Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)
1891-10-01 / nr. 217
Pagina 2 mult, preţuite şi însoţite de simpatii şi în sinla Românilor, aupriţi din partea răsăritenă a Monarchiei noastre. Precum aţi binevoita a aminti, şi noi Românii ardeleni facem, în împrejurările de fată grele şi apăsătore, în care trăim, totu ceea ce ne stă în putinţă pentru ca se înaintămă în cultură şi deca ne măguliţi aşa de multă, afirmându c’am fi competenţi a judeca importanţa Esposiţiunii D-Vóastre din punctă de vedere ală progresului naţională, şi noi la rândulă nostru Vă declarămă, că considerămă pe Cehii boemi ca pe ună poporă forte înaintată, pe care ni-lă putem lua ca modelă în ce privesce activitatea în brasda culturii, ei în deosebi îi considerămă ca pe cei mai de frunte luptători pentru egala îndreptăţire naţională în concertulă popoareloră din monarchia habsburgică. Fie, ca bunală geniu ală poporeloră să facă să răsară din acesta nobilă emulaţiune pentru cultură şi libertate, pacea, concordia şi adevărata mulţumire a naţiunilor acestei mari împărăţii. (In limba cehică). At zije narod cesky, at zije zeme ceska! (Trăască naţiunea cehă, trăescă ţera Boemiă)! Acesta discursii întempina aplausele însufleţite şi repeţite ale publicului; toţi erupseră în strigarea: Slava Bumunum! at ziji Bumuni! Terminându-se astfelu primirea oficială, ospeţii români visitară Esposiţia admirabila de frumoasa. Despre celelalte ve voiu raporta mâne. Salutare! Vocî asupra visitei Românilor Ardeleni la Praga. Sub titlul „Români în Praga“, „Narodni Listyu dela 7 Octomvre salută sosirea Românilor Ardeleni cu următorele căldurose cuvinte: Precum este deja cunoscuta cetitorilora noştri, visitară erî esposiţia nostra iubilară şi 30 de representanţî ai poporului română din monarchia austro-ungară. Politicii şi literaţii români din ţerile statului ungara sunt cunoscuţi ca amici sinceri ai poporului boema şi urmăresca cu simpatiă nefăţărită lupta nostră pentru drept şi naţionalitate. Ei înşişi se află într’o situaţiune analogă, deca nu şi mai rea ca a noastra, şi portă de mulţi ani o luptă amară, dar valoroasa, în contra politicei de asuprire maghiare, care tinde la nimicirea lor, tocmai aşa precum lumea germană lucreaza pentru germanisarea ţerilor boeme. De aceea urmărima şi noi Cehii lupta însuţi şi tu, ca şi mine, simţă, că o astfelă de frumseţe, chiar pe lângă descrierea cea mai puternică, pierde din farmeculă său. Astfelă de zugrăviri potă să înveselescă pe mulă, carele însuşi a fostă aci şi astfelă pote să lege de acele cuvinte morte plăcerile şi încântările sale, şi aşa poate să guste în reamintire încăodată toate plăcerile propriei sale călătorii; dar oricărui altă omă îi va păre neînsemnată icana descrierei mele. Eu ţină de celă mai cuminte, că faţă cu astfel de locuri pline de vieţă şi de frumseţă ale naturei, să se esprime câtă se poate numai părerea individuală. Asta va înveseli pe fleoare. Din disposiţiunea în carea va fi transpusă ună omă la vederea unei frumseţi naturale, eu îmi potă înfăţişa cu multă mai uşoră caracterulă aceluia, decâtă din acele descrieri, cari abia se apropie cu claritatea şi espunerea fidelă contureloră. Dar fără voiă ajungărăşi a reflecta. E deja aproape târcfiu şi pleoapele mele îmi amintescă, că astăcfi am făcută o bună toară pe josă. Salută pe draga şi scumpa ta soţiă şi-mi scrie în curândă. