Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)

1891-11-01 / nr. 242

niaartiuK iSBtsimittiMai ilMKla: .^i-ÎASOVSi, plati; rearstr, 22 iskjffi Bctânno&to na sa pri- XhQ&au, MaîiuBKfipfce Buses®« tsimitu ! Birourile se «suliul: Sra ovii, piata mare Mr. 22 Îâ??«rat« mai primesefl inVIsna fMdolfu MoszeKaasmstein & Jolgof I Wo Maas), Vanite Schaitk, Alois SwHdl M. Duke*,Â, Qppgitk,J,Bms*i*rg; în Budapesta: 1. V. GoldbW’gtr An on Msxs* Eckstein Bernat: ?* Frankfurt: 9. L.Bank*;\n Hamburg: A. Steiner. fratulĂ ins©rţ$umloră;o Bosiă r'umonda p® o coloana S or. Ei 80 cr. Ilmbrn pontau o pulbare. Publinări mai dea® după tariff »pi învoială. Iselsme p«n padina lîla o MV9& 10 ce. v. a. acu 30 bani. ,'&tu*e ja* es« în fiă-care 4* iknmnts intri lustro-Uagaria P« una ană 12 fi., pe ae. . Inni 6 II., Pe trei lunî 3II. intri Mails »1 străinătate. Pe ană ană 40 franci, po sesa luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate o&dele poştale din intra și din olari și la doi. colectori. Abo&ameumit pentru Brasovă, la adminintrațiune, piața mare Nr. 22, etaaiulu I.: pe ană ană 10 fl., pe fése luni 5 fl., pe trei loni 2 fl. 50 or. Ou dusulu In oasă. Pe ană ană 12 fl. pe féee luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplară 5 or. v. a. sau 15 bani. Atfttă abonamentele pătă şi inserţiunile nuntă a se plăti înainte. Nr. 242. Braşovil, Vineri, 1 (13) Noemvre, 1391. Braşovu, 31 Octomvre st. v. ţiua de Duminecă, 8 Noemvre, a fostă aniversarea bătăliei de pe Muntele albi (8 Noemvre 1620), în urma căreia regatul Boemiei şi-a perdut cu totul neatârnarea sa. Din incidentul acesta foile cehe au scrisă articuli retrospectivi, or tinerii universitari cehi din Praga, în numera de peste 500, făcură o escursiune pe Muntele albu, unde ţinură discursuri înflăcărate, reamintindu’şi acea 4b fatală pentru Boemia şi poporală boemii. Organulu principalii ală Cehilorii tineri, „Narodni Listy“, se folosesce de acestii prilegiu spre a face o critică aspră a politicei ce au urmat’o Cehii dela înfiinţarea dualismului încoce pănă la subsemnarea punctaţiunilorii din Viena. Şi ziua de 8 Novembre 1871, esclamă numita foia, a fostă a fii nenorocosâ pentru poporală boemă, căci acesta 4i (ziua căderii ministeriului Hohenwart) i-a îngropată speranţele din nou reînviate. Cetitorii noştri îşi vor aduce aminte de aşa numitele „articule fundamentale“, ce le proiectase la 1871 guvernul Hohenwart, care cerea încoronarea împăratului ca rege ală Boemiei şi deplina egală îndreptăţire a naţiunei boeme. Fata numită impută partidei lui Rieger, care a condusă pe atunci afacerile naţiunei boeme, că n’asciută se ’şi caute aliaţi cu ajutorulă cărora ar fi putută se realiseze articulele fundamentale şi că n’a intrată atunci în parlamentulă centrală când loră şi acţiunei loră inaugurate ar fi fostă asigurată o majoritate de două treimi. Toate aceste — nice „Narodni Listy“ — nu s’au întâmplată. Poporală boemă a tolerată şi a suferită mai departe neajunsurile şi relele, ce au venită asupră-i şi s’a răzimată pe nobilimea sa istorică şi pe credinţa ei cătră dreptulă publică boemă. Şi care a fostă resultatulă ? După ce deputaţii cehi, cari la 1879 au intrată în parlamentulă centrală (Reichsrath), au servită acolo timpă de doispre- zece ani guvernului, cei din Viena nu voiră să scie nimică de dreptură publică boemă, or Cehii bătrâni subscriseră în cele din urmă punctaţiunile pactului ceho-germană dela Viena, pe cari numita fata le consideră ca o renunţiaţiune la dreptură publică. Se înţelege, că critica aspră a organului Cehiloră tineri este combătută de cătră foile celeilalte partide. Aceste întrebă pe conducătorii Cehiloră tineri, că ce au dobândită ei de când au învinsă la alegerile pentru parlamentură centrală? Le-au succesă — 4i°h ele — să bată pe deputaţii cehi bătrâni, dar totodată au nimicită vechea majoritate în parlamentulă vienesă; representanţii boemi suntă a fi isolaţî şi conducătorulă loră declară, că nici dreptulă publică, nici egala îndreptăţire nu-o voră pute dobândi pănă ce voră fi în vieța, ci poporală va trebui să-şi ajute însuşi. Adevărulă este că înainte cu două săptămâni, cu ocasiunea unei adunări comunale electorale ce s’a ţinută în Praga, conducătorulă