Gazeta Transilvaniei, februarie 1891 (Anul 54, nr. 25-47)

1891-02-01 / nr. 25

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 25—1891. Alegatorii români din comuna Unimătu, cerculii Tășnadidui, comitatidu Stragiului, protesteza în modulă celă mai serba­­torescă în contra proiectidu de lege pentru . asilurile de copii. După acesta d-la Ioană Brană la­ orele 12 și unu quartă, încheiă şedinţa între sgomotoase urări de „să trăescă!“ ! Convocare. Alegetorii români din cerculă de alegere ală Şimleului, Zelau, şi Crasna suntă învitaţi se binevo­­iescu a se presenta la conferinţa, ce se va ţine Vineri la 13 Febru­arie st. n. a. c. la 11 ore înainte de mec­a­cji în sala cea mare de la institutul­ „Silvania“ în Şimleulu­­, Silvaniei. Obiectele conferinţei sunt­ : a.) dechiararea alegetorilor­ faţă de proiectulu de lege relativii la asilurile de copii, b.) reconstitu­irea clubului electorală, c.) alte pro­puneri eventuale. Şimleu, la 6 Februariu 1891. Pentru subcomitetul­ clubului elec­torală : S. Orosu, Dr. I. Nicliita, I. Serbu. Convocare. Alegetorii români ai cercuri­­lor­ electorale Reghină şi Gerne­­sigă, suntă prin acesta rugaţi a se presenta în numeră câtă mai mare la o şedinţă, ce se va ţină în Re­ghină la 19 Faurii n. c. 2 ore d. a. în sala otelului „Calulă albă“, eventuală în una din cancelarile subscrişilor­. Obiectul­ consultăr­ii va fi pro­iectulu referitorii la asilele de copii şi alte evenimente referitoare la vieţa nostră politică naţională. Reghina la 8 Faură n. 1891. Dr. Ales. Todea, P. Barbu, not. preş. club. elector. Convocare. Alegătorii români din cercurile electorale ale comitatului Făgăra­şului sunt­ rugaţi a se presenta la o conferinţă ce se va ţine Vi­neri în 8 (20) Februarie, 1891 la 11 ore a. m. în sala „Hotelă Lau­ritsch“ din Făgăraşă. Obiectele de pertractare sunt­ : a) Reconstituirea clubului electo­rală, b) Dechifirarea alegetori­lor, fața cu proiectulu de lege relativii la asilele de copii, c) Propuneri eventuale. Făgărașu, în 8 Februarie 1891. Basiliu Batiu. Iuliu Dană, beizustehen, zugedacht war, und dass das nur ein halbes Iahr alte Kind der­selben blos zufällig getroffen worden sei. Es kann diese That auch nicht als eine schwere Polizeiübertrettung gegen die körperliche Sicherheit erklärt werden, weil die Beschädigungen durch Rauf­händel nur dann als eine schwere Poli­zeiübertrettung behandelt werden kön­nen, wenn solche sichtbare Merkmale und Folgen an dem Körper des Verletz­ten zurücklassen ; nun ist aber die Mutter des Kindes, welcher der Schlag gegolten hat, gar nicht verletzt worden, und es lässt sich auch nicht voraussetzen, dass dieser Schlag nach ihr mit einer solcher Gewalt geführt worden sei, dass er an ihren Körper sichtbare Merkmale zu­­rüchgelassen hätte, falls sie getroffen wäre. Dies lässt sich insbesondere aus dem Umstande, dass das halbjährige Kind derselben in Folge des ihr zuge­­daehten Sehlagen gestorben ist, nicht mit voller Gewissheit sehliessen, weil ein halbjähriges Kind wohl auch durch einen solchen Schlag am Kopfe um das Leben gebracht werden kann, welcher einer erwachsenen Person am Körper gar keineu Nachtheil zufügen würde, tjbrigens ist das Nachschlagen mit ei­nem Stocke nach einer bestimmten Per ­son in der Regel nur für diese, nicht aber für andere Personen in Ansehung der körperlichen Sicherheit Gefahr dro­hend, daher denn diese Handlung der Beschuldigten auch nach dem § 183 Strf. G. B. II Theiles nicht als schwere