Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)

1891-10-01 / nr. 217

Pagina 2 mult, preţuite şi însoţite de simpatii şi în sin­la Românilor, aupriţi din par­tea răsăritenă a Monarchiei noastre. Precum aţi binevoita a aminti, şi noi Românii ardeleni facem, în împre­jurările de fată grele şi apăsătore, în care trăim­­, to­tu ceea ce ne stă în pu­tinţă pentru ca se înaintămă în cultură şi deca ne măguliţi aşa de multă, afir­­mându c’am­ fi competenţi a judeca importanţa Esposiţiunii D-Vóastre din punctă de vedere ală progresului na­ţională, şi noi la rândulă nostru Vă de­­clarămă, că considerămă pe Cehii bo­emi ca pe ună poporă forte înaintată, pe care ni-lă putem­ lua ca modelă în ce privesce activitatea în brasda culturii, ei în deosebi îi considerămă ca pe cei mai de frunte luptători pentru egala în­dreptăţire naţională în concertulă popoa­­reloră din monarchia habsburgică. Fie, ca bunală geniu ală poporeloră să facă să răsară din acesta nobilă emulaţiune pentru cultură şi libertate, pacea, concordia şi adevărata mulţumire a naţiunilor­ acestei mari împărăţii. (In limba cehică). At zije narod cesky, at zije zeme ceska! (Trăască naţiu­nea cehă, trăescă ţera Boemiă)! Acesta discursii întempina a­­plausele însufleţite şi repeţite ale publicului; toţi erupseră în stri­garea: Slava Bumunum! at ziji Bumuni! Terminându-se astfelu primirea oficială, ospeţii români visitară Esposiţia admirabila de frumoasa. Despre celelalte ve voiu ra­porta mâne. Salutare! Vocî asupra visitei Românilor Ardeleni la Praga. Sub titlul­ „Români în Praga“, „Na­­rodni Listyu dela 7 Octomvre salută so­sirea Românilor­ Ardeleni cu următorele căldurose cuvinte: Precum este deja cunoscuta cetitorilora noştri, visitară erî es­posiţia nostra iubilară şi 30 de representanţî ai poporului română din monarchia austro-ungară. Po­liticii şi literaţii români din ţerile statului ungara sunt­ cunoscuţi ca amici sinceri ai poporului boema şi urmăresca cu simpatiă nefăţărită lupta nostră pentru drept şi naţionalitate. Ei înşişi se află într’o situaţiune analogă, deca nu şi mai rea ca a noastra, şi portă de mulţi ani o luptă amară, dar valoroasa, în contra politicei de asuprire maghiare, care tinde la nimicirea lor­, tocmai aşa precum lumea germană lucreaza pentru germanisarea ţerilor­ boeme. De aceea urmărima şi noi Cehii lupta însu­ţi şi tu, ca şi mine, simţă, că o astfelă de frumseţe, chiar pe lângă des­crierea cea mai puternică, pierde din farmeculă său. Astfelă de zugrăviri potă să înveselescă pe m­ulă, carele însu­şi a fostă aci şi astfelă pote să lege de acele cuvinte morte plăcerile şi încântările sale, şi aşa poate să guste în reamintire încă­­odată toate plăcerile propriei sale călă­torii; dar ori­cărui altă omă îi va păre neînsemnată icana descrierei mele. Eu ţină de celă mai cuminte, că faţă cu astfel­ de locuri pline de vieţă şi de frumseţă ale naturei, să se esprime câtă se poate numai părerea individuală. Asta va înveseli pe fle­oare. Din disposiţiunea în carea va fi transpusă ună omă la ve­derea unei frumseţi naturale, eu îmi potă înfăţişa cu multă mai uşoră caracterulă aceluia, decâtă din acele descrieri, cari abia se apropie cu claritatea şi espune­­rea fidelă contureloră. Dar fără voiă ajungă­­răşi a reflecta. E deja aproape târcfiu şi pleoapele mele îmi amintescă, că astăcfi am făcută o bună toară pe josă. Salută pe draga şi scumpa ta soţiă şi-mi scrie în curândă. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 217—1891. Românilor, cu simţeminte de sin­ceră amiciţie şi suntem, siguri, că iubiţii noştri ospeţî români voru fi primiţi, în tota timpul­ pe­­trecerei lor, în Praga, pretutin­deni cu aceleaşi sentimente. „Neues Pester Journal11,­­publi­­cânda o telegramă despre banche­­tula data în onoarea Româniloră la Praga, face în introducere ur­­matorul­ comentari: „Monarchuilă a părăsită erăşl Boe­­mia; că ce preţă se poate pune pe de­­claraţiunile de lealitate ale Cehiloră, se poate vede din împrejurarea, că în Praga Orăşl au începută demonstraţiunile ostile în contra statului. Ansă la acesta au dat’o de astădată ospeţii români dela esposi­­ţiă, în onoarea cărora li­s’a dată erî ună banchetă“, etc. „Pester Lloyd“ în numerul­ seu dela 10 Octomvre publică und vehementa articula de fonda, în care îşi varsă focul­ dela inimă în modulă cele mai bruscă şi pă­timaşa. Reproducemd în întreguld seu acesta articula aici cfiarului guvernamentala maghiară, reser­­vându-ne a reveni asupra lui. Etă articululd: Dintre toate festivităţile de înfrăţire, la cari a dată ansă esposiţia iubilară din capitala boemă, îlă ocupă rangulă de frunte de — deşănţare, de sigură orgia aceea în care Cehii tineri şi câţiva Ro­mâni Ardeleni au hotărîtă şi au sigilată alianţă intimă, între naţionalităţile lor­ respective. Ce e dreptă, nu ne trece prin gândă să luămă în seriosă duzina de alianţe, cari s’au legată pe teritoriilă Pragei de aură în sesonulă anului curentă de es­­posiţiune, şi cari au fostă serbate în modă entusiastă. Bravii Cehi, a căroră mândriă naţională se pare, că se arată din nou într’o măsură, ce inspiră seriose îngrijiri, cu cine ore nu s’au înfrăţită în lunile trecute ? Ei au încheiată alianţe cu Francesii şi cu Croaţii, cu Sârbii, cu Bulgarii şi cu Slovacii cei cu idei pan­­slaviste din Ungaria nordică, — înfră­ţirea cu Ruşii a rămasă, numai fiind­că presidentală poliţiei au fostă atâtă de nepoliticosă, că a făcută să dispară ur­gentă mediile corespunctătoare din im­­perială mariloră, ei încâtă privesce alianţa cu Muntenegru, acesta a fostă zădărnicită mai cu semă prin fatala îm­prejurare, că eroiciloră fii ai Munţiloră negri le-au lipsită banii mărunţi pentru o călătoriă la Praga. Se vede, că pa­trioţii tineriloră Cehi au aruncată dife­ritele ingrediente într’o oră şi că pentru ca din alla potrida să nu lipsescă nici o parte constitutivă esenţială, ei derogă acumă gustoasele bucate, mai înainte de a se prea ferbce, cu înfrăţirea ceho-ro­­mână, — şi deşi nu admirămă altceva la Cehi, totuşi admirămă de sigură sto­­machulă loră, care este destulă de tare, ca se suporte acesta productă curiosă. Cea mai nebună dintre toate aceste producţiuni nebune ale instiinţei celtice de înfrăţire, este cu toate aceste, după cum s’a­­fisei estasulă de bucuriă, în care Românii noştri din Ardeală au fost­ alipiţi în Praga la inima patriotică boemă. Primirea entusiastă a Francesilor­ mai avuse ună sensă; ceşti din urmă au fostă numai ună surrogată pentru Ruşii absenţi. Au îmbrăţişată republica şi se cu­getară la imperială Ţariloră, după cum ună amantă sfiiciosă drăgostesce şi să­rută pe sora mai mică a acelei fete, care formeză obiectulă drăgostirei sale fantastice. Raţională era — se­­ficemă aşa — chiar şi entusiasmulă de ali­anţă, cu care au sărbătorită pe Sârbi, Croaţi şi Slovaci, aceste suntă popoare slavice, întocmai ca şi poporulă boemă, şi deşi ele suntă heterogene în privinţa confesiunei loră, a tradiţiuniioră loră istorice şi a însuşiriloră etnice, totuşi in casă de lipsă, decă tocmai voescă cu ori ce preţă sĕ fiă „înfrăţiţi“, comuni­­tatea rassei loră representă o legătură de unire, care le întrunesce pe toate a­­ceste