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 217—1891. Românilor, cu simţeminte de sinceră amiciţie şi suntem, siguri, că iubiţii noştri ospeţî români voru fi primiţi, în tota timpul petrecerei lor, în Praga, pretutindeni cu aceleaşi sentimente. „Neues Pester Journal11,publicânda o telegramă despre banchetula data în onoarea Româniloră la Praga, face în introducere urmatorul comentari: „Monarchuilă a părăsită erăşl Boemia; că ce preţă se poate pune pe declaraţiunile de lealitate ale Cehiloră, se poate vede din împrejurarea, că în Praga Orăşl au începută demonstraţiunile ostile în contra statului. Ansă la acesta au dat’o de astădată ospeţii români dela esposiţiă, în onoarea cărora lis’a dată erî ună banchetă“, etc. „Pester Lloyd“ în numerul seu dela 10 Octomvre publică und vehementa articula de fonda, în care îşi varsă focul dela inimă în modulă cele mai bruscă şi pătimaşa. Reproducemd în întreguld seu acesta articula aici cfiarului guvernamentala maghiară, reservându-ne a reveni asupra lui. Etă articululd: Dintre toate festivităţile de înfrăţire, la cari a dată ansă esposiţia iubilară din capitala boemă, îlă ocupă rangulă de frunte de — deşănţare, de sigură orgia aceea în care Cehii tineri şi câţiva Români Ardeleni au hotărîtă şi au sigilată alianţă intimă, între naţionalităţile lor respective. Ce e dreptă, nu ne trece prin gândă să luămă în seriosă duzina de alianţe, cari s’au legată pe teritoriilă Pragei de aură în sesonulă anului curentă de esposiţiune, şi cari au fostă serbate în modă entusiastă. Bravii Cehi, a căroră mândriă naţională se pare, că se arată din nou într’o măsură, ce inspiră seriose îngrijiri, cu cine ore nu s’au înfrăţită în lunile trecute ? Ei au încheiată alianţe cu Francesii şi cu Croaţii, cu Sârbii, cu Bulgarii şi cu Slovacii cei cu idei panslaviste din Ungaria nordică, — înfrăţirea cu Ruşii a rămasă, numai fiindcă presidentală poliţiei au fostă atâtă de nepoliticosă, că a făcută să dispară urgentă mediile corespunctătoare din imperială mariloră, ei încâtă privesce alianţa cu Muntenegru, acesta a fostă zădărnicită mai cu semă prin fatala împrejurare, că eroiciloră fii ai Munţiloră negri le-au lipsită banii mărunţi pentru o călătoriă la Praga. Se vede, că patrioţii tineriloră Cehi au aruncată diferitele ingrediente într’o oră şi că pentru ca din alla potrida să nu lipsescă nici o parte constitutivă esenţială, ei derogă acumă gustoasele bucate, mai înainte de a se prea ferbce, cu înfrăţirea ceho-română, — şi deşi nu admirămă altceva la Cehi, totuşi admirămă de sigură stomachulă loră, care este destulă de tare, ca se suporte acesta productă curiosă. Cea mai nebună dintre toate aceste producţiuni nebune ale instiinţei celtice de înfrăţire, este cu toate aceste, după cum s’afisei estasulă de bucuriă, în care Românii noştri din Ardeală au fost alipiţi în Praga la inima patriotică boemă. Primirea entusiastă a Francesilor mai avuse ună sensă; ceşti din urmă au fostă numai ună surrogată pentru Ruşii absenţi. Au îmbrăţişată republica şi se cugetară la imperială Ţariloră, după cum ună amantă sfiiciosă drăgostesce şi sărută pe sora mai mică a acelei fete, care formeză obiectulă drăgostirei sale fantastice. Raţională era — seficemă aşa — chiar şi entusiasmulă de alianţă, cu care au sărbătorită pe Sârbi, Croaţi şi Slovaci, aceste suntă popoare slavice, întocmai ca şi poporulă boemă, şi deşi ele suntă heterogene în privinţa confesiunei loră, a tradiţiuniioră loră istorice şi a însuşiriloră etnice, totuşi in casă de lipsă, decă tocmai voescă cu ori ce preţă sĕ fiă „înfrăţiţi“, comunitatea rassei loră representă o legătură de unire, care le întrunesce pe toate aceste popoare