe trei luni 2 N­. 50 or. Cu dusula In casă. Pe unu ana 12 N­. pe șese luni 6 N­., pe trei luni 3 H. Inn exemplara 5 or. T. a. len 15 bani. AtAta abonamentele putu fi InserţiUnile suntu a ae pliti / Înainte. Braşovu, 31 Augusta si. v. Abia trecură patru septapiâni dela procesulu nostru de pres­ă şi oraşi­i­ s’au jertfită molochului ne­săţioşii ală şovinismului, ce bân­­tue acei ţera nostră, doue victime din cerculă cjiariştilor­ noştri ro­mâni. Curtea cu juraţi din Cluşin­a osândită era la cele mai grele pedepse pe unii colaboratori es­­terni şi pe redactorului responsa­bilă alu cjiarului „Tribuna“. Colegii noştri de la „Tribuna“ au fostă de astă-dată amândoi victimele acelei faimoase ,,császári osztrák pátens“, care spre ruşinea civilisaţiunei moderne este atţipusă în aplicare cu mai mare patimă, decâtă pe timpurile absolutistice ale lui Bach-Selnitzky de „cons­­­­tituţionalicescii“ noştri ocârmu­­itorî. Numai cu ajutorulu legei ab­solutistice nemțesc! a putută fi trasă înaintea tribunalului colabo­­ratorulă anonimă ală „Tribunei“, căci numai pe temeiulu acelei legi s’a putută face, într’ună modă ne mai aucjită, cercetare domiciliară la redactorulă foii, unde s’au aflată scrisorile private ale autorului ano­nimă, cari îlă descoperiră şi îlă es­­puseră urmăririi judecătoresc!. Şi drăşi numai legea escepţională ab­­solutistică austriacă a făcută cu putinţă, ca pe lângă autoră se fiă urmărită totodată şi redactorulă res­ponsabilă ală foii. Şi totuşi mai au foile ma­ghiare neruşinarea de a vorbi de „libertatea pressei“ în Ardély ! In primavéra anului 1885 aceste foi cereau în gura mare se fiă strămutată jurială pentru delictele de pressă dela Sibiiu la Cluşiu, ca se fiă mai siguri, că verdictele în contra triariştilor­ român! se voră pronunţa după pofta inimei loră; ele cereau acesta sub cuvântă, că în acestă oraşă ungurescă „ideia de stată ma­ghiară“ va fi apărată multă mai energică din partea „societăţii na­ţionale“. Jurială din Sibiiu îl­ priviau ca periculosă „ideei de stată“, dar patenta absolutistică austriacă dela 1852 o găsiau nu numai compa­tibilă cu acesta „ideiă de stată maghiară“, ci încă forte la locă şi folositóare. Organele stângei estreme ma­ghiare strigă necurmată în contra a totă ce e austriacă şi ce amin­­tesce timpurile dominaţiunei „Be­­zirkerfloră “ nemţi, dar despre „csásári osztrák patens“ din Tran­silvania facă tăcerea peşcelui şi le place, că cu ajutorul­ ei potă fi loviţi far’ de milă cei de la pressa română şi numai aceştia. Ce respectă mai poate avèa cineva în asemeni împrejurări de pretinsele inştiinţe de „libertate“ şi de „independenţă“ ale acestoră omeni? Cine mai poate crede asi­­gurăriloră celoră dela putere, că scopulă loră este de a face din acestă stată ună stată „liberă“ şi de „dreptă?“ Déca guvernanţii unguri ară păşi pe faţă la realisarea scopuri­­loră loră despotice, déca ară in­troduce în Ardeală legea statală şi ară redica fure! pentru toţî câţi cuteza a se opune atotputerniciei loră, atunci celă puţină ar sei lumea cu cine are de a face, cum sei­a sub absolutismulă declarată ală Nemţiloră austriac!; dar a te lăuda în parlamentă şi în străinătate, că eşti guvernulă celă mai liberală şi dreptă şi apoi a te pitula acasă la spatele patentei absolutistice austriace, ca se poţî lovi din as­cunsă în libertatea poporului,este ună lucru ruşinătoră şi în gradulă celă mai mare imorală. Nu cunoscemă încă decursulă procesului de pressă, ce s’a per­­tractată erî înaintea curţii cu ju­raţi din Cluşiu, dar din modulă nemilosă, cu care au fost­ osân­diţi preotulă Ioană Macaveiu şi redactorulă Septimiu Albini, ve­­demă cu durere, că aţîţările ne­curmate ale pressei maghiare au făcută, ca urgia şovinismului, duş­mană desvoltărei noastre naţionale, se ajungă la culme. Picea alaltă er! foia guverna­mentală din Cluşiu, că statulă acesta