Gazeta Transilvaniei, iulie 1891 (Anul 54, nr. 145-169)

1891-07-02 / nr. 145

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 145—1891. lulă „ ca vaier­ă" afacerile fonduri­­lor, şi de la cine cere elă „încre­dere“ atunci când oamenii cu jude­cată independentă, chiar şi în acest comitet, îi strigă: ...pănă aici, şi mai departe nu! Unii comitetu din care lipsesc­ cei mai cu autoritate bărbaţi din ţinutulu Năseudului, ca vicarură Grig. Moisilă şi ca protopopulu gr. or. Simeona Monda dimpreună cu întréga preoţime gr. cat. şi gr. or. nu vomă greşi decă vomă susţine, că e putredă, că este o creaţiune a unui omu, care afară de persona sa nu mai are în vedere nimica. Deca adormiţii în Domnulă grăniţeri s’ar scula din mormintele loră şi ar vedé cine stau acuî în fruntea averilor, agonisite de ei cu lacrimi şi cu sudori de sânge, mai înainte de a’şi cere dela Dum­nezeu şi a doua morte, mai că­ ar sbiciui pe aceia, cari se răţoescu şi se resfaţă acei în agonisala loră. Aşa ar fi, căci oamenii, cari fără de nici o bărbăţie au concesii se se derîme vechile instituţiuni, nu suntu vrednici de mai puţină. Acelora dintre membri din co­­mitetulă administrativă ală desă amintiteloră fonduri, între cari gă­sim ă şi pe Itzig alăturea cu Pista şi cu Hans şi cari nu înțelegă şi nici că voră se scie de destinaţi­­unea fonduriloră, aceloră membri, cii­emă, puţină le pasă deca astacți e Ciocană în frunte şi mai puţină îi geneza, deca administrațiunea fon­­duriloru e ungureascu, deca în gimna­­siu limba de propunere e cea ma­ghiară, seu décumane, poimâne vor funcţiona ca profesori la gimnasiulă din Năseudă nisce cinstiţi jupânî unguri aduşi de pe pustele Un­gariei. Durere, de dece ori durere, dar aşa este! Acesta comitetă con­stă­­tătoră din membri aleşi deoparte la dorinţa protojucjiloră, apoi con­­stătătoră de altă parte din membri numiți din sânulă congregațiunei comitatense, de bună seama că nu va putea se nu aibă în vedere îna­inte de toate interesele celoră dela cârmă, seu căpătuirea. Și apoi se nu ne uitămă, că celă ce portă fulgerulă pe deasupra loră este „cavalerulă“ Ciocană, elă coman­­dează și stăpânesce. Când înse eşti stăpână și po­­runcitoră este uşoră se-țî storci „încredere" dela oamenii pe cari îi stăpânesc!. Dar despre acesta în numerulă următoră, plăcie catună nu te poțî presenta acolo“, sfârşi asesorul, năduşită. — „Voiu trece lină și nevăzută pe cale şi tu te vei duce la sora ta“, re­plică Ruth, privind­ cu sfielă la mirele, ei, de care despărţindu se, îşi­ îndreptă paşii spre grădina forestierului. Peste câteva minute ajunse în tufişti lângă gră­dină. Deodată se aud­iră apropiindu-se nişte paşi. Ruth se plecă. Cu nici una preţă n'ar fi voit­ să fie observată ; trase deci cu amândouă manile crengile unui tufiș al de stejar, să se acopere. Aproape de ea se autoi una sgomotă; ea se uită în jur­. In depărtare de câți­va pași, lângă trupina unui arbore, stetea con­tesa George, cu ochii ţintiţi într’o di­­recție. Ruth încă privi într’acolo unde ved­u pe inspectorul­. — „Lothar, Lothar!“ esclamâ contesa. Aldenhofen se opri privind­ cu ui­mire spre contesa, care îngenunchiă îna­intea lui. — „Iertare Lothar! Iertare pentru toate câte țî-am facut“. In lungula siră de ani ai despărțirei noastre, numai acesta momentu­lam­ dorită.