Po­­lizeiübertrettuug geahudet werden kann. Die Thathandlung ad 9 würde nur dann ein Verbrechen der öffentlichen Gewalt­­thätigkeit begründen, wenn dieBeschül­­digte sich den obrigkeitlichen Abgeord­neten, in deren Aufträge es gelegen war, einige Untherthanen zu arretiren, in der Vollziehung dieses Befehls mit gefährli­cher Drohung oder gewaltsamer Hand­anlegung wiedersetzt hätte. — Diess ist aber nicht geschehen, denn sie hat den­selben nur soviel gesagt dass sie die Ar­­retiruug der erwähnten Unterthanen nicht zulassen werde. — Die Thathandlung ad 10 begründet wirklich nach § 71 des Straf G. B. I. Thl. die schwäre Polizei­übertrettung gegen die Sicherheit des Staats Bandes durch die Aufwiegelung der Untherthanen gegen ihre Obrigkeiten, denn sie hat erwiesenermassen den Vice­­gespan, Oberrichter, und Stuhlrichterde3 Zaráuder Komitates vor den Unther­thanen, Diebe und Betrüger gescholten, dieselben verdächtiget dass sie ihren Be­fehlen falsche Verordnungen zu Grunde legeu, und die Untherthanen bei versehie­­deuen Gelegenheiten, insbesondere auch durch die abgehaltenen Reden vor der Kirche abgefordert den Befehlen des Ko­­mitatsbeamten keine Folge zu leisten, sondern dieselben mit Mistgabeln aus dem Dorfe zu jagen. Der erste Richter hat daher mit Recht die beschuldigte wegen dieser That, der in dem §._ 71. des Strfg II. This bezeiohneten schweren Polizeiübertrettung für schuldig erkannt, und sie dafür zu einer dreimonatlichen Arreststrafe, sowie auch zur Tragung der Gerichtskosten verurtheilt, in welchen Beziehungen das erstrichterlicha Urtheil auch bestätiget wird. Die von dem er­sten Richter in dem Urtheile dato 14-ten Dezember 1850. Z. 1396. ausgespro­chene Abschaffung der beschuldigten Katharina Varga aus der Provinz Sie­benbürgen ist weder im Gesetze gegrün­det, noch zur Abwendung einer Gefahr für die öffentliche Sicherheit nothwen­­dig, weil der § 71 Strfg. II. Thl. die Abschaffung aus dem Orte oder der ganzen Provinz nur gegen die Verfasser von gruudloseu Beschwerdeschriften wieder die Obrigkeitenjverhängt, die Be­schuldigte aber derlei Beschwerdeschrif­­ten selbst nicht verfasst, sondern wie aus den Untersuohungsakten erhellet, sich in dieser Absicht entweder an Ad­­vocaten, oder andere Schreibkündige Personen gewendet, und dieselbe durch ihr Treiben in den drei Ortschaften Abrudfalva, Butsum und Kerpenyes keineswegs die Störung der öffentlichen Ruhe bezweckt, sonder in dem Gefühle, dass die Insassen dieser drei Ortschaften von den Beamten der Cameral Herr­schaff, bedrücket, und in ihren Rechten verkürzt werden, nur die Zurückführung ihrer Robothpflichtigkeit auf das ur­sprüngliche Maass, nach welchen ihre Voreltern die Frohnen geleistet haben, und die Zurifkerlangung der ihnen durch die Herrschaft vermeintlich mit Unrecht eintrissenen Gründe beabsichtiget hat, und nunmehr die Wiederholung eines ähnlichen Treibens von der Be­schuldigten nach ihrer Befreiung, bei dem Umstande, das inzwischen das Ver­­hältniss der Untertänigkeit aufgehoben, und auch die Regelung des Besitzstandes zwischen den Herrschaften und ihren ehemaligen Unterthanen in Angriff ge­nommen wurde, ums weniger zu besor­gen ist, als sie durch ihre mehrjährige Verhaftung zur Überzeugung gelangt sein muss, das ihr Fürgang ein gesetz­widriger gewesen, und dass ein ähnliches Treiben ihr auch in Hinkunft eine Strafe zuziehen würde, wozu noch kommt, dass die Komitatsbeamten, gegen welche sie ihren Tadel und Schmähungen