Gazeta Transilvaniei, decembrie 1890 (Anul 53, nr. 269-291)
1890-12-04 / nr. 271
ijsscritirea Hialiistrstiaast Tipografi«: țiRASOVU, plaja mare sir 22 ffziR.ri nofranofttfr nu sa priffiicaou. Ma&iivttiipte nu a* re» trimitu i B1MI1188 8WS«lMi: Bra ovu, pata mare Nr 22 federate mai prix neosu in Visna bwlolfu Moste Raasenstein & Volge * fOtto Maas, enri Schalek, Alois Sernd IM.Dakes, A,Oppelter, J,Ihanebtrg'' In Bu «nposte: J. V. Goldberger .Iw on Messi Ec faiéin Be'ttat: In Frankfurt: (?. L. Daub*; In Hamburg: A. Steiner j?rețulu insertmmioru;o seriá jgarmozida pe q polóná 8 er. ft HO cr. timbra pentru o publicare. Fabli ari mai Jet© dupn tarifă și învoială. Aoclame p« pagina IIl-E o dorea 10 c«*. v. a. fien HO ani »t. 271. lm$m% Luni, Marti 4 (16) Decemvrie iese. B(fazeta iese în flă-care cji* iterate pern insu -^st iui Pe unu anu 12 fl., pe 06» Itîa. 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Peutn Romania si striiiitati Pe unu anu 40 franci, pe jos* luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficial spoftele din intru şi din atari şi la doi. colectori. iboaamemii pentru Braşov; la administraţiune, piaţa marţ Nr. 22, etagiul I I., pe unu ani 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe tras luni 2 fl. 50 or. Cu dusuia troasă. Pe unu anu 12 fl. pe iese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Jnu esemplaru 5 or, v. a. asia 15 bani. Atfttu abonamentele ofttu şinserţiunile suntu a se plăt înainte. Braşovu, 3 Decemvre v. 1890. VSturäme, ca de când cu desbaterea asupra nenorocitei fabrice de arme unguresc!, oposiţiunea din dietă şi mai alesă partida lui Apponyi, şi a schimbată tactica cea păstrat’o pană acuma faţă cu ministeriulu Szapary şi eşindu din reserva ei a începută drăş! o luptă înverşunată în contra guvernului. Contele Albert Apponyi a totă sperată că se va putè înţelege cu d-lu Szapary şi că, făcendu-se o fusiune între partida sa şi a gu- j vernului, va putea se între în mi- nisteriu. De aceea s’a purtată cu multă cruţare în toate cestiunile faţă de cabinetulu actuală. După ce s’a convinsă vise, că Szapary nu doresce conlucrarea lui în guvernă şi că ţine mai mult.', la ceea ce-i şoptesce Koloraan Tisza, decâtu la vorbele lui, a întorsu foia şi a declarată rest diu pe viaţă şi pe morte şi cabinetului Szapary. Amă crecjută — rfieea una din foile apponyiste — că ministeriulu Szapary va căuta se-şî împlinescă promisiunile date, der neamu înşelată şi acu! vedem îi că ceea ce amu cjish la începută este adevărată : avemu de a face adecă totă cu cabinetulu Tisza — înse fără Tisza. Capulă liberaliloră din majoritate este şi ac!! totu Tisza şi pănă ce va conduce elă céta mameluciloră, nu poate fi vorba de-o fusiune a loră cu Apponyiştii. Szapary face ceea ce-iţice Tisza se facă, şi acesta cu toţi aru fi în stare póate se se împace, numai cu Apponyi nu. Tote silinţele ce şi le-a dată şefulă oposiţiei moderate de a dovedi, că elă şi anume ela este omulu situaţiunei şi că fără de elă şi de partisanii sei reforma administraţiunei nu se va puté duce în împlinire, au rămasu pănă acuma zadarnice. O ultimă încercare a făcută Apponyi cu ocasiunea desbaterei proiectului de lege asupra botezuriloru din căsătoriile mixte, de a nimici influința lui Tisza, arătându-se mai liberală decâtu elu în cestiunile confesionale, dér nici acesta încercare nu ia succesu. Se schimbămu der era?! tactica —’și-afisă elă atunci și a hotărîtă se facă împreuna cu întreaga oposițiă mă atacă înverșunată asupra posițiunei ministrului de honvect! Fejervary. Pănă la desbaterea asupra fabricei de arme Apponyi se ’ntrecea cu ceilalţi în liberalismă; acum i s’a oferită ocasiunea de a dovedi ţerei, că elu este nu numai cela mai liberală, dar totodată şi celu mai naţionalu dintre toţi. „In fruntea oposiţiunei naţionale“,— scrie „P. Napló“ — „Apponyi va învinge cu oposiţiunea naţională, care nu poate suferi o politică antinaţională“ De aceea Apponyi merge acum cu Polonyi şi cu Ugron în cestiunile militare şi ziarul, seu ne spune, că este o „concordia naţională“ faţă cu ună guvernă şi o partidă, care se gândesce la „renunţarea naţională“; de aceea „oposiţiunea naţională“ cu Apponyi în frunte va combate şi în viitori! sistemulu guvernului în dietă şi la alegeri. „P. Napló“ apeleza la toţi Maghiarii independenţi ca se se grupeze în giurula lui Apponyi, pentru ca se facă se triumfeze politica naţională maghiară. Şi acestă triumfă spereza oposiţionalii unguri a’lu dobândi prin desbaterî furtunoase şi scandaluri provocate în dietă şi printr’o agitaţiune din ce în ce mai duşmănosă în contra majorităţii poporaţiunei statului! Cine nu va admira înalta înţelepciune a unora astfelu de politic! ? FOILETCLNULII „IJAZ. TRANS.