Gazeta Transilvaniei, septembrie 1891 (Anul 54, nr. 193-216)
1891-09-01 / nr. 193
pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 193—1891. vacilorii naţionalişti şi de aceea stau să turbe de bucurie, vărsându-şi din nou focul dela inimă asupra bieţilor Slovaci. Aşa le trebuescricit acele foi. Slovacii au meritata dojana Majestăţii Sale, deoarece „pe Intregii teritoriulu comitatelor. Nyitra, Trencina, Árva, Lipto şi Turotz răsunase pănă acum ecoula cuvânturilora preoţilora, învăţătorilora şi advocaţilora, cari stau în serviciula panslavismului şi în cari cuvântări o cărau şi înjurau pe Maghiari şi prin toate mijloacele aţîţau în contra ideei de stata maghiara. Ei propovăduiră doctrina urei celei mai sălbatice în contra Maghiarilora“. Va să cjipă foile unguresci consideră cuvintele de mai susa ale Majestăţii Sale ca o pedepsă dată Slovacilor, cari nu vrau să se alipescă la „ideia de stata maghiara“. Ba fiindcă Românii sunta încă şi mai mari duşmani ai maghiarisării, foile unguresci consideră vorbele de mai susa şi ca o dojană dată înainte la adresa Românilora. Astfeliu „Budapesti Hírlap“, în articolula său de fonda dela 10 Septemvre n. cjică între altele: „Cuvintele regesei rostite în Galgota, vora răsuna ca una tuneta mâniosă la Bistriţa Năsăuda, unde metropolitula română va aduce omagii tronului ungurescu. Căci întocmai după cum panslavismul nu e la loca potrivita pe scaunula episcopesca, totă asemenea nici pe scaunula archiepiscopesca nu are loca dacoromânismula “. Tota asemenea se esprimă şi „Egyetértés“, care încă în numărula său dela 9 Septemvre profeţesce, că şi Românii din Ardeala, cu ooasia presenţei Majestăţii Sale la Bistriţă, se pota aştepta din partea Majestăţii Sale la însemnate declaraţiunî de natură politică. Sub asemenea auspicii se’nţelege de sine, că pressa ungurescă să bucură foarte multa de presenţa Majestăţii Sale printre naţionalităţi, dar pe lângă totă bucuria asta, s’ar înşela grozava, decă ar crede, că după asta numai decâta naţionalităţile vora înceta de-a mai fi naţionalităţi şi tóate se vora grăbi a îmbrăca cămaşa de forţă a maghiarisării. Esistenţa naţională stă mai pe susa de tóate şi acesta trebue s’o scie odată „patrioţii“ unguri şi să nu se mai sdrubăcască înzadara. — piarula din München „Neuste Nachrichten“ află din isvorii sigura următorele: Impăratulu Germaniei a lăudata cătră o personă înaltă manevrele armatei austro-ungare. Cu deosebire lauda densula hărnicia reserviştilora. Imperatulu cji°e) că o fericita, că aliatula său are o armată gata de răsboia, cea mai mare... Ochii, lui impaingeniţi, faţa lui palidă, arată, că e aproape de finitura vieţii. In jurula lui, picturi şi recinsite împrăştiate, — nisceopuri mari, dar nesăvârşite, tradânda mărimea creatoare a acelui spiritu giganta, care le-a data nascere. In jurula patului îngenunchiă mica familiă, soţia credinciosă, care era odiniără viaţa şi raiulă muribundului; pruncii drăgălaşi, martorii trişti atâta ai mărimei tatălui, câta şi miseriei amare. — „Nu plângeţi! nu plângeţi iubiţii mei — (zise bolnavul) cu voce tremurătoare, — e dreptă, că mie ’mi sunta numărate clipitele, dar moartea mea va fi viaţa vostră.“ — „Cu preţuia acesta nu ne trebue vieţa — diserpţia sa plângânda — ori poporu nemulţămitorii, naţiune nerecunoscătore, care laşi pe bărbaţii tăi cei mari să pieră în miserie.“ — „Nujice — taci“ — o întrerupse bolnavul. — „nu acusa patria, — se va treeji şi ea odată, — şi va vede, ce i-am fosta eu, — dă-i pace, — dă pace țării mele.