peste diverginţele multiple şi esenţiale. Dar, pentru Dumnezeu, ce au comună Boemii de putere celtică tineră cu Românii din Ardeală ? înrudirea limbei nu, căci cu câtă suntă mai mândri Românii pe originea pură latină a idiomului loră, cu atâtă se desbară de afinitatea celui slavică. Comunitatea de rassă lipsesce totă atâtă ca şi unitatea confesiunei; oricât amă privi de exactă raporturile reciproce între Cehi şi Români, lipsesce totă ce ar pute să întemeieze o solidaritate între aceste două popoare. Din contră, se află o umplătură între momentele despărţitore, cari tragă între Români şi Cehi prăpăstii, ce nu se pot trece. Presupunândă, că politica Cehilor, tineri în adevară representă dorinţele naţionale ale poporului boemă, aspiraţiunile aceste — dacă au peste totă ună sensă — totuşi au numai o ideă fundamentală, de a câştiga, în Europa estică, rolulă conducătoră exclusivă pentru elementulă slavică şi prin posiţiunea predomnitoare a slavismului coronei boeme, să elupte posiţiunea deosebită a unui stată în monarchia habsburgică. Decă acesta e casulă, cum vină Cehii la nebuna ideă, să se înfrăţescă cu Românii, cari — tocmai aşa ca şi elementulă maghiară — suntă „o ţepă în carnea slavă“? Decă voescă Românii să rămână fideli propriei loră naţionalităţi, atunci eimposibilă, ca să părăsască arena de luptă în contra espansiunei slave, în care au fost împinşi prin condiţiunile esistenţei loră, impuse de natură. Şi cu acestă naţionalitate se face înfrăţire în Praga, conduşi de idea nebună, că au aflată în ea ună aliată naturală! Decă şi în acesta e raţiune, atunci trebue, că în o singură nóapte totă lumea, care nu e cehă, a devenită o casă de nebuni. Totă de asemenea contraste crasse ne isbimă, când luămă afacerea aceasta din punctă de vedere românescă. Ideia despre confederaţiunea statelor balcanice, în tată Orientală nu are contrari mai număroşi şi mai ardenţi, ca între Români. Cu toate că câţiva tineri români au arangiată în Giurgiu o manifestaţiune sgomotoasa în favorulă unei alianţe a tuturora poporelor balcanice, massa cea mare a poporului românescă simte instinctivă şi capetele cugetătore din mijloculă acestora s’au luptată pentru a dovedi, că ideia unei confederaţiuni balcanice este o ideiă rusescă, născocită tocmai cu scopulă, ca în specială pe Români să-i ademenască şi să-i atragă într’o mişcare, a cărei ultimă ţintă este împărţirea Europei de astă între popoarele slavice — de sine se înţelege, că sub hegemonia rusescă. De aici contracjicerea violentă a Românilor, în contra ispitirei ideei confederaţiunei balcanice, pe care naţiunea cu dreptă cuvântă o privesce ca acea lopată, cu care ’i va îngropa ciociulă rusescă. De aici şi ţinerea consecventă a statului română la acea politică, care îi alătură la Europa vestică şi care privesce slavismul, ca pe uniculă duşmană, de care are să se apere națiunea română. Toate acestea suntă atâtă de clare, încâtă e de prisosă, ca să mai perdemfi ună singură cuvântă cu acesta, și cu toate aceste se ducă Românii din Ardeală la Praga — Dumnecreu spie cu ce împuternicire — și încheiă aici o alianță, basată pe frățietate, cu representanţii cei mai înverşunat! ai slavismului, cu Cehii tineri. Nu trebue să ne spargemă multă papulă cu aceea, cum s’a întâmplată lucrulă acesta. Unui oratoră română i-a deslegată limba vinulă, ce i s’a dată în Praga, şi bunulă omă a vorbită în modă naivă, ca în şcolă. Elăfise francă: „Voi voiţi să federalisaţi Austro-Ungaria şi noi — noi voimă totă aceeaşi. Şi prin urmare să trăiască înfrăţirea ceho-română !