Gazeta Transilvaniei, septembrie 1891 (Anul 54, nr. 193-216)

1891-09-01 / nr. 193

pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 193—1891. vacilorii naţionalişti şi de aceea stau să turbe de bucurie, vărsându-şi din nou focul­ dela inimă asupra bieţilor­ Slo­vaci. Aşa le trebue­s­cricit acele foi. Slovacii au meritata dojana Majestăţii Sale, deoarece „pe Intregii teritoriulu co­­mitatelor. Nyitra, Trencina, Árva, Lipto şi Turotz răsunase pănă acum ecoula cuvânturilora preoţilora, învăţătorilora şi advocaţilora, cari stau în serviciula pans­lavismului şi în cari cuvântări o cărau şi înjurau pe Maghiari şi prin toate mijloa­­cele aţîţau în contra ideei de stata ma­ghiara. Ei propovăduiră doctrina urei celei mai sălbatice în contra Maghia­­rilora“. Va să cjipă foile unguresci consideră cuvintele de mai susa ale Majestăţii Sale ca o pedepsă dată Slovacilor­, cari nu vrau să se alipescă la „ideia de stata maghiara“. Ba fiindcă Românii sunta încă şi mai mari duşmani ai maghiari­­sării, foile unguresci consideră vorbele de mai susa şi ca o dojană dată înainte la adresa Românilora. Astfeliu „Buda­­pesti Hírlap“, în articolula său de fonda dela 10 Septemvre n. cjică între altele: „Cuvintele regesei rostite în Gal­­gota, vora răsuna ca una tuneta mâniosă la Bistriţa Năsăuda, unde metropolitula română va aduce omagii tronului ungu­­rescu. Căci întocmai după cum pansla­vismul nu e la loca potrivita pe scau­­nula episcopesca, totă asemenea nici pe scaunula archiepiscopesca nu are loca dacoromânismula “. Tota asemenea se esprimă şi „Egye­tértés“, care încă în numărula său dela 9 Septemvre profeţesce, că şi Românii din Ardeala, cu ooasia presenţei Majes­tăţii Sale la Bistriţă, se pota aştepta din partea Majestăţii Sale la însemnate declaraţiunî de natură politică­. Sub asemenea auspicii se’nţelege de sine, că pressa ungurescă să bucură foarte multa de presenţa Majestăţii Sale prin­tre naţionalităţi, dar pe lângă totă bu­curia asta, s’ar înşela grozava, decă ar crede, că după asta numai decâta naţio­­nalităţile vora înceta de-a mai fi naţio­nalităţi şi tóate se vora grăbi a îmbrăca cămaşa de forţă a maghiarisării. Esis­­tenţa naţională stă mai pe susa de tóate şi acesta trebue s’o scie odată „patrioţii“ unguri şi să nu se mai sdrubăcască în­­zadara. — piarula din München „Neuste Nachrichten“ află din isvorii sigura ur­­mătorele: Impăratulu Germaniei a lă­udata cătră o personă înaltă manevrele armatei austro-ungare. Cu deosebire lau­da densula hărnicia reserviştilora. Im­­peratulu cji°e) că o fericita, că aliatula său are o armată gata de răsboia, cea mai mare... Ochii, lui impaingeniţi, faţa lui palidă, arată, că e aproape de fi­­nitura vieţii. In jurula lui, picturi şi recinsite îm­­prăştiate, — nisce­opuri mari, dar ne­­săvârşite, tradânda mărimea creatoare a acelui spiritu giganta, care le-a data nascere. In jurula patului îngenunchiă mica familiă, soţia credinciosă, care era odi­­niără viaţa şi raiulă muribundului; pruncii drăgălaşi, martorii trişti atâta ai mări­­mei tatălui, câta şi miseriei amare. — „Nu plângeţi! nu plângeţi iubiţii mei — (zise bolnavul) cu voce tremură­­toare, — e dreptă, că mie ’mi sunta nu­mărate clipitele, dar moartea mea va fi viaţa vostră.“ — „Cu preţuia acesta nu ne trebue vieţa — dise­rpţia sa plângânda — ori poporu nemulţămitorii, naţiune nerecu­­noscătore, care laşi pe bărbaţii tăi cei mari să pieră în miserie.“ — „Nu­­jice — taci“ — o între­rupse bolnavul. — „nu acusa patria, — se va treeji şi ea odată, — şi va vede, ce i-am fosta eu, — dă-i pace, — dă pace țării mele.