Gazeta Transilvaniei, iulie 1891 (Anul 54, nr. 145-169)

1891-07-02 / nr. 145

Zb­oia abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie 1891 stilfi vechiu s’a deschisă nou abonamentu, la care în­­vitămu pe toţi amicii şi sprijinitorii feiei nóstre. Preţulu abonamentului? Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 8 fi pe şese luni 6 fi., pe unu anu 12 fi. Pentru România şi străinătate: pa trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe ani ana 40 franci. Abonamente la numerele cu data da Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe ana 2 fl., pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe ană 8 franci­, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poștale. Domnii, cari se vor­ abona din nou se binevoesca a scrie adresa lămurită și a arăta și posta ultimă. Ac­uiinistrați­ea „Gazetei Transilvaniei“. Afaceri născudene.*) ii­ A4! ne vomă ocupa cu ces­­tiunea fonduriloră, care cestiune, în decursulă aniloră de comisa­­riatu a lui Banffy, a ţinută în continuă agitaţiă pe toţi Românii de bună semţu. Averile fondurilor­ scolastice şi de stipendii din fostulă districtu ală Năsăudului, menite pentru foştii grăniţerî şi descendenţii lord, s’au administrată pană la finea anului 1888 printr’ună comitetă anume alesă de foştii grăniţerî şi constă­­tătoră numai din Români. Menirea acestoră fonduri şî-a atinsă sco­­pulă loră. La Năsăudă priveamu cu multă încredere; priveamă cu nespusă bucuriă, verendă cum se ivesce o generaţiă bine educată, o ge­neraţia înflăcărată de marele ideală ală culturei naţionale, care în tată *) A se vede nnii 142 şi 143 ai „Gaz. Trans.“ locală făcea onoare fundatorilor­ şi susţiitoriloru gimnasiului din Năsăudă. Cui i-ar fi trecută însă prin minte şi cine ar fi crezută vre­odată, că se va afla omu, chiar din sim­la descendenţiloru grăni­ţerî, tocmai din mijloculu tineri­­mei crescute cu bani grăniţeresci şi în gimnasiulu naseudénti, care se lucre în modă violentă la rui­narea măreţeloru idei ale în veci neuitaţiloru fundatori ai fonduri­loru şi instituteloru de înveţămentu dela Năseudu? Cine ar fi putută crede pe la anii 1880 şi 1881, că „cavalerulă“ Ciocană, care a fostă în şirulă celoră dintâi absolvenţi ai gimna­siului din Năseudu, şi pe care grăniţerii îlă ridicară la cele mai înalte şi mai onorifice trepte în mijloculă loră, se cuteze mai târ- ziu a se face inimiculă celă mai neîmpăcată ală fonduriloră, ală gimnasiului şi ală tuturoră şcole­­loră esistente în fosta graniţă mi­litară ? Nu, acesta nimeni n’o putea crede! Elă, care odinioră făcea parte din redacţia ziarului „Albina“; elă, care la 1881 a participată, în numele foştilor­ grăniţerî la con­­ferenţa naţională din Sibiiu; elă, care s’a făcută pe sine întemeiă­­torulă şi organisătorulă comuniu­­niloră grăniţeresci; elă, care a compusă, chiar pe basa „Instru­mentului fundaţională“, la 1885, ună nou statutu de administrare a fonduriloră grăniţeresci; cine cre­dea, vicemic, că elă însuși, care a făcută toate acestea se fiă inimiculă causei grănițeresci? Și totuși s’a în­tâmplată, er lumea românăscă a începută deja se se convingă, că Ciocană altmintrelea lucreazá în fața grănițeriloră și altmintrelea lucrezá în ascunsă. Căci ce face elă? Mai întâiu iese din partidulă naţională, ca se potă candida ca deputată în cerculă electorală ală Năseudului. Lucru naturală, că nu spre a fi alesu ci cu alte sco­puri . .. După aceea se pronunţă contra comuniunilor­ grăniţeresci, se lapădă de statutulă fonduriloră, stătută elaborată de elă însuşi, desconsideră „Instrumentală fun­daţională“ şi împreună cu Banffy compune ună stătută, şi câştigă aprobarea regimului şi-lă impune administraţiei fondurilor­. El resultatulă acestei manopere pline de batjocură pentru binele comună, îlă vedemă cu toţii as­­tăzî. Căci mai întâiu grăniţerii trebue se susţină ună gimnasiu, care mâne, poimâne, va fi ună asilă de maghiarisare; represen­­tanţii grăniţerî, ca