“ CUM VORBIM? Conferinţă ţinută la Ateneu, în 25 Noemvre, de Ionescu-Gioma Una dintr’acele Românce, cari minunată cu frumseţea şi deşteptăciunea lor, marile oraşe ale Europei în prima jumătate a secuiului nostru, se afla într’o distanda de vorbă, într’unulț din saloanele aristocratice ale Parisului, cu poetul francesa Alphonse de Lamartine. Vioiciunea, gingăşia, graţiele măestre ale Româncei, — precum şi acea umbră de dulce melancoliă, care trecea pe chipul ei iu tocmai ca norula alba pe seninulu cerului, încântaseră pe poeca. O privia și o asculta cu nesăturată plăcere, or Românca cu câta se simția mai învăluită cu privirile calde ale poetului, cu atâta mai multă, adorabilă cocheta,da sbora spiritului și fantasiei sale. — Domnă, zise lutr’una rendu Lamartine. — Dumniata, care vorbesc limba francesa, ca o marchisă din secuiul a trecutu, care cunosci atâttt de bine pe poeţii şi presatorii noştri şi care ţi-ai însuşită cu_atâta deplinitate totu ceea ce farmecula nebiruită ala Francesei, mai multu încă, ala Parisianei, — spune-mi, rogu-te, ce limbă se vorbesce în ţera Dumnitale, intr’acela depărtata Orienta plina de sere și de poesiă ? Spune-mi câteva versuri în limba românéscá... La acestă rugăciune a poetului, Românca rămase pentru o clipă mută. Aceasta tăcere era îndreptățită de causa cea mai puternică: Românca nu scia românesce. Dar, pentru că mai lesne și-ar perde unii culugera partea sa din Raiu, decâtu femeia presența sa de spiritu, Românca nostră găsi îndată portița de scăpare din aceasta cumplită încurcătură. — Mă duseiu, — povestia densa mai târdiu la Bucuresci, — mă duseiu cu gândula în țera românescă și-mi aduseiu aminte că, véra la moşiele tatălui meu, când stama pe seră în pridvorul casei şi mă uitam cum vina dela păşune turmele şi ciredele satului, audisemn flăcăi şi fete cântândul cântece de dorit, în caii cuvintele frâneţă verde se repeţiau mereu. Acésta amintire mă scăpa. Imitând o melodia tristă şi înduioşătore, cu care se dau doinele române , recitam poetului două versuri cari nu erau tocmai variate: Frundă verde, frundă verde, Fraidă verde şi er verde. Je le mettais au vert cu româneasca mea. Din fericire însă, poetul mă întrerupe ca să-mi spună, că limba română este de o dulceță admirabilă și de o sonoritate fără semenii. M’am încredințată și eu de aceasta, der mai pe urmă, când am învățată se vorbescu românesce. A vorbi românesce, vorbim românesce, — putem fi dice poate astădi, și încă nu cu deosebită hotărire, noi omenii oraşelor României, noi târgoveţii, cari dil- ziicii ne folosim de atâtea şi atâtea lucruri nouă. In tinereţea însă a Româncei prietină cu Lamartine, a vorbi românesce, era a înfrăţi cu de-a sila cuvintele hodorogite ale Turcilor, cu cuvintele piţigăiate ale Grecilor ; era a grecisa cu terminaţiunea isire cuvintele francese, şi a face cuvinte ca pretendarisire, fraparisire, regularisire, interpolarisire; era a te servi de cuvintele muscălesci, cari printre săltăreţile şi melodiosele cuvinte române, păreau tocmai ca nisce urşi în mijlocul unora cete de sprintene căpriore. Greceasca, ruseasca, turceasca și o năsdrăvană franțuzescă de contrabandă năpădiseră în limba română, care ca totdeauna primitoare și prea primitoare, se da la o parte din drepta, se da la o parte din stânga, se da din toate părțile îndereta, așa că la unu timpii când se vorbia pe românesce cu totu feliula de cuvinte, afară de cuvintele românesci. La audulu limbei române, vorbite acum 40 — 50 de ani, nici o întrebare nu ar fi fostă mai îndreptățită de câtă următoarea: ce este românescu intr'acestă limbă românesca, ? S’ar fi perdutu cu timpulu legile, cari