Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)

1891-01-14 / nr. 11

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 11—1891. mai multii suntu pătrunşi de sentimentulu, că sortea lorii mai strînsă legată este de Ungaria, de statule ungari, de sartea naţiunei maghiare. Saşii dorescu înflorirea şi desvoltarea statului ungarii şi dorescu şi întărirea şi desvoltarea rassei maghiare intemeiatoare de stat, dar ulterióara desvoltare doresca să se facă pe cata se poate pe cale naturală, adecă fără silă. Nici una statu mai mare din Europa n’a cutezată să reguleze pe calea legislațiunei acesta cestiune delicată. Nici în Ungaria n’ar dori oratorulu să se facă acesta şi de aceea respinge proiectul. Kovács Albert se bucură, că după 10 ani, de când e deputatu, poate şi el să fie odată de acorda cu guvernul instrucţiunei publice. Combate aserţiunile lui Adolf Zay privitoare le cestiunea confesională şi de limbă; îi pare bătătorit la ochi, că toți deputații sași, afară doră de unuia, s’au insinuata să vorbeascâ în contra proiectului și conchide de aci, că ei vedu în acesta proiecta de lege unu pericula pentru naționalități. Dér, rjice oratorulu facendu alusiune la Zay, arată-mi în istoria de o miiă de ani a Ungariei una singura casa, flă câta de mica, în care naţiunea maghiară ar fi încercata să maghiariseze popoarele mai mici, ce traescu împreună cu ea. (Vine aprobări.) Aşa ceva nu-mi va putea arăta nici el, nici altuia. (Sic!). Ceea ce n’a făcut pănă acum, nu va face nici în viitor, pentru că stă în contradicere cu psihologia ei naţională. D-la deputata (Zay) poate să fiă liniştita. In Ungaria nimenea nu are astfelü de cugete (Sic!) In generala primesce proiectulu. După acestea lua cuvântulü deputatulu Ludovica Mocsary, ala căruia discursula reproducemü aci. Ludovicii Mocsary şi Kişdedovurile. (Discursula. rostita în şedinţa dela 20 Ianuarie a dietei unguresci.) Ludovicii Mocsary face, că nici nu ţine potrivita lucru, ca asilurile de copii sau kişdedovurile să se pună sub îngrijirea statului şi chiar dieta să-şi ţină de datorinţă a se ocupa cu ele. Nu crede potrivita acesta lucru mai întâi de tote din puncta de vedere alu libertăţii individuale şi ala dreptului naturala ala părinţilora. Când statuia merge pănă acolo, Inoâta să poruncescă cu de-a sila, ca micii copii să înveţe carte, atunci el a merso pănă la aceea margine, peste care pe terenul acesta nu mai poate trece. Prin urmare vorbitorul nu poate consimţi cu acea parte a proiectului de lege, în care se poruncesce să se ridice kisdedovuri şi să se îndatorescă copiii cu de-a sila la cercetarea lor. Altă cauză, pentru care nu poate primi proiectulu de lege, suntu dările cele mari. Noi traimi în împrejurări de totului totu grele; ministrulu nostru de interne, dise Mocsary, s’a obicinuita să vadă în poporulu dâjdieru totu atâţia plătitori de dare îndărătnici. Ela nu numai că a dovedita şi pănă acum, că nu vre să scie de datorinţa lui de a fi cruţătora faţă cu bunurile statului, ci încă el împuternicesce ţara şi pe soţii săi miniştri, ca să facă cheltuieli peste măsură. Noi putem fi siguri, că dacă se va primi legea acesta, va trebui să se mărescă darea tuturor locuitorilor, încă cu 3°/0. Acesta lucru însă nu se poate ierta. Ceea ce dice ministrulu de culte, cumcă copiii morți mai ales din lipsa de îngrijire și de doftori, nu se poate lua nici într’o semă. Se vede treba, că guvernula nu prea cunosce viața poporului, deoarece chiar deca mortalitataa cea mare a copiilor, ar proveni în parte şi din lipsa îngrijirei şi a doftorului, nu se pote