Gazeta Transilvaniei, iulie 1891 (Anul 54, nr. 145-169)
1891-07-02 / nr. 145
Zboia abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie 1891 stilfi vechiu s’a deschisă nou abonamentu, la care învitămu pe toţi amicii şi sprijinitorii feiei nóstre. Preţulu abonamentului? Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 8 fi pe şese luni 6 fi., pe unu anu 12 fi. Pentru România şi străinătate: pa trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe ani ana 40 franci. Abonamente la numerele cu data da Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe ana 2 fl., pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe ană 8 franci, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poștale. Domnii, cari se vor abona din nou se binevoesca a scrie adresa lămurită și a arăta și posta ultimă. Acuiinistrațiea „Gazetei Transilvaniei“. Afaceri născudene.*) ii A4! ne vomă ocupa cu cestiunea fonduriloră, care cestiune, în decursulă aniloră de comisariatu a lui Banffy, a ţinută în continuă agitaţiă pe toţi Românii de bună semţu. Averile fondurilor scolastice şi de stipendii din fostulă districtu ală Năsăudului, menite pentru foştii grăniţerî şi descendenţii lord, s’au administrată pană la finea anului 1888 printr’ună comitetă anume alesă de foştii grăniţerî şi constătătoră numai din Români. Menirea acestoră fonduri şî-a atinsă scopulă loră. La Năsăudă priveamu cu multă încredere; priveamă cu nespusă bucuriă, verendă cum se ivesce o generaţiă bine educată, o generaţia înflăcărată de marele ideală ală culturei naţionale, care în tată *) A se vede nnii 142 şi 143 ai „Gaz. Trans.“ locală făcea onoare fundatorilor şi susţiitoriloru gimnasiului din Năsăudă. Cui i-ar fi trecută însă prin minte şi cine ar fi crezută vreodată, că se va afla omu, chiar din simla descendenţiloru grăniţerî, tocmai din mijloculu tinerimei crescute cu bani grăniţeresci şi în gimnasiulu naseudénti, care se lucre în modă violentă la ruinarea măreţeloru idei ale în veci neuitaţiloru fundatori ai fonduriloru şi instituteloru de înveţămentu dela Năseudu? Cine ar fi putută crede pe la anii 1880 şi 1881, că „cavalerulă“ Ciocană, care a fostă în şirulă celoră dintâi absolvenţi ai gimnasiului din Năseudu, şi pe care grăniţerii îlă ridicară la cele mai înalte şi mai onorifice trepte în mijloculă loră, se cuteze mai târ- ziu a se face inimiculă celă mai neîmpăcată ală fonduriloră, ală gimnasiului şi ală tuturoră şcoleloră esistente în fosta graniţă militară ? Nu, acesta nimeni n’o putea crede! Elă, care odinioră făcea parte din redacţia ziarului „Albina“; elă, care la 1881 a participată, în numele foştilor grăniţerî la conferenţa naţională din Sibiiu; elă, care s’a făcută pe sine întemeiătorulă şi organisătorulă comuniuniloră grăniţeresci; elă, care a compusă, chiar pe basa „Instrumentului fundaţională“, la 1885, ună nou statutu de administrare a fonduriloră grăniţeresci; cine credea, vicemic, că elă însuși, care a făcută toate acestea se fiă inimiculă causei grănițeresci? Și totuși s’a întâmplată, er lumea românăscă a începută deja se se convingă, că Ciocană altmintrelea lucreazá în fața grănițeriloră și altmintrelea lucrezá în ascunsă. Căci ce face elă? Mai întâiu iese din partidulă naţională, ca se potă candida ca deputată în cerculă electorală ală Năseudului. Lucru naturală, că nu spre a fi alesu ci cu alte scopuri . .. După aceea se pronunţă contra comuniunilor grăniţeresci, se lapădă de statutulă fonduriloră, stătută elaborată de elă însuşi, desconsideră „Instrumentală fundaţională“ şi împreună cu Banffy compune ună stătută, şi câştigă aprobarea regimului şi-lă impune administraţiei fondurilor. El resultatulă acestei manopere pline de batjocură pentru binele comună, îlă vedemă cu toţii astăzî. Căci mai întâiu grăniţerii trebue se susţină ună gimnasiu, care mâne, poimâne, va fi ună asilă de maghiarisare; representanţii