membrii ai Co­mitetului fonduriloru, au fostă o­­priţî, printr’o ordinaţiune dela 1885 cu data 29 Augustă Nr. 1071, de cătră fostulă paşă Banffy, pe cale telegrafică, de-a se întruni spre a decide asupra sorţii averiloră loră, ameninţaţi fiindă, la casă, că s’ar opune, cu puterea armată; or prin o altă ordinaţiune cu data 17 Oct. 1885 Nr. 1395 comisarulă regimu­lui opresce strictă, ca în actele fonduriloră se mai figureze nume­­le de „grăniţerî“ şi „fonduri gr­ăniţe­­rescî“. Şi arăşi prin altă ordina­ţiune cu data 4 Augustă 1885 Nr. 886 totă comisarulă Banffy inter- zice cu mare vigore comisiunei administratore de fonduri, ca se aştărnă actele —precum 4i°e »Ln­strumentală fundaţională“ — la Inaltulă Ministeră prin ordina­­riatulă din Giherla şi dispune as­pru ca numai prin comisariate se comunice cu regimulă. Şi în fine cu ordinaţiunea din 15 De­­cemvre 1885 Nr. 1806 Banffy di­­solvă Comisiunea fonduriloră şi numesce elă membri după bunulă seu placă. Der câte alte n’a mai lucratu comisarulă-paşă Banffy alături cu d-lă „cavaleră“, care la toate lap­tele şi atentatele volnice şi ile­gale a plecata capulă şi a mersă mână în mână cu stăpâ­­nulă seu! Sdruncinate fiindu aşezămin­­tele vechi grăniţăresci, apare de­odată „cavalerulă“ Ciocană susţi­nută de Banffy în apogeulă nele­­giuirilor­ sale. Căci la anul­ 1889, în 6 Aprile, se convocă din par­tea vice-comitelui comitatensă celă dintâiu Comitetă pe basa sta­tutului impuşii fondurilor­ de Csoky- Banff­y-Csókán János. Ună ţipetă de durere a eşită în acea zi de tristă aducere aminte din pieptul­ pacinicei poporaţiunî române grăniţeresci. Doi­sprez zece membri, după ună protestă solemnă predată în şedinţa plenară Comi­sarului Banffy, părăsiră sala şedin­­ţelor­, lăsândă totă răspunderea pe umerii Comisarului şi a pre ple­catului seu servă, Ciocană. De aici înainte preoțimea în­­trega se retrage din sînulă Comi­tetului administrativă, precum și toți omenii cari n’au avută de a trăi din grația lui Banffy, seu Cio­cană. Dar se vede că din cine e com­pusă actualulă Comitetă adminis­trativă? La pag. 7, § 21 a nou­lui stătută impusă şi neprimita de adevăraţii grăniţerî, cetină urmă­­toarele: „Comitetul­ (adunarea generală) se compune a) Din câte unu membru, aleşa sub presidiulu proto-judelui administra­­­torii, sau în casa de împiedecare a aces­tuia, a judelui prin representanţa comu­nală organisată în sensulă art. de lege XXII ex 1886 din cele 45 comune din fost­a graniţă militară. b) Din 12 mem­bri, pe cari îi numesce guvernul, dintre membri congregaţiunei comitatense c) Din directorulu gimnasiului. Ne putemă dâră închipui, cine are astăzi locă în Comitetulă fon­duriloră? Ne putemă închipui, cu ce ființe are de a conduce actua- FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ __ -Inimi de am­n. Romana, de L Edhor. Tradusă de Julia. Contesa George petrecea de două săptămâni în B. și încă totă nu întoarse visita la mireasa fratelui ei. Pe lângă totă bunăvoința, nu a putută, căci vi­­sitele, ce le făcea nobilimei din țară, o reţinură. Afară de acestea, îi sosiau di­ferite invitări la escursiuni la ţară, că­lătorii cu luntrea, c’o vorbă îi era im­posibilă. In liniştitură orăşelă se produse o adevărată agitaţiune din causa contesei George, care prin splendidele ei toalete şi prin presentarea strălucită, punea pe toţi în uimire. Helda era atâtă de ocu­pată cu contesa, încâtă numai forte rară şi pe timpă scurtă cerceta pe miresă-sa. Elă pururea era distrasă şi tăcută. Nu mai întreba nimică de la Ruth, or acesta încă vorbia puţină... Ambii simțiau, că s’au înstrăinată unii de alții. Helda in­­terzise Ruthei de a mai ține pretinsă cu familia Dölling. — „Iu otelulă Roestel a domnită aiți o tăcere surprinejătoare... Oare să fi plecată contesa?“ întreba Alice, privindă pe furișă la verișoră-sa. Ruth făcu din umeri. — „Acestă distinsă soră a lui Kurt nu-mi place de loc““, continuă Alice. „Stiu, că ţie nu-ţî pare bine să auzi aşa ceva...