Gazeta Transilvaniei, februarie 1892 (Anul 55, nr. 24-48)

1892-02-01 / nr. 24

Vagina 2 voite să primască acestă dată, der a declarată, că nu va primi nici înalta funcțiune de stată, ce i s’a oferită, ci va rămâne și în viitoră conducătorulă partidei germane în parlamentă. Acestă hotărîre a fostă salutată cu mare bucu­­riă în tabăra germană. Nu de multă i­ s’a dată d-lui de Plener și ună ban­­chetă, despre care amă vorbită deja. — Foile polone vădă în hotărîrea d-lui de Plener de a rămâne la postulă său în parlamentă, dovada, că raporturile stân­gei germane cu guvernulă nu mai suntă așa de bune ca mai înainte. Plener nu se încrede în contele Taaffe și de aceea nu voeşte să părăsescă parlamentară în­­tr’ună timpă, când i­ se cere o precau­­ţiune îndoită. Altă chiară polonă „Prz­­glod“ află din Viena, că Plener e gata de a primi o funcţiune activă de stată îndată ce se va dovedi, că G­ermanii nu mai suntă ameninţaţi şi că lealitatea guvernului, cu deosebire a contelui Ta­affe şi activitatea lui Kuenburg, va da Germaniloră destule garanţii. * ţ­iarulă polonă „Dziennik Polski“ sprie ună articulă asupra greutăţiloru pactului boemii, în care caice, că celă mai mare non-sens din lume ar fi când guvernulă, pedândă presiunei Germani­­lor), ar voi să aducă în­deplinire cu pu­terea pactulă în dietă. Totă asemenea organulă partidei guvernamentale , din A­­gram „Narodnie Novine“, vorbindă des­pre acestă pactă, (zice între altele : „Re­­sistenţa Boemilor, în contra codificărei despărţirei cercurilor­ politice şi judecă­­toresci după naţionalitate se înţelege lesne din dorinţa, că unitatea teritorială şi politică a regatului să fie conservată şi că minorităţile naţionale să nu fiă predate majorisării germane şi cu tim­­pul­ şi desnaţionalisării.“ Apoi numita fere­dipe, că cestiunea boemă se va pute resolva prin urmatoarea disposiţiune: „limba boemă şi germană suntă în­­totă regatură egalii îndreptăţite.“ Prin acesta disposiţiune crede „Narodnie Novine“, că cestiunea boemă va fi resolvată. * Se telegrafiază din Berlină, că co­­misiunea însărcinată cu studiarea nouei legi şcolare şi-a începută lucrările la 8 Februarie­­. La § 1 (problema şcolei poporale) deputatul­ Rickert a propusă amendamentulă, că şcola poporală e o instituţiune de stată, stă sub suprave­­ghiarea acestuia şi formeaza basa comună a tuturoră institutelor­ publice. La cele dintâiu 12 puncte, cari vorbescă despre problema şoalelor­ poporale şi numă­­rulă loră, despre numărulă eleviloră, despre obiectele de învăţămentă şi des­pre organisarea internă a şcoleloră, cen­­trală parlamentului a depusă pe biurou o mulţime de amendamente. O telegramă din Londra comunică în resumată textul­­n mesagiului de tronu englesi. In mesagiu se accentueză ra­porturile amicabile cu toate statele euro­pene. Se dă, din partea reginei, espre­­siune durerei adenol simţită din inciden­­tul­ morţii ducelui de Clarence. Regina, continuă mesagiulü, a pierdutu în dece­­datula vicerege egiptena unu aliata leala, a cărui înţeleptă guvernare a contribuita forte multu la restabilirea bunăstărei şi păcei. Regina e cu desăvîrşire convinsă, continuă mesagiulü, că în înţelesulă ve­­chilorü fermane ale Sultanului, succe­­sorul­ viceregelui decedat, va urma o politică înţeleptă şi prevăc­ătore. Accen­tueză apoi mesagiul­, că cu învoirea re­ginei, Zanzibarul­ a fost o făcută poftă liberă şi ea speră că acestă disposiţiune va contribui