grăniţerî, ca membrii ai Comitetului fonduriloru, au fostă opriţî, printr’o ordinaţiune dela 1885 cu data 29 Augustă Nr. 1071, de cătră fostulă paşă Banffy, pe cale telegrafică, de-a se întruni spre a decide asupra sorţii averiloră loră, ameninţaţi fiindă, la casă, că s’ar opune, cu puterea armată; or prin o altă ordinaţiune cu data 17 Oct. 1885 Nr. 1395 comisarulă regimului opresce strictă, ca în actele fonduriloră se mai figureze numele de „grăniţerî“ şi „fonduri grăniţerescî“. Şi arăşi prin altă ordinaţiune cu data 4 Augustă 1885 Nr. 886 totă comisarulă Banffy inter- zice cu mare vigore comisiunei administratore de fonduri, ca se aştărnă actele —precum 4i°e »Lnstrumentală fundaţională“ — la Inaltulă Ministeră prin ordinariatulă din Giherla şi dispune aspru ca numai prin comisariate se comunice cu regimulă. Şi în fine cu ordinaţiunea din 15 Decemvre 1885 Nr. 1806 Banffy disolvă Comisiunea fonduriloră şi numesce elă membri după bunulă seu placă. Der câte alte n’a mai lucratu comisarulă-paşă Banffy alături cu d-lă „cavaleră“, care la toate laptele şi atentatele volnice şi ilegale a plecata capulă şi a mersă mână în mână cu stăpânulă seu! Sdruncinate fiindu aşezămintele vechi grăniţăresci, apare deodată „cavalerulă“ Ciocană susţinută de Banffy în apogeulă nelegiuirilor sale. Căci la anul 1889, în 6 Aprile, se convocă din partea vice-comitelui comitatensă celă dintâiu Comitetă pe basa statutului impuşii fondurilor de Csoky- Banffy-Csókán János. Ună ţipetă de durere a eşită în acea zi de tristă aducere aminte din pieptul pacinicei poporaţiunî române grăniţeresci. Doisprez zece membri, după ună protestă solemnă predată în şedinţa plenară Comisarului Banffy, părăsiră sala şedinţelor, lăsândă totă răspunderea pe umerii Comisarului şi a pre plecatului seu servă, Ciocană. De aici înainte preoțimea întrega se retrage din sînulă Comitetului administrativă, precum și toți omenii cari n’au avută de a trăi din grația lui Banffy, seu Ciocană. Dar se vede că din cine e compusă actualulă Comitetă administrativă? La pag. 7, § 21 a noului stătută impusă şi neprimita de adevăraţii grăniţerî, cetină următoarele: „Comitetul (adunarea generală) se compune a) Din câte unu membru, aleşa sub presidiulu proto-judelui administratorii, sau în casa de împiedecare a acestuia, a judelui prin representanţa comunală organisată în sensulă art. de lege XXII ex 1886 din cele 45 comune din fosta graniţă militară. b) Din 12 membri, pe cari îi numesce guvernul, dintre membri congregaţiunei comitatense c) Din directorulu gimnasiului. Ne putemă dâră închipui, cine are astăzi locă în Comitetulă fonduriloră? Ne putemă închipui, cu ce ființe are de a conduce actua- FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ __ -Inimi de amn. Romana, de L Edhor. Tradusă de Julia. Contesa George petrecea de două săptămâni în B. și încă totă nu întoarse visita la mireasa fratelui ei. Pe lângă totă bunăvoința, nu a putută, căci visitele, ce le făcea nobilimei din țară, o reţinură. Afară de acestea, îi sosiau diferite invitări la escursiuni la ţară, călătorii cu luntrea, c’o vorbă îi era imposibilă. In liniştitură orăşelă se produse o adevărată agitaţiune din causa contesei George, care prin splendidele ei toalete şi prin presentarea strălucită, punea pe toţi în uimire. Helda era atâtă de ocupată cu contesa, încâtă numai forte rară şi pe timpă scurtă cerceta pe miresă-sa. Elă pururea era distrasă şi tăcută. Nu mai întreba nimică de la Ruth, or acesta încă vorbia puţină... Ambii simțiau, că s’au înstrăinată unii de alții. Helda interzise Ruthei de a mai ține pretinsă cu familia Dölling. — „Iu otelulă Roestel a domnită aiți o tăcere surprinejătoare... Oare să fi plecată contesa?“ întreba Alice, privindă pe furișă la verișoră-sa. Ruth făcu din umeri. — „Acestă distinsă soră a lui Kurt nu-mi place de loc““, continuă Alice. „Stiu, că ţie nu-ţî pare bine să auzi aşa ceva...