Gazeta Transilvaniei, februarie 1891 (Anul 54, nr. 25-47)

1891-02-01 / nr. 25

Brașovu, 31 Ianuarie v. Maita sgomotu s’a făcută în camera din Pesta și în foile un­guresc! cu noulă tarifă ală căiloră ferate de statu, ce l’a întrodusu d-la Baross dela 1 Ianuarie a. c. Scri­u câtă sânge reu a pro­dusă acestă tarifă în Austria, căcî printr’ensulă se atacase temelia, pe care este asociată pactură dualistă și care se poate caracterisa cu cu­vintele: ve lăsămă se strigat! în contra a totă ce nu e maghiară și se ve regulați politica de acasă cum ve vine la socotelă, dar pre­­tindemă se ne dați toate avanta­­jele posibile pe terenură economică. Domnii Szapary-Baross-Csaky potă face politică şovinistă după placă, potă întemeia Kulturegyle­­turî şi Kişdedovur! cu banii de care dispună, numai la una nu le este iertată a se gândi seriosă, de a scăpa adecă de starea de aservire economică, în care se află statulă ungară faţă cu Aus­tria şi cu Germania. Puţină importă deca în Un­garia voră fi maghiarisaţ! căţiva Nemţi mai multă oră mai puţină, numai ună lucru nu se pote în­gădui, că adecă industria şi co­­mercială ungară se se potă ridica în paguba industriei şi a com­er­­ciului austriacă şi germană. Cu tote aceste ministrulă un­­gurescă de comerciu Baross, în­­curagiată prin resultatele dobân­dite cu tarifulă pe zone, s’a le­gănată în ilusiunea, că va putea se inaugureze o politică de tarifă independentă faţă cu Austria şi Germania şi aşa a stabilită ună nou tarifă de mărfuri pe căile ferate de stată, prin care prote­­jéza produsele şi industria din ţara propriă, faţă cu mărfurile ce se importă din Austria şi din Germania. Cu măsura aceasta înse Baross­a păşită pe ună teremă forte di­ficilă şi lunecosă, pe care era cu neputinţă se isbuteascu. Nici cu­metrii dualiştî din Viena, nici ali­aţii dela Berlină nu voră se scie de politica economică neatârnată de care visază d-la Baross. Nu-i destulă că ei închidă ochii şi tacă faţă cu esperimentele şuchiate de maghiarisare ale politicilor­ din Pesta, dar se mai închidă ochii şi se tacă şi atunci, când se tractează de punga loră propriă, de intere­sele industriei şi a comerciului lor? Făcură mare vâlvă cei din Pesta cu declararea d-lui Baross, că gu­­vernulă ungurescă, cu toate protes­tele coloră din Austria, nu se gân­­desce a’şî retrage tarifulă. Se pre­gătiseră chiar manifestaţiun! pub­lice în onoarea ministrului de co­merciu, or chiarele maghiare erau pline de laude aduse energiei sale. Câteva cile numai a durată acestă visă de neatârnare econo­mică. Astăzi­ suntă nimicite toate ilusiunile. Guvernulă ungurescă nu poate purta o politică economică de sine stătătore pentru că e slabă în întru, pentru­ că totă mai mare şi mai urîtă devine buba, de care sufere organismulă acestui stată: cestiunea naţionalităţiloru. Poate că d-la Baross s’a dusă la Viena cu cele mai bune inten­­ţiun! de a face se învingă intere­sele productelor­ ungare asupra celoră austriace şi germane. Dér ce folosit ! Ună singură cuvântă rostită de d-lă Kalnoky or! de am­­basadorulă Germaniei în Viena, prinţulă Reuss, fu de ajunsă spre a’lă face se’şî plece capulu. Şi Baross şi l’a şi plecată câtă numai s’a putută! Telegrama ce o primimă ac­î dela Viena ne spune, că s’a stabilită o înţelegere între d-la Baross şi colegulă seu aus­triacă, o înţelegere, care este si­nonimă c’ună cumplită fiasco ala