popoare peste diverginţele multiple şi esenţiale. Dar, pentru Dumnezeu, ce au co­mună Boemii de putere celtică tineră cu Românii din Ardeală ? înrudirea limbei nu, căci cu câtă suntă mai mândri Ro­mânii pe originea pură latină a idiomu­lui loră, cu atâtă se desbară de afini­tatea celui slavică. Comunitatea de rassă lipsesce totă atâtă ca şi unitatea con­­fesiunei; oricât amă privi de exactă ra­porturile reciproce între Cehi şi Români, lipsesce totă ce ar pute să întemeieze o solidaritate între aceste două popoare. Din contră, se află o umplătură între momentele despărţitore, cari tragă între Români şi Cehi prăpăstii, ce nu se pot­ trece. Presupunândă, că politica Cehi­lor, tineri în adevară representă dorin­ţele naţionale ale poporului boemă, as­­piraţiunile aceste — dacă au peste totă ună sensă — totuşi au numai o ideă fundamentală, de a câştiga, în Europa estică, rolulă conducătoră exclusivă pen­tru elementulă slavică şi prin posiţiunea predomnitoare a slavismului coronei bo­eme, să elupte posiţiunea deosebită a unui stată în monarchia habsburgică. Decă acesta e casulă, cum vină Cehii la nebuna ideă, să se înfrăţescă cu Românii, cari — tocmai aşa ca şi elementulă ma­ghiară — suntă „o ţepă în carnea sla­vă“? Decă voescă Românii să rămână fideli propriei loră naţionalităţi, atunci e­­imposibilă, ca să părăsască arena de luptă în contra espansiunei slave, în care au fost­ împinşi prin condiţiunile esis­­tenţei loră, impuse de natură. Şi cu acestă naţionalitate se face înfrăţire în Praga, conduşi de idea nebună, că au aflată în ea ună aliată naturală! Decă şi în acesta e raţiune, atunci tre­­bue, că în o singură nóapte totă lumea, care nu e cehă, a devenită o casă de nebuni. Totă de asemenea contraste crasse ne isbimă, când luămă afacerea aceasta din punctă de vedere românescă. Ideia despre confederaţiunea statelor­ balca­nice, în tată Orientală nu are contrari mai număroşi şi mai ardenţi, ca între Români. Cu toate că câţiva tineri români au arangiată în Giurgiu o manifestaţiune sgomotoasa în favorulă unei alianţe a tu­turora poporelor­ balcanice, massa cea mare a poporului românescă simte ins­tinctivă şi capetele cugetătore din mij­­loculă acestora s’au luptată pentru a dovedi, că ideia unei confederaţiuni bal­canice este o ideiă rusescă, născocită tocmai cu scopulă, ca în specială pe Ro­mâni să-i ademenască şi să-i atragă într’o mişcare, a cărei ultimă ţintă este îm­părţirea Europei de astă între popoarele slavice — de sine se înţelege, că sub hegemonia rusescă. De aici contracjicerea violentă a Românilor, în contra ispitirei ideei confederaţiunei balcanice, pe care naţiunea cu dreptă cuvântă o privesce ca acea lopată, cu care ’i va îngropa ciociulă rusescă. De aici şi ţinerea con­secventă a statului română la acea poli­tică, care îi alătură la Europa vestică şi care privesce slavismul, ca pe uniculă duşmană, de care are să se apere națiu­nea română. Toate acestea suntă atâtă de clare, încâtă e de prisosă, ca să mai perdemfi ună singură cuvântă cu acesta, și cu toate aceste se ducă Românii din Ar­deală la Praga — Dumnecreu spie cu ce împuternicire — și încheiă aici o alianță, basată pe frățietate, cu representanţii cei mai înverşunat! ai slavismului, cu Cehii tineri. Nu trebue să ne spargemă multă papulă cu aceea, cum s’a întâmplată lucrulă acesta. Unui oratoră română i-a deslegată limba vinulă, ce i­ s’a dată în Praga, şi bunulă omă a vorbită în modă naivă, ca în şcolă. Elă­­fise francă: „Voi voiţi să federalisaţi Austro-Ungaria şi noi — noi voimă totă aceeaşi. Şi prin urmare să trăiască înfrăţirea ceho-ro­­mână !