dovedi nici în acesta casa, că prin kisdedovuri s’ar pute ajuta, ori cela puţin a alina în moda mai însemnata acesta rău, fiind-că pe lângă kisdedovuri, îngrijirea şi supraveghiarea rămâne în mare parte totu numai în sarcina familiei. Adevărata causă a mortalităţii copiilor este a se căuta în hrănirea cea rea şi peste totu în sărăciă. (Aprobări în stânga extremă.) Pănă atunci, pănă când în Ungaria nu se va spori averea şi bunăstarea oamenilor, pănă atunci crescerea poporaţiunei din acestă ţară nu va avea preţuia său adevărata şi urmarea va fi, că din ţara aceasta, care nici acuma nu este în stare să-şi susţină locuitorii săi, vor emigra toti mai mulţi în America, în România şi mai cine scie în ce ţară dela Balcani. Dar este convins, vorbitorulu, că adevărata causă, care a data nascere acestui proiecta de lege, este punctul acela din proiecta, în care se (^io®, că „scopul Kişdedovurilor” este de a pregăti pe copii la învăţarea limbei unguresci (Vine aprobări în stânga) şi prin acesta să uşureze naţionalităţilora din patria nostră însuşirea limbei statului“. (Mari strigări în stânga estremă: Foarte la locuia său!) Acestea sunt foarte frumoase vorbe, on dietă. Vorba e numai, că în cuvintele acestea nu se spune totu aceea, ce a servita ca adevărată basă la luarea acestora măsuri. Motivarea aceasta nu poate ave nici una preţa, pentru că de o parte este lucru de prisosit, ca statuia să se îngrijască de a da ocasiune tuturora cetăţenilor, ca să potă învăţa limba maghiară, pentru că dintre cetăţenii nemaghiarî aceia, cari vreu să trăescă după sciinţa lor, au în şcolele medii, în societate şi în viaţa de toate ci^®!® așa bogate ocasiuni de a învăţa limba maghiară, încâta în privinţa aceasta este cu totul de prisosit să se mai îngrijescă şi statuia. Faţă cu aceia însă, cari rămână numai la pluga, nici şcola poporală şi nici Kisdedovurile nu suntu de ajunsfi, pentru a-i pute face să înveţe unguresce. Acum, după ce nu toţi cetăţenii statului suntu în stare de a pute învăţa limba maghiară, nu rămâne alta, decâta că statuia trebue să se scoboare după cetăţeana şi astfel, să-şi întocmească administraţiunea şi justiţia sa, încâtă fiăcare să-şi potă căuta dreptatea în limba lui. Ceea ce (ji®e vorbitorul) nu este alta, decâta ideia fundamentală a legei de naţionalitate dela 1868, şi apoi legea trebue să fiă lege, şi celui ce aduce legea, nu este iertata a (ţie®) că acestă lege nu trebue băgată în semă. (Nelinişte în stânga estremă. Strigări: Cine cjice aceasta? Ai înțelesa rău legea. Greșala a fosta, că s’a adusa aceasta lege!) Ne ’ndoiosi lucru este, că proiectul acesta de lege e făcuta în favorula aspirațiunilora de maghiarisare. (Strigări în stânga estremă: Crecil, că acesta este unu lucru de rușine în Ungaria ? Suntemü datori a face acesta!), statulü cu mijloacele, ce le are la îndemână, vrea să încerce a duce în deplinire maghiarisarea generală. (Strigări în stânga estremă: Foarte potrivită ! Suntemü doră în statu maghiara). Vorbitorulu nu crede a fi lucru cu statu, ca statulü și legislațiunea să păşescă pe calea aceasta, ca adecă în privinţa aceasta să facă una paşii şi mai departe pe urma legei dela 1879. Cine ar pute să ia în nume de rău naţiunei unguresci, deci ea vrea să se estindă şi să se înturească ? Aceasta este o tendinţă firescă şi pentru ori care altă naţionalitate. Națiunea maghiară poate cuice cu curagiu înaintea lumei întregi, că atunci, când vre să întărescă și să estindă aici elementulu maghiaru, nu face alta, decâta își împlinesce o datorință cătră patriă și cătră statu, deoarece