Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)

1890-11-25 / nr. 264

Brașovîi, 24 Noemvre v. 1890. Cetinde desbaterile din dieta unguresca și vecfénda pe ce drum­ă au apucată guvernulu ungurescu și cu legislatorii unguri trebue se ne întrebămă cu mirare, că unde au se mai ajungă lucrurile pe acesta drumă nenorocită? E vorba de reforme pe toate tărâmurile desvoltării statului. Ad­ministraţia vonu să-o reformeze, justiţia se-o reguleze, învăţămen­­tulu publicu voru se-lu înainteze. Tóte le făcu şi le alcătuescu însă aşa, ca se se folosésca din aceste reforme şi îmbunătăţiri numai şi numai elementul­u ungurescu şi se se întărăscă astfelu idea, ce con­duce pe guvernă ca şi pe dietă, de a face din statulu acesta po­liglotă ună stată naţională ma­ghiară, centralisândă totă viaţa în ele şi îmbrăcându-o numai în haine strimte maghiare. Proiectele de lege, ce se aş­­ternă dietei, pară a nu avè alta scopă decâtu a împiedeca vieţa şi desvoltarea de sine stătătore a popoarelor­ nemaghiare. In privinţa aceasta, dintre toate, cele mai batatoare la ochi sunt­ proiectele de lege, ce le aduce şi le făgăduesce ministrul­ de culte şi de instrucţiune publică Csaky. De e vorba de a introduce o instituţiune nouă, în sine póte salutară, urmândă esemplului na­­ţiunilor­ civilisate ale Europei, ci lu Csaky nu se gândesce atâta la spiritula adevărată alu acestora instituţiunî, ci înainte de tote la aceea cum se tacă şi cum se di­regă, ca, întroducându-le şi în sta­­tul­ acesta, se se pata printr’însele înainta scopurile maghiarisării. Aşa a făcută cu asilurile de copii. Nici într’unu stată aceste asilurî nu suntu impuse pănă acuma cetăţeniloru cu de-a sila. D-lu Csaky însă găsesce, că interesele culturei maghiare pretindă cu totă de-adinsulă ca statulu se facă sîlă părinţi­lor­­. Şi de ce acésta? Lucru e forte uşorii de espli­­cati. Dăcă nu ar fi silă din partea statului, déca ar sta în voia liberă fiă­cărui părinte de a’şî trimite copilulu în asilă, atunci d-lu Csaky ar rămână pe josu cu planulu său de a folosi asilurile pentru a pre­găti maghiarisarea cetăţeniloru încă din cea mai fragedă prunciă. Va­se ori încătrău pri­vimă şi ori din ce parte cumpă­nim­u lucrarea ministrului Csaky, totu numai la maghiarisare esimă. Astfelu îlă vedemă acum în­­grijindu-se şi de sortea bieţiioru învăţători dep scalele poporale. E vorba de a li se îmbunătăți sa­­lariulu. Forte bine şi frumosu. Dér ce se întâmplă? D-lu Csaky gândesce că acum îndată și neapărată trebue se se facă toate bune și acesta o pre­tinde solindu înainte, că nu se poate. Dér, îşi di°e elu, decă con­fesiunile suntă sărace și nu potă birui cu salarele învețătorescî, e statuiă aici şi acesta, hară dom­nului, şi mulţămită birniciloru de tote limbile, are bani de ajunsă’, când e vorba se se înainteze pla­nurile şi aspiraţiunile celoru ce stau azî în fruntea lui. Aşadăr statulu — care după domnulă Csaky e maghiară şi numai ma­ghiară — făcendu-şî milă din pun­gile contribuabililoră cu învăţă­torii confesiuniloră, vrea se le dea ce le mai lipsesce din salară şi în schimbă pretinde ca confesiu­nile se se lapede de dreptulă celă mai mare, ce-lă au la alegerea seu denumirea învăţătoriloră. Par’că vedemă de pe acum că­­ guvernulă va scote ochii confe­siuniloră cu nimica totă şi pentru aceea va cere se se facă domnă I şi stăpână peste şcolele loră. Şi cum se întâmplă în acésta I cestiune, aşa merge în tóate. Cei ce­­ aducă legile, adecă cei ce îm­­i partă, parte-şî facă, ba vedemă I cu durere că iau totă fără de nici­­ o milă numai pentru scopurile f­loră de