Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)

1891-01-01 / nr. 1

tstactluta ItolUttistiun ’ Titorala: ■RAŞOVU, piata mars Hr. 22 Scrisori nefrapoata nu ao pri­­mescu. Mamiscript» pttfiai*­­trimitu ! Birourile te awasluTi: Braiovii, piata mar» Kr 2 Inserate dai primescu. tnY««"« Audolfa Moste HaasensUin & wolg«r (Otto Maas), H enry Schalek, Alois Somd­lM.JMkcs.A,OppeWi J,Don­­nebmrg'în Baiapasta:J. V.Gold­­barger Anion Mete* Eckstein Beavat: in Frankfurt: G. L.Daube;în Ham­burg: A. Steiner. Pre t^ula inaerțiunii.org.;o peria garmonau pe o coloana 6 or. si BO or. 3­mbin pentru o pu­blicare. Publicări mai lene după tarifa gi învoială. Re 'Ume pe pagina HI-a o sereă 10 or. ▼. a. san 80 bani. Nr. 1. Brașovu, Lunî, 1­­131 Ianuarie .Gazeta i­ese în flă-care 41. Anumite pentru ausii ■ Ungaria': Pe unii and 12 fi., pe sub. luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România ii străinătate: Pe ună anii 40 Aanot, pe şAs® lunî 20 franci, pe trei luni 10 franci. 8« prenumăra la tot« oniciele poştale din Intrn şi dip.afară şi la doi. colectori: Acoiaaenium­ pentru Biafovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu Ii: pe tura aim 10 fl., pe ?eae luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu duaula în casă: Pe unu and 12 fl. pe acse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Und esemplaru 5 or. v. a. seu 16 bani. Atâtd abonamentele cftt6 și inserțiunile suntu a se plăti înainte. Din causa sf. sărbători de mâne, diamlu n­ Ta apără pănă Mercur! sera. 1890—1891­­. In numerulu primu alu „Gaze­tei“ din anulu 1890, de care anu ne pregătimu a ne lua remase bune, privindu­ la starea nostră asuprită, amu arătată, ce ar dori mai fer­­binte inima nostră. „Anulu ce vine — scrieamu atunci—dară ne va aduce aceea, de ce avemu mai multă lipsă chiar ca de pânea de toate 4 cele: soli­daritatea în lupta pentru apărarea limbei şi a naţionalităţii nóstre. Dara nu vom­ fi osândiţi de sarte a ne plânge şi la capetulă anului 1890 totă numai de suferinţe, ce le­ am­ă îndurată dintr’o parte şi alta, fără ca se putemă arăta, că amă sciută se şi lucrămă pentru ca se înceteze odată relele­­şi su­ferinţele, ce ne mănâncă de vii“. „Dora ne va ajuta Dumnezeu sfântulă ca se se însufleţască con­ducătorii neamului nostru la fapte adevărate românesc­, de care să nu se ruşineze viitorimea“. „Doră voru înţelege odată şi Archiereii noştri glasulă timpului, care le strigă mereu să’şî păzăscă turma, căci o risipescă şi o pră­­pădescă lupii“. Doră nu a perită sămânţa cu­­ragiului strămoşescă dintre noi şi va răsări arăşî în pepturile băr­­baţilor­ noştri naţionali, preoţi şi mireni...“ Aceste dorinţe le-amă avută şi le-amă esprimată, când amă pusă piciorulu pe pragulă anului 1890. Ce s’a împlinită dintrînsele? O atmosferă din cele mai înă­­buşit6re domnea pe atunci, aşa că abia mai putâmă răsufla. Era proas­­pătă încă atentatură, ce l’a săvâr­şită ministrulă ungurescă de culte şi de instrucţiune publică în contra gimnasiului română din Beiuşă şi lumea românâscă era cuprinsă de cea mai adâncă nelinişte, din causă că nu vedea nici o mişcare, nici una semnă de viaţă din partea celoră, cari au fostă imediată lo­viţi de ucazulu de maghiarisare alu lui Csaky. Tăcea Episcopulă şi cei din jurulu său, tăcea obştea românâscă din Beiuşă şi din în­­trâga diecesă a Oradiei­ marî, tăceau cu mică cu mare şi îngrijirea nostră, a celoră din depărtare, de­venea totă mai mare. Toţi din tote părţile întrebau: ce-i cu Be­­iuşulă ? Sâmţea fie­care dintre noi, că la Beiuşă s’a petrecută ună faptă de fotă gravă, care avea să pună la probă solidaritatea nostră în lupta pentru limba şi cultura ro­mână şi de aceea eram aşa de în­­grijaţî vecjendu că autorităţile chiă­­mate a sări în apărarea lor, nu dau nici celă mai mică semnă de viaţă. Ni s’a luată ca o greutate mare de pe peptă, când în urma stă­­ruinţelor­ pressei nóastre naţionale se zări pe la începutul­ anului aurora unei acţiuni sanatese a clerului şi a poporului din diecesa prodană în causa gimnasiului din Beiuşă. Mai târziu ni­ se umplu inima de bucurie văcjenda spiri­­tulă adevărată românescă, de care erau conduse