multă la desvoltarea şi promovarea intereselor­ comerciale atâtă ale ţării sultanului din Zanzibară, câtă şi a comerciului englesi. Mesagiul­ apoi pune în prospectă următorele proiecte de legi: ună proiectă de lege, care se introducă in Irlanda acelaşi sistemă de gu­vernare, ca şi in Anglia; ună proiectă de lege pentru reforma convenţiei dintre guvernă şi banca engleză, mai departe ună proiectă pentru reforma legei care stabilesce responsabilitatea patronilor­ muncitorilor­, când aceştia ar­ suferi vă­tămări sub durata muncei. — Cu acestă ocastă lord Salisbury, a declarată, că Anglia nu va înceta de a-şi da toate si­linţele pentru a pune Egiptulă în stare de a resista prin propriele sale puteri la disordinile interioare şi la intrigile din străinătate. Anglia nu va lăsa Egiptulă niciodată anarohiei interioare, nici supre­maţiei vre­unei alte puteri. * „Agenţia Havas“ a publicată în clf­­pele trecute o telegramă din Biarritz, în care anunţă că regina Natalia se va reîntoarce câtă de curendă la Belgradă. Soirea acesta a căutată o mare emo­­ţiune în totă Serbia. Agenţii oficiali şi fiarele guvernamentale au desminţită categorică soirea acesta. Posibilitatea unei reîntorceri a reginei este absolută esclusă, 4i°fi ©1©, regenţa, guvernul­ şi scupstina sunt o firmă decise a ţine de­parte pe părinţii regelui, şi va permite reîntorcerea acestora în Serbia, numai atunci când regele Alexandru va fi de­clarată majorenă. tânărei de rege ală Ungariei a Majes­­tăţii Sale monarchuluiFranciscă Iosifa I, „Kulturegylet“-ulă va ţine o adunare generală în Budapesta la 8 Iuniun. 1892. Comitetulă din capitală ală „Kultur­­egylet“-ului se trice, a şi luată măsurile necesare, ca sărbarea acesta să se facă, şi astfelă, cu ocasia aceasta „E. M. K. E.“ va sărbători în capitala Ungariei. In invitare apoi se cjice, că vor­ fi chiă­­maţi la adunarea generală toţi archiducii, cari petrecă în Ungaria, apoi va fi invi­tată guvernulă, membrii casei magnaţi­­lor­ şi a deputaţilor­, bisericele, oficiile publice mai înalte şi capii autorităţilor­, membri fondatori şi ordinari ai reuniu­­nei şi toate filialele din ţară ale „Kultur - egylet“-ului. „ Ce drăguţă de tămbă­­lău o să fie în Budapesta. * * * învăţată să cunoscă ingratitudinea oame­­nilor­, nenorocirea mea şi bunătatea lui Dumneczeu“. Pe lângă astfelă de cuvinte modeste figurau înjurăturile cele mai forţate şi mai respingătoare scrise de cineva, care se mărturisi­a pe sine de ateistă şi care s’a resculată în potriva lui Dumnezeu, ca şi când şi-ar fi uitată, că a­crisă, nu este Dumnezeu! După astfelă de înjurături urma­­răşi o întregă grupă de injurii în contra laşiloră, astfelă numia respectivală pe aceia, pe cari nenorocirea închisorii i-a făcută religioşi. Am arătată aceste necăjituri unui secondino şi l’am întrebată, cine le-a scrisă ? — „Mă bucură, că d-ta ai aflată acestă inscripţie“ răspunse acesta; atâtea inscripţii suntă aici şi eu am timpă forte puţină a cânta după ele.“ Fără de a-mi mai cruce ceva, păşi lângă părete şi începu să radă cu ună cuţită acele cuvinte. — „De ce faci acesta?“ i-am zisă. — „Fiindcă bietului demonă, care a scrisă acesta şi care a fostă judecată la morte pentru ucidere intenţionată, îi pă­rea forte rău de ceea cea scrisă şi m’a rugată să-i facă acestă bine.“ — „Dumnezeu să-i erte!“am escla­­mată. „De ce natură a fostă asasi­narea ?