“ — „Da — ejise femeia cu amara — să va treeji­ când pe tine nu te va mai putea tre­ji. Oh, dér asta e soartea tutu­­rora artiștilora, îi admiră, îi glorifică, îi onoreaza, îi adoră, — der îi lasă să moră de foame.“ — „Oh, da, — răspunse bolnavul, c’unii suspina greu — acesta am făcut’o eu, când am urmata pornirei sufletului meu însetata de gloriă. — Dar am sclutit și aceea, că deși întrega Italiă va uita pe viula Correggio — pe copiii celui mortu însă nu îi va uita.“ Plângânda amara și torturați de cu­­getula, că au să devină orfani, fiii se aruncară la smnula părintelui muribunda. Dintre toți cea maî mare era o fată fru­­mosă, — aceasta suferea mai multa, — căci ea simția mai tare catastrofa ce avea să urmeze. — „Tată, tată dragă — striga ea cu durere, — o ! trezesce-te, tu vei mai trăi, — Dumnezeu nu poate să voiească moar­tea ta.“ — „Sărmana mea copilă — cjise ar­­tistul, c’unu sub­st amaru, — tu nuscii încă ce e moartea. — O binefacere, una daru pentru a­cela, căruia vieța îi este grea şi plină de suferințe.“ — „O, dar nu se poate, — să ne laşi pe noi orfani, singuri în lume, — cine ne va scăpa pe noi de miseriă și des­perare.“ — „Acolo va fi naţiunea mea — zise artistule, — deşi ea a privita cu răcală moartea părintelui, suferinţele fiiilor­ o vor­ mişca.“ — „Dar cine ne va iubi atâta de tare, cu atâta abnegaţiune? Oh cine?“ — „Dumne4eu, fiilora!“ —răspunse ar­­tistul, Intr’unii tona sărbătoresc­. — Dumne4eu! — striga tânăra fată şi copleşită de durere căzu în genunchi. — Oh Dumne4eule, — esclama ea înăl­­ţându-şi mânile spre ceriu, — care eşti şi domnesc! — privesce la miseri­a fiilor­ tăi. Nu lua de la noi pe iubitul­ nostru părinte, care ne-a fosti totul, pănă acum. Nu lăsa orfani pe fii tăi, văduvă pe maica nostră, — mai bine ne dă şi mai departe miseriă, ba dispreţa, suferinţe neîncetate, — noi vom­ suferi în tăcere, fără a mur­mura, — numai nu lua pe părintele nostru.“ Artistul o privi lungit la fiica sa, care îngenunchiă în mijlocul­ chiliiei ca unii serafa rugatorii. Pe fața-i îngerescă stră­lucea o lumină cereasca. — Era atâta de frumosă, atâta de pătrunzâtore în aceasta scenă. Inoata muribundula artista cu ul­timele sforțări să ridica în patu și tre­­murânda strigă: — Pânză! — Penela ! — Văpsele ! Chipulț admirabila re’nvia în inima artistului schinteia ce era să se stângă, — rugăciunea fiicei sale, figura ei în­­gerescă readuse sufletul­ artistului în lumea lui plină de farmecele de demultu și începu să zugrăvască. Ca și cum s’ar fi pogorita puterea grației divine peste mâna lui, figura se­raiului rugatorii cu încetulă începu să apară pe pânză, dar atâta de admirabila, ca şi cum artistulu şi-ar fi suflata în ea sufletulu său ce doria a se elibera din cătuşele pământesc!, şi artistula muri­bunda, gigantula admirata de întreaga lume, care de atâtea ori şi-a eternisatu numele, în agonia morţii, crea cela mai frum­oşe, cela mai admirabilă chipa. Mama şi fiii tremurândă priveau la mâna tremurândă a bătrânului părinte, văzură că opula se finesce dar mâna devine din ce în ce mai obosită, faţa mai palidă, — ochii se închidă, moartea se apropia. — Lasa-la întru atâta — striga soţia torturată de o tristă presimţire. — „încă—o—tră­sătură“,—gemu ar­tistule ; — trăsătura se făcu, penelulă îi căzu din mână şi cu el­ căzu şi el­ pe spate şi acolo între chipurile sale ne­­muritoare îşi dete sufletul­. SOIRILE PILEI. — 31 Augusta. (12 Sept.) Statutul­ fondului