Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)
1892-01-24 / nr. 18
Returns iSsUlítiíUíie* Tlwrsia: 6-HASOVU, platn mm «r 300liEi»ori EelianoBSo ca tu , r» ■ »•sod. MKscHGripfeit numit trimită I Biroilu ts siuthri rttcUUO^H* «3© In ttä-onr« cji íkstühüitc tntn AîitiG-Ungaria F« mnfl. ană 12 fl., pe no*. luni 6 fl., F» trei luni 3 fl. felin România ;1 stribitale: pe ună ană 40 frenol, pe acse luni 20 frenol, pe trei luni 10 frenol. Se prenumără la toate oficiele poștale din intru fi din afară fi la dd. coleotori. Aboîameatull țintit Braiovita adminiatraţiun®, piaţamar® Nr. 30, etagiulti I., pe una anu 10 fl., pe ş6s® luni 5 fl., p® trei Ioni 2 fl. 50 or. Oa dunulu tu sasă. Pe una anu 12 fl. po şĂa® luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu paemplaru 5 pr, t. a. sau 15 bani. Atfttu abonamentele ofttu ti Inserțiunile suntu a se plăti Înainte. SrStwVS, in.£ts 7T.Z7Z Kr. 30 (aMeratomul primeiou în Vlrm» fatdolfu Nox*eBactsinstem A Talger fatio Maas), Henris Sshalek, Alon Ssmdll M.I)*ikts,A,0pp4likf J.Donnpierg; fn Buiapett®, A. 7. &d&bfppsr Anton Maut* Eckstein Berat: la Frankfurt: 9. L.Daube;în Hamburg : A. Steiner. Prețuri in 3 Minimilor ft:o «remă garmondft p» o eolóana ft ok, fi BO a*. timbru pentra o paftlicare. .Publícjaici mai d«»« după tariff, şi învox&tă. 8#ekarait p* pcffin«. niar sereă 10 ©1. v. a. con BO bani. Nr. 18. Braşovii, Vineri, 24 Ianuarie (5 Februarie) 1892. Braşovii, 23 Ianuarie v. Suntu doi ani de cându la dorinţa împăratului s’au stabilită cunoscutele punctaţiunî ale pactului ceho-germanu dela Viena. La conferenţele, ce s’au ţinut pentru scopulu acesta, au luată parte patru factori: guvernulu, Cehii bătrâni, Giermanii şi marii proprietari conservativi din Boemia. Soimu, că îndată atunci, după publicarea punctaţiunilor pactului, Cehii tineri le-au combătută categorică şi au începută agitaţiunea în contra loră, a căreia resultate ne suntă cunoscute. Dar nici Cehii betrânî nu erau tocmai încântaţi de acele punctaţiunî. Ei le interpretau în sensu divergent, de cum le interpretau Germanii şi îndată la începută desfăşuram postulatură limbei interne oficiale etc. Aşa, încetă încetă, şi Cehii bătrâni se depărtară tot mai mult de pactură dela Viena, pe când Cehii tineri ’lă combăteau totă mai energică. In situaţiunea acesta se petrecură schimbările parlamentare austriace, ajungendă în cele din urmă şi stânga liberală germană a fi representată în guvernă prin chiămarea în ministeriu a contelui Kuenburg. Incuragiațî de aceasta întorsătură favorabilă, Germanii liberali stăruescă acum, ca pactură se se esecuteze, deoarece guvernulu a luată angajamente pentru acesta și chiar și monarehală doresce realisarea lui. Pactulă avea se se realiseze printr’ună complexă de proiecte de lege, cari aveau se fiă desbătute şi primite de dieta boemă şi de parlamentară centrală. In privinţa acesta se împărţescă amintitele proiecte de legi în două categorii: acelea, cari pretindă o majoritate cualificată, şi acelea, ceri se potă primi cu majoritate relativă. Cele dintâiu, în faţa atitudinei Cehilor tineri, nu era speranţă se potu trece în dietă, cr cele din urmă, între cari şi proiectulă privitoră la delimitarea cercurilor judecătoresc! după limbă, sperau Germanii, că le voră trece cu ajutorulă mai alesă ală conservativiloră proprietari mari. Cu atâtă mai multă au fostă surprinşi şi desamăgiţi Germanii din stânga, când deodată se vectură faţă cu o declarare a mariloră proprietari conservativi boemi, că ei dorescă, ca se nu se precipiteze nicidecum pactură şi se se amâne, mai alesă cestiunea delimitării cercurilor judecătoresc!, pănă ce iritaţiunea în poporulă boemă se va potoli, şi va fi înlocuită de o judecată mai liniştită şi mai clară. Declaraţiunea acesta a apropiată aristocraţia boemă de celelalte partide, aşa că „Narodni Listy“ pledeaza acum pentru uniunea tuturoră partidelor cehe şi a aristocraţiei, pentru a scoate la limană dreptulă publică şi egala îndreptăţire în Boemia. Guvernul Taaffe nu poate se rămână nepăsătoră faţă cu schimbarea aceasta nefavorabilă pactului şi tocmai acum curgă conferenţele, ce le are şeful cabinetului cu conducătorii