prin aceasta nu face alta, decâta că vre să întarească acela elementu, care a întemeiata aceasta ţâră, a susţinut’o timpă de o miiă de ani şi este chiamata, ca şi mai departe să o susţină şi să-i imprime caracterul maghiari. Ei, dér în aceasta ţâră se află şi alte naţionalităţi, cari încă voescu să tráescá, şi cari vreau să înainteze spre ţinta omenirei cu limba, cu caracterul şi cu cultura lorü. In tendinţă de maghiarisare generală şi mai ales, în împrejurarea, că însuşi statul ia asupră-şi sarcina de a duce îndeplinire aceste tendinţe, naţionalităţile acestea se veda în moda directă ameninţate în esistenţa lorü. (Mișcare). In 1879 am Introdusă limba maghiară în toate școlele poporale. Acolo, unde între locuitori esista deja aplicarea spre maghiarisare, s’au maghiarisatu ei și fără a mai aștepta să se aducă aceasta lege; acolo însă, unde numai după aducerea acestei legi s’a pornita încercarea de maghiarisare, aceasta a rămasă cu totul, fără resultatu. Copii au învățat a ici colo câte unu cuventu ungurescu, au învățata să gângăvăscă câte unu mica versu ungurescu, dar îndată ce au eșita din șoolă, grijile vieții i-au făcutu să-și uite totu ce-au învățatu din limba ungurésca. Ce resultate aşteptaţi acum dela acestă proiecta de lege, care voesce să ajungă la acelaşi scopu, dar cu mijlóace multu mai termurite? Plătesce se are în schimbulu acestoră resultate a aţiţa supărarea, ce fără îndoală o voru produce asupra naţionalităţilora măsurile luate în acesta proiecta? Politica aceasta nu o poate considera ca o politică corectă și de aceea declară, că nu poate să primească proiectul de lege. Epoca Varga Cătălinei însă, fiindu cu multa mai însemnată, decâta ca s’o potă cineva lua ori și cine ar fi acela, peste genunchi, mă vedu silitu a duplica la replica d-lui Barițiu (vol. II, pag. 647.) Nu bucurosu mă angajezu, și mă angajezu numai atunci la unu lucru, deca sunt convinsu despre adeverulu aceluia. M’am angajata odată, nu mă mai dau înapoi, nici atunci decă m’ar costa capulu. Totu ce a scrisu d-lu Bariţiu despre Varga Catalina şi mai alesa despre funcţionarii comerciali în istoria sa, eu le-am combătută din firi în pern, în „Gazeta Transilvaniei“ Nr. 173 din 1889 şi am dovedita cu provocare la „Memoriile“ mele, că d-sa n’a publicata una singura documenta, din cele multe şi momentoase, cari se află despre aceasta afacere, în archivula statului. L’am rugata ca să îndrepte greșelile făcute. Eu credeam, că d-sa astfel va urma, ba că ’mi va mulțămi, pentru că eu intr’una moda atâta de delicata și obiectivă, i-am atrasă atențiunea. Aceasta cu atâta mai multa o puteam crede, pentru că am recruta chiar istorici renumiţi, urmându astfel. Renumitulu episcopu şi fostulu ministru de culte, Horváth Mihály, tocmai o asemene greşală făcusă faţă cu fostulu prefectu Vasilie Nopcea, precum făcu d-la Bariţiu între altele şi faţă cu funcţionarii camerali din munţii apuseni, dela anulă 1847. Istoricul Horvát Mihály, făcută atenta la greşala sa, la momenta şi-a retrasa aserţiunea, şi-a îndreptat’o ; or d-lu Bariţiu s’a supărata foea şi a cjisuri că d-sa nu retrage nimica, susţine totu ce a disit. Intre astfelu de împrejurări nu-mi rămâne altceva de făcută, decâta să dovedesc, din nou, adopulos, ce mare greşelă face istoricul, când lucră fără date sigure. * * * Toţi cronicarii maghiari şi nemţi vorbindă despre Varga Catalina, aducă faptele ei în legătură cu şcola lui Horia şi cu răscola anului 1848, Friedenfels în part. I-a la pag. 411 sub titlul „Varga Catalina“, mai întâiu descrie răscola lui Horia și în legătură cu aceea, vorbesce despre Varga Catalina numindu-o : „Tribunala poporului.