încă nu e pe „deplină con­solidată“ şi de aceea trebue se fiă loviţi „agitatorii“ români cu topo­­rulă în capă. Dar când s’a putută consolida vr’ună stată cu sumuţăr! şi aţî­­ţări, cu suspiţionărî, denunţări şi prigoniri, ca acele ce le facă şi le ceră cele mai multe din foile maghiare cu limbă de focă în po­triva clasei culte a elementului română ? Le aducemă aminte foiloră ma­ghiare ceea ce a crisă în tomna a­­nului 1885 o foia din Cluşiu (Ma­gyar Polgár) în faţa atitudinei pressei maghiare, care nu mai în­ceta cu suspiţionările ei în contra Românilor­ : „Joculă acesta e urîtă jocă. Concetăţenii noştri români ne urăscă, precum amu urîtă noi pe Nemţi după revoluţiune. Sistemulă de suspiţionare a avută urmări grozave!. . . .“ FOILETONULU „GAZ. TRANS.« (3) Torda város és környéke de Orbán Balázs. Budapesta, 1889. 4°, 479 p. Dare de semă, de Silv. Moldovanu. Capitulele XIX—XXXI sunta de cuprinsă istorică, ocupându-se cu cetă­ţile Turdii, cu satele, cari s’au contopită cu oraşul­ Turda, cu privilegiile şi con­stituţia veche a oraşului etc. In capit. XXXII este vorba despre târgurile Turdii. Autorulă ne comunică aici unele notiţe istorice, referitoare la originea târguriloră Turdii şi date statis­tice­­(oficiale)(despre mişcarea terguriloră de vite de pe anii 1883—88, crcapitululă îlă încheiă cu următorul­ pasagiu la adresa Moţilor­ şi în genere la adresa Românilor: „De altcum este forte mare şi circulaţiunea târgului de bucate şi de mărfuri în Turda, căci nu numai în îm­prejurimea apropiată, ci şi locuitorii ro­mâni ai Munţilor­-Apuseni, cari n’au in­­dustrie, aici se prevădă cu vestminte, bucate şi artieri de intremântă, până la cea din urmă cupă, căci Românulă nu e aptă nici pentru prăsirea acestei le­gumi, care îi constitue mâncarea sa na­ţională favorită. „Cu ocasiunea târgurilor, se pogoră din munte Moţii, aducândă pe micii loră cai ciubere, coveţi (trace) şi alţi articlii de lemnărie, pe cari îi dau în schimbă pentru bucate şi pentru articlii de in­­dustrie şi de intremântă. Astfel, e acest poporă, care carte n’a vădută în viaţa lui, în sălbătăcia sa originală, cum a fost atunci, când pe străbunii săi, pe Daci, îi siliau legiunile romane să muncescă, ca sclavi, celeYOOO de ani, ce au trecută de atunci peste capetele loră, succesele liber­tăţii şiiale civilisaţiunei i-au lăsată neatinşi; ei m­ă pasă n’au progresată, ci decă n’ar fi imposibilitate, dară ară fi chiar re­gresată. Ei nu consideră de locă resul­­tatele eluptate de civilisaţiune şi cultură, cari fructificândă spiritulă poporului un­gurescă şi săcuiescă, ce locuiesce împre­­jurulă loră, au produsă între aceştia bunăstare, curăţeniă, firmitate de carac­­teră şi eroismă şi astfelă i-au promo­vată de factori activi ai progresului ome­­nirii. Ei neavândă nici ideiă despre toate aceste, vegetază într’o stare de se­­midobitociă. In Europa abia ai pute afla ună poporă, pe care să-lă poți asemena cu ei, celă multă se poate afla între săl­baticii din Africa. Der căușele acestoră stări nu suntă de căutată în poporă, ca atare, care e blândă, aplicată spre bine şi supusă, ci în puţina sa inteligenţă şi cu deosebire în răutatea şi egoismul­ preoţilor­ săi, cari se pună sistematică în calea civilisaţiunii şi ţină în prostie pe acestă poporă, ca cu atâtă mai uşoră să-l­ pată esploata şi folosi spre ajun­gerea scopuriloră loră. Lăcomia acesta pune stavilare şi instiinţeloră statului, căci de-o parte ei negligă de a-şi ridica şcole confesionale, de altă parte împe­­decă, prin netoleranţa loră, organisarea şcoleloră de stată. Nici nu va fi acestă poporă susceptibilă pentru civilisaţie pănă atunci, pănă când statură nu se va în­griji de educaţiunea lui şi cu radele calde ale luminii nu va topi crusta de ghiaţă a stupidităţii în ţinuturile ghe­­ţose ale munţilor­ noştri apuseni.