Gazeta Transilvaniei, aprilie 1891 (Anul 54, nr. 74-96)
1891-04-02 / nr. 74
OSTcu abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu fl Aprilie fl8f,fl stilfi vechiu •’a deschisă nou abonamentu, la care învitarnu pe toji amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţului abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 8 fi pe şase luni 6 fi., pe unu anu 12 fi. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe anui anu 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fi., pe şese luni 1 fi. Pentru România şi străinătate: pe anu 8 franci, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor abona din nou be binevoescu a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. Administraţîunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşov, 1 Aprilie v. „Este o vechia practică guvernamentală în Ungaria, ca libertatea publică se fiă restrînsă pe lângă intonarea cestiunei de naţionalitate şi sub pretextulu ei. Când se plânge oposiţiunea din causa abusurilor, ce se făcu la alegeri, ne vină cu aceea, că cu cu!) acesta se întâmplă numai în interesulu maghiarismului. Dacă candidatură oposiţiei păşesce într’ună cercă miestă unde se află adecă şi nemaghiari, şi dacă eventuală se aliază cu alegătorii nemaghiari îndată se ridică în contra loră acusarea de nepatriotismă. Dar majoritatea pote se-şî susţină domnirea cu voturi de ale naţionalităţilor, tîrîte la urnă cu bani şi cu de-a sila prin presiune administrativă, or cu concesiuni poate atrage la sine pe deputaţii croaţi, acesta este crtată şi este politică maghiară, contra căreia nu se poate face nici o obiecţiune“. Aşa se esprimă principalulă organă ală stângei estreme maghiare în introducerea unui articulă întitulată: reforma administrativă şi naţionalităţile. Oposiţiunea maghiară koşuthistă a ajunsă într’ună cornă de capră. Pănă acum ea căutase se întracă cu guvernamentalii în atacarea şi huiduirea naţionalităţilor. Numai de curendă au debutată Koşuthiştii arăşi în contra naţionalităţilor, cu ocazia desbaterei proiectului de lege pentru Kişdedovurî. Cine striga mai tare, că trebue se ia în apărare Kişdedovurile, pentru că printr’ensele se potă maghiarisa mai uşoră naţionalităţile, dacă nu Koşuthistulă Otto Herman? Acuma însă, ce se întâmplă? Gruvernulă şi omenii lui vină şi de astădată, în cestiunea reformei administraţiunei, şi aducă aceleaşi argumente în favoarea proiectelor f loră de reformă, ce le-au desfăşurată deputatul Herman şi soţii pentru proiectul domnului Csâky. Totă naţionalităţile suntă duha, cu care cei dela guvernă voră să sparie pe oposanţii administraţiei de stată şi totă maghiarisarea este alpha şi omega „raţiunei de stată“, care după ei ar pretinde categorică introducerea acelei administraţiuni. Şi acum nu le mai vine la socotală voinicoşiloră Koşuthişti, ca să strînge în contra naţionalităţilor, pentru că prin acâsta ară da dreptate numai duşmaniloră autonomiei comitatense. Dar vrândă să combată pe guvernamentali, nu potă urăşi să ia în apărare naţionalităţile, căci ară trebui să dovedască atunci, că nu suntă aşa de periculose cum cice d-lă Szapary şi că nici maghiarisarea loră nu este de lipsă. Aflându-se în acastă dilemă, kossuthiştii nu ştiu cum să iasă din zăpăcala loră şi ca totuşi se potă combate stratagema guvernamentală, susţină acum că nu mai e pericula din partea naţionalităţilor, deorece acestea nu se mai potă răzima pe reacţiunea austriacă. Ele s’au retrasă în pasivitate, seu au încheiată pace cu Ungurii, pentru că s’ar fi convinsă, că „pe pământulă patriei numai Maghiarulă poate fi ceva deDomne ajută, şi că prin urmare e zadarnică a te opune lui.“ Se facă ridiculi numai kossuthiştii cu asemeni gugumănii, la cari voră răspunde guvernamentalii prin hohote. ţice foia kossuthistă, că „esistenţa naţionalităţilor este ună periculă cu multă mai mică, decâtă ară fi, dacă s’ar nimici libertatea, care a susţinută până acum Ungaria“. Dér acâstă libertate a fostă de altă soiu, decâtă aceea pentru care militeză şoviniştii din stânga astăciî; a fostă o libertate, care a lăsată să trăiescă şi naţionalităţile, dér n’a cerută ca să le omoare. Kossuthiştii săpândă groapa naţionalităţilor, voră cădâ înşişi în ea şi noi ne mângăiămă cu speranţa, că voră trage după sine şi pe guvernamentali. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Ci to urnă bep totre Maniei. I. Istoria nostră se petrece în Egiptă, în aceea ţeră, în care din vechime erau atâtea lucruri minunate şi demne de a le vedè. Timpul istorieiei nu e aşa vechiu, e tocmai ierna arimă a veacului presentă, când vice-regele Cursid, fiindă bătută de Sultanulă, locală lui în citadela din Cairo îlă ocupa Mehemet-Ali, care pe urmă deveni aşa de puternică şi de faimosă. îndată după ocuparea acestei cetăţi, Sultanulă atâtă prin blândeţa, câtă şi cu arma cuceri pe toţi locuitorii egipteni, numai Mamelucii, acesta poporă falnică circasiană, care domnia de câteva vecuri în ţara piramideloră, ţinendă în jugulă sclăviei pe locuitorii indigeni, nu voiau de felă a-şi pleca capulă înaintea noului domnitoră. Fiindă aşadară aceştia unicii inimici ai lui Mehemet-Ali, elă pricepu că pentru a putè domni în pace şi linişte deplină, are neapărată lipsă să aline câtă mai în grabă pe aceşti cerbicoşî Mameluck E de credulă, că planulă era şi făcută deja căci elă tocmai chemă la sine pe Salkcoch, comandantulă trupelor trimise de Sultan spre a-i fi la îndemână în casă de netrebuinţă. Salicoh se şi ivi îndată spre a primi mandatură viceregelui. Inchinându-se pănă la pămentă, comandantulă salută pe Mehemet-Ali, care ședea încolăcită pe ună divană, şi’și prefăcuse odaia într’ună noră de fumă. — „Te-am chiămată aici“ — începu Mehemet-Ali — «spre ați împărtăși ună lucru însemnată, dela ală cărui succesă ori nesuccesă depinde viitorulă și sortea Egiptului. Mâne, când sorele ’și va fi făcută jumătate din calea sa îndatinată, acei begi dintre Mameluci, — 570 la numără — cari locuiescă în minunatele palate de pe piaţa El-Ezbeehieh, şi cari atâţia ani domniră în modă absolutistică peste acestă poporă, nu-i iertată să mai trăiescă. O propunere destulă de gravă, şi încă aşa de delicată, înoată decă nu vom purcede cu cea mai mare băgare de samă, va fi una dintre cele mai nesigure, ba și mai primejdioase. Planulă meu de a influid e gata. încă la nóapte vei da ordină să vină aici în citadelă 4000 de Albanezi, cu cari eu la timpulă său mă voiu posta pe terassele și întăriturile de lângă drumulă, ce duce aici. Vei vedèa, cum voră căda acei viteji îmbrăcaţi numai în aură şi argintă, fără ca să fiă în stare a se apăra câtă de puţină! Totă ce ţi-am spusă, păstreză în secretă, căci orice descoperire o vei plăti cu viaţa. Acum poţi merge, generale, te aşteptă înainte de revărsatură (folcloră cu oste cu totă “ — „Ordinulă primită îlă privescă de cea mai sântă datorinţă a mea“, — răspunse generalulă şi închinându-se, se depărta. Abia ajunse generalulă în odaia sa, care făcea parte dintr’ună paiaţă pomposă, ce era aşeetată într’o stradă laterală, aproape de piaţa El-Ezvechieh, şi elă îşi şi chiăma secretarulă la sine. Acesta era ună Musulman cu pără roşu, faţa stricată de vărsată şi cu nişte ochi de vulpe. Cu supunere de sclavă se apropia de generală aşteptândă poruncile aceluia. — „Du-te şi caută numai decâtă patru Bimbaşî, — căpitani — şi le adă la cunoscinţă porunca mea, ca înainte de răvărsatură zoriloră să-şi conducă trupele în citadelă; în liniştea cea mai mare însă să se întâmple retragerea acelora din oraşă. Dealtmintrelea comandantulă trupeloră voiu fi eu.“ Secretarul” se depărta la momenta. Salkcoh începu a măsura odaia cu paşi mari; se părea că nici nu observă pe o fetiţă, ce şedea pe o canapea în partea dinapoi a odăii şi ai căreia pără blondină, ce era resfirată pe umerii ei drăgălaşă, precum şi faţa ei albă o puneau într’ună mare contrastă cu cele două sclave, ce şedeau la picioarele ei şi loviau eorejile plăcute ale unei mandoline. Intr’una din acestea, de pe părulă ei negru încreţită, faţa în coloarea oieului, buzele-i roşi de granată, puteai recunoaste o fetiţă din Abissinia, dar în cealaltă, de pe părulă ei de-asemenea negru, dar împletită artistică, de pe buzele-i