guvernului ungurescă în acésta cestiune. D-la Baross nu şi-a retrasă ta­rifulă, der­a consâmţită ca elă să fiă estinsă şi asupra provenienţe­­loră din Austria. Cu alte cuvinte, s’a învoită, ca tote favorurile, ce le dă noulă tarifă mărfuriloră din Ungaria pe căile ferate de stată ungare, se li se dea și mărfuriloră austriace. Deocamdată e vorba numai de Austria, dar de sigură că şi Ger­maniei i­ se va face aceeaşi con­cesiune. Astfel, productele din Ungaria şi Ardély vor­ pute în viitoră şi mai cu greu concura cu productele din Austria şi Germania, ca pănă acuma, deoarece le ajută ieftinirea tarifului. A fostă dor de prisosă a mai face atâta gălăgie în Pesta cu noua direcţiune economică, când cei de acolo trebuiau se scie câtă de slabi suntă în afară din causa nemulţămiriloră interioare şi câtă de multă atârnă a­ţî politica loră din pricina acesta dela cumetrii din Viena şi dela aliaţii din Berlină. FOILETONUL( „GAZ. TRANS.“ I)in istoria minţilor­ apuseni. (Urmarea 11) In der Thathandhmg, ud 3 liegt ebenfalls ear keine strafbare Handlung, weil die Waldgorniken nur Diener der Grundherrschaftsind, und nicht als öffen­tliche Personen angesehen werden können, und auch ihre Dienstesverrichtungen keine Amtssacheu sind. Ebenso mangelt die strafbare Eigenschaft auch der That­­handlung ad 4., denn wenngleich die Dominicale und Ortsrichter als solche obrigkeitliche Personen sind, so kann doch der von ihnen blos im Namen der Grundherrschaft ausgegangene Befehl zur Leistung einer Roboth oder sonstiger unterthäniger Giebigkeiten, nicht als ein obrigkeitlicher Befehl gelten, und die von der Beschuldigten ausgesprochenen Drohworte: dieselbe werde sie (nehm­­lich den Dominical und Orst-Richter) in Eisen legen lassen, falls sie ihren Be­fehlen zuwider von den Unterthanen mehr Roboth verlangen sollten, als wozu ihre Voreltern verpflichtet waren sind wohl keine gefährliche Drohung, son­dern mehr eine lächerliche Anmassung. Die Thathandlung ad 5., hat den An­schein des Verbrechens der öffentlichen Gewaltthätigkeit durch gewaltsamen Ein­fall in Fremdes Unbewegliches Gut, indem die Beschuldigte die bei der De­tonata von der Grundherrschaft ange­ordnete, und in Angriff genommenen Waldpfanzung mit mehrere gesammelten Leuten verhindert hat. Allein die Merk­mahle des ebenerwähnten Verbrechens siud nicht vorhanden, denn der Grund, woraus die Waldpflanzug angelegt wer­den wollte, war zwischen der Herrschaft in dem Besitze des Grundes zu stören, sondern sie haben lediglich zum Schutze ihres vermeintlichen Rechtes den Herr­schaftlichen Abgeordneten die Waldpflan­­zung untersagt, ohne gegen dieselben irgend eine Gewaltthätigkeit anzuvenden. Die Thathandlung ad 6 ist ebenfalls keine strafbare Handlung, denn wenn dieUutert­­hanen auchgesetzlich verpflichtet gewesen wären, die ihnen vom Spanatamte auf­erlegten Geldstrafen zu zahlen, so hätte ihre Weigerung dieser Verbindlichkeit nachzukommen, keine weitere Folge ge­habt, als dass sie dazuim vorgeschriebenen Wege hätten gezwungen werden mü­ssen. Die Thathandlungad ?., konnte, wenn sie überhaupt ein Verbrechen wäre, nur als dasVerbrechen eines Aufstandes oder der öffentlichen Gevaltthätingkeit durch gewaltsame Handanlegung gegen obrig­keitliche Personen in Amtssachen, oder durchgewaltsamenEinfall in fremdes un­bewegliches Gut bezeichnet werden. Sie kann aber unter den