suntu la temelia trasei şi proposiriunei române; s’ar fi perdutu pănă şi amintirea atâtora şi atâtora frumóse cuvinte latine asupra cărora de secole poporala română pusese pecetea sa de românismă bine hotărîtă ; s’ar fi perdutu pănă şi acele cuvinte slavone, pe cari, dealungată a sute de ani, de riilnică întrebuinţare, Românul le-a românită cu desăvârşire; — s’ar fi perduta, decâ o Voci asupra mişcărei universitarilor din BucurescT. Una corespondentă ală cfiarului„Pester Lloyd“ din Bucuresci scrie despre mişcarea studenţilor universitar! din Bucuresc! următorele: ,,Eri s’a ţinutit în sala mare a universităţii de aici o adunare, la care au luato parte vr’o 300 de inşi, cu scopul de a hotări asupra memorandului pentru ’ apărarea drepturilor naţionale ale Romănilor” din Transilvania"1. . . Deşi în adunare nu s’a făcută nici o declaraţiune directă vătămător© la adresa vecinului I statu ungara, totuşi e forte îndoiosi decft se von pute esecuta decisiunile luate în I astă privinţă, fără de a nu da ansă la plângeri din partea statului ungară asu- pra amestecului necompetentă ala străinătăţii în afacerile interne ale ţărilor, de sub corona Sfântului Ştefani.“ I » Er „Kolozsvár„ în primuluseu din 13 c. sub titlul: „Luptă până la estremitate“ scrie între altele : „Bucureseii suntu în mişcare. I-a cuprinsu aceea vitejii, care isbucnesce din flăcăulă maghiare, când dice „ori bata pe cineva, ori mă bate.“ Tinerimea universitară a alarmata România în contra nostră și în favoarea Românilor din Ardealul. — Acesta nici nouă nu ne strică, dér nici Românilor ardeleni nu le folosesce . . . Memorandula e adresata Europei. S’au cetitu insce statute, cari s’au primita în toate punctele. O societate de o estindere mare se înființeză în contra Maghiarilor, care are de scopit sprijinirea Românilor, ardeleni cu bani, cu sfatula și cu fapta, cu alte cuvinte ade da mâna de ajutoru ca să ajungă Ardelula în prietatea lor, nu pentru ca să lamînă pentru ei, ci pentru ca să se anexeze la România, căci Ardelula numai sub coaua regelui Carola I se poate simți în deplină siguranță. Societatea, care năvălește asupra Ardealului și care vrea să ne rupă una mărgăritară din coronă, — s’a înființata în capitala României. Membru la aeastă societate poate fi totu Românulu, aflase el, în ori-care colța altt lumei. Causa e a tuturora Româniloră, cari numai traescu pe acesta pămentu. E vorba de a se inactiva principiile lui Șincai și „Popiu Ilariu“, — o Româniă mare pănă la Tisa.........Aceasta e signatura posițiunei. Uulți pentru toți și toți pentru mulți! Aceasta e lozinca.... Fericită țărișoră! ea nu mai are alte năcașuri. Noi suntem convinși, că mișcarea aceasta se va potoli în curând, și va veni timpul, când noi le vom face lor mari servicii... Independența, libertatea României numai noi o apărâmu (védelmezzük). Va vedea ea. In timpu de pace ea poate serișni din dinți, noi nu ne tememfi de ea, pășâscă ea în contra nostră în tona ori câta de mare. Noi videmu de marile ei aventuri. Der cmncă vomă fine aici ordine, despre acesta să fiă pe deplin, convinsă capitala română.“ Saşii despre „Kisdedovurî“. „Kronstädter Ztg.“ dela 12 Dec. st. n. publică sub titlulu „Copii noştri în pericula“ unu articula de fondă scrisă de d. deputată Ios. W. Piltsch, în care după o mică introducere se cfice: Şovinismula maghiara, dorinţa aprinsă pentru statuia naţionala maghiara nu se îndestulesce numai cu aceea, că s’a maghiarisatu întrega viaţa publică în oficii şi la judecătorii, nu se mai îndestulesce cu aceea, că toţi învăţătorii trebue să cunoscă limba maghiară şi să o scie proprne, nu se mai mulţămeace nici cu aceea, că în şcolele poporale s’a introdusa limba maghiară ca studiu obligatori, ci ela voesee a începe deja de acum maghiarisarea la copiii noştri de 3 ani. Şi acesta scopul urmăresce proiectul de lege despre asilurile de copii. Decâ în expunerea de motive serice, că marea mortalitate a copiilor în Ungaria și instința de a se împedeca aceasta prin o mai bună pază și îngrijire a data nascere proiectului de lege, atunci aceasta este o sfruntată minciună. Aceasta țintă nu va pute fi ajunsă prii proiectul de lege, ci mai iute contrarula.