“­ — „Scula­ți-vă, domnă contesă! Nu aveți causă de a mă ruga, pentru­ că eu am iertată de multă și nici nu stiu să mă fi supărată vre­odată pe d-ta“, obse elă cu o privire liniștită și rece. — „Lothar, aceasta indulgență blândă nu am așteptat’o. O,bu sclamă, că erăși te vei întorce odată și asta a fostă mân­­găerea mea. N’am fostă fericită, pentru­­că și Carmen Helda iubesce numai o­­dată!“ Ună zimbetă desprețiuitoră se ivi în jurulă buceloră lui. Elă făcu o mișcare, ca să se depărteze de lângă contesa, ce stetea în genunchi. Ea se aruncă cu frică ca să’i prindă mâna, eră însă să retrase cu o privire respingătore ca și cum ar vedea m­ă capă de șerpe. — „Vreau să facă tată ce pretincjl tu, numai iartă și uită“, se rugă fru­­moasa femeiă scăldată în lacrimi. „Splen­­doarea numelui, pentru care te-am înșe­lată n’a putută să redea liniştea sufle­tului meu, pentru­ că eu te doriama pe tine... or acum mă lapădă bucurosă de acesta nume, ca să fiu a ta. O "coronă prințiară mi-s’a îmbiată, Lothar, coroana prințiară. Dar eu o respingă ca să fiu a ta umilită soțiă.“ — „încă odată te rogă, domnă con­tesă, scoalá! Trecutulă e mortă și uitată. Eu, pe cum vezi, m’am împăcată cu sar­tea și încă mai bine de cum crezi. Nu te mai îngrji de mine și renunță la spe­ranța de a mă avea, pentru­ că eu am uitată, — am uitată totulă !“ — „Lothar, nu fi aspru față de mine, deși merită acesta. Simțescă, că tu mă pedepsesci, pentru­ că porţi adâncă în inima ta chipulă meu. Spune ore, nu’i aşa?“ Ore într’adevără, Carmen George să fi fostă aceea, care atâtă de dulce şi insistătoră se putea ruga? Şi inspecto­rul­ nu simţia nici o compătimire, nu mai era în elă nici o schînteiă din iu­birea lui de odinioră? Frumoasa ei fată nu mai deştepta nici o amintire în sufle­­tul­ său?... Chipul­ ei zăcea ruptă de mânile lui în fântâna Nimfeloră... — „Tu taci, pentru­ că eşti prea ma­re, ca să spui o minciună, fii dâră no­bilă, ca să fii mare în de­ajunsă. Nu fii atâta de aspru şi neîngăduitoră, faţă cu mine!“ — „Nobilă domnă, eu nu suntu as­pru cu d-ta. Lasă să sfârşită. Frânge­rea credinţă d-tale de odinioră mi-a mân­tuită inima de-o înşelare amară, pentru aceea mulțumescă a­l lui Dumnezeu şi d-tale. Şi acum să lăsăără istoria juneții la o parte şi să nu o mai amintim­.“ — „Nu, nu!“ suspina Carmen, care la începută asculta cuvintele lui dulci. „Eu vreu, eu trebue să te­amă! Ah, Al­denhofen, dacă a adormită iubirea ta, lasă-o să se deștepte urăși; eu voiu servi pentru ea, ca o servitoare. Fă-mi plăcerea și nu mă numi contesă; e o pedeapsa pentru mine, căci pentru aceasta numire nu am păcătuită“. — „Nu am dreptul­ să te numescă altcum , precum și eu îți detragă drep­­tulă de a mă considera altfelă, ca pe ună străină.“ Carmenă se ridica, ochii ei scăpă­rau plini de mâniă, dar se stăpâni încă­­odată înăbuşindu-o. Din nou își între­buința totă farmeculă, totă frunseta şi îndrasneala în cuvintele: „Lothar, te rogă!“ Secunde întregi îşi întâlniră ei ochii şi Carmen căzu de durere la pământă, a­­poi îşi ascunse faţa în pălmi suspinândă. Dânsa perduse puterea acelei inimi, care CRONICA POLITICĂ, —­1 (13) Iulie, zi­arul­­ „Egyetértés“ anunţă o ob­­strucţiune complectă şi pe faţă nu nu­mai în contra reformei administrative, ci şi in contra bugetului. Majoritatea — astfel nu se esprimă numita fată — voesce să forţeze afacerea. Ea voiesce să introducă în fie­care­­fi şedinţe duple şi contuză pe aceea, că membrii partidei independente vor­ părăsi câmpuil­ de luptă obosiţi, mole­şiţi şi bolnavi. Acesta e o presupunere necioplită care nu se va împlini, ci va avea ca urmare, că