Umständen, die sie begleiten, weder als das eine, noch als das andere Verbrechen erklärt werden. Nicht als das Verbrechen des Aufstandes denn es fand keine Zusammenrottung der Unterthanen bei dieser Gelegenheit statt, und insbesondere auch nicht în der Absicht um dem Ortsrichter als einer Obrigkeit Wiederstand zu leisten, und nur auf diese Art die öffentliche Ruhe zu stören, denn die Unterthanen sind unter der Anführung der Beschuldigten Verabredetermassen in der Absicht zu dem Ortsrichter als dem Verwalter der oekonomischen Gemeindeangelegenheiten gegangen, um von demselben ihre Quit­tungen über gezahlte Gemeindegelder abzuverlangen, was an sich nichts Uner­laubtes ist. Aus diesen Gründen und weil der Ortsrichter zu der Zeit, als sich diese Begebenheit zutrag, über­haupt in gar keiner Amtshandlung be­griffen war, kann diese That der Beschul­digten, obwohl sie den Ortsrichter bei der Brust gepackt, auch nicht als das Verbrechen der öffentlichen Gewaltthätig­keit im Sinne des § 70 des Strf. I Theiles erklärt werden. Sie begründet aber auch nicht das Verbrechen der öffentlichen Gewaltthätigkeit im Sinne des § 72. des. Strfg I Thl., weil die Be­schuldigte und die sie begleitenden Un­terthanen nicht bewaffnet waren, und auch nicht mit Gewalt in das Haus des Ortsrichters eingedrungen sind, auch nicht in ihrer Absicht gelegen war, sich an denselben wegen eines vermeinten Unrechtes zu rächen, ein angesproohenes Recht durchzusetzen, von ihm ein Ver­sprechen der Beweismittel abzunöthigen oder sonst eine Gehässigkeit zu befrie­digen, sondern ihre Tendenz ging nur dahin, sieh über die Verwendung der eingehobenen Gemeindegelder die Über­zeugung zu verschaffen. Dass die Beschul­digte bei dieser Gelegenheit den Orts­richter bei der Brust gepackt habe, ist nicht einem früher gefassten Vorsatze an dessen Person eine Gewalt auszuüben, sondern nur einer plötzlichen Aufwallung der Beschuldigten zuzuschreiben, was auch daraus entnommen wird, dass die sie begleitenden Unterthanen an der Person des Ortsrichters neiht Hand an­gelegt haben, und nicht angenommen werden kann, dass die Beschuldigte als eine ältliche schwache Weibsperson sich zugemuthet haben konnte, es alein im Stande zu sein an der Person des Orts­richters eine Gewalt mit Erfolgt aus­zuüben. Auf die Thathandlung ad. 8., in Folge deren das Kind der verheiratheten Schwester des Ortsrichters mit einem Stocke am Kopfe geschlagen worden ist, kann der beschuldigten Katharina Warga, wenn es auch als gewiss angenomen werden könnte, dass das Kind in Folge dieses Schlages nothwendig ums Leben kommen musste, nicht als ein Verbre­chen zugerechnet werden, weil aus den Untersuchungs Akten hervorgeht, dass der Schlag mit dem Stocke der Mutter des Kindes, welche mit demselben am Arme herbeigeeilt war, um ihren Bruder u^LTTTLlä“ LITT. Bt+azeta“ ese în fla-oar«* di. ismufitiie sfiul issti Ungaria Pe cnu anu 12 fip» »e Inni 6 fl., Fe trei Inni 3 A Psstri România il străn­ăntt: Pt une ane 40 franci, p sése Inni 20 franci, pe tcei Inni 10 franci. 8* pranumera la toat^ ofi« iele poştal® din întru şi din a ar& şi la doi. colectori Abd­am­eniili centru Braiorl: la administrațiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulă 1.: pe unt ana 10 fl., pe şâs® luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 ar. Cu dusul d in casă: Pe ună ana 12 fl. pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. ana esemplara 5 or, r. a seu IB bani. AtAta abonamentele oAt' și inserțiunile suntu a se plăti înainte iJMCniit#» a aHalSlfälllAi. Tlpsfiíl!: **SOVU, piața mars­tr. 22 Soria rí nofranoatr ,v. ?