de pensiune al Archidiecesei române gr. or. din Transil­vania, votata în şedinţa sinodului archi­­diecesanu dela 6 (18) Maiu o., s’a pu­blicata în Nr. 89 ala „Telegrafului Ro­mâna“. Fondula acesta este menita pentru pensionarea preoţilora din ar­­chidiecesă, a funcţionarilor a consistoriali, a profesorilor­ seminariali şi a celora dela şcolele medii şi comerciale, pre­cum şi pentru pensionarea văduvelor­ şi ajutorarea orfanilor­. Fie­care preota seu profesora are să plătescă la acesta fond, odată pentru totdeuna o taxă fun­damentală de 20% dela suma pensiunei, la care aspiră, și pe lângă aceasta func­ționarii salarisați vora ave să plateasca o taxă anuală de 8%, or ceialalți o taxă anuală de 2% dela suma maximală de pensiune, la care aspiră îndreptățitur­. Cine a plătită continuu 40 de ani, sau ca profesorii 30 de ani, e scutita de a plăti mai departe. La fonda contribue fie­care parochiă de cl. I 10 fi. de cl. II 6 fi., de cl. III 4 fi. Suma maximală a pensiunei s’a statoritit de­ocamdată ast­­fel­: pentru funcționarii consistoriali și pentru profesorii cu salare fixe, în suma salarului, ce’la avea în momentulfi când devine pensionata ; pentru protopresbi­­teri 600 fl.; pentru parochii de cl. I 400 fl., de cl. II 300 de cl. III 200 fl. Drep­­tula de pensiune se dă după 10 ani de serviciu.* * * nici şcolă, nici biserică românescă, ci­­ merge la şcola şi biserica sârbeasca Ast-­­ fel­ e evidenta, că Românii pand­oveni sunt d­espuşi primejdiei d’a se contopi în elementula serbesca preponderanta şi deci ne bucuram­ de laudabila mişcare pornită în interesul­ propriu ala conser­vării naţionale. Li dorima succesa! * * * I Julye Grevy, fostula preşedinte ala republicei francese a răposată în 4de pe acestea la Mont-sous-Vandrey, în etate de 78 de ani. Ela s’a născută în 1813 şi încă de tineru a ajunsu membru în camera advocaţilora. Lua parte la reso­­luţiunea din 1848 şi în timpul­ impe­riului al­ doilea fii una adversara decla­rată ală împăratului. După dimisionarea mareșalului Mac-Mahon la 1879 fii aleșa Jules Grévy de președinte alu republicei francese, care demnitate o pastra pănă în anula 1817, când fii silita să se retragă în urmă scandalului provocată de afa­cerea Wilson. Concerti oprita. Membrii reuniunei rutene de cântări, cari acum întreprindă o călătorie prin Galiţia şi Ungaria, voiră să dea una concertă în Gaşovia. Auto­rităţile oraşului însă, pentru ca să nu se dea prin aceste ansă la manifestaţiuni naţionale a oprită ţinerea concertului. * * * Unii ucenici se primesce în Tipo­grafia A. Mureşianu din Braşova, să fi absolvata patru clase gimnasiale ori reale seu cela puţina a treia clasă, cu succesa bună.* * * Musica orăşenescă va da, mâne Du­minecă în 13 Septemvrie n. c. una con­certa în grădina hotelului „Pomulă verde“. Inceputul e la 7 ore sora. — Luni în 14 Septevrie n. c. musica orăşenescă va cânta pe promenada de josu. Inceputulu la 5 ore p. m. cuvântări pline de cela mai înflăcărată entusiasma naţionala. Deputatulu Bar­­chcl­aise în numele Croaţilora Fiu­meni, că ei au mersu la Agrama pen­tru ca se dea dovedî lumei, că „din Fiu­me n’a peritit patriotismulu croata, şi legătura de naţionalitate, care legă în moda nedespărţita oraşul a Fiume de scumpa patriă croată, nu s’a slăbită.“ Deputatul­ austriaca Spinoici, vor­­bindu în numele Croaţilor a istrieni,­­­se intr’altele: „Multă vreme s’au străduita duşmanii noştrii să ascundă sfântulu a­­devéru, că în Istria se află Croaţi, dar ei numai au deşteptată în noi consciinţa naţi­onală croată şi am venita, ca se vă do­­vedimu vouă, că noi vă iubimu pe voi şi iubimu principiile acelea mari, cari pe toţi de-o potrivă ne însufleţesca. Tră­­escu Croaţia unită, liberă şi mare!