“ — „Kurt nu poate negligea pe sora sa pentru...“ — „Pentru ca să placă miresei sale, se înțelege că nu“, c zise cu dub­țiă Alice. „Dar ce palidă eşti tu erăşi, Ruth! Nu ai voi să mergem­ la doamna Blum ? Ea te așteptă de multă.“ — „Decă vii cu mine, mergem­ numai­decâtă, scumpă Alice.“ Peste câteva minute, când Ruth urca scările locuință forestierului însoțită de verişoră-sa, inima începu să-i palpi­­teze, or privirea îi sbura repede la fe­­restrile din stânga. Ună servitură îm­brăcată în livrea verde, deschise ușa și învita damele să ocupe locă. Din feres­­trile mari ale acestei locuințe se poate vedea forte bine edificiulă poştei şi ote­lulă Roestelă. — „Credeamă, că m’ai uitată cu totul­“, zise bătrâna damă. Ruth îi apucă mâna și i-o sărută. „Aşa­ deră de aici înainte vei veni mai desü la mine, scumpă copilă?“ — „Da, mai desu“,­­zise Ruth. Damele abia apucară locă, când deodată sună clopoţelulă. — „Vomă fi conturbate“, zise doamna Blum. — „Contesa George“, avisa servi­­torulă. Pe fruntea bătrânei femei se ivi o cretă uşoră, dar totuşi se sculă și merse grațios și să întâmpine pe ambițioasa fi­gură. Ruth se trase la o parte, pieptul­ ei se umplu de indignațiune. Acestă femeiă cuteză a păşi peste pragul­ ace­lui bărbată, căruia i-a pricinuită atâtea dureri!... Contesa, adresândă unii cuventa afabila cătră doamna Blum, ocupă locu pe sofa, unde secruse Alice. — „Nu aveți locuințe proprii?“ în­trebă Carmen, scrutându c’o genială privire arangeamentulu odăii. — „Am două odăi cătră curte unde și dormit, însă Aldenhofen m’a rugato să nu ocolescu aceste localități și astfel mi le locuim­ împreună. Ochii schînteiători ai Carmenei pri­­viau scrutatorii. — „De multe sunteţi la Alden­hofen ?“ — „Dela moartea soţului meu. So­ţia judelui Aldenhofen era amica mea din copilărie şi ea m’a luato la sine ca să ’mi aline durerea pierderei şi a loviturei ce-o suferim­.“ Contesa se mai informa cu privire la multe altele, ba nici apartamentele nu rămaseră neesaminate................................ Câteva zile în urmă Helda eși la plimbare cu mireasa lui. Când erau aproape de pădure aucjiră mai multe voci. — „Ce se petrece aici?“ (zise Helda oprindu-se. Făcură apoi câţiva paşi mai departe şi zăriră strecurându-se printre arbori, încole şi încolo, o mulţime de dame îmbrăcate în haine de diferite co­lori. „Aşa-i! zise el“, lovindu-şi fruntea cu palma. „Am uitato, că Carmen dă adă masă mare în pădure.“ Helda apoi privi cu încordare la mica societate de pe pajiștea pădurei. „O societate aleasá“, dise ela în batjocură. In haina ta sim­ ,­daaeta*ese in fla-oar. j ÂiwiarafistB pentru Austro-una P* m­ă ană 12 f­., pe se 9 6 ft., Pe trei Ioni 3 n. an Pentru România fi străinătate. Pe mm anu 40 francî, pe sase luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. Se prenumără la toate oficiele poștale din intru și din afară și la doi. colectori. AiOMmertuli pentru Brașovn:­ia administrațiune, piața­ mare Nr. 112, et­igiul I I.: pe unu anu 10 fl., pe șăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casa: Pe unu and 12 fl. pe Kese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, v. a. sau 15 bani. Afcata abonamentele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. 8»tittuiBJ Man­tiMtea lipsiiala: SHASOVU, plsts mars Hr. 22 SterUori nstraapato no sa pri­­saesna. Manaroripto naiera­­trimită I Birourile 16 auru­ri: Brajovi, piata mart­or. 22 Inserata mai primeseă in Vlona îudol/ü MosseEaiuenstem ă Tolger [Otto Maat), (Imris Schales, Aleii Mumii X.Dvkes,A,Oppelik.J.Bou­rnitrg; In Budapotia: A. 7. Sold­ier ger Árion .Hint Eckstein Bernat: |l Frankfurt: ff. L. Daube; In Ham­burg: A. Steiner. ftetolă inaerţioniloră; o aaltă xarmonda pa o polona 3 or. 1i 80 or. ffimbra pentra o pu­itoare. Publicări mai dese după famil­iei învoială. Reelams pe pagina HI-a o sareă 10 or. v. a. sea 80 bani. Nr. 145. Braşovn, Luni, Marţi 2 (14) Iulie, 1891.

Next