“ — „Da — ejise femeia cu amara — să va treeji când pe tine nu te va mai putea treji. Oh, dér asta e soartea tuturora artiștilora, îi admiră, îi glorifică, îi onoreaza, îi adoră, — der îi lasă să moră de foame.“ — „Oh, da, — răspunse bolnavul, c’unii suspina greu — acesta am făcut’o eu, când am urmata pornirei sufletului meu însetata de gloriă. — Dar am sclutit și aceea, că deși întrega Italiă va uita pe viula Correggio — pe copiii celui mortu însă nu îi va uita.“ Plângânda amara și torturați de cugetula, că au să devină orfani, fiii se aruncară la smnula părintelui muribunda. Dintre toți cea maî mare era o fată frumosă, — aceasta suferea mai multa, — căci ea simția mai tare catastrofa ce avea să urmeze. — „Tată, tată dragă — striga ea cu durere, — o ! trezesce-te, tu vei mai trăi, — Dumnezeu nu poate să voiească moartea ta.“ — „Sărmana mea copilă — cjise artistul, c’unu subst amaru, — tu nuscii încă ce e moartea. — O binefacere, una daru pentru acela, căruia vieța îi este grea şi plină de suferințe.“ — „O, dar nu se poate, — să ne laşi pe noi orfani, singuri în lume, — cine ne va scăpa pe noi de miseriă și desperare.“ — „Acolo va fi naţiunea mea — zise artistule, — deşi ea a privita cu răcală moartea părintelui, suferinţele fiiilor o vor mişca.“ — „Dar cine ne va iubi atâta de tare, cu atâta abnegaţiune? Oh cine?“ — „Dumne4eu, fiilora!“ —răspunse artistul, Intr’unii tona sărbătoresc. — Dumne4eu! — striga tânăra fată şi copleşită de durere căzu în genunchi. — Oh Dumne4eule, — esclama ea înălţându-şi mânile spre ceriu, — care eşti şi domnesc! — privesce la miseria fiilor tăi. Nu lua de la noi pe iubitul nostru părinte, care ne-a fosti totul, pănă acum. Nu lăsa orfani pe fii tăi, văduvă pe maica nostră, — mai bine ne dă şi mai departe miseriă, ba dispreţa, suferinţe neîncetate, — noi vom suferi în tăcere, fără a murmura, — numai nu lua pe părintele nostru.“ Artistul o privi lungit la fiica sa, care îngenunchiă în mijlocul chiliiei ca unii serafa rugatorii. Pe fața-i îngerescă strălucea o lumină cereasca. — Era atâta de frumosă, atâta de pătrunzâtore în aceasta scenă. Inoata muribundula artista cu ultimele sforțări să ridica în patu și tremurânda strigă: — Pânză! — Penela ! — Văpsele ! Chipulț admirabila re’nvia în inima artistului schinteia ce era să se stângă, — rugăciunea fiicei sale, figura ei îngerescă readuse sufletul artistului în lumea lui plină de farmecele de demultu și începu să zugrăvască. Ca și cum s’ar fi pogorita puterea grației divine peste mâna lui, figura seraiului rugatorii cu încetulă începu să apară pe pânză, dar atâta de admirabila, ca şi cum artistulu şi-ar fi suflata în ea sufletulu său ce doria a se elibera din cătuşele pământesc!, şi artistula muribunda, gigantula admirata de întreaga lume, care de atâtea ori şi-a eternisatu numele, în agonia morţii, crea cela mai frumoşe, cela mai admirabilă chipa. Mama şi fiii tremurândă priveau la mâna tremurândă a bătrânului părinte, văzură că opula se finesce dar mâna devine din ce în ce mai obosită, faţa mai palidă, — ochii se închidă, moartea se apropia. — Lasa-la întru atâta — striga soţia torturată de o tristă presimţire. — „încă—o—trăsătură“,—gemu artistule ; — trăsătura se făcu, penelulă îi căzu din mână şi cu el căzu şi el pe spate şi acolo între chipurile sale nemuritoare îşi dete sufletul. SOIRILE PILEI. — 31 Augusta. (12 Sept.) Statutul