“ Visulii de federalisare, — aceasta e totă istoria. A descompune monarchia şi spre scopulă acesta a preface în ruine fundamentală dualistică, „gemenii concrescuţi“, germanismul şi maghiarismul, a-i nimici cu o singură lovitură. Numai aceasta ideiă este elementulă, în care au trebuită să se întâlnescă Dr. Herold şi domnulă Mureşianu, pentru ca imediată să se înţelegă. Dreptulă publică boemă, numai cei scurți la vedere potă se susțină, că pe Români nu-i privesce de lopă. Decă odată este câştigată, atunci avemă trialismulă, quatuoralismulă, quinqualismulă vine după aceea. Aceasta e clară ca lumina soarelui. Nu ne trece prin minte să asămănămă pe Românii, cari au venită în Praga, cu totalitatea naţionalităţii române. Ne închipuimă, că ei au fost trimişi în Boemia ca mostre fără valoare şi suntem o firmă convinşi despre aceea, că poporaţiunea română din patria nostră cugetă cu multă mai reală şi mai patriotică, pentru ca se împărtăş ască instiinţe, cari ţintescă la răsturnarea ordinei esistente a dreptului publică. Dar ne vomă însemna bine, ce au spusă fraţii noştri Români Cehiloră tineri în Praga, pentru ca la momentulă potrivită sĕ li-o punemă înaintea ochiloră. Totă aceleaşi elemente suntă, cari în presa loră de agitare răspândescă minciuni despre asuprirea Românilor în Ungaria şi pe lângă aceea nu lasă nici o ocasiune, ca acuzările loră să reînsoţescă cu asigurări de fidelitate cetăţenescă şi de lealitate sinceră. Li se vor aduce aminte în modă pregnanta manifestaţiunile lor din Praga, când le va veni în minte se înşele străinătatea seu coroana prin afirmarea „alipirei loră cătră organismulă legală ală statului“. Mai pe scurtă, Jidano-Maghiarii dela „Pester Lloyd“ aru voi cu ori ce preţă se ne ţină pururea isolatî, pentru ca astfela mai uşoră se ne poata stăpâni. Aru voi domnia loru se ne înfrice cu slavisarea, pentru ca se ne indulceasca cu maghiarisarea. Cunoascem de multa dragostea și bunăvoința loru față cu noi! CRONICA POLITICA. — 30 Sept. (12 Oct.) _ — Mai mulți miniștri francesi au sosită in Marsilia, ca se ia parte la înaugurarea lucrărilor ei, pentru canalisarea acestui oraşă. Planulă pentru acestea au fostă elaborată după modelulă din Bruxelles. La acestă inaugurare au luată parte şi primarulă din Bruxelles Buls, în onoarea căruia s’a dată şi ună banchetă. Primarulă oraşului Marsilia ţinu ună toastă, în care afise între altele şi următorele: „Domnulă primară Buls, a venită aproape în misiune oficială, pentru ca să facă cunoscută Franciei sentimentele amicabile ale naţiunei belgiene. “ Buls mulţămindă, bea în sănătatea preşedintelui Carnot. Cei presenţi strigară: „ Five la Belgique“ — In 8 Octomvre s’a dată mină bancheta în Marsilia în onoarea miniştriloru francesî. Ministrulă preşedinte Freycinet, ţinu o vorbire cu ocasiunea acesta, în care cfise, că republica stă pe baze neclătite şi graţia armatei şi a diplomaţiei ei a devenită orăşlună factorii ală echilibrului european. Acum e vorba, că în afară să se întărescă posițiunea câștigată, ei înlâuntru trebue resolvată problema socială. Ameliorarea soartei claselor de josă trebue să fie o problemă de frunte a republicei. Și la aceasta se lucră deja. Ministrulă amintește despre mişcarea spontană, care a cuprinsă pe toţi Francesii republicei şi asigură, că toţi cei noi veniţi vor fi primiţi cu braţele deschise „dar să nu se mire, de la noi vom continua să apăramă libertatea şi reformele, pentru cari ne-am luptată“. Vorbirea aceasta a fostă primită cu vile aplause.