maghiarisare. In faţa acestoră nenorocite­­ porniri, nouă nu ne rămâne alta, deca voimu se scapă cu şcolele nóstre poporale măcară în parte de desnaţionalisare şi să remânemă şi în viitoră stăpâni peste ele, decâtă ca să jertfimă cu multă mai multă ca pănă acuma pentru ele şi în deosebi se stăruiau cu toate puterile pentru ca confe­­i­siunile noastre în faţa periculului ş­i celui mare să se înţelăgă una cu '­­ alta ca fraţii şi unde nu poate i ! susţină o confesiune cu mijloacele sale proprii şeală confesională se se unescu amândouă, căci numai aşa voră pute face o dotaţiune cum se cere pentru învăţătoru şi pentru şcolă. C’unu cuvântă a sosită era a i unsprezec­ea ca se iesă odată şi I episcopiile nóstre din a loră apatia I şi să nu se mulţum­escă numai cu­­ I aceea de a fi nisce simple şi um­i-j lite îndeplinitore ale ordinaţiu­­nilor­ guvernului, care, precum vedemă, numai la întărirea şi pro­gresare limbei şi a naţionalităţii nostre nu ţintesce. Pănă când înveţământulă nos­tru naţională va sta sub scutură şi conducerea bisericelor, suntemă în dreptă a pretinde dela ele ori­ce jertfă pentru salvarea şi înflo­rirea lui. Revista, politică­* Dinăuntru. Comedia, ce-ojocă depu­taţii şovinişti unguri în dieta din Buda­pesta atunci, când e vorba de a lovi în drepturile popoarelor­ nemaghiare în folo­­sul­ maghiarisării, e prea vechiâ şi to­cită, decât şi ca se ne mai potă surprinde. Astfeliu în şedinţa dela 28 Novembre, fiindu vorba despre starea învăţămân­tului poporala, deputatulu Benedek ruga pe ministula Csáky, ca acesta să bage bine de semă, nu cumva să numescă vre­una inspectorii de şcole, care să nu hă Ungura, una alta deputata, Thály, se plânse, că omenii învăţaţi ai Nemţi­­lor­ îşi batu jocu de Unguri, cjicendu, că Ungurii din firea lor­ suntu aşa fă­cuţi, că nu se prinde de ei cultura şi ci­­vilisaţiunea. Pentru­ ca să mântnasnă naţia lui de batjocura acesta, deputatulu Thály ruga pe ministrulu, ca să înfunde mai cu deadinsul, limba ungurescă prin tóate şcolele, pentru ca să nu mai potă dice lumea, că fii ţerei unguresci suntu neci­­vilisaţi. Adecă, după capulu deputatului Thály şi a soţilor ei săi de principii, este de ajunsu să înveţi unguresce pentru ca so fii omn culta şi învăţata. Francesii, Englesii, Italienii, Germanii şi alte po­­poare mari şi luminate ale lumei, decă vreau să se numescă „okos“ şi „müveit emberek“, trebue să vină aici la şeolă, seu cela puţina sé platésca câte unui cocişa ungurii, ca să-i înveţe unguresce, căci altmintrelea, după ideile acestora şovinişti unguri, nu potu să fiă omeni civilisaţî. — Astfeliu de idei predică „părinţii patriei“ prin dieta ţerei şi nu se află m­ulti în întrega dieta, care să-şi ridice glasul, în contra unora asemeni neroejii, ba mai toţi bata în palme şi laudă pe cei ce vorbesc, în înţelesula acesta. Câta pentru ministrulu Csák­y, scimu că ela totdeuna este cela dintâiu gata de a împlini voinţa şoviniştilora din ju­­rula seu. In şedinţa dela 28 Novembre ela a făcuta nisce promisiuni, cari au mulţumită deplina dorinţele lui Thály FOILETOKULU „GAZ. TRANS.“ Colinde.*) 1. Ferice, ferice! De cinei ferice?! De-ună boieră betrânu, Locuțulă ce-s­ are La mésa galbenă, Galbenă de câră. Dintr’ună cornă de mésa Scrisu-i ce-i mai scrisă: Ună pomuță de aură, Póame ce făcea Póame d’aurele, Frunde d’argintele. Vântulu abura Pomu­’lu clătina, Póame josă pica, Boieră căpăta**) Și’n mână și’n sînă, Nime na-lă vedea. Pănă dela o vreme Domnă din ceru îlă vede. Elă déca-la vedea Bine­lă întreba: * Colindă, poporulu de aici îi dice „colindă". **) căpăta , culegea. „Cine ți-le-a dată? — „Ruga, ce-am rugată, Sfintele Vineri, D’albe mănăstiri, Sfintele Sâmbete D albe biserice!