Gazeta Transilvaniei, februarie 1892 (Anul 55, nr. 24-48)

1892-02-01 / nr. 24

s -ÄisM Aíalíisiattíisss fipcgiafig: âSASavi), piețe map* *r 30 Ussisoli neftacsat» »tv. i­s­p*1. 4»®«scfi. Kitausaîdpfc® (is* X« trimită ! „iVsti&Coti* ©Be In­tta-car© cti iMsmeîis PBHtri Autro-Unsaria Pn unu anu 12 11., p© sat* luni 6 fl., P« tr«i Inni 3 fi. Pestre Mania jl straiastate: P® unü anü 40 franol, pc sós® luni 20 franol, p® trei luni 10 franol. 3® prenumără la toate ofletele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentull teatru Braiovi: la administra­țiune, piaţa mar® Nr. 30, etagriulă I., pe unu anü 10 fl., pe ?és® luni 5 f1., pe trei luni 2 11. 50 or. Cu dusula în casă: P® unu anü 12 fl. pe ÎĂo® luni 6 fi., pe trei luni 3 fî, Jnn­­aomplara 5 or, v. a. sau 15 bani. Atfttu abonamentele ofttu și inserțiuniie suntu a se plăti înainte. Bireîlî ds amslsn­ tBí-ajovö, p'aţs mar© Mr, 30 ÎÂfl©» Bjjfc Kxai primcßoö Ha Vlirta ufoiäolfü Mosat Saasensiain á Talg#/ {irita Maas), Henris SehaUk, Alois fárad! M. Dttites, 1, OpvsWitJ, ß&a­­m$trg; ín BuPopsit»: Á. 7. Gold- W/fúV An<on Mase* Heteiéin Bcmai: jS ?-?&nkfurt: Q. L. Bauherrn Ham­barg: Á. Steiner. JPlte^ali. int»® rțiunii p]rti;o par ia ^Riraionda pa o ©cloana 6 ov. El BO os. aiinbfu penttru o pw- Sieare. Prxbîiaăr* mai doo© tapă tarifă și învoială. xXsnea&m® po parisa îTI-ca t­­rt®a:®ă 10 ox. T. a. ecu bO banî. Nr. 24. Brașovu, Sâmbătă, 1 (13) Februarie 1892. 4) FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ închisorile mele. De Silvio Pellico. Gândurile acestea m’au turburată și mi-au luată ori­ce bucuriă. Dar abia am aucjită glasulă mutului meu, sângele îmi circula mai repede decâtă ală unui tată, care aude glasulă fiului său. Şi glasulă şi vederea lui mi-au împrăşciată toţi norii deprimării în starea mea de­­păctută. Dar păcată să fiă ore, că elă e sdrenţosă, defectuosă şi copilă de lotri? In etatea nevinovăţiei, sufletulă ome­­nescă este pururea vrednică de cinste. Astfel, mi-am efisă şi din cji în di pri­­v­amă la elă cu mai multă iubire şi mi­ se părea, că cresce în pricepere; elă m’a întărită în hotărîrea mea de a-lă nobilita ; făcându-mi ilusiuni la succesele mele, mi-am gândită, că eşindă odinioara, poate, din temniţă îmi va fi posibilă să aşedă pe acestă copilă într’ună institută de surdo-muţi şi astfelă să-i deschidă calea pentru o sarte mai bună, decâtă a unui pârcălabă. In vreme ce mă ocupam atâtă de bucurosă cu binele sorţii lui, într’o cai intrară la mine doi secondini pentru a mă conduce. — „Iţi schimbămă locuinţa, dom­nule. “ — „Ce vreţi, să ziceţî cu acesta?“ — „Avem o ordină să te mutămă în altă odaiă.“ — „De ce?“ — „Au prinsă o altă pasăre bună, şi asta fiindă odaia mai convenabilă.... poţi vedèa, că....“ — „Ințelegă : acesta e primula locă de odihnă ală celoră nou sosiţi.“ Şi m’am dusă în curtea de vis­­a-vis, dar vai, acesta nu mai era aco­modată pentru conversarea cu surdo­­mutulă. Mergăndă prin acea curte, am văcjută pe băiată secjendă pe pământă, înspăimântată, tristă, numai decâtă a înţelesă, că m’a perdută. Se scula re­pede şi îmi eşi înainte; secondinii au voită să­ lă alunge, eu însă l’am cuprinsă cu braţele şi cum era de murdară, totuşi l’am sărutată de repeţite ori cu gingăşiă; m’am ruptă apoi de elă şi mai trebue să spună, că ochii îmi înotau în lacrime? IX. Sărmana mea inimă! Tu iubesci atâtă de uşoră şi atâtă de fierbinte, şi vai! la câte despărţiri ai fostă osândită! De bună semă, că cea de mai înainte n’a fostă una dintre cele mai dureroase. Asta însă am simţit’o cu atâtă mai vîr­­tosă, că noua mea locuinţă era forte jal­nică. Odaia era rea, întunecată, murdară; în rocă de sticlă, gemurile ferestrelor­ erau lipite cu hârtiă, păreţii erau mur­dăriţi cu mângituri ale cărora culori nu le pot­ fixa; locurile cari nu erau mân­­gite, purtau diferite inscripţii. Multe din­tre ele însemnau numai numele de fa­milia şi de boteză ale nefericiţiloră, dim­preună cu datulă deţinerii loră. Alţii mai adauseră la ele esclamaţiuni în potriva amiciloră falşi, în contra loră înşişi, a