gerichtet, als solche nicht mehr fungiren. — In Absicht dieser Gründe wird das erstrichterliche Urtheil in dem Absätze, wodurch gegen die Be­schuldigte die Abschaffung aus der Pro­vinz ausgesprochen wurde, dahin abge­ändert, da s diese Abschaffung nicht Platz zu greifen habe. — Auch gegen die Unterthanen der genannten drei Orstchaf - ten ist kein Grund vorhanden, eine Kri- Convocare. Alegătorii români din cercu­rile electorale Orăştie, Deva, Hu­­nedoara, Ilia şi Haţegă sunt­ ru­gaţi a se presinta la o conferinţă, ce se va ţină Sâmbătă în 21 Fe­bruarie st. n. a. c. la 2 ore d. a. în sala hotelului „la contele Şte­fană Széchenyi“ din Orăştie. Obiectele de pertractare: „Con­sultarea asupra proiectului de lege despre asilele de copii/ Orăştie la 10 Februarie 1891. Dr. Ioană Mihu, m. p. Dr. A. Tincu, m. p. F. Hosszú Longina, m. p. împărţirea păşunilorii comunale. ţFine.) 4) In vederea acestora comas­­sarea este necesară numai pentru arături şi fânaţii, unde permite natura terenului, că agricultorulă să nu-șî mai perdă cea mai mare parte din di umblândă dela ună locă la altulă, dela o sorte și li­vadă la alta, la 25—30 părțele ca să încarce m­ă cară de fen­­ etc. Arăturile să se ia pe câtă este posibilă în 6—8 loturi în scopulă de a introduce o sistemă alternă — Fruchtwechselwirthschaft— cu rotaţiunea de 6—8 ani, încâtă pă­­măntulă să se lase numai odată ogoră în timpă de 6—8 ani şi sis­tema de 3 câmpuri cu ogorulă al­ 3-lea au să înceteze. Live­­cjile şi fenaţele de lângă rîuri şi apele curgetoare să fiă astfelă dis­tribuite şi arangiate, ca se se potă irriga de cătră livedanulă — ver­­sătorulă comunei — Gemeinde Rieselmeister, — toamna şi primă­­vera, pentru comuna întregă, ca prin materiile aduse de apă — gunoaie şi nomolă — să se res­­titue livechiloru substanţele luate prin recolta de lână. 5) Păşunile rămână ca păşuni vecinice, ce au fost­, însă sepa­­rându-se păşunile de păduri, în scapă ca păşunile să se cureţe de tuferişuri şi buruieni, ca să dea o bună şi suficientă hrană pentru vitele de prăsilă şi tinere şi să facă posibilă o cultură şi econo­­miă intensivă de vite, singură pro­fitabilă pentru noi. 6) Deoarece ne lipsesce şi ma­­terialul­ propriu şi debuşeu în­semnată pentru desvoltarea unei industrii intensive a lăptăriei, pen­tru noi numai producţiunea de vite de muncă, carne, lapte şi lână — vite pentru mai multe fe­lese deodată — este profitabilă. După esperienţele de păn’ acum cultura cailoră pentru hamă și armată, acum de când statulă ne ofere armăsarii săi pentru o taxă mică, este nu numai ușoră dar şi destulă de avantagiosă. Dintre vitele cornute deorece rassele străne: Möllthal, Pinzgau, Simmenthal, Olandeze etc. nici una n’a dată resultatulă dorită, căci în privinţa laptelui ele ’şi perdă cantitatea de lapte din ce în ce mai multă, or ca vite de tinsă şi strapate suntă inferiore la ale nóstre, va trebui dată mai multă atenţiune şi în­grijire vitelor­ nóastre indigene de rassa podolică, tipulă de Câmpiă, ca una care este răbdarcă, mulţu­­mitoare şi totodată una dintre ras­sele de vite cele mai bune pentru fugă strapate şi cazne. încrucişă­rile lor­ cu vite străine n’au dată pănă acum nici ună rasultată de ceva importanţă, de aceea ele ar trebui să se cultive în rassă pură fără amestecă cu sânge străină. Mai departe după esperienţele fă­cute cu bivoliţele în bivolăria mo­delă a statului ungară dela Şer­­caia, cultura bivolului merită toata atenţiunea şi îngrijirea nostră a tuturoră, căci elă cu timpulă va deveni ună animală lactiferă de prima ordine, atâtă în cantitate, câtă şi în calitate. Cu privire la ovicultură, oia ţigară, care are o lână mai subţire şi mai mare şi ună lapte mai grasă, merita să fiă substituită în totă locală ţurcanei şi bârsanei. 