“ Pe lângă Croaţii din Fiume, au mai sosit la Praga 1200 de Sloveni, (Slovaci), cari de­ asemenea au fost întimpinaţi cu cea mai mare însufleţire. Primarul­ orăşe­nesc a Amrus îl asigura, că „acelaşi sân­ge curge în Croaţi, ca şi în fraţii lor. Sloveni şi aceeaşi dorinţă îl însufleţesce pe toţi: dorinţa libertăţii fra­ilori Cro­aţi şi Sloveni!“ Cu trena separata au sosită la A­­grama numeroase reuniuni, corporaţiuni şi privaţi din Carniolia, Stiria şi Triesti. Cu totul, au sosita­zilele acestea la es­­posiţia din Agrama vre-o 25.000 de visitatori. Intre Ospeţii din Stiria se află mulţi deputaţi austriaci, cari împreună cu de­putaţii triesteni şi dalmatini se întruniră într’o conferenţă politică, în care discu­tară asupra sorţii politice a Croaţilor, din toate ţinuturile. Deputatul­ austriaci Spinci­i pro­puse, cu toţii la­olaltă se cerceteze pe înflăcăratura naţionalista Starcevici şi să i mulţumască acestuia pentru lupta lui politică de până acuma. Propunerea acesta se primi cu mare entusiasma şi astfel, mulţimea pleca la Starcevici, a căruia grădină în câteva minute fu plină de lume. In numele Croaţilor a istrieni vorbi deputatulu austriaci Spinoici, care zise, că nu esistă în lume nici o graniţă, care să potă despărţi de­olaltă naţiunea croată. Nu peste multe, 4'se eli, se vor­ derima păreţii despărţitori şi atunci apoi va înflori Croaţia unitară, or Starcevici accentua în răspunsul­ său, că ideia cro­ată de siguru va învinge, deci naţiunea croată va ţină neclintita la ea. Dela Starcevici, deputaţii însoţiţi de-o uriaşe mulţime de popori se du­seră la statua marelui poetă Racicî, unde redactorul­ Iacici ţinu următorea vorbire: „Aici, înaintea nemuritorului poetă * * * Pensionare. Foile unguresc! comunică spirea, că în urma schimbărei fişpanului dela Făgăraşă, singurula vice-spana ro­mână, ce se mai află în funcţionare d-la Dănilă Grămoiu, a ceruta să fiă pen­sionata. Pensionarea ’i­ s’a şi hotărîta din partea comisiunei însărcinate cu acesta lucru și acum rămâne numai să fiă apro­bată din partea adunărei comitatense. Ca urmaşa ala d-lui Grămoiu, foile un­gurescl amintesca pe Kapocsányi Mor.— * * * Școlă românescă în Panciova. „Egye­tértés“ scrie, că Românii din Panciova au înăintata una memoranda la magis­­tratura orăşenesca în care cera a se înfi­inţa şi o şcolă elementară orăşenescă cu limbă de propunere românescă. Motivulă ce i-au îndemnata pe Români să cără şcolă românescă este: „a-şi mântui naţio­nalitatea şi a-şi-o apăra în contra sâr­­bizării“. — Nu avem­ nici una motiva a nu da prevemienta acestei solri îmbu­­curatoare pentru noi, şi întristatoare pen­tru „Societatea de maghiarisare“ din Panciova, căci scima, că în acesta oraşe sunta foarte mulţi Români, cari nu au * * * Deschiderea căii ferate între Braşova şi R.­Oşorheiu se crede, că se va face pe la sfîrşitula acestei luni. Trenul­ va pleca din Braşovă spre K.-Oşorheiu la 8 ore 30 minute a. m. şi la 3 ore 10 minute p. m. De la K.-Oşorheiu spre Bra­şova va pleca la 4 ore dimineţa şi la 2 ore 45 minute p. m. Manifestatium Croate. Din Fiume au plecata în săptămâna trecută 364 Croaţi la esposiţiunea din Agrama. Fraţii lor­ croaţi din Agrama i-au primita pe Frumeni cu o însufleţire ne­spusa de mare. Cu ocasiunea întimpi­­nărei, ce li­ se făcu la gară, s’au rostita

Next