Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)

1890-11-25 / nr. 264

pagina 2 şi ale semenilor­ săi. Anume a promisă mai întâi de toate, că se va îngriji, ca în­văţătorii dela toate şcolele poporale să ca­pete pe auă o plată minimală de 300 fi. în bani gata. Ministrulă a spus, anu­me, că elă scie cum că credincioşii bise­­ricelor­ nu voră fi în stare să dea o asemenea plată învăţătorilor­, dar ceea ce nu se va ajunge va da elă din buge­­tulă statului, ol în schimbă pentru ace­sta îşi va lua dreptulă de a numi elă pe învăţători, or nu mai marii biseri­­cei. In privinţa acesta a declarată mi­­nistrulă, că va şi aşterne în dietă ună proiectă de lege câtă mai curendă. Las’, că după ce nici chiar învăţă­torii de stată de astăzi nu-şi potă căpăta letile loră, din causă, ca nu-i de unde, aceste idei foarte cu greu şi­ le va putèa duce în îndeplinire ministrul­ Csáky, dar apoi dreptate este asta, ca tocmai cu banii adunaţi din dajdia bieţilor­ lo­cuitori, să umble să calce dreptulă nos­tru autonomă asupra şcolelor­ susţinute şi înfiinţate de noi cu atâtea jertfe şi sudori pentru cultura nostră românescă? Ori cine pote să vadă, că decă va ajunge odată pe mâna ministrului ungurescă dreptulă de a numi pe învăţătorii noştri, elă ne va numi învăţători de aceia, cari se facă slugile diregătoriloră unguresc! şi cari îşi vândă legea şi naţia loră ro­mânescă. Nu ne trebuesefi nouă arginţii lui Juda. Dacă noi ne simţimă datori a plăti dările pentru bugetulă ţărei, şi gu­­vernulă ţărei trebue să se simtă datoră a ne face nouă parte din acela bugetă ; dar decă noi, în schimbulă dăriloră cele plă­­timă, nu poftimă să ne facemă stăpâni peste bugetulă țărei, nici gi­vernulă nu are dreptulă de a se face stăpână asu­pra școleloră nóastre în schimbulă ajuto­rului ce vrea să ni-lu dea. In tóte privințele se ridică adi nori grei asupra capului nostru de cătră Budapesta. Nici nu s’a desbătută încă în dietă legea pen­tru Kisdedovuri, şi era că ministrulă Csâky promite o altă lege prin care vrea să ne pună bine şi şcolile poporale. Cine stie câte au să mai vină asupra nostră, la totă casulă însă, cea dintâiu datorinţă a nostru este, ca să suportămă cu băr­­băţie lupta, ce ni-o declară vrăşmaşii noştri, şi de timpuriu să facemă paşii de lipsă pentru încungiurarea primejdiei. A mai promisă ministrulă Csâky, că va aşterne dietei ună proiectă pen­tru schimbarea legei de pensionare a în­­văţâtorilor­. In înţelesulă acelei legi, învăţătorii voră primi mai mari pensiuni în viitoră şi voră plăti mai puţină pen­tru fondulă de pensiune. Nouă însă nici acestă proiecta de lege nu ne pote causa nici o bucuria, deorece scimă, că iată ce face ministrulă Csáky, pentru maghiarisme.I cosiră, face. — „Nu-i de bunu ca boulu bunu, Ca brezdeză brezda négra Şi resare grâu roșiu“. Și se scalda și se’ntreba: „Ce-i mai bunu p’acestupamentu? —„Nu-i de bunu ca calulu bunu, Că te duce și te-aduce“ * *• * Se fii gazdă sănetosă Se plătesc! colinda nostră, C’unu colacii şi c’unu cârnaţui Şi c’unu paharu de vinu arsi. IV. La trupina merului, Hoi Lină Lină !