conferenţele preoţesc­ din diecesa greco-unită pradană, cari protestândă în contra ordinaţiunei nelegale ministeriale, prin care se introduse limba ma­ghiară ca limbă de propunere în clasele superiore gimnasiale, cereau conchiămarea sinodului generală spre a lua posiţiune energică faţă cu acastă ordinaţiune. Credeamă, că în cesti­unea gim­nasiului din Beiuşă suntemu a­­próape de a vedé împlinită dorinţa esprimată la începutul­ anului, ca să putemă arăta şi fapte menite de a pune stavilă prigoniriloru şi ilegalităţiloră, fapte solidare, ade­vărată românesc!, dar, abstragându dela dâmna manifestaţiune a vo­inţei clerului română oradană, amu rămasă de astădată numai cu credinţa. Sinodulă nu s’a întrunită, ci mişcarea pornită în contra uca­zului monstruosă ală d-lui Csaky s a curmată la intervenirea per­sonală şi la porunca Episcopului gi unită de Oradea-mare. Solidaritatea nostră, într’o ces­­tiune de viaţă pentru limba şi cul­tura română, a suferită o grea lo­vitură prin refusulă Episcopului de a satisface dorinţei clerului şi a poporului său, care era totodată dorinţa generală a Românilor­. Dar solidaritatea nostră naţio­nală a fostă şi mai greu lovită prin aceea, că ceilalţi Archierei împreună cu capulă provinciei me­tropolitane unite, consultaţi fiindă de fratele lor, în Christosu, în locă se stăruiască din tóte puterile pe lângă el, ca să se opună cu energiă ingerinţeloru ilegale ale guvernului, l’au sfătuită — precum însuşi a declarată în consistoriulă plenară — să cedeze forţei. O asemenea tristă esperienţă în ce privesce solidaritatea tutu­­roră factoriloru noştri naţionali, amu făcut’o în acelaşă timpă faţă cu fatala cestiune a Kisdedovuri­­lor şi care tocmai este în ajm­ă de a n­e discuta în dieta ungurâscă. Sinodulă parochială din Bra­­şo­­v, dându espresiune marei în­grijiri, ce domnesce in sinulu ru­­mâniloru din causa proiectului de lege pentru asilurile de copii, care a fostă presentată dietei astă primăveră, într’o representaţiune cătră Archiereulă său, a fostă greu mustrată, împutându-i-se, că face politică neiertată în biserică şi că periclitază astfelu instituţiunile bisericei greco-orientale. Noi scimă, că bisericele nóstre cu instituţiunile loră suntă, chiar pe temeiulă legiloră fundamentale de stată, singurele depositare ale desvoltării noastre culturale naţio­nale. Cum s’ar pute dor, ca aceste biserici să sufere în tăcere măsu­rile, ce se iau de cătră puternicii chilei pentru paralisarea şi nimici­rea acestei desvoltărî, fără ca să’şî pericliteze basele esistenţei loră? Cum s’ar pute să le fiă interzisă de-a se împotrivi aceloră măsuri, cari ţîntescă la răsturnarea stării actuale şi a legiloră, pe cari se în­­temeiezâ autonomia loră? Aşa are au să înţelagă Ar­­ch­iereii noştri glasulă timpului de faţă, aşa au se pricepă ei marea şi sfânta loră cbiămare, aşa au să-şî cunoscă posiţiunea loră înaltă apostolică, ca cătră cei de susă în cestiunile cele mai vitale naţio­­nale­ bisericesci se l­ă cu capulă prea plecată, ci cătră cei de josă ai loră să fiă despotici şi neîndu­plecaţi ? O urmare firâscă a atitudinei Archiereilor­ noştri faţă cu do­rinţele generale ale clerului şi po­porului în cestiunile amintite a fostă campania, ce au întreprins’o organele guvernului în contra pres­sei române în a doua jumătate a anului 1890. Guvernanţii unguri vivendu, că Archiereii noştri prin atitudinea loră se pună, directă sau indirectă, în contrazicere cu cuventulă opi­­niunei publice române, şi-au gân­dită, că este timpulă celă mai po­trivită ca să sară ca o haită de lupi turbaţi asupra representanţi­­lor­ acestei opiniunî publice şi să insceneze o nouă seriă de prigo­niri contra ziari?til°ra români. Ei au aşteptată, că acastă pri­gonire va face să amuţască cu to­­tulă consciinţa naţională a Româ­­nilor­, şi că poporulă acesta „blând şi supusă“ se va arunca în bra­ţele lor­. Dar s’au înşelată amară. Din contră, tocmai acele prigoniri au deşteptată şi mai multă consciinţa naţională a poporului şi l’au făcută ca să se alipescă cu mai multă tăriă de limba şi de naţio­nalitatea sa, pe care o apără zia­­ristica română. FOILETONULUI „GAZ. TRANS.