“ — „Fiindcă n’a putută să-şi omoare duşmanulă, şi-a răsbunată, omorândă pe fiinlă acestuia, pe celă mai frumosă co­pilă, ce era pe lume.“ M’am înfiorată. Așa de multă pate să degenereze sălbătăcia? Și ună astfelă de monstru vorbia în limbă atâtă de batjocuritoare, ca ună omă de rangă înaltă, care­a trecută peste slăbiciunile omenesci­ a ucide pe ună nevinovată! pe ună copilă!.... . In noua mea locuinţă, care era a­­tâtă de întunecosă şi murdară, şi mai eram despoiată de societatea iubitului meu surdo-mută, tristeţa mă apăsa forte simţitoră. Stăm ore întregi la ferestra, ce se deschidea spre o galeriă; dincolo de galeriă se vedea capetulă micei curţi şi fereastra odăii mele de mai ’na­­inte. Oare cine era urmaşulă meu în ea? Vedeamă acolo ună omă, care se plimba multă şi furiosă în susu şi în josă, ca omulă, care este plină de agitaţiune. Cu două seu cu trei cjile mai târdiu a­poi am vă­jută, că ’i s’a dată repuisite de scrisă şi după aceea întrega sta la masă. In sfîrșită l’am cunoscută. A eșită din odaiă însoțită de­ună pandură. Elă era Melchior Gioja. Inima mi­ se strînse. — Și tu, mare omule, ești aici ? (A fostă mai norocosă decâtă mine, căci după câteva 4^© d© închisore l’au eliberată). Vederea ori și cărui omă bună mă mângăe, mă trage cătră sine, deştăptă cugete în mine. Oh, a cugeta şi a iubi, ce bunătăţi mari suntă! Mi-aşi fi dată vieţa, numai să potă mântui pe Gioja din temniţă, şi totuşi v£4©°du-lă, sufletulă mi s’a mai uşurată. După ce l’am privită lungă vreme şi mă siliamă să ghicescă din miş­cările lui, că ere e liniştită sau agitată, după ce am rostită rugăciuni pentru elă, simţiamă în mine o putere mai mare, mai multă belşugă de idei şi mai mare mulţumire cu mine însumi. La început, m’am împărtăşită de­ acestă binefacere prin ună sărmană surdo-mută, er acum prin vederea unui bărbată de mari mente. Dară ’i va fi spusă vre­ună secon­dino, unde mă aflu? Intr’o dimineță desohi4©ndu-șî fereastra, m’a salutată prin fluturarea abatistei. I-am răspuns cu ace­lași semnă. Oh, câtă bucuri­e îmi inunda sufletulă în acestă moment! Mi se pă­rea, că depărtarea pa dispărută din­tre noi, că suntem­ împreună. Inima mi­ se bătea, ca şi a unui amoreză, care-şi revede iubita. Mişcăm ambii din mâni, fără de a ne pute pri­cepe, seu­doră întru adevără mi­am şi pricepută; toate acele mişcări voiau să însemneze ce simţescă sufletele noastre, şi unulă înțelegeamă ceea ce simția celălaltă. Credeamă, că în viitoră ?ml voiu procura mângăere prin aceste salutări. Veni altă 4ri dar salutările nu s’au mai repețită! De câte­ ori îlă vedeamă pe Gioja la fereastra totdeauna fluturamă ba­tista, in zadară! Secondinii mi-au spusă, că i-au interzisă, să-mi provoace mişcă­rile, ori să-mi răspundă la acelea. Totuşi elă mă privea desă, eu încă, și astfelă ne spuneamă unul­ altuia și mai multe lucruri. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI SOIRILE PILEI. — 81 Ian. (12 Febr.) O invitarea „Kultureggiet-ului. După cum cetimă în foile din Budapesta, „Kul­­turgylet“ - ulă a împărţită dilele a­­­ceste o invitare în care se 4ic©u­pă din incidentul­ jubileului de 25 ani ală înco­Transferarea regimentului Jelapicî. Din Fiume i­ se scrie lui „Egyetértés“, că re­­gimentulă 79 de acolo va fi transfe­rată nu peste multă vreme în Karlstadt, or regimentul­ 96 din Karlstadt va merge la Fiume.