***) Scrisă i m­ésa Domnului. Der la mésá cine şâde? Şade Domnului Dumnefieu Cu toţi sfinții ’mprejurulu seu. Da la masă ce’şi făcea? Işî cânta şi’şî veselea, Pi de véra pănă’n seara. Când îşî era de cu seara Se luară, se duseră, Cu trei cai împromponaţî, Cu prompoane de metasă Se-i veda sfinții d’acasă. fi: fi: fi: Peste văi p’unde trecea Mare văi arăduia, Peste câmpii ce’şî trecea Mândre câmpii înverejia, Peste grâurî, ce’şî trecea, Mândru grâu ni­ se cocea. Stă la portă și grăiesce: „Deschide, maică poartaL Maica deschide porta, Măna’n sânț îşî arunca. De-o corindă nu-şi afla Fiula sântă veselă sălta, Din mijloculu raiului De-a dreapta Tatălui. (Gazdă, se fii sănetosă, Se plătesc! corinda nostă. V. Pe feţele munțiloru, Corindă-m! Domne***) Sasu e calea zoriloru, Da nu-i calea zoriloru, Ci-i o dalbă mănăstire Pe nouă stelpuţî de céra Şi pe nouă de tămâia. Naltă-i naltă din piciore De efiietorî cu căutător! Şi din praguri ’i cu glasuri, Der într’ensa cine şede ? Că îmi şede Maica Sântă Cu Iuona, sântula Iuona, Da de lucru ce’ş! lucra? — Işî cânta şi-şî veselia, ţ­i de vară pănă’n seara. Când îşî era de cu seara Maică sfântă ’şî cuventa „Eu ieşi, Iuonu, că’nafară, Şi vedi Iuonu ce-i vede“. Sfântulu Iuonu se sălta Maicii sfinte-i cuventa: „Dalelele ce vecţuiu, Da-unu chiar galbenui luceferu Suindu-se, nălțându-se, Josu în sclavă lăsându-se Să fii gazdă sănetosă S’ajungi Craciunulu voiosi. Audite în Betfia, de * fi: fi: GAZETA TEAN8ILV.AM1I Nr 264—18^'. Confidenții pentru trat­a­turii de co­­merciu austro-germanii s’a deschisă la 2 Decemvre în Viena. D-lă Kalnoky, mi­­nistrulă de esterne ală Austriei, a ţinută o vorbire, în care a arătată însemnătatea acestei convenţiuni, pentru interesele economice ale ambeloră­târi; elă şi-a esprimată speranţa, că cu toate greutăţile, negociările vor­ avea ună resultată fa­vorabilă, care va întări şi mai multă amiciţia politică dintre cele două împă­răţii. ____ Dinafară. In Anglia şi cu deosebire in Irlanda domnesce de cât­va timpă mare mişcare şi turburare in sînulă par­­tidelor­ politice. Vestitulă Parnell, con­­ducătorul­ poporului irlandesă, a fostă adecă judecată într’ună procesă de di­­vorţă (despărţire), ce l’a intentată că­­pitanuîă de corabiă englesă O’Shea ne­vestei sale, pe care a acusat’o că susţine relaţiuni intime cu Parnell. In urma acestei şedinţe, mai alesă contrarii lui Parnell, dar şi mulţi din partisanii lui, au susţinută susă şi tare, ca Par­nell fiindă compromitată moralicesce, nu mai poate sta în fruntea partidei ir­­landese. In numerula din Dumineca tre­cută am arătată, că Parnell a cerută ca însuși poporulă irlandesă se hotâreascá, dacă elă este demnă se mai fiă condu­­cătorulă lui seu nu. — In dilele din urmă s'au ținută la Londra mai multe întruniri parnelliste, în cari unii au fostă de părere, ca conducătorulă loră să se retragă, partea cea mai mare din ei însă au cerută ca elă să rămână şi în viitoră în capulă partidei irlandeze. La aceste întruniri Parnell a declarată, că elă nu se va retrage, chiar decă toţi deputaţii din partida lui l’ar sfătui la acesta, ci va aştepta ca poporulă, care l’a alesă, să decidă. Acum sosesce spirea, că la Dublin, capitala Irlandiei şi în alte oraşe din Irlanda au fostă mai multe întru­niri poporale, în cari i­ s’a votată încre­dere lui Parnell. Se crede deci, că po­­siţia lui Parnell s’a îmbunătăţită şi că îi va succede a rămâne şi de aci înainte şoculă partidei irlandese. Impăratul­ Germaniei, care se purta cu idei mari de reformă, şi-a pusă în gândă de a introduce schimbări şi îmbu­nătăţiri în întregul­ înveţămentă superiorii alu împărăţiei germane. Pentru scopulă acesta înpăratulă Wilhelm