« pii­­mes­te M» ueovipt® ymswre tranite aäirouril« ;8 unelti 3ra oră, o ata mar» tír 22 Inse­ato aai ra rimesí*.vínV!»na omuoífa Koste Dommstein & Yolae* Otto Ums­, enri Schntek, Alois Semd­­ M. D­oss 4, Orsiik. J­0/m­­#15&fr£rln Saiatita: A. Y. Gold­­lerger in on YLtzm Eckstein Semat: 'a acrankfu'*t: 9. L. Daube; în H*m­­burfl: 1. Steiner Pretnlfi ina®TţiîinilorÂ;o aaria gar 'b­eda. pe o soloani 8 er. ii SO pr. imbru pantru a pu­blicare. Pukli-uri mai daaa •J^pe tariff si Invotala. Be .Um® p» pagina Ill a «* ■ereft 10 er. ▼. a. acu 30 bani. Nr. 25 Brașovul, Vineri 1 (13) Februarie 1891. Proteste­­ contra „Kisilelovorilor“. (Telegrame part. ale „Gaz. Trans.“) Turda, 12 Februarie. Alegă­torii români din cercurile Turda, Vinţulă superiorii şi Ludoşă, întru­niţi în conferenţă, protesteza so­lemnă şi energică contra Kis­­­iedovi­riloră. Bocşa română, 12 Februarie Adunarea alegetorilor­ români din cerculă Bocşa română sub presidiulă învăţătorului Martirii, Ţapii, cerce­tată de peste 400 de alegători, mulţime de preoţi, învăţători şi alţi inteligenţi, cu însufleţire, una­nimă şi pe lângă păstrarea or­­dinei esemplare, au adusă actî în causa proiectului de lege pentru asilele de copii următorul a cond­us: din motivulă, că proiectul­ de lege pentru asilurile de copii este vătămă­torii libertăţii şi dreptului părintescă, stricăciosă din punctă de vedere reli­gioşii şi prea păgubitorii din punct­ de vedere economică, alegătorii români din cerculă electorală Roşca-romănă, reso­­luţi a lupta cu toate mijloacele legale pen­tru esistenţa libertăţii şi culturei lor­ naţionale, protesteaza unanimă şi scritoresce în contra proiec­tului de lege pentru asilurile de copii. Brada, 12 Februarie. Alegătorii români din cerculă electorală Baia de Crişă, adunaţi în Bradă în nu­mără de peste 600, au protestată adi sorbatoresce în contra pro­iectului pentru asilele de copii. Vorbitorii au fost­ aplaudaţi cu entusiasmă. Aiurea alen­iilori români la UMIL Selagiu, 9 Februarie 1891. Prea Stim­. D-le Redactoră! Ale­gătorii români din comuna curată ro­­mânescă Unimătu, percula Tășnadului, comitatulu Selagiului, în 8 Februarie st. n. a. c. au fostă convocați la adunare prin proprietarulă din Unimătă, d-lu Ioană Branu. Adunarea s’a ţinută înainte de a mecia, fiindă proclamată ca preşe­dinte d-lă Ioană Brand. Preşedintele deschide adunarea prin­­tr’o cuvântare, în care în termini bine simţiţi arăta scopul ă acestei întruniri. După aceea lua cuventulă clericulă Bă­­libană, care desfăşura obiectulă pertrac­­tărei, adecă „proiectulă de lege despre Kisdedovuri“, arătândă alegătorilor­ ro­mâni tendinţele acestui proiectă de lege, care are de scopă se înveţe pe băieţii noştri ca în locă de „tată“ şi „mamă“, să dică „apám“ şi „anyám“ , arătă relele ce ar preveni, decă acestă lege ar intra în vigoare, arătă câtă de primejdiosă va fi acestă lege pentru limba, cultura na­ţională românască, pentru religiune, să­nătate şi starea nostră materială. Rogă în fine pe alegătorii adunaţi, în numără de vre­o 100, să se pronunţe asupra nou­lui proiect­. După acesta alegătorii una­nimă au luată urraătorea resoluțiune:

Next