germani în acesta cestiane. Germanii se temu, că guvernul va apuca brăşi pe cărarea de mai înainte, împăcându-se cu Slavii şi cu conservativii, or Cehii se temă, că sub presiunea dorinței monarchului, de a vedé pactulă realisata, guvernulă ar putea se încerce toate mijloacele spre a’lă impune, așa cuicencis, Boemiloră. Aceștia însă nu voră ceda nicidecum, mai alesă după ce s’au convinsă acum, că Germaniloră nu le este atâta de împărțirea cercuriloră judecătoresc!, câtă mai vertosă de divisarea Boemiei în două teritorii naţionale. Bătăi, abusuri şi corupţiuni la alegeri. De pe Crifula-alba, 1 Februarie n. 1892. Onorată Redacţiune! Mai înainte de-a vă raporta ceva despre decursul alegerii de deputata săvârşită în cercul Iosăşelului, ţine a vă aminti în scurta unu lucru, care crede, că nu e de prinsa să fie cunoscuta de cetitorii preţuitei „Gazete“, înainte de-a se ţine conferenţa de la Sibiiu. Românii acestui cercu, în credinţa că poate conferenţa va hotărî activitate pentru cercurile electorale de pe-aici, şi-au alesu candidatura lor naţionala în persona stimabilă a d-lui Petru Truţa. Una adevărata entusiasma a produsu în şirurile poporului acastă candidare şi cu toţii aşteptama cu nerăbdare ziua în care să ne valorama dreptula şi forţa naţională în luptă. Conferenţa din Sibiiu însă altfel a hotărîta, de cum credeama noi. Candidarea nostră, fiindă atârnatare de hotărîrile conferenţei, ea s’a făcuta o nimică îndată, ce a sosita vestea, că pasivitatea e decretată în modă absoluta şi pentru toţi Românii din Ungaria şi Transilvania. Astfela deră planurile noastre cu candidatura nostru naționala au căduta. Dar cu toate că au caciuta și cu toate că acastă cădere a produsu una felii de nemulțumire și destrămare între poporu, totuși poporul ar fi observata stricta condusele conferenței de cumva una omu cu sufleta pierduta, notarula din Siria, G. Sida, nu ar fi cortesita în moda pacatosa, ca rogu-te, să se facă și el, deputata. Dar la urmă s’a retrasO. Alegerea în cerculu nostru losăsela s’a întâmplata în 28 Ianuarie. Candidata era una nu spiu cine Virgyil Bogdan, guvernamentala din tălpi pană în creşteta. Unii ,fie&o’ar fi suptă lapte românescu, dar ela se vede, că s’a lapadatu de neamulu său. Din pricina acesta nu mi-am miratu de locu, că însufleţirea la alegerea lui a lipsitu de totu, or alegătorii au fostaduşi la urnă, ca oile la strungă, mai multă cu forţa brachială decâtă de bună voiă. La orele 8 dimineţa comisiunea a proclamata, ca deputata alesa pe Bogdan Virgyil, de faţă fiindu o câtă de bieţi omeui aduşi cu sila de prin Halmagiu. Printre alegători n’am vezutu nici unu preotu românescu numai pe nisce amărîţi de dascăli cu suflete slabe şi cu inimi lipsite de orice simţa de ruşine şi de mândriă naţională. Sfîrşesca aici pentru că de-aşi voi să mai graesc, aşa trebui să atinga o pordă, ce multora nu le va place. _____ Coresp. 5TOILETONUL „GAZ. TRANS.“ pj Psicfoe. După -^.xt-dersem. Ea ilu agrăi; nici una cântecă bisericescă nu l’ar fi înduioşată mai tare, nu i-ar fi înălțata spiritula, ca vocea ei melodiosă. Ela apuca mâna ei şi o lipi de buzele sale ; eli simţi, că o văpaiă trece prin corpul său. Cuvinte fără şira esiau din gura sa, fără ca să-șî potă da semă despre ele. Soie oraterula, că ela vorneaz o lavă atetetoare? Ely îi mărturisi amorul său. Ea sta înaintea lui surprinsă, ofensată, mândră și la privi cu o espresiune batjocuritoare, ca și când ea ar fi atinso o broscă rece și umedă. Obrajii i se înroșiră, or buzele ei deveniră livide. Schintei isvorau din ochii ei, cami cu toate acestea erau negri ca întunerecul nopții. — „Smintitule!“ striga ea. „Pl0că! Carăte!“ și 4*c®ac'n acestea îi întorse spatele. Fața ei frumosă luă espresiunea unei reduse. Sdrobita și aproape fără viață ajunse el în stradă. Ca și unii calatorii de noapte se întoarse el acasă și plina de furiă și de mâhnire apuca ciocanul, Ily ridică în susit și voi să sdrobească statua de marmură; dar în starea acesta a lui nu observă, că amicul său Angelo sta în apropierea sa. Acesta-i sunânci ciocanul din mână. — „Ai nebunită? Ce vrei să faci?