Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)

1890-11-01 / nr. 245

ili&CtilM A-’ffiiliîtiatiHBiS Tiposerafis: BRAȘOVU, pleta mare Hr. 22 iSciflorî nofrancats nu ««. pri- Btsson. Mftu«.nBCTipt« nu se retrimită ! Birourile se suuduri: Br» dva, p »■ mar« Nr. 22 Imerate mai primescă In Visa» Rudolf* Moste Haasenstein tk Tolgee f Otto Maas), Henrir Schalsk, Alois Hemd )M. Dukes, A, Opgflak,J .Ken- Kurrp'in Budapetta: 4. V. Qolcberger Anon Mesei Eckstein Bemat: In Frankfurt: S. L. Dmbi;in Hamburg: A. Steiner. Fletulă inaerţiuniloru; o nemă farmonda pe o coloana B er. l 80 er. Umbra pentru o palipare. Publicări mai deie dupa tarifă și învoială. Xeclame pe pagina III » o Mreă 10 er. V. a. acu SC ani. f .Gazeta iese în fîă-care dl. iboiaffleite penn Aistro-dntarl»! Pe ană ana 12 fl., pe né»« Inai 6 fl., Pe trei Ioni 3 11. Feiin România si străin stat?. Pe ană ana 40 franci, pe lése ioni 20 franci, pe trei ioni 10 franci. Se prenumără la toate o fielen poştale din intra şi din afară și la doi. colectori. Abonamentuli pentru Biaioni: la administrațiune, piaţa mar* Nr. 22, etagiala I., pe ană ană 10 11., pe şise loni 5 II., pe trei luni 2 II. 50 or. lansnlă In casă. Pe ană ană 12 11. pe şine lani 6 fl., pe trei luni 3 *. Dnă esemplară 6 er, v- ales 15 bani. Atfttă abonamentele cătă simerțiunile nuntă a ne plat înainte. Nr. 245, ierți, Joi 1 (13) Noemvre 1890. Istoricii piastii flela Năsenflă. In numerulă dela 10 (22) Octomvre ală fetei noastre amu arătată cuprinsulă acelei draconice ordinaţiunî, prin care ministrulă Csafiy poruncesce, ca gimnasiulă din Năseudă se nu se mai numesca în viitor nici gr. cat., nici română, programele şcolare se se redacteze pe viitoru în limba maghiară, or în aceste programe, cum şi în protocoalele şcolare „se opresce strictă“ de a se mai scrie românesce numele şcolariloru. Se lăudau atunci guvernamentalii dela „Kolozsvár“, că ordinaţiunea acesta este resultatulă „provocărei lorau, or noi cficeameu că e rodulă servilismului, ală șovăituriloru şi ala oportunismului fără capă şi fără socotéalâ, ce l’au cultivată între grănițerî unii oamen!, ca decoratură Ciocană şi alții. Articululă de mai josă, pe care’lă primimă dela ună bărbată de totă încrederea, confirmă atâtă celefise de fata unguresca, câtă și cele iuise de noi; pentru că în adeveră, ministrulă Csaky, departe de-a sta mai pe susit de consideraţiunile de rassă şi a îngriji de interesele bine pricepute ale statului, elă s’a aruncată cu totulă în braţele celui mai turbată şovinismă de rassă, premergendă cu celă mai fatalu esemplu de netoleranţă naţională, urmândă sfaturile gazetarilor unguri şi făcendă împreună cu aceştia „politică naţională“ ungureascu, în sensul ă cum o cerea acesta „Pesti Napló“ mai înfilele trecute. Ministrul Csaky, în puterea de consiliară ală Maiestăţii Sale, calcă aşa deja în piciore drepturile acelora, cari şi-au versată sângele pentru Maiestatea Sa. Se nasce acum întrebarea, ce măsuri de apărare au luată ori vară se ia în contra acestoră flagrante încălcări, şi în ce mode, prin ce atitudine au umblată se prevină tristele resultate de astăcji aceia, cărora li s’a încredinţată apărarea intereselor Româniloră Năsăudenî şi de alu cărora sufletă este legată şi sórtea acestora şcule? înainte de a ne pronunţa din nou şi mai de-ameruntulă în acésta cestiune, pe câtă de delicată, pe atâtă şi de odiosă şi ruşinosă chiar, — lăsămă să urmeze în cele următore istoriculă gimnasiului din Năseudă, care pune în celă mai vădită contrastă volnicia ministrului Csaky cu lipsa de energia şi cu slăbiciunea celoră ce stau în fruntea gimnasiului română din Năseudă . Eră aşadară istoriculă: Din ţinutul at Nitscudului, Novembre 1890. Onorată Redacţiune! Aţi binevoită a publica ună articulă apărută în diarura „Kolozsvár“, din care se vede lămurită ordinaţiunea ministrului ungurescă de culte şi instrucţiune publică faţă cu gimnasiulă din Năsăudă. Prin acestă traducere a respectivului articulă aţi făcută ună serviciu forte mare causei publice a acestui gimnasiu. Lumea româneasca vadă și în specială Năsăudenii au acuma ocasiune destulă de bună, ca să țină saculă și să culegă roadele oportunității lor politice. Să comunică în totă sinceritatea adevărului, că nici