“ — „Kurt nu poate negligea pe sora sa pentru...“ — „Pentru ca să placă miresei sale, se înțelege că nu“, c zise cu dubțiă Alice. „Dar ce palidă eşti tu erăşi, Ruth! Nu ai voi să mergem la doamna Blum ? Ea te așteptă de multă.“ — „Decă vii cu mine, mergem numaidecâtă, scumpă Alice.“ Peste câteva minute, când Ruth urca scările locuință forestierului însoțită de verişoră-sa, inima începu să-i palpiteze, or privirea îi sbura repede la ferestrile din stânga. Ună servitură îmbrăcată în livrea verde, deschise ușa și învita damele să ocupe locă. Din ferestrile mari ale acestei locuințe se poate vedea forte bine edificiulă poştei şi otelulă Roestelă. — „Credeamă, că m’ai uitată cu totul“, zise bătrâna damă. Ruth îi apucă mâna și i-o sărută. „Aşa deră de aici înainte vei veni mai desü la mine, scumpă copilă?“ — „Da, mai desu“,zise Ruth. Damele abia apucară locă, când deodată sună clopoţelulă. — „Vomă fi conturbate“, zise doamna Blum. — „Contesa George“, avisa servitorulă. Pe fruntea bătrânei femei se ivi o cretă uşoră, dar totuşi se sculă și merse grațios și să întâmpine pe ambițioasa figură. Ruth se trase la o parte, pieptul ei se umplu de indignațiune. Acestă femeiă cuteză a păşi peste pragul acelui bărbată, căruia i-a pricinuită atâtea dureri!... Contesa, adresândă unii cuventa afabila cătră doamna Blum, ocupă locu pe sofa, unde secruse Alice. — „Nu aveți locuințe proprii?“ întrebă Carmen, scrutându c’o genială privire arangeamentulu odăii. — „Am două odăi cătră curte unde și dormit, însă Aldenhofen m’a rugato să nu ocolescu aceste localități și astfel mi le locuim împreună. Ochii schînteiători ai Carmenei priviau scrutatorii. — „De multe sunteţi la Aldenhofen ?“ — „Dela moartea soţului meu. Soţia judelui Aldenhofen era amica mea din copilărie şi ea m’a luato la sine ca să ’mi aline durerea pierderei şi a loviturei ce-o suferim.“ Contesa se mai informa cu privire la multe altele, ba nici apartamentele nu rămaseră neesaminate................................ Câteva zile în urmă Helda eși la plimbare cu mireasa lui. Când erau aproape de pădure aucjiră mai multe voci. — „Ce se petrece aici?“ (zise Helda oprindu-se. Făcură apoi câţiva paşi mai departe şi zăriră strecurându-se printre arbori, încole şi încolo, o mulţime de dame îmbrăcate în haine de diferite colori. „Aşa-i! zise el“, lovindu-şi fruntea cu palma. „Am uitato, că Carmen dă adă masă mare în pădure.“ Helda apoi privi cu încordare la mica societate de pe pajiștea pădurei. „O societate aleasá“, dise ela în batjocură. In haina ta sim ,daaeta*ese in fla-oar. j ÂiwiarafistB pentru Austro-una P* mă ană 12 f., pe se 9 6 ft., Pe trei Ioni 3 n. an Pentru România fi străinătate. Pe mm anu 40 francî, pe sase luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. Se prenumără la toate oficiele poștale din intru și din afară și la doi. colectori. AiOMmertuli pentru Brașovn:ia administrațiune, piața mare Nr. 112, etigiul I I.: pe unu anu 10 fl., pe șăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casa: Pe unu and 12 fl. pe Kese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, v. a. sau 15 bani. Afcata abonamentele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. 8»tittuiBJ MantiMtea lipsiiala: SHASOVU, plsts mars Hr. 22 SterUori nstraapato no sa prisaesna. Manaroripto naieratrimită I Birourile 16 aururi: Brajovi, piata martor. 22 Inserata mai primeseă in Vlona îudol/ü MosseEaiuenstem ă Tolger [Otto Maat), (Imris Schales, Aleii Mumii X.Dvkes,A,Oppelik.J.Bournitrg; In Budapotia: A. 7. Soldier ger Árion .Hint Eckstein Bernat: |l Frankfurt: ff. L. Daube; In Hamburg: A. Steiner. ftetolă inaerţioniloră; o aaltă xarmonda pa o polona 3 or. 1i 80 or. ffimbra pentra o puitoare. Publicări mai dese după familiei învoială. Reelams pe pagina HI-a o sareă 10 or. v. a. sea 80 bani. Nr. 145. Braşovn, Luni, Marţi 2 (14) Iulie, 1891.