femei­­loră, seu a judecătorului. Unele din in­scripţii cuprindeau o scurtă biografiă; altele constau din scurte proposiţii. Totă acolo se puteau ceti cuvintele lui Pascală: „Aceia, cari s’au luptată în contra religiei să înveţe celă puţină, ce este re­ligia, înainte de-a se lupta împotriva ei. Decă acea religiă s’ar pute lăuda, că are ună conceptă cu totulă curată despre Dumneczeu, că esistenţa lui este ne­în­­vălită înaintea lor, li­ s’ar pute răspunde, că nimicii nu esistâ pe lume, ce-ar pute arăta pe Dumneczeu cu mai multă evidenţă, decâtă religia. Dar fiindcă religia­­jice tocmai aceea, că oamenii orbecă în întu­­nerecă, depărtaţi de Dumnezeu, care ră­mâne o enigmă pentru cunoscinţa loră ; şi numele cu care se numesce însuşi în sf. scriptură, e tocmai Deus absconditus... ce câştigă acei contrari, cari arată atâta indiferentismă faţă cu esaminarea adevă­rului şi totuşi strigă, că adevărulă nu li­ se descopere?“ Mai în josă era scrisă următor­ele (totă cuvintele aceluiaşi autor­:) „Nu este vorba aici de neînsemna­­tulă interesă ală unui omă streină; e vorba de noi înşine şi de întrăgă esis­tenţa nostră. Nemurirea sufletului e ună lucru atâtă de însămnată şi pe noi ne intereseză atâtă de adâncă, încâtă tre­bue să-şi piardă mintea acela, care numai din indiferentismă nu voesce să scie, ce este sufletulă ?“ Altă inscripţiă suna astfelă: „Binecuvinteză prinsarea, fiindcă m’a După conferenţă. N­. Braşov d, al Ianuarie v. Amu arătată că, câteva ctile după conferenţă română din Sibiiu, a apărută în „Allgemeine Zeitung“ din München ană raportă asupra situaţiei politice „din Transilvania“. Acestă raportă, amă adausă, este falsă şi tendenţiosă în toate espu­­nerile sale de la începută pănă la sfârşită. Se vede că ce conţine. Raportul­ începe prin a spune, că de astă primăvară încoce, cu toate că Românii la conferenţă din 1890 şi mai târejiu faţă cu pro­­iectulă de lege pentru Kisdedo­­vurî au dovedită, că suntă soli­dari, totuşi s’a manifestată în cercurile conducetoare române o şovăire, „care trăda o desbinare în sînulă partidei naţionale ro­mâne, provocă manifestaţiuni con­­tracrrcetare şi dovedi, că se pre­­gătesce o schimbare şi în politica Românilor­ “. Ună neadeveră mai grosolană, decâtă acesta, nu crede că se fi publicată vre­odată „Allgemeine Zeitung“. Dovada cea mai eclatantă, că în cercurile conducetoare ale par­tidei naţionale române nu s’a plă­nuită nici cea mai mică schim­bare în politica Românilor­, este însă­ șî conferență din anulă acesta, în care nu s’a ridicată nici mă­­cară o singură voce pentru o ast­­felă de schimbare. De ce vorbesce der corespon­­dentulă foaiei din München palavre? Voma vedea îndată. Scopul­ lui este de a înfăţişa lucrula aşa, ca se potă ajunge la conclusiunile, despre cari vomu vorbi mai josu. Şi ca se potă ajunge la aceste conclusiuni, a trebuit. Urăşi nea­părată se începă cu cunoscuta poveste despre memorandulu la I Corona, a căruia presentare a fostă împiedecată. Susţine corespondentula fetei germane, că încă prima confe­renţă dela 1881 ar fi decisă se se prede­ună memoriu monarchului, şi că conferenţă dela 1890 a ur­­gitată presentarea lui. O afirmare este mai neadeve­­rată decâtă cealaltă. Conferenţă dela 1881 nici pomenire n’a fă­cută despre ună memorandă la coronă, ci a decisă a se compune ună memorandă, „numai pentru publicitate“, ceea ce s’a și făcută; er conferență dela 1890 nu numai că n’a urgitatu, der­a amânată chiar cestiunea presentării unui memoriu la Coronă. La aceasta introducere minci­­noasa se alătură în modă demnă tendenfiosa întortochiare a moti­­velor­, cari au dată nascere agi­­taţiunei înscenate în contra d-lui Babeşă. Cu acesta ocasiune co­respondentul, mărturisesce, că „organulă din Sibiiu ală partidei naţionale române“, „Tribuna“, a reprodusă articulii aceloră foi din Bucurescî, cari ridicară „acusaţiu­­nile“ contra d-lui Babeşă, şi „că prin aceasta o dată semnalulă la continuarea agitaţiunei pro şi con­tra lui Babeşă şi în cerculă Ro­mâniloră din Ardelă şi Ţara un­­gureascâ, ba chiar şi în sânulă co­mitetului naţională însuşi.