Comisiunea administrativă a fondurilor năsăudene, dar nici corpulă profesorala nu au avută nici o cunosciinţă despre acestă ordinaţiune. Comunicatulă din oficiosală „Kolozsvár“ a fostă pentru toţi Românii din ţinutul Năsăudului o surprindere. Nu că doră ! nu ară fi scittă oamenii despre răulă, care are să’i ajungă, ci modulă cu care se introduce ordinaţiunea ministerială. Ministrulă trebuia mai înteiu să comunice ordinaţiunea direcţiunei gimnasiale şi numai după aceea să fi făcută semnală reptilelor guvernamentale, ca să se ocupe cu ordinaţiunea acesta atâtă de nefastă pentru fiii acestui ţinută. Der îşi are şi aceasta scopulă său. Omenii trebue pregătiţi. Cu toate, că pregătiţi suntă — cu durere o mărturisescă — încă dela 6 Aprilie 1889, când cu impunerea statutului monstru pentru administrarea fondurilor centrale şcolastice şi de stipendii din acestă districtă. Două momente de mare însemnătate pentru actualul stadiu, în care se află cestiunea de esistenţă a gimnasiului românesc, gr. cat. din Năsăudă, voescă a-le desfăşura cu aceasta ocasiune. Mai ânteiu premită, ca să se scie de cătră toţi cei chiămaţi şi nechiămaţi, de toţi cei interesaţi şi neinteresaţi în acestă cestiune, că afaceriloră publice grăniţeresel, privite din orişi-care punctă de vedere, nu se mai pote astăcji nimică ajuta. Pănă mai erl cu tineri cu bătrâni erau oportunişti politici din considerare, ca nu cumva să spargă oulă intereseloră de viaţă pentru grăniţerismă. Astăcjl oulă s’a spartă şi majoritatea celoră chiămaţi este oportunistă pentru apărarea ego-ului său, ţinendă aproape fiăcare în mână câte o frântură din oulă prea multă friptă, ca să nuji°ă clocită. Rămână însă a mă ocupa cu primula momenta din actualitatea esistenţii gimnasiului românescă gr. cat. din Năsăudă. Dela anulă 1863, adecă dela deschiderea şi înfiinţarea gimnasiului din Năsăudă, pănă la anulă 1870, acestă gimnasiu nu a avută dreptulă de publicitate. La anulă 1870, adecă după complectarea celor 8 clase gimnasiale, la 23 Decemvre sub Nr. 28.389 s’a dată gimnasiului din Năsăudă dreptulă publicităţii provisorică cu adausulă pănă la aprobarea „Instrumentului fundaţională.“ La anulă 1871 în 10 Aprilie M. Sa Monarchală aproba în întregă cuprinsulă său acelă instrumentă. Nu aflu cu cale şi nici de lipsă a publica acelă instrumenta, după ce stăpânirea cu multă volniciă l’a călcată în piciore ca pe ună actă fără de nici o însemnătate şi fără de nici o valoare. De sine ţi se impune însă întrebarea: pentru ce numai după doue deci şi şepte de ani vine ministrul ungurescu Csălig şi ordoneza ştergerea confesionalităţii gimnasiului, precum şi a caracterului naţionalii româneşti* ? Să vorbescă instrumentală fundaţională, în care la pag. 11 p. 4 cetimă următorele: „In opidula Năsăudă — — se se fundeze şi ridice ună gimnasiu complecta naţionalii românii, în care să se predea toate acelea sciinţe, cari s'au predată pănă acuma şi se voră preda pe viitoră în celelalte gimnasii complete publice ale patrieiTotă la acâstă pag. p. 4, lit. c. cetimă: „că limba înveţămentului pentru totdeuna câtă va susta acestă institută să fiă cea română.“ In anulă 1865 la 18 Augusta a fostă aprobată acestă Instrumentă fundațională din partea membriloră comitetului fondurilor grănițeresci, 46 la numără, or la anulă 1866 sub— s’a apro-7 prea. * bată prin oficiolatură districtului Năsăudă și totă în acestă ană sub Nr.^?ț s’a aprobată acestă Instrumentă prin Prea Veneratură Ordinariată greco-catolică din Gherla, cu adausulă „că acestea institute de înveţămentă şi de crescere suntă şi au de a fi institute române greco-catolice, prin urmare substau pentru totdeuna legilor vigorose pentru institutele greco-catolice.“ La „institute de înveţamentu“, se înţelegă : gimnasială, şcola de fetiţe, şi toate şcolele normale şi triviale susţinute de cătră fonduri cu bani mulţi şi scumpi. După tote aceste aprobări, vine la 10 Aprilie 1871 şi sub numărul 6806 aprobă şi Maiestatea Sa în întregă cuprinsulă său acestă instrumentă fundaţională. Acesta ar fi pe scurta istoriculă Instrumentului fundaţională, care formeaza patra din vîrfulă unghiului averiloră fonduriloră grăniţeresci. Din multă citatele aprobări poate vedea şi celă ce are orbulă găinilară, că gimnasiulă din Năsăudă a fostă considerata dela înfiinţarea lui pănă astăcjl ca gimnasiu naţională românescă şi confesională gr.