“ (pag. 167.) Nu voia să reflecteză la aceste ca­­lomnii şi absurdităţi superficiale, arun­cate pe hârtiă într’ună stilă bombastică, care caracteriseză pe auroră în toate scrie­rile sale; nu voia să spună, că Moţulă e silită să’şi cumpere unii articlii de intremântă de prin oraşe, nu pentru­ că n’ar fi capabilă să prăsescă bucate şi legumi, ci pentru­ că solulă şi clima nu’lă ajută, ca pe Românulă dela ţeră; nu vreau să-i spună, că se află în contra­zicere cu sine, susţiindă, că Moţii n’au industriă şi câte­ va şire mai în josă ,fi­­cândă, că aducă de vânzare la oraşă artfeli de lemnărie, deşi primitivi, dar buni şi trainici; nu vrău să-i spună, că afirmă ună neadevără, susţiindă, că soţii nu’şi ridică şcole confesionale, căci din contră prin multe sate şi orăşele ei au şcole, cari rivaliséza cu cele de stată, cu învăţători cualificaţi după cerinţele moderne, nici nu voiu să calomniez­i pe nimeni, pe nici ună poporă, dar în faţa calomniilor, cuprinse în acestă pasagiu, Maiestatea Sa în Oradea-mare. (După „Egyetértés“ şi „P. Lloyd.“) La 10 Septemvre­­. Maiestatea Sa a fost­ primită în Oradea-mare cu mare pompă şi însufleţire. Biarele unguresci din capitală aduc­ rapoarte lungi şi a­­mănunţite despre primirea ce i­­ s’a făcută Maiestăţii Sale. Pe la 8 ceasuri diminaţa fiă­care aştepta cu încor­dare la loculă sau apropierea momentu­lui, în care Maiestatea Sa avea să so­­sescă. Pe peronulă gărei, unde numai cu biletă putea se stea cineva, se pre­­sentară încă după 7 ore contele Sza­­páry, br. Orczy şi Fejerváry, metropo­­liţii Vancea şi Miron, episcopii Mihályi, Meţianu, Pavelă, Szabó şi Popea, apoi deputaţiunile diferitelor­ autorităţi. Trenulă a sosită în gară la 8 ore a. m. Maiestatea Sa îndată ce s’a dată josă din cupeu s’a îndreptată cătră grupulă miniştrilor, întimjândă mâna lui Szapáry, Fejerváry şi Orczy. Maiestatea Sa apoi • l-'-i . • -a păşită spre d-lă Colomană Tisza, i-a întinsăjmâna și a vorbită cu era mai multă. După aceea monarchulă a întinsă mâna metropolitului Vancea, a vorbită mai multă cu metropolitulă Mironă și în fine s’a îndreptată spre episcopulă Schlauh, cătră care a zisă, că se bucură, că poate se petrece la dânsulă. După acestea monarchulă aruncând o scurtă privire peste arangiamentală și înfrumsețarea peronului, păși în mica sală de așteptare, ornată frumosă, de unde eşindă în curtea gărei după câteva mi­nute se urcă în trăsura episcopului Schlauh şi pleca spre palatul­ acestuia urmata de strigătele neîntrerupte de „éljen!“ Trăsura în care şedea Maiestatea Sa mergea numai în paşi. In curtea palatu­­­ lui era postată regimentul­ 4 de honvedi. I Musica militară întona imnulă poporală, i­ar monarchuilă a cerută să defileze îna­­­­inte-i acesta regimentu. Maiestatea Sa apoi se retrase în coridorului palatului I episcopală, unde a fostă întâmpinată cu , strigări de „elten“ de cătră preoțime și I seminariști în fruntea cărora stau epis- I copii Schlauh şi Nogal. Monarchulă I apoi plecă în susă pe trepte spre apar­tamentele ce i­ s’au pusă la disposiţiune ! de episcopulă rom. cat. din Oradea. Aici fu întâmpinată de o grupă de fete îm­brăcate în albă; una dintr’acestea a predată Maiestăţii Sale ună elegantă buchetă. Puţină după acestea monarchulă a primită într’o lungă audienţă pe contele ministru Szapary. La 9 ore s’a începută primirea di­feritelor­ deputaţiuni. Antâiu s’a pre­­sentată clerulă romano-catolică în frunte cu episcopulă Schlauh. Răspunsulă, ce Maiestatea Sa a dată clerului rom. cat., este următorulă : „. . . Nu me îndoiescu, că clerulu romano-catolicu corespuncţendu aşteptă­­riloru mele prin fidelitatea şi patriotis­­mulu seu tradiţionalu­ şi de-aicî înainte va ţine în armonia datorinţa lui faţă cu biserica şi faţă de statu în interesulu propriu alu religiei nóastre şi alususţi­­nerei păcei interne a ţerei; în acésta firmă convingere Ve încredinţezu din

Next