“ Intre Indieni. In Dacota orăşî a isbucnit o revolu­­ţiune. Lupta, ce au început’o băştinaşii locuitori ai Americei. Indienii, în contra guvernului Statelor­-Unite, este ultima încercare, ultima vâpaiă isbucnită din spuză. Telegramele din America aducu sclii, că soldaţii Uniunei s’au ciocnită cu in­surgenţii şi i-au bătută. Aceste însă nu suntă lupte, ci numai ac’aşa. Ruşii nu suntă disciplinaţi milităresce şi nici nu au armată, dar toţi alergă la arme. In­­drăsneţi, buni vânători şi puşcaşi esce­lenţi, nu însă şi militari buni. Balta, însămnată loră străbună de resboiu e o armă neputinciosă, mai vertosă când are să stea faţă’n faţă cu tunulă. Revoluţiunea a isbucnită în statulă Dacota, unde se află „Indian Territory“ seu teritorială Indieniloră liberi. Statele Unite adecă, la anulă 1880, au destinată ună teritoriu pe sema sămânţi­fe/^ 5­ tră­­vechî indiene, unde li­s’a să trăescă liberă, după hr­­rile loră naţionale, întru câtă aceste nu voră fi în defavorulă statului. S’a mai îngrijită însă Uniunea şi de staţiuni militare, ca să’i potă ţine în evi­denţă, căci dău. Indienii nu-şi prea spargă capulă cu civilisaţiunea. Rachiulă însă a prinsă mai de grabă rădăcină; acestuia s’au supusă în curendă. Străvechii lo­cuitori autohtoni a Americei nu s’au stîrpită în urma armeloră, ci în urma ra­chiului distrugătoră şi ameţitorii. Pentru civilisarea Indienilor, a spe­­rată multă Uniunea, dar nu se prinde de ei nimică; agricultura nu le prea place, apoi ca să se hrănăscă şi să se îm­brace şi mai departe din venatură de bivoli, e slabă nădejde, pentru­ că bivo­lii s’au cam gătată. Nici despoiarea ini­­miciloră, nici jăfuirea şi atăcarea trenu­­riloră şi a poşteloră, care acuma a deve­nită legendară, nu tem­ai asigură traiulă. Sămânţia cea mai însemnată şi mai răsboinică este cea a Indieniloră-Siuxi. Ei suntă mai număroşî, dar şi aceştia din ce în ce mergă spre perire. Aceştia s’au resolvată cu ună fanatismă sălba­tică şi într’ună modă forte caracteris- I tică. De-odată adecă s’a răspândită între ei vestea, că Spiritulă celă mare le va trimite, eliberatorulă, care le va recâştiga libertatea, va estermina pe „oamenii cei albi“ şi atunci totă Indianulă va fi li­beră pretutindenea, şi totă ce va rămâne de albi, va fi o loră. Ei aşteptau ca în luna lui Novembre să sosească eliberato­rulă loră, din ceriu, cu o baltă păternică de răsboiu. Credinţa aceasta se înrădăcina în ei aşa de tare, încâtă au şi începută a se mişca, denegară ori­ce supunere şi cu lacomiă aşteptau numai să sosească eli­beratorulă loră. Escesele şi vărsările de sânge, siliră pe guvernul­ Uniunei să in­tervină, fiind­că Indienii au atăcată deja mai multe colonii, au aprinsă şi au ucisă. Revoltanţii însă s’au opusă guvernului şi s’au grupată sub arme. Căpitanulă loră vestită Sitting-Bull, „taurulă celă ca nicovala“, a reportată învingeri în contra generalului Custer, dar în curendă fu prinsă și esecutată. Poporulă acuma se luptă fără căpitană cu o renitenţă şi ună fanatismă sălba­­tică, poate că pănă la perirea celui din urmă Indiană. E vorba aici de esterminarea prin venetici a unei rasse, în patria sa propriă. Dar în zadară îi vomă compătimi, căci şi aici se adeverescă eternele legi ale naturei, după care celă mai slabă trebue să piera dinaintea celui mai tare. Suntă tari ei în privința corporală, suntă cu multă mai venjoși și mai isteți ca Yen­­kee-ii*), dér ce folosesce, decá nu-i minte, décá nu suntă tari și în privința spirituală. Luptele de acuma însă suntă nu­mai nisce jucării față cu résboaiele de mai de multă ale Indieniloră cu Euro­penii. James Cotter enareaza următorulă episodă de pe timpul­ aceloră résboaie, care arată destulă de lămurită unele obiceiuri caracteristice ale Indieniloră: Pe locurile frumoase unde curge rîul­ Missuri, am obicinuită să mergă re­gulată la venatoare cu amiculă meu John Hart. Focă nu amă făcută nici­odată, ți­­nendă seama de împrejurarea, că Indienii vă tendă foculă, voră putèa da ușoră de noi, căci pe aici își urmau încă liberă jafurile și uciderile. A ajunge în mânile *) Citesce „Ienchi“ nume de batjocură alu Americanilor!! de Nor­dă. 1159 illllllllllllll •P1159*

Next