“ or la pag. 194 spune hotarâta că, scopul ei criminală a fostă: răscola, „Aufruhr.“ Baronul Friedenfels, ca aristocrat!, numai bine nu putea să vorbească despre Varga Catalina şi despre poporu. D-lu Iakab Elek, care, atâta ca Archivar la archivula statului, unde-m i stau la disposiţie chiar actele reservate şi secrete, câtă şi ca personă cu influinţă şi cu cele mai estinse conexiuni, dovedesce, că Varga Catalina, nu numai a vruta să ştărgă iobăgia, dar că ea în faptă a şi proclamata ştergerea ei încă în 9 Martie 1845 poporului adunata înaintea bisericei din Abrudsata. „Aceluia care va cuteza să mai facă „o singură di de robotă, cjise ea— voiu „lăsa, ca să i se frângă mânile și picioarele. — Pădurile suntu proprietatea comunelor“, or nu a coronei.“ Şi că „Salvus conductus“ ce i venise dela Maiestate, ca să potă merge unde va voi, numai să se depărteze din munții apuseni, l’a întrebuinţată astfel, că calétorindu din satu în satu, încungiurată de o droă de ţărani, declarându şi dreptulu de crâşmarita, de unu dreptu ala poporului etc. a făcuta cele mai periculóse agitaţiuni. A oprita încassarea contribuţiunei pe sema statului, a alungata pe funcţionari şi pe haiduci şi se făceau cele mai mari pregătiri pentru o revoltă. S’a ordonata miliţiă în contra renitenţilor et, dar precum ne spune consilierulu de curte Friedenfels, la propunerea comandantelui s’a revocata ordinulu, fiind-că se temeau de o înfrângere a armelor împărătesei. După legile din anulă 1847 pedepsa pentru o asemenea crimă era: mórtea pe rótá séu în ţepă. Chiar umanulü codice austriaca în § 75. dispune : „Ausser „dem Falle des Standrechtes, sollen die „Aufwiegler und Rädelsführer, zu schwerer Kerkerstrafe von zehn, bis zwanzig „Iahren, und bei sehr hohem Grade der „Bosheit und Gefährlichkeit des Anschlages, auf lebenslang verurtheilt werden.“ Aceastá pedeapsa a cerut’o însuși Șaguna pentru Varga Catalina, adecă robiă pe totă viața, precum am recruta din raportul densului, trimisa guvernatorului conte Teleky, în 20 Ianuarie 1847. In acesta raporta se spune hotărîtă, că Varga Catalina a vruta să facă revoluţia în ţera Intrega. Mai lămurită decâta toţi o spune Directorulu fiscala — procurorui — în S€l SEILE IUL81. * Studenții români la Berlina. In Berlina s’a înfiinţata o societate si’n numele „Tinerimea Io’n Aunesa“, care deja numără ar- o pe membri şi al cărei preşedinte din doctora în medicină Gr Urinescu. Sâmbătă, la 10 Ianuarie , s-a ţinut o şedinţă, în care d-la Marinescu a vorbita despre tratamentul lui Koch la bele tuberculoase. In şedinţa viitoare, d-lu Capitanovici, doctorand în medicină, va vorbi despre Eminescu şi Vlăhuţă. — Societatea îşi propune a urmări instrucţiunea intelectuală a membrilor, şi anume prin ţinerea de conferinţe, din partea membrilor, ce vor fi urmate de discuţiuni; prin lectura autorilor naţionala, prin conversaţiunea germană în unele seri, avându una interesa practică pentru membrii societăţii, şi prin darea de informaţiuni privitoare la viaţa şi la studiul din Berlin a studenţilor români, ce vor cere concursulu societăţii. * * Recensămentul poporaţiunei în Mediaşii a data următorula resultata : Numerula locuitorilor face 7118. Sporire 629. După naționalitate: Saşi 3488 (în 1881 au fosta 3570); Români 2273 (în 1881, 2180); Unguri 979 (739). Românii deci s’au sporita cu 93, Ungurii cu 240, pe când Saşii au scăciuta cu 82. * * * Memorandum Studenților universitari în cestiunea Românilor din Transilvania, cjic® „Românul“, e deja tipă-