a conchemată în Berlină o conferinţă de omeni învă­ţaţi, care va ave să se sfătuiască asupra întrebării, decă nu va fi lucru cu sfată, ca în viitoră şcolarii să nu mai fiă aşa de multă încărcaţi cu studii ca pănă acuma, restrîngendu-se orele din limba latină şi grecă, apoi ca să aibă mai­­ multă grijă pentru sănătatea, loră cor­­­­porală, prin înmulţirea orelor­ de eser­ciţii gimnastice. Impăratul­ însuşi a des­chisă conferenţa arătândă într’o lungă cuvântare, că spiritulă trebuie să fie cuprinsă, nu numai formă. Elfi îşi es­­primă dorinţa, ca şcolarii să nu fie în­cărcaţi cu totă felul­ de studii, cari nu li sunt­ de lipsă şi să se împuţineze materia de înveţămentă. Tinerii trebu­­escu cultivaţi a măsurată cerinţelor­ na­ţionale şi ale vieţii. Nu ne trebuescu noué, dise împăratulă, Romani, nici Greci, ci trebue se crescemă tineri nemţi na­ţionali. SCIKILK OIL SSL Intimpinări numeroase sosiriră din toate părţile dela particulări, amici şi soţi de principii ai noştri în cursul­ săptă­­mânei acesteia, salutândă cu căldură li­berarea Directorului fetei noastre din în­chisorile Cluşiului. Intre aceste amintimă adresa bine simţită subsemnată de 11 Români din Deva, în frunte cu domnii G. Almăşescu, proprietară, Alesiu Olariu adv., Georgiu Nicola parochă ş. a. Mul­­ţumimă tuturora din inimă pentru aceste nobile dovedi de simpatia. * * * întrunirea studenţilor­ universitari. Cetimă în Românulă : Luni, 26 Noem­­vre, studenţii universitari sunt­ convo­caţi pentru a discuta statutele şi memo­­randulă întocmită de comitetula esecu­­tivă, în cestiunea ardelenescă. Comitetula esecutivă, compusă din d-nii Mehedinţă, Lupulescu, Negulescu, Policrată, Rădu­­lescu, Mândrescu, Iordan, Bogdanu­ şi Dragomirescu, a luată măsuri pentru ca întrunirea se fiă câtă se poate mai popu­lată şi mai solemnă. Au fost­ invitate la acestă întrunire mai multe persoane marcante din Bucuresci, mai alesă pro­fesori, cari se intereseză de situaţia Ro­­mânilor­ de dincolo. Probabilă că va asista şi d. Al. Orăscu, rectorul­ Univer­sităţii. Va asista apoi d. Schwenhagen, corespondentă ală ziarului Kreizzeitung, care deja şi pănă acum a scrisă foarte favorabila despre mişcarea studenţilor­ universitari din Bucuresci, sârbă şi celă ală socialiloră, cu totulă apróape 100 de cântăreţi se adunară în localităţile hotelului „die Burg“, de unde într’ună conductă imposanta cu feliurite lampione s’au dusă la preşedintele co­rului română, la d-tă advocată Ioană M. Roşu, unde corurile cântară câte-o piesă, se ţinură frumoase vorbiri, şi se arăta is­­toriculă de 11 ani ală corului română. Peste noapte a fostă petrecere, or în diua următore cele 4 coruri, în marşurile mu­­sicei militare a regimentului 43, au ple­cată la biserica română la frunte m­ă coristă română, îmbrăcată în costumă na­ţională ducea frumosa liră, care este fă­cută de economulă română Nistoră din Berbişte. Toţi fruntaşii oraşului se aflau în biserică, unde preotul­ Nedici a ţi­nută o însufleţită vorbire, dând d espre­­siune bucuriei tuturor­ Românilor”. Urmă apoi banchetă, la care între alţii toasta şi notarulă publică Iuliu Niamesni, care cu lacrimi în ochi ridica paharulă în să­nătatea poporului română, spunândă, că deşi elă nu este Români, cunosce însă acestă bravă poporă şi­ lă iubesce din totă sufletulă lui, dorindu-i să fie unită intru toate şi să înainteze nu numai în cântare, ci şi în sciinţă şi în păstrarea limbei lui materne.