“ Aceasta este singura afirmare în totă corespondenţa, despre care nu se poate dice, că este falsă. Dar într’ună punctă capitală nici acesta nu corespunde adevărului. „Agitaţiunea“ aceea nu s’a conti­nuată de alţii la semnalul­ „Tri­bunei “ ci numai şi numai „Tri­buna“ împreună cu cei patru or­taci ai săi din comitetă şi cu firma Slavici şi Companiă din Bucurescî a continuat’o. Dar acum vine, ce vine! Cei ce au agitată astfelă, şi, precum amă dovedită deja în modă ne­resturnabilă la timpulă său, au agitată fără de nici ună motivă obiectivă, vină acum şi voră să-şi spele păcatele în „Allgemeine Ztg.“ constituindu-se în parte acusatare şi susţiindă, că nu ei au fostă cei desaprobaţî, ci ei au desaprobată politica celoră ce n’au simţită nici o trebuinţă pentru o ase­menea neînţelesă şi proasta „agi­taţiune“. Acuma urmeza, în corespondenţa din „Allgemeine Zeitung“, punc­­tulă de căpetenie, conclusiunea, la care a voită s’ajungă autorulă ei. Acesta își sferșesce espunerea prin următărea caraghiosă „carac­­terisare“ a „Tribunei“. „Pentru caracterisarea „Tribunei“ amintescu — încheie ele espunerile sale — că ea combate cu totă asprimea din punctă de vedere naţională română po­litica maghiară, dar pledază cu aceeaşi hotărîre pentru întărirea monarchiei aus­­tro-ungare; că, recunoscândă îmbucură­­toarea influenţă de până acuma a germanis­mului asupra desvoltării Românilor­, ea susţine politica de pace a triplei alianțe și că a condamnată cochetarea cu Cehii a Românilor­, cari au peregrinată la Praga.“ Așa îșî recomandă firma Slavici & Comp. politica ei „ardeleneasca“ înaintea obștei din Ţara nemțeasca. Voră rămâne cu totulă încân­tați Germenii, când voră afla, că d-lă Slavici cu cei dela „Tribuna“ recunoscu, că germanismulă e bi­­nefăcetoră pentru Români şi că din causa aceasta ei susţină politica de pace a triplei alianţe. Risum teneatis amici! Der celă mai mare merită ală d-loră Slavici & Comp. este fără îndoiela, că „ne-au condamnată“ pe noi, cari amă avută „nebuna“ idea de-a merge la Praga să vi­­sitămă esposiţiunea cehă de acolo şi să salutămă pe Cehi. Şi aceştia să fie representanţii cei mai autorisaţi ai politicei ro­mâne ardelenesc!, cum vreu să facă să creda pe cei dela feta din München ? De ar învia din nou Bărnuţă, Iancu, Papiu şi cu soţii loră con­ti­mporani, şi ară vede hidosele pocituri ale acestui soiu de „po­litici ardeleni“, s’ar întorce orăşî amărîţi şi întristaţi în mormin­tele lor­. CRONICA POLITICĂ, — 31 Ian. (1? Febr.) La 9 Februarie n. s’a ţinută în Pesta ună consiliu de miniştri. S’a dis­cutata şi s’a compusă ună proiectă de adresă a tronului pentru e ziuia de 20 Fe­bruarie, când se va deschide dieta de cătră M. S. monarchală. „Magyar Hír­lap“ asigură, că cu conceptură făcută, ministrul­ preşedinte Szapary ar fi mersă alaltă soră la Viena, unde după ce va împărtăşi ministrului de esterne pasa­­gială privitoră la situaţia politicei es­terne, adresa tronului va fi aşternută Majestăţii Sale. Acelaşi organă asigură, că ministrulă preşedinte Szapary va ra­porta Majestăţii Sale şi despre resulta­­tatură alegeriloră. — Deja ministrulă ad latere Szőgyeny a mersă la Viena, ca să raporteze monachului despre hotărî­­rile luate în consiliulă de miniștri ținută la 9 Februarie­­.* piarele din Austria discută mereu afacerea Plener. Soimă, că d-lă de Plener este conducătorulă partidei stângei ger­mane. In timpulă din urmă i­ s’a oferita din partea ministeriului comună postulă de preşedinte ală înaltei curţi de pomp­­turi. Plener nu este omă avută şi se credea prin urmare, că va primi acestă poştă, care este împreunată cu ună ve­nita de 15.000 fi. anuală. Primindă însă, urma cu necesitatea ca să-şi depună mandatată de deputată şi să înceteze de a mai fi conducătorulă partidei ger­mane. îndată ce au simţită partizanii săi, că ar putèa să-şi perdă conducătorulă probată, ei l’au conjurată să rămână în fruntea loră, oferindu-se de a-i face ună dară naţională, care să-l­ recompenseze pentru postură retusată. Dr. Plener n’a

Next