membri partidei in­dependente jigniţi in interesele lor­ eco­nomice, în vieţa lora familiară şi în să­nătatea lor, vor­ folosi ori­ce ocasiune ce li­ s’ar oferi de ordinea de afaceri parlamentară, pentru ca să se virbescă în faptă obstrucţiunea desa amintită şi să îm­­pedece nimicirea volnică a libertăţii ţării. Proiectul de lege pentru reforma adminis­­traţiunei nu va deveni lege, dar cabine­­tul­ Szapary nu va avea nici legea buge­tară pentru-că partida independentă fiind o amărîtă ține de o datoriă sfântă să nu cruţe nici într’o privinţă, unii cabineta, care nisuesce să ruineze libertatea pu­blică prin o volniciă atâta de orbă, ci să-lii măture de pe arena politică. Proiec­­tul­ reformei administraţiunei conţine numai 279 paragrafi, cari potu fi învinşi prin obstrucţiune, din contră în bugetu suntu 6000 de puncte, cari lesne potu fi învinse şi fără obstrucţiune. Déoa con­­telui Szapary ’i place ca cu ajutorulu majorităţii sale se încetăţenescă volniciă acésta ne mai auchită spre unii scapă pe­­riculoşa, atunci trebue să aibă în vedere şi urmările. Ministrul­ preşedinte se provocă astăzi la naţiune. Şi partida independentă se provoca la ea. Dieta trebue disolvată pentru ca naţiunea să se pronunţe prin alegerile generale. Ca­­binetul­ Tisza a caciutit din causa păca­­telor­ sale. Cabinetulu Szapary va cădă numai fiindcă s’a încercatu să comită pă­cate mari. — In ședința din 9 și 10 Iulie camerei ungare s’au întâmplată scene turbulente, cari au întrecută chiar și cele mai viforóase scene de pe fcimpula desbaterei legei militare. Stânga estremă iritată din causa atitudinei ministrului președinte a demonstrată mai întâiu în contra acestuia, pentru­ că a (SisO, că pe câtă timpu comitatele au fostu puternice țara nu s’a putută desvolta. Al­ doilea scandală s’a produsă prin atitudinea re­dactorului ziarului „Nemzet“ Gajâri, care a declarată procederea unui vorbi­­tură din stânga de mişelescă. Cei din stânga i-au strigată că e plătită şi s’a produsă ună aşa mare tumultu, Incâta a trebuită să fiă suspendată şedinţa. Ga­jári a şi avută două dueluri în causa acesta cu Vécsey și cu Géza Polonyi. Celă din urmă a fostă greu rănită la mână cu sabia. M­iliatulă parisiană „Gaulois“ pu­blică o convorbire ce a avut-o raporto­­rulă său în Parisă cu d-na Văcărescu, mama domnișorei de onoare a reginei, Elena Văcărescu. Domnia sa să fi de­clarată că Principele Ferdinand este firmă hotărîtă de a lua în căsătoriă pe fiica sa, chiar dacă ar fi să renunțe la tronă. A mai declarată apoi, că nu nu­mai Regina dor chiar și Regele, con­simte cu aceasta decisiune. Doi ani de Zile a ascunsă principele amorulă său și numai după aceea a cutezată a i­ le des­coperi Regelui, care l’ar fi întâmpinată cu bunătate. — Primirea, ce s’a făcută împăra­tului și împărătesei Germaniei în An­glia a fostă mai multă decâtă strălucită. Pretutindeni imperatula Wilhelm a fostă salutată cu entusiasma de mulțime. Eră a visitată și „City of London“ (cetatea Londrei), unde a fostă declarată de ce­­tăţână de onoare dându-i-se diploma pre­­vădută cu capsula de aură îndoită de mare decâtă cea obicinuită. La revista trupelor, au luată parte aproape 20.000 de oameni mai totă voluntari, lucrători, funcţionari, calfe ş. a., a căroră stăpâni au declarată, că se lipsesc­ de o Zi de serviciulă loră, numai ca să se potă pre­senta înaintea împăratului germană. SOIRILE PILEI. — 1 (13 Iulie.) Marile manevre, după cum anunţă diarura „Reichswehr“, se voră ţine în Zilele dela 1 pănă la 7 Septemvre, între Waidhofen de lângă Thaya şi Schwar­zenau. încheierea loră va fi în 7 Sep­temvre, după ce Imperatula Franciscă Iosifa, Imperatula Wilhelm și regele Sac­­soniei, voră trece în revistă trupele, la cari voră lua parte 70.000 de soldați. * # * Pro litteris et artibus. Maj. Sa Mo­­narchula a conferită la propunerea mi­nistrului de culte medalia „Pro litteris et artibus"­ lui Dr. Hunfalvy Pál, pentru activi­tatea sa „distinsă“ pe tărâmul „sciinţelor.