7) Deoarece toate ţerile, cari au ajunsă la o cultură întinsă şi re­numită de vite ca Olanda, Holstein, Wilstermarsch, Elveţia etc. nici una n’a dobândită succesele şi re­­putaţiunea viteloră loră prin ţi­nerea loră în grajdu şi nutrirea loră din mână, ci din contră prin păşunele loră abundante şi bo­gate, pe cari pască neconturbate sub celulă liberă diua şi nóaptea, şi mai departe, deore­ce după cer­cetările lui Märker Weisske*) s’a dovedită, că păşunea — iarba verde — este cu multă superioră atâtă cantitativă câtă şi calitativă ori şi cărui altă nutreţă aspru şi nu poate fi compensată şi substi­tuită cu nim­ică, mai alesă pentru vitele tinere şi de prăsilă, vomă­­ţice , că ţinerea vitelor­ în grajdă şi nutrirea loră din mână —Stall­fütterung — pe timpul­­verei este o utopia şi cu totulă iraţională pen­tru raporturile noastre climaterice *) Dr. Weisske Beiträge zur frage, über Weidewirthschaft u. St.allfütterung. Breslau 1871. şi culturale. Vitele nóastre de pră­silă şi ţinere pentru a deveni bune vite de fugă şi de muncă trebue se merge şi umble la aeră curată şi cu câtă vară alerga mai multă cu atâtă vară deveni mai robuste, şi mai vânjose. Deci păşunile comunale tre­­buescă conservate aşa cum suntă. Cu totă comasarea ţerm­iloră şi fenaţeloră şi cu toata agricultura intensivă posibilă vomă beneficia şi mai departe de avantagiulă de a avea ouă viţelară, văcară, boară, stăvară comună pentru comuna Intrega, ba poate şi pentru oii şi pentru noapte. Satele voră rămâne totă sate compacte cu edificii eco­nomice complete, făcândă numai ună şoprană uşoră la moşiă pen­tru adăpostirea omeniloră, anima­­leloră şi unelteloră de picuri şi viscole. Deci mare dreptate a avută ministrulă când s’a opusă împăr­ţi­rei păşuniloră comunale ca vă­­tâmatare obştei locuitoriloră agri­­culturei şi culture­ de vite a ţerii. 8) Mai putea adăuga înse Esce­­lenţa Sa cu dreptă cuvântă că sarcina principală şi reală ce bân­­tue comunele nu suntă păşunile ci pădurile, cari nu suntă nici păduri nici păşuni, pădurile de stejară nu mai au nici o valoare, numai din puţini stejari mai poţi face doge, încolo numai buturi de fântână şi alta nimică, — lemnele nu mai au nici o valoare ca lemne de construcţiă şi de folosă şi în cele mai multe păduri stejarură şi fagulă cu bradulă este înlocuită prin tufele de arine, mestecani şi alună — şi la aceste nu s’a gândită nimeni. După noi aci este can­grena comuneloră. Păturile nu mai suntă în realitate nici păduri nici păşuni, deşi numirea loră de pădure şi contribuţia li­ s’a con­servată, dar şi au perdută carac­­terulă cu totulă. George din Crângoi. 8CIUILE ţiniEI. Asentare. Cu privire la asentarea dia anulu acesta ministrul, ungarii de rés­­boiu publică următorea circulară. Re­cruţii, cari au boia trachoma, şi a carora vindecare e probabilă, trebue să fie în­credinţaţi supravegherei unui spitalu seu a unui medioft comunalii şi după însă­­nătoşarea lor, trebue aduşi la asentare. Aceiaşi disposiţiune îi privesce şi pe acei recruţi, cari suferii de bolă de ochi pro­vocată într’una moda artificiala. Auto­­rităţilor­ le stă în putere, ca se aducă chiar cu puterea pe recruţi la asentare.

Next