-cat. Rămâne aşadară constatată, că acestă gimnasiu a fostă pănă acuma greco-catolică. In ce privesce naţionalitatea, cine se va îndoi, că acestă gimnasiu nu a fostă recunoscută şi înfiinţată ca girunasia românescă? Români fiindă funda- FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Valurile Tinereţei. Pomană de Ivan Turghenev. XXX. Transiţia de la disperaţiune la tristeţă şi de aici eră şi la „liniştite renunţare“ urma frumosă în sufletul doamnei ■ Lenore; dar acesta liniştită renunţare în curendă se schimbă şi ea într’o tainică îndestulire, pe care din respectă de bună cuviinţă şi o păstra în secretă. Sanin câştiga simpatiile doamnei Lenore în cea dintâiu ri a întâlnirii lor, împretinându-se cu gândulă, că poate să-i fiă ginere, nu mai afla nici o supărare deosebită în acesta, deşi îşi ținea de-o datoriuță a nu-şi da pe față vătămarea suferită.... sau mai bine cjisîi espresiunea întristării. Pe lângă astea toate cele ce s’au Întâmplată în zilele din urmă, erau așa de estraordinare..., O surprindere venia pe urma celeilalte! Ca femeiă păţită şi mamă bună, doamna Lenore asemenea îşi mai ţinea de datoria sa, a-l împresura pe Sanin cu felurite întrebări, şi Sanin, care veni împreună cu Gemma de la locul lord de întâlnire de dimineţa, încă nici nu se gândia, că o va lua de soțiă — da, elă atunci nu se mai gândia la nimică, ci se lăsa cu totulă în brațele patimei sale. Cu toate astea, Sanin, s’ar pute d.'ce că și-a jucată rolulă de mire cu cea mai mare pregătire și promtitudine ; la toate punctele răspundea promtă, la loculă său și gata de a da explicaţii. După ce doamna Lenore s’a convinsă, că într’adevără elă se trage dintr’o vechii şi nobilă familiă, faţa ei îmbrăca haina seriosităţii— şi începu să schricescă de viitorulă lui, că proprne, ce se va alege din elă ? Că e aşa deschisă, — observă doamna Lenore, — o face din sfânta datorință de mamă! Sanin răspunse, că elă nici n’a așteptată altă-ceva ba încă a rugat’o cu încredere — să nu-lă cruțe în destăinuiri. La acesta doamna ^Lenore observă, că d-la Klüber (când a pronunțată numele acesta a suspinată și și-a strînsă manile), că d-lă Klüber fostulă logodnică ală Gemmei, dispune de 8000 fl. bani cruţaţi şi că banii aceştia din ană în ană crescu... Dar d-lă Sanin de ce avere dispune ? „Optă mii de florini“, repetă Sanin cu ună accentă greu... Aceştia facă în banii noştri — cam vr’o cinci-spre-tiece mii ruble în bacnote... Eu am o moşiă în provinţa Tuia, carea manipulată conscienţiosă poate aduce, ba chiar trebue să aucă 1500—1600 fl... şi decă voiu întră în funcţiune voiu ave ună salară de 2000 fl. „Decă vei întră în funcţiune? In atare funcţiune în Rusia?“ esclama doamna Lenore. „Atunci eu trebue să mă despartă de Gemma!“ „Se poate să fiu aplicată în cariera diplomatică“ relua Sarin cuvântulă : „am relaţiuni... şi-mi voiu vede de funcţiune în străinătate. Daar potă face şi altăceva — şi aceasta va fi mai înţeleptă: îmi pot vinde moşia şi capitalulă câştigată l’aşă putea depune în o orecare întreprindere cu câştigă, pentru esemplu să-i întrebuinţeză la mărirea cofetăriei.“ Sanin a simţită bine, că vorbesce ceva neesecutabilă, dar l’a cuprinsă o temeritate neesplicabilă. A privită la Gemma, care când s’a începută conversaţiunea despre „stare“ şi-au părăsită loculă s’a plimbata încoce şi încolo prin chiliă şi arăşi şi-a reocupată loculă. Ca privită la dânsa şi n’a mai reflectată la nimică, a fostă gata să reguleze ori ce afacere, imediată măcară, în modulă celă mai bună, numai ca se o potă elibera de incomoditate şi nelinişte. D-lă Klüber asemenea a voito să contribue cu o sumuliță la mărirea cofetăriei sclise cu o oarecare șovăire d-na Lenore. „Dar, mamă! Pentru Dumnedeu sfântulă... mamă! striga Gemma pe italianesce. „Lucrurile acestea, draga mea, trebue să le regulămă pănă avemă timpă, răspunse doamna Lenore totă pe italienese. După acestea arăși s’a întorsă cătră Sanin și începu să’lă mai întrebe, că ce felă de legi metrimoniale suntă în Rusia și că la casetorii mixte cu o fată de legea catolică, nu se voră ivi piedici — ca în Prusia? (Pe vremea aceea era încă în (20)