fondului de pensiune al Archidiecesei române gr. or. din Transilvania, votata în şedinţa sinodului archidiecesanu dela 6 (18) Maiu o., s’a publicata în Nr. 89 ala „Telegrafului Româna“. Fondula acesta este menita pentru pensionarea preoţilora din archidiecesă, a funcţionarilor a consistoriali, a profesorilor seminariali şi a celora dela şcolele medii şi comerciale, precum şi pentru pensionarea văduvelor şi ajutorarea orfanilor. Fiecare preota seu profesora are să plătescă la acesta fond, odată pentru totdeuna o taxă fundamentală de 20% dela suma pensiunei, la care aspiră, și pe lângă aceasta funcționarii salarisați vora ave să plateasca o taxă anuală de 8%, or ceialalți o taxă anuală de 2% dela suma maximală de pensiune, la care aspiră îndreptățitur. Cine a plătită continuu 40 de ani, sau ca profesorii 30 de ani, e scutita de a plăti mai departe. La fonda contribue fiecare parochiă de cl. I 10 fi. de cl. II 6 fi., de cl. III 4 fi. Suma maximală a pensiunei s’a statoritit deocamdată astfel: pentru funcționarii consistoriali și pentru profesorii cu salare fixe, în suma salarului, ce’la avea în momentulfi când devine pensionata ; pentru protopresbiteri 600 fl.; pentru parochii de cl. I 400 fl., de cl. II 300 de cl. III 200 fl. Dreptula de pensiune se dă după 10 ani de serviciu.* * * nici şcolă, nici biserică românescă, ci merge la şcola şi biserica sârbeasca Ast- fel e evidenta, că Românii pandoveni sunt despuşi primejdiei d’a se contopi în elementula serbesca preponderanta şi deci ne bucuram de laudabila mişcare pornită în interesul propriu ala conservării naţionale. Li dorima succesa! * * * I Julye Grevy, fostula preşedinte ala republicei francese a răposată în 4de pe acestea la Mont-sous-Vandrey, în etate de 78 de ani. Ela s’a născută în 1813 şi încă de tineru a ajunsu membru în camera advocaţilora. Lua parte la resoluţiunea din 1848 şi în timpul imperiului al doilea fii una adversara declarată ală împăratului. După dimisionarea mareșalului Mac-Mahon la 1879 fii aleșa Jules Grévy de președinte alu republicei francese, care demnitate o pastra pănă în anula 1817, când fii silita să se retragă în urmă scandalului provocată de afacerea Wilson. Concerti oprita. Membrii reuniunei rutene de cântări, cari acum întreprindă o călătorie prin Galiţia şi Ungaria, voiră să dea una concertă în Gaşovia. Autorităţile oraşului însă, pentru ca să nu se dea prin aceste ansă la manifestaţiuni naţionale a oprită ţinerea concertului. * * * Unii ucenici se primesce în Tipografia A. Mureşianu din Braşova, să fi absolvata patru clase gimnasiale ori reale seu cela puţina a treia clasă, cu succesa bună.* * * Musica orăşenescă va da, mâne Duminecă în 13 Septemvrie n. c. una concerta în grădina hotelului „Pomulă verde“. Inceputul e la 7 ore sora. — Luni în 14 Septevrie n. c. musica orăşenescă va cânta pe promenada de josu. Inceputulu la 5 ore p. m. cuvântări pline de cela mai înflăcărată entusiasma naţionala. Deputatulu Barchclaise în numele Croaţilora Fiumeni, că ei au mersu la Agrama pentru ca se dea dovedî lumei, că „din Fiume n’a peritit patriotismulu croata, şi legătura de naţionalitate, care legă în moda nedespărţita oraşul a Fiume de scumpa patriă croată, nu s’a slăbită.“ Deputatul austriaca Spinoici, vorbindu în numele Croaţilor a istrieni,se intr’altele: „Multă vreme s’au străduita duşmanii noştrii să ascundă sfântulu adevéru, că în Istria se află Croaţi, dar ei numai au deşteptată în noi consciinţa naţională croată şi am venita, ca se vă dovedimu vouă, că noi vă iubimu pe voi şi iubimu principiile acelea mari, cari pe toţi de-o potrivă ne însufleţesca. Trăescu Croaţia unită, liberă şi mare!