Cehilor, tineri, d-lă Dr. Iuliu Gregr, a făcută o declaraţiune cam în sensulă indicată. Acăstă declaraţiune este foarte importantă şi de aceea o vomă reproduce aici pe largă. „Trebue să auzimă“ — zise Dr. Iuliu Gregr — „că delegaţiunea nostră nu poate arăta succese. Aceasta este adevărată, căci în puţinele luni, de când suntemă în Reichsrath, n’a fostă posibilă de a realisa programuld nostru, ba o spună sinceră, că n’am speranță, că ’lu vomă puté realisa curându, eu celă puțină anevoiă voiu mai trăi atâta. Programa nostru are să o esecute numai poporală boemă; dér acestă poporu trebue să fiă cu totulă altulă, decâtă este așî, acestă poporu trebuue să se organiseze în oposițiă energică, cum nu s’a mai văzutu la noi. Poporulă nostru, în fine, trebue să rampă vechia politică politică tradiţională a Austriei, ca cei din Viena se umble cu elă altfelă, decâtă umblă a4î“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ "(2) Cerşitorea dela Ponts des Arts. Novelă de Wilhelm Hauff; trad.de Cornel Scurtu. 3. Şi se întâmpla; în triua urmatoare abia se deschise galeria, când şi întră Don Pedro de San Montânio Ligez, cu paşi apăsaţi şi mândri, şi trecu pe dinaintea şirului celă lungă ală tablourilor, spre camera aceea, unde era tabloulă damei cu pălăria cu pene. Se supăra, că booală dinaintea tabloului e deja ocupată, că de ce nu putea singură și în tăcere să esamineze chipulă trăsură de trăsură, cum ar fi făcut’o bucurosă. Ună tînără sta înaintea aceluia, îlă privia lungă, păși lângă ferestră, privi afară la cursulă noriloră și apoi veni erăși înaintea tabloului. Ilă supăra ceva pe bătrânulă domnu, dar totuși trebui să rabde. ’Și făcu de lucru pe la alte tablouri, dar cuprinsă de gândulă la damă, întorcea în fiă care momenta capulă, pentru ca să véda, că are tânărulă încă nu s’a depărtată, dar acesta sta ca ună zidă, şi părea cufundată în meditaţiune. Spaniolulă tuşi, pentru ca să-lă deştepte din lunga sa visare, acela visa însă mai departe ; elă făcu puţină sgomotă cu piciorulă, tînărulă se uita în jură dar ochii săi frumoşi trecură repede peste bătrânulă şi apoi se aţintiră orăşl asupra tabloului. „San Pedro! San Iago di Compostela!“ murmura bătrânulă. „Ce diletantă uriciosă şi prostă!“ Năcăjită părăsi eră camera şi galeria, căci simţia, că astăcfl năcasulă şi supărarea ia răpită ori ce plăcere. Mai bine aştepta! In ziua următore galeria a fostă închisă, şi astfel, elă trebui să aştepte 48 de ore lungi, pănă când să potă vede urăşi tabloulă, care lă interesa în gradă atâtă de mare. Mai înainte de a termina clopotele bisericei să bată 12 ore, elă se şi urca grabnică pe trepte, întră în galeriă, şi apoi în odaia bine cunoscută, elă nemerise tocmai bine! Era celă dintâiu, era singură, putea să privescă în tăcere tabloulă. Privi multă vreme asupra damei și pe încetulă, i se umplură ochii de lacrămi, își șterse cu mâna genele sale părunte: „O, Laura!11 șopti elă. Atunci pătrunse mă suspină la urechile sale, se întorse înspăimântată, tînărulă de alalta-eri sta erăşi aici şi privia tabloulă. Supărată, că a fostă întreruptă, făcu cu capulă ună complimentă fugitivă, tînărulă mulţămi ceva mai amabilă, dar nu mai puţină mândru ca Spaniolulă. Şi de astă-dată voi acesta să aştepte pe vecinulă său; dar în zadară, elă vădu spre groza sa, cum acesta lua chiară ună scaună şi se puse la câţiva paşi departe de tablou, pentru ca să-l privescă cu comoditate şi mai cu atenţiune. „Obrazniculă“, murmură Don Pedro, „credă, că voeşte să-şi bată jopă de părulă meu căruntă.“ Elă părăsi sala și mai năcăjită ca el. In anticameră se întâlni cu unulă din proprietarii galeriei, îi mulțămi pentru plăcerea, pe care i-o procura colecțiunea, dar nu se putu refine, să se jeluescă încâtva asupra tînărului conturbătură de liniște. — Domnule B.“ dise eră „d-ta ai observata, poate, că cu deosebire unula dintre tablourile d-tale mă intereseaza foarte multă, are o însemnătate pentru mine, pe care nu ți-o potă esplica. Am venită de atâtea ori, de câte ori mi-ai făcută posibilă aceasta, pentru ca să vădă tabloulă, m’am bucurată foarte multă, că l’am putută vede neturburată, fiindcă de obiceiu mulţimea nu prea sta multă acolo — închipuesce-ţi, ună tînără răutăciosă m’a spionată, şi vine, de câte ori vină şi eu, şi rămâne, în năcazulă meu, ore întregi înaintea acestui tablou, care nu-lă implortă de locă!