—Ni­ se pare, că spirea acesta a fetei kossuthiste este o simplă scor­nitură. * * * M. S. Regele României a conferită medicului Dr. Sterie N. C­­­u­r­c­u din Viena crucea de cavaielă a ordinului „Corona României“. * * * Alegerea noului general, ala Jesui­­ţilorii e fixată pentru luna lui Maiu şi se va face la Roma. Alegerea va fi presi­­dată de părintele Martin, de naţionali­tate spaniolă, vioară generală interimară. Alegerea se va face cu majoritatea ab­solută a voturilor­. * * * La alegererea din R. Huedina. „N. P. Journal“ scrne, că în peroală electo­rală ală Huedinului, şefii partidelor, au încheiată ună compromisă, în urma că­ruia nu se vor­ mai candida foştii can­didaţi, ci membrulă camerei magnaţilor­, Dominik Barcs­ay, cu programă afară de partidă. * * * M. S. monarchulu nostru, va sosi în 15 sau 16 Februarie n. a. la Pesta, unde va petrece mai multă vreme. M. S. Regele României a primita în audienţă alaltăeri delegaţiunea studen­­ţilor, universitari români care a mersă să-i mulţumască, pentru că a asistată la balulă studenţiloră. * * * Certa in familiă. „Memorială Diplo­matique“ aduce soirea, că între împără­­teasa Frideric și imperatula Wilhelm s’au ivită nouă neînțelegeri. Se 4ic©, că îm­­párátesa Frideric voia să sprijineascá opo­* -ts­ijc Nr. 24—1892 siția în cestiunea nouei legi școlare, la ceeace împăratulă ar fi declarată, că în afacerile statului nu va suferi nici­odată amesteculă nimenui. In urma aceasta, se 4i°©) că împărătesa Frideric va călători pe mai multă timpă din Germania în Italia, ori în Grecia. + * * Incendiu mare. Din New-York se te­legrafiază, că hotelulă regală e în flă­cări; mai mulţi chiriaşi au sărită pe fe­restre. Pănă acum s’au statorită: 5 morţi, 80 răniţi şi 69 dispăruţi. ** Cum scrie Rochefort ? In suplimentul­ lui „Figaro“ de Miercuri se află nisce mici şi interesante schiţe despre modulă cum obicinuescă să scrie marii scriitori francesi. Intre aceştia e forte curiosă mo­dulă d’a scrie ală lui Rochefort, direc­­torulă­ciarului „l’Intransigent“ și îl­ re­­produce că. Rochefort își începe artico­lele sale îmbrăcată forte corectă. Ajunsă la a doua alinie elă își desbracă jacheta. La alți 4©celea rendu își desbracă jiletca, la alți treizecilea rend gulerul şi manşetele, la ală cind4©cilea se descheie de toţi nasturii. Dacă articolulă ar fi de trei co­­lone, Rochefort s’ar desbrăca în pielea golă. Elă are hârtie şi pondeie speciale cum specială îi este şi stilulă. Noulu preşedinte al­ camerei ungare. După multă căutare şi după sforţărări continue de câteva 4'1©) Bahns­­trulă preşedinte Szapâry şi-a aflată omul. Foile din Budapesta ne aducă scirea, că în loculă fostului preşedinte ală camerei ungare, Tom­a Pechy, va fi numită şi în­tărită în acelaşi onorifică poştă, fostulă odinioră paşă ală comitatului Bistriţă- Năsăudă, şi pentru grăniţerii născudeni de tristă aducere aminte contele Desi­­deriu Bânffy. Acestă alegere a cabinetului Szapary a surprinsă peste măsură toate cercurile parlamentare din Ungaria, cu atâtă mai vîrtosă, că fostulă paşă Bânffy abia la alegerile din ăstană a ajunsă să facă şi elă parte din parlamentulă ungurescă. Surprinderea însă este şi mai mare, deca ne vomă aduce bine aminte, că fostulă paşă Bânffy, îndată după venirea la gu­vernă a contelui Szapary, a începută să nu mai fiă omulă agreată ală guvernu­lui, cum era elă sub nefericita și despo­tica eră a guvernului Tisza. De-odată cu venirea la putere a contelui Iuliu Szapary, a începută să se clătine tere­­mură sub picioarele fostului paşă dela Bistriţă-Năsăudă şi