“ Pe lângă Croaţii din Fiume, au mai sosit la Praga 1200 de Sloveni, (Slovaci), cari de asemenea au fost întimpinaţi cu cea mai mare însufleţire. Primarul orăşenesc a Amrus îl asigura, că „acelaşi sânge curge în Croaţi, ca şi în fraţii lor. Sloveni şi aceeaşi dorinţă îl însufleţesce pe toţi: dorinţa libertăţii frailori Croaţi şi Sloveni!“ Cu trena separata au sosită la Agrama numeroase reuniuni, corporaţiuni şi privaţi din Carniolia, Stiria şi Triesti. Cu totul, au sositazilele acestea la esposiţia din Agrama vre-o 25.000 de visitatori. Intre Ospeţii din Stiria se află mulţi deputaţi austriaci, cari împreună cu deputaţii triesteni şi dalmatini se întruniră într’o conferenţă politică, în care discutară asupra sorţii politice a Croaţilor, din toate ţinuturile. Deputatul austriaci Spincii propuse, cu toţii laolaltă se cerceteze pe înflăcăratura naţionalista Starcevici şi să i mulţumască acestuia pentru lupta lui politică de până acuma. Propunerea acesta se primi cu mare entusiasma şi astfel, mulţimea pleca la Starcevici, a căruia grădină în câteva minute fu plină de lume. In numele Croaţilor a istrieni vorbi deputatulu austriaci Spinoici, care zise, că nu esistă în lume nici o graniţă, care să potă despărţi deolaltă naţiunea croată. Nu peste multe, 4'se eli, se vor derima păreţii despărţitori şi atunci apoi va înflori Croaţia unitară, or Starcevici accentua în răspunsul său, că ideia croată de siguru va învinge, deci naţiunea croată va ţină neclintita la ea. Dela Starcevici, deputaţii însoţiţi de-o uriaşe mulţime de popori se duseră la statua marelui poetă Racicî, unde redactorul Iacici ţinu următorea vorbire: „Aici, înaintea nemuritorului poetă * * * Pensionare. Foile unguresc! comunică spirea, că în urma schimbărei fişpanului dela Făgăraşă, singurula vice-spana română, ce se mai află în funcţionare d-la Dănilă Grămoiu, a ceruta să fiă pensionata. Pensionarea ’i s’a şi hotărîta din partea comisiunei însărcinate cu acesta lucru și acum rămâne numai să fiă aprobată din partea adunărei comitatense. Ca urmaşa ala d-lui Grămoiu, foile ungurescl amintesca pe Kapocsányi Mor.— * * * Școlă românescă în Panciova. „Egyetértés“ scrie, că Românii din Panciova au înăintata una memoranda la magistratura orăşenesca în care cera a se înfiinţa şi o şcolă elementară orăşenescă cu limbă de propunere românescă. Motivulă ce i-au îndemnata pe Români să cără şcolă românescă este: „a-şi mântui naţionalitatea şi a-şi-o apăra în contra sârbizării“. — Nu avem nici una motiva a nu da prevemienta acestei solri îmbucuratoare pentru noi, şi întristatoare pentru „Societatea de maghiarisare“ din Panciova, căci scima, că în acesta oraşe sunta foarte mulţi Români, cari nu au * * * Deschiderea căii ferate între Braşova şi R.Oşorheiu se crede, că se va face pe la sfîrşitula acestei luni. Trenul va pleca din Braşovă spre K.-Oşorheiu la 8 ore 30 minute a. m. şi la 3 ore 10 minute p. m. De la K.-Oşorheiu spre Braşova va pleca la 4 ore dimineţa şi la 2 ore 45 minute p. m. Manifestatium Croate. Din Fiume au plecata în săptămâna trecută 364 Croaţi la esposiţiunea din Agrama. Fraţii lor croaţi din Agrama i-au primita pe Frumeni cu o însufleţire nespusa de mare. Cu ocasiunea întimpinărei, ce li se făcu la gară, s’au rostita