roși întunecose și ochii mari scânteiători puteai recunosce pe o fiică a Nubiei. La uină semnă ală stăpânei încetă sunetulă mandolinei, or cele două sclave CRONICA POLITICĂ. — 1 (13) Aprilie. In 11 Aprilie n. a. s’a deschisă Reichsratului austriacă în pompasa sală a palatului din Viena, fiindă de faţă membrii ambelor parlamente. La 11 ore se presentă Maiestatea Sa; înainte mergea miniştrii în corpore, apoi archiducii, mareşalii curţii cu sceptrula şi cu paloşulă. Miniştrii luară locu în stânga, or archiducii pe estradă, împăratul se sui apoi pe tron, îşi puse chipiula pe capi şi ceti discursul tronului, care este lungă, anunţândă o mulţime de proiecte de lege, dar nu conţine părţi marcante politice afară de pasagiuli, în cari se esprimă încrederea în susţinerea păcii. Vomă reveni. Pressa germană se ocupă neîntreruptă de cestiunea triplei alianţe. „Nat. Zeitung“ asigură, că pănă acum nu s’a făcută nici mă pasă pentru înoirea alianţei şi dice, că cestiunea nici nu e aşa urgentă, deorece pactură espiră numai la sfirşitul anului viitoră. „Kreuzzeitung“ primesce din Parisă spirea, că şi Anglia ar avea de gândă să se alăture la tripla alianță. Se ocupă multă pressa germană și cu situațiunea esternă, — pe care din causa pregătirilor rusesc- o presentă ca periculosă. Ună comunicată semi-oficiosă ală lui „Nordd. Alig. Zeitung“ a voită, ce-i dreptă, se împrăștie îngrijirile, dar se dice, că acesta a fostă numai o încercare de a ascunde adevărata stare îngrijitore a lucrului. „Post“ deşi ar voi să liniştască pe cetitorii săi, negă însă, că nouăle îngrijiri, ce s’au iscată, ară fi numai o născocire, a pressei cu scopulă de a produce sensaţiă. ţiarulă bismarckiană „Hamburger Nachrichten“ ,ficea că îngringrijirile, că Rusia ar voi să începă răsboiu în contra Occidentului, suntă esagerate; mai probabilă este, dire faia bismarckiană, că Rusia într’o bună diminață, când îi voră permite acesta raporturile europene, va trece cu vre-o 30—50 de mii peste Bosforă laConstantinopolă şi apoi va aştepta să vadă, dacă se află vre-o putere mare, care să încerce a o alunga de acolo. Pe basa unei călătorii întreprinsă în Rusia de m0cru-ji, ună corespondentă ală lui „Standard“ constată că împărtăşirile pressei privitoare la pregătirile de resboiu ale Rusiei nu numai că nu suntăesagerate, ci mai multă se pote dice, că ele înfâţişeză lucrulă în colori mai puţină îngrijitore, de cum suntă întru adevără. In provinciile de medă-tji ale Rusiei omulă primesce impresia, ca şi cum o armată întregă s’ar afla tocmai acum la încheierea retragerei sale strategice. In ultimele trei săptămâni s’au staţionata la întorsătura Prutului, în apropierea Bucovinei, şese regimente nouă de infanteriă şi trei regimente de călăraşi şi în multe părţi din apropierea Moldovei se conscruescă barace pentru a adăposti alți 8000 de ostași. In ul .Cazeta* ese In liă-oare 41. noi.Uiitiiîe îskiri Atsu- Ungaria. Pa unu anu 12 fl., p«? 56* luni 6 11., Pe trei luni 3 fl. Peitri Rorâia îl străinitate. Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Aboamemii pentru Braşovfi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiula I.: pe unu anü 10 fl., pe 1036 luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou duaulu în casă. Pe unu anu 12 fl. pe lése luni 6 fl., pe trei luni 3 O. Uni esemplara 5 or, ▼. a. sau 15 bani. Afcfttu abonamentele eftfcn şi înserţiunile suntu a se plăti înainte. Ufiaţiuna isaliutrstlîîfa Tlucgisîa: RIUSOVU, plats mare Uf. 22 Scrisori nofrancet» cu «« primesou. Mn«nemii:»s nu sa retrimită ! Birourile de srasiuni: Br«ovu, piaţa mare 81 22 Inserate mai ţirira«ir,.d In Vivna Mudol/M HoseeHaasenstein ift Joiner (Quo Haas), henrii Schaisk, Alois amrMăi M.H'ikes,A.Oppeln,J, 1), Ktb&e; In Baieposta: A. V. Sold»truer An'on Misst Eckstein demat: la Frankfurt: O. L. Kihnii;în H«vmtJurg: A. Steiner. Preţuia inserţianilorii: o seriă garmondă pe o poiână 8 or. m 80 or. 'îmoru pentru o pu- blicare. Publicări mai dese după tarif* şi învoială. Beelame pe pagina nn a o ■ereă 10 or. v. a. său 30 bani. Nr. 74. Braşov, Luni, Harţi 2 (14) Aprilie. 1891.