“ Dr. Hunfalvy recte Hundsdörfer şoim, că e membru al­ academiei maghiare şi înaintea Maghiarilor, şi-a câştigată mare popularitate prin instiinţa lui de a com­bate continuitat­e Românilor­ în Dacia Traiană.* * * „Serată scienţifică“ in Gratz. Cetimă în Ziarul­ „Gratzer Volkslit “ din 11 Iulie n. c., că societatea academică a reuniu­­ni unei de studenţi „Carolina“ a ţinută o serată scienţifică, în care a vorbită între alţii şi stud, filosof, d-lă August Paul, care ţinu o conferinţă despre Ro­mâni, despre originea, istoria, locuinţele acestora etc. ce­a interesată multă pe auditori şi a fostă aplaudată. Nenorocire. Ni­ se comunică, că Vineri după prânză a cărută copilulă de 2 ani ală lui Marcu Moaşa din Dârste într’o căldare plină cu apă ferbinte, pe care o dusese mamă-sa afară în curte ca să ju­­mulască ună cocoşă. Deşi copilulă a fostă repede scosă afară, totuşi se arse aşa de tare, încâtă deja în câteva ore mult. Trei ani fără bucate. Din părţile Ban­­dului de Câmpiăni­ se împărtășescă solri forte triste cu privire la starea miserăla care fu adusă poporulă nostru din acele părți în urma lipsei de recolte din ultimii trei ani. In 1889 — Z'ce ună corespondentă ală nostru — seceta ni-a uscată toate roadele; în 1890 ghiața (grindina) a sdro­­bitit întreaga recoltă și mulţi dintre ne­norociţii locuitori fură siliţi în urma a­­ceasta să emigreze în România şi în alte ţări pentru a-şi agonisi traiul­ vieţei, lăsându-şî acasă moşiile pustii. După toate acestea poporul­ aştepta cu nerăb­dare secerişulă acestui ană, mai alesă fiind­că recolta era de fotă frumosă şi promiţătore. La 5 Iulie n. se ivi însă ună noră greu de cătră Turda, din care o grindină în mărimea ouăloră de găină se descărca peste o parte din ho­­tarul­ Căpuşului, apoi peste hotarul­ Bandului, Petei, Uroiului săcuiescă şi a Uroiului de Câmpie. Grindina a ni­micită nu numai toate sâmănăturile, ci şi ierburile aşa că nici vitele nu au ce mânca. A mai venită apoi şi o apă mare, care a mânată toate tenurile, făcute gata şi uscate. Din Bandă ni­ se scrie, că tempestatea a fostă aşa de mare, în­­câtă a oborâtă grajduri, a spartă păreţii dela case, mulţi porci, viţei şi alte ani­male au fost­ omorîte. Miseria e înspăi­­mentătore. * * * Invitări. Junimea română din Alba­­lulia şi jurai învită la petrecerea de vară împreunată cu producţiune teatrală, ce se va arangia Duminecă în 19 iulie n. c. în grădina hotelului la „Sere“. Incepu­­tulă la 6­/2 ore p. m. Venitură curată e destinată pentru acoperirea lipselor­ şcolei gr. cat. din Alba-Iulia. Preţulă de întrare: Locală 1, 80 or., ală 2-lea 60 or., ală B-lea 30 or., or în galeriă 20 or. de persona. Ofertele se vor a­chita prin Ziare. — Inteligenţa română din UilaVala săsescu şi jura învită la petrecerea de veră, ce se va’­arangia în „Hotelul, opidaua“ din Lechinţa săsescă, la 19 iulie a. c. în favorulă şcolei române gr. cat. din Uifaleula săsescă. Intrarea de ♦ * * * * *

Next