* * * Pentru punerea in fiinţă a autonomiei catolice, după cum este informată „Egyet­értés“, ministrulă cultelor, Albin Csáky a conchiămată la o consultare pe­ me­­tropolitulă Samassa "dela Agria, episco­­pul­ Schlauch dela Oradea-mare, contele Zichy, contele Stefan Szapáry, secretarulă de stată Berzeviczy, deputaţii: Neppel, Fenyvessy, Szivák, Györffy, Ugrón, Po­­lónyi, Királyi, Ország, Asboth, Horan­­szky, Horvath, apoi pe consilierulă de secţiune Volafka şi pe episcopulă gr. cat. Mihailă Pavelă df la Oradea-mare. Conferinţa se va ţine în 21 Decemvre în sala de şedinţe a ministerului. * * * Concertula de Joi sera ală societăţii Philharmonien cu concursul­ D-rei Irene de Brennerberg dată în beneficiulă multă meritatului şi domnului dirigentă ală musicei orăşenesc!, d-lă Anton Branăner a fostă ună concertă rară şi distinsă. Cinci din cele mai frumoase şi grele piese musicale clasice au compusă programa. Salonulă era îndesuită de publiculă celă mai alesă, care asculta cu atenţiune în­cordată. Uvertura de Beethoven, Sym­­phonia în H­­oll de Schubert, precum şi strălucita uvertură Tannhäuseră de Wagner au fostă forte exactă şi perfectă esecutate de orchestră. D-ră Brandner a fostă viu şi sgomotosă aplaudată. D-ra Irena de Brennerberg care a contribuită încă forte multă la strălucirea concer­tului, e deja cunoscută publicului nostru * * * Consiliului superiorii sanitara din Viena a luată hotărîrea de a nu se permite inoculaţiunea contra ofticei cu reme­­diulă doctorului Koch, în afară de stabi­limentele sanitare, la domiciliu etc., de­­câtă în casulă, când se va încredinţa de o observaţiune medicală continuă după in­­jecţiune. Fie­care casă de injecţiune va trebui să fiă raportată autorităţii. » fi: fi: Sfinţirea lirei corului vocala din Bi­­serica­ Albă s’a Săvîrşită în 16 Novembre pe lângă o mare solemnitate. Toate patru corurile, adecă corală română, germană, El X E I Eram în anulă penultimă ală studiilor mele, când, venindă în vacanţe acasă, gă­sim pe maica­ mea bolnavă de mai multă timpă, zăcendă în pată, şi singură. Ta­­tălă şi fratele meu mai mare, George, şi femeia lui, erau la lucru în ţarină, căci era vremea secerişului şi părinţii mei, ca omeni săraci, nu-şi puteau năimi lu­crători, şi trebuiau singuri să-şi secere holdişora, câtă o aveau. Ei lăsară deci apă şi hrană lângă patulă bolnavei şi se duseră la lucru, rugândă pe o vecină să fiă bună şi să mai viă peste oi, să caute de ea. Sărutândă cu mâna mamei, ca biata cu lacrimi în ochi, mă primi, fără a se pute ridica în pată. Ură pe mine mă umplu jale şi adâncă compătimire, vă­­­jendu-mî maica într’aşa o stare.... Mă puseiu la picioarele ei şi privindă la ea şi-ntrebânduo, ce are, ce o dore, şi nu-i trebuesce ceva, ea îmi dise: „nimica, dragulă meu, altă nu-mi trebuesce, decâtă apă prospătă, că tare mi-a sete.“ Ea biata avea idropică şi-i era umflată totă trupulă. Aduseiu apă, şi mama bea cu mare poftă. Mai întrebându-mă dânsa unele şi altele, în fine îmi cjise: ,,Domne, Domne, de multă mai şedi tu dragulă meu prin cele şcoli, când le-i mai sfârşi odată; eu pe semne nu-oi mai ajunge să te véde.“ Aici îşi şterse cu mâneca cămăşii lacrimele. „Mai am mamă (jece luni, şi apoi, cu ajutorulă lui Dumnezeu, sfârşescă: atuncia vină şi şedă pe lângă d-ta.“ — „O, fătulă meu, pănă atunci

Next