“ Visulii de federalisare, — aceasta e totă istoria. A descompune monarchia şi spre scopulă acesta a preface în ruine fundamentală dualistică, „gemenii con­crescuţi“, germanismul­ şi maghiarismul­, a-i nimici cu o singură lovitură. Numai aceasta ideiă este elementulă, în care au trebuită să se întâlnescă Dr. Herold şi domnulă Mureşianu, pentru ca imediată să se înţelegă. Dreptulă publică boemă, numai cei scurți la vedere potă se susțină, că pe Români nu-i privesce de lopă. Decă odată este câştigată, atunci avemă tria­­lismulă, quatuoralismulă, quinqualismulă vine după aceea. Aceasta e clară ca lu­mina soarelui. Nu ne trece prin minte să asămănămă pe Românii, cari au ve­nită în Praga, cu totalitatea naţionali­tăţii române. Ne închipuimă, că ei au fost­ trimişi în Boemia ca mostre fără valoare şi suntem o firmă convinşi despre aceea, că poporaţiunea română din pa­tria nostră cugetă cu multă mai reală şi mai patriotică, pentru ca se împărtă­­ş ască instiinţe, cari ţintescă la răsturna­rea ordinei esistente a dreptului publică. Dar ne vomă însemna bine, ce au spusă fraţii noştri Români Cehiloră tineri în Praga, pentru ca la momentulă potrivită sĕ li-o punemă înaintea ochiloră. Totă aceleaşi elemente suntă, cari în presa loră de agitare răspândescă minciuni des­pre asuprirea Românilor­ în Ungaria şi pe lângă aceea nu lasă nici o ocasiune, ca acuzările loră să reînsoţescă cu asigurări de fidelitate cetăţenescă şi de lealitate sinceră. Li­ se vor­ aduce aminte în modă pregnanta manifestaţiunile lor­ din Praga, când le va veni în minte se în­şele străinătatea seu coroana prin afir­marea „alipirei loră cătră organismulă legală ală statului“. Mai pe scurtă, Jidano-Maghia­­rii dela „Pester Lloyd“ aru voi cu ori ce preţă se ne ţină puru­rea isolatî, pentru ca astfela mai uşoră se ne poata stăpâni. Aru voi domnia­ loru se ne înfrice cu sla­­visarea, pentru ca se ne indulceasca cu maghiar­isarea. Cunoascem­ de multa dragostea și bunăvoința loru față cu noi! CRONICA POLITICA. — 30 Sept. (12 Oct.) _ — Mai mulți miniștri francesi au sosită in Marsilia, ca se ia parte la în­­augurarea lucrărilor ei, pentru canalisarea acestui oraşă. Planulă pentru acestea au fostă elaborată după modelulă din Bru­xelles. La acestă inaugurare au luată parte şi primarulă din Bruxelles Buls, în onoarea căruia s’a dată şi ună ban­chetă. Primarulă oraşului Marsilia ţinu ună toastă, în care afise între altele şi următorele: „Domnulă primară Buls, a venită aproape în misiune oficială, pentru ca să facă cunoscută Franciei sentimen­tele amicabile ale naţiunei belgiene. “ Buls mulţămindă, bea în sănătatea preşedin­telui Carnot. Cei presenţi strigară: „ Five la Belgique­­“ — In 8 Octomvre s’a dată mină ban­cheta în Marsilia în onoarea miniştriloru francesî. Ministrulă preşedinte Freycinet, ţinu o vorbire cu­­ ocasiunea acesta, în care cfise, că republica stă pe baze ne­clătite şi graţia armatei şi a diplomaţiei ei a devenită orăşl­ună factorii ală echi­librului european­. Acum e vorba, că în afară să se întărescă posițiunea câștigată, ei înlâuntru trebue resolvată problema so­cială. Ameliorarea soartei claselor­ de josă trebue să fie o problemă de frunte a republicei. Și la aceasta se lucră deja. Ministrulă amintește despre mişcarea spontană, care a cuprinsă pe toţi Fran­­cesii republicei şi asigură, că toţi cei noi veniţi vor­ fi primiţi cu braţele des­­chise „dar să nu se mire, de la noi vom continua să apăramă libertatea şi refor­mele, pentru cari ne-am luptată“. Vor­birea aceasta a fostă primită cu vile aplause.

Next