“ Domnulă B. surise , căci prea bine își închipuia, cine l’a conturbată pe bătrânulă. — „Acesta din urmă nu i-o iau în nume de rău,“ răspunse elă, „se pare, că și pe tînărulă îlă privesce mai de aproape acestă tablou, căci nu e pentru primadată, călă privesce atâtă de lungă. — „Cum așa? Cine e omulă acela?“ — „Este domnulă de Fröben“, continuă el, mai departe, „care petrece aci de cinci sau şase luni, şi din efina, îa care a văcfută pentru prima dată acelă tablou, ală damei cu pălăria cu pene, vine ca şi d-ta, în fiăcare la aceasta oră, pentru ca să privescă tabloulă. Vecil aşadară celă puţină, că trebue că are interesă la tablou, fiindcă de multă îlă cercetezâ“. — „Domnule! Şase luni?“ esclamă bătrânulă. „Nu, în inima mea i-am fă- CRONICA POLITICĂ. — 31 Octomvre. (12 Nov.) — In şedinţa dela 10 Novembre a parlamentului austriacă, deputatul Cochn Tilser se plânse în contra armatei cjicândă, că acesta germaniseza; el deputatulu Herold ceru, ca în armată să se respecte naționalitatea fiăcărui poporu, ridicându totodată acuse și în contra actualului sistemă de pedepsire în armată. La aceasta răspunse ministrulu Welsersheimb cjkenda, că nici într’o armată nu este tinerimea mai cuviinciosă şi mai bine tractată, ca în armata austro-ungară. Câtă pentru naţionalităţi, de acestea, pe câtă se poate, se ţine seama în armată; deosebirea armatei însă după naţionalităţi ar însemna atâta, câtă nimicirea armatei comune, pe care fiecare naţionalitate trebue să o considere ca ună bastiană de apărare, în care se fringe orice patimă de partidă, ce trece pănă la estremă. Agitarea continuă a pestimei armatei, poate să pericliteze chiemarea armatei ca armată comună, şi dacă lucrurile ară merge pănă la sfîrşită, resultatulă ar fi, că ne-amă pomeni cu o jumătate duzină de armate de naţionalitate, ba poate încă şi mai multe, cari ară fi gata de-a sări una asupra alteia, dar o armată care să apere interesele comune ale monarchiei şi care singură asigură esistenţa fiăcărui poporă — nu amă are. Din aceste consideraţii ministrul se ruga, ca armata să fiă cruţată şi nimenea în contra ei să nu agiteze. — La Petersburg a apărută o broşura asupra armatei austriace, scrisă, după informaţiile chiatelor vieneze, de baronulă Kaulbars, tostulă atașată militară rusescă în Viena, sub pseudonimul Modders. Broșura, de 242 pagine, caracteriseza în genere armata austriacă în vorbele căre ună organismă puternică, care s’ar arunca uită asupra ori-cărui dușmană , câtă timpă victoria i-ar rămâne credinciosă. Armata de acol nu mai este cea din anul 1866. Infanteria, în casă de mobilisare, ar fi gata de luptă în tjiua a cincea, artileria și trupele de geniu în tjiua a șeptea, or cavaleria deja a doua efi- Toate organisațiile din spatele armatei ar putea să intre în luptă deja în ciua a noua. Trebue să se recunoscă, continuă broşura, că armata austriacă în starea în care se găsesce actualmente merită unulă din locurile cele dintâiu printre armatele europene. Ea este ună contrară seriosă şi unulă din elementele de căpetenie pentru resolvarea pestiunei internaţionale. In deosebi laudă d. Kaulbars artileria şi corpulă oficerescă. Corpulă oficerescă austriacă,fidelă, este sigură, bine pregătita şi muncitoră. Nu mai ună astfel, de cârpă ofiţerescă poate esplica starea mulţumitore a armatei, cu toata diferenţa elementelor naţionale. „Corespondenţa politică“ a fiCD, cu privire la călătoria Regelui Carola, că întrega România se simte mândră şi onorată de promisia strălucită făcută suveranului său la Monza şi la Potsdam. Recepţiunea ce s’a făcută Regelui Carolă din partea regelui Umberto va ave de efectă de a strânge încă mai multă legăturile, cari unescă pe cele două popoare şi pe cele două familii regale. Visita regelui Carola la împeratură Germaniei va ave resultate care nu se potă preţui. Interesulă ce împăratură a manifestată pentru România şi dreptatea dată silinţelor sale, va încuragja pe tînărulă regală de a persista în munca sa pacinică şi în politica sa înţeleptă precum şi de a da ca şi în trecută celorlalte state balcanice exemplulă ordinei şi al cinstei.