“ & Se fii sanetóasa Jupânésa gazdă. II Pogorît’a pogorită Florile d’albe***) Pogorît’a pogorîtă Dumnedeu pe-acestă pămentă, Se sfințâscă pământulă, Pămentulă de doue-ori Şi cerulă de nouă­ ori. Décá gătâ de sfințită Se luară, se duseră Totu de-alungulu satului La casa bogatului. „Bună dina oamen! buni! — „Sănetoșî voi, cei nebuni . „Aveți voi prândă se ne dați?“ —„Noi că avemă prândă bogată, Der prândulă nostru nu-i de voi, Ci-i de nisce domni ca noi.“ ***) In acesta colindă fiă­care șirb­ se dice de două ori, el între sire se repetă ref’renul: „Florile d’albe“, or la alte colinde se repetă altii refrenii. Se luară, se duseră Totă de-alungulă satului La casa săracului. „Bună seara oamen! buni.“­­‘­„Sănătoşi voi, cei mai buni.“ „Aveţi cină să ne daţi?“ — „Avemă cină, cam puţină. Dar de unde nu s’ajunge. Avemă noi şi vecini buni Ni-oră da cină pănă mâni.“ Se luară, se duseră, Păn’ la­ ună locă, pan’ la­ ună mijlocă. Când îşi erau la ună locă Dumnedeu îşi cuvântă: „Apucă-te Petre apucă Pe umeră de-a stângulă meu, Şi vedi Petre ce-i vede.“ Şi Sân-Petru-şi cuvânta: „Nu me ţină Dómne multă, Ca ce vădă îmbătrânescă Şi ce-audă încărunţescă.“ Se luară, se duseră Păn’ la unu locă, păn’ la unu mijlocă. Când îşî erau la ună locă Dumnedeu îşi cuvânta :­­ „Apucă-te, Petre, apucă Pe umeră de-a dreptulă meu Şi vedi Petre ce-i vede.“ Şi Sân-Petru îşî cuvânta: „Mai ţine-mă Domne multă, Că ce vădă desbătrânescă Şi ce-audă descărunţescă, Vădă casa bogatului In mijloculă iadului Stândă în zarea focului, Vădă casa săracului In mijloculă raiului Stândă în zarea soarelui.“ Hî îi* ^ Şi te’ntoarce cruce’n mésa, Să fii gazdă sănătosă; Şi te’ntoarce cruce’n locă, Să fii gazdă cu norocu. III. La mărulă de răsărită Florile dalbe! ***) La merulu de răsărită. Mândru pomă a înflorită. Dar în pomuţă cine şede ? Şede-şî doue turturele Şi se scaldă şi se’ntrăbă: „Ce-i mai bună p’acest păment?“ — Nu-i de bună ca aia bună, Că’ncaldesce şi’ndulcesce“. Şi se scaldă şi se’ntreba: „Ce’i mai bună p’acest păment?“ osrcr^iEiErcr ide ete^este cJL) „Gfazeta“ ese în fiă­care 41, itid­amente teairi Aastrc-nm»rl»i Pe unu anu 12 fl., pe 80&.­­.uai 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Punţii Mânia şi strîinimu: Pe ană ană 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la tôté ofbeisse poştale din intru­ri din atari şi la doi. colectori. Abonamentull pentru Breţcut: la administraţiune, piaţa incurs Nr. 22, stagiulu I.: pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trai luni 2 fl. 50 or. Cu duşuri îs. casă. Pe unu anu 12 fl. pe Î ase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. fnn esemplaru 5 cr. v. a. act 15 bani. Atfttu abonamentele efttu şi inserţiunile suntă a se plăti înainte. Rjfactiitsa inffiliistntii&sta TitOfialt: 8RAŞ0VU, p!ata mars Kr. 22 ftris ri n.Dfroiîoat’ an Sa pri­­masestsa. Maausoripte nuiaie­­ trimite ! Birourile fi­e amcmi: Bra ova, p­a l a mure Sr 22 Znnezate mei rrbaeatö 5nV!tna kuáoifü Moste Haa&ensicin d& Yolger f^tto Maas), centi Schalek, Aloi* Bernd IM.Dukes,A,OppeltktJ,ikm- Hibtrg'ln 8« ispesta: Ă. V. Gol i­­bsrgtrAn on Mezei Eckstein Bertát: fn Frankfurt: G. L. Daub?;In Ham­­&ur{j: A. Steiner. / ’»•tulii m­ertfaniloră; o ne?ia gaxmonda pe o eoloaná 8 cz. Îi HO er. îmbra pentru o pu­­lio&ro, Fubli ări mai dese dupâ tarifa și învoială. Seelaxno pa* pagina HI-i o îisorea 10 e­. v. a. $en 80 ani Îl 264—AnultL LIII. â&govfl. Duminecă 25 Noemvre 17 Decemvrie) 1890.

Next