“ Ei se luptară unuia cu altuia. Angelo era mai tare și răsuflândo greu, puse pe tinerula artista pe una scaunu. — „Ce s’a întâmplata ?“ întrebă Angelo. „Reculege-te! Vorbesce!“ Dar ce putea vorbi el ? Ce era să zică? In zadaru se încercă Angelo sa-lț facă să vorbăscă. — „Ți se va îngroșa sângele, decă vei visa în continuu! Fii omu, ca ceilalţi şi nu trăi totu în idealuri, căci altmintrelea vei peri. Imbată-te cu vina, căci aşa vei pute dormi bine. Ia-ţî o fată frumosă ca medica. Fata din Campagna e totu atâta de frumosă, ca şi principesa din palatul de marmură. Ambele sunt fiice ale Evei şi în raiu nu le poţi deosebi una de alta. Ascultă pe Angelo alu tău! Eu suntu angerulu tău cela bunu, geniulu tău protectoru! Va veni unu timpu, când vei fi bătrâna, când trupulu ţi se va gârbovi, şi într’o zi frumosă de véru, când toţi rida şi chine de bucuriă, vei zăce tu ca una paiu veştejită, care nu mai cresce. Nu credu aceea, ce 4i°h preoţii, că există o vieţă dincolo de mormântu. E o frumosă fantasiă, o poveste pentru copii, forte atrăgătore şi plăcută, dar eu nu trăescu în fantasii, ci în realitate. Vino cu mine şi fii omu!“ Şi eluelu trase cu sine ; în momentul acesta o putea face aceasta. Ardea una foea în sângele tânărului artista, se făcea o spimbare în sufletulu său, una impulsa se ivi în interiorulu său, de a se desface de toate cele vechi, de toate, la cari fusese obicinuita, să se desfacă de vechiulu său eu și de aceea urmă ela astăzî pe Angelo. Intr’o parte mai laterală a Romei se afla o Osteriă, cercetată de artişti, care era construită în ruinele unei băi antice. Lămâi mari şi galbine atârnau printre frunzişul acela verde şi acoperiau o parte a zidurilor celor vechi. Osteria forma o adâncă boltitură şi avea înfăţişarea unei găuri mari în ruine. O lampă ardea vecinica înaintea iconei Madonnei; în camina ardea una foeu mare, aici se frigeau şi se fericeau de ale mâncărei. Afară se aflau sub niste pomi de lămâi şi de lauri mai multe mese întinse. Ei fură primiţi cu bucurie şi veselie de câtră amicii lor. Mâncau puţina, dar beau mai multa, şi astfelu erau în mare veseliă. Cu toţii cântau din gură şi din guitară. Una saltarello răsuna şi veselul, dansa începu. O părechiă de fete romane, modele ale tinerilor artişti, intrară în dansa şi se amestecară şi ele în veselia generală, două bachente frumoase! Deşi ele nu aveau figura Psichei, nu erau trandafiri frumoşi, dar erau niste garofe drăgălaşe şi înfocate. Ce căldură era înŞilel© aceste, era calda chiar şi la apunerea soarelui! Foea în sânge, foca în aer, foea în fiecare privire! Aerul sclipea de aurii şi de rose. „Ei, în fine esc! şi tu odată aici! Lasă să te ia curentul!“ Din comitatulu Hunedoarei, Ian. 1892. In cercula electorala ala Devei s’a alesu deputata cu aclamaţiune vice-comitele Coloman Barcsai. Acesta „Méltóságos“ a fosta alesa deputata din causă, că ca vice-comite nu mai putea funcţiona, de-orece de multele beţii şi desfrânări, a fosta ajunsantr’una instituţii de sanitate şi prin urmare nu mai putea să lucre, dar de deputata guvernamentala va fi bună, fiă şi nebuna. La Haţega s’a alesu baronul Nopcsa, guvernamentala, totu cu aclamaţiune. La Orăştie s’a alesu contele Teleki Árpád, unii tineri fără nici o cualificaţiune de dai Dómne şi une motoflete, cum îi viau chiar şi Ungurii. La Dobra s’a ales singurul oposiţionala apponyista, Lazar Arpad, asemenea una gură verde, fără nici o cualificaţiune. Fispanula şi guvernamentalii nu i-au făcutu greutăţi, căci e unu personagiu, care nu numără nicăiri nimica. Aprope de ziua alegerii s’a ivitu unu canditata guvernamentala, Eies Henrich, dar acesta n’a pututu face nimica, din causă, că corteşii lui l’au păcălitu. I-au pupatu banii şi apoi l’au risit. Se vorbesce în publicu, că pe acesta Éles H. l’a adusü Dr. Solyom Fekete Ferencz, preşedintele Tribunalului, care apoi a trimisu în cereu pe cancelistulu Ioanichiu Olariu, (fratele advocatului) ca să cumpere voturi. Lazar Arpad se lăuda în publicu, că va face arătare în nunt.la Iui Solyom, pentru cele ce au făcuta. Cortelula generala ala cortesilor lui Eles era la Gurasada. La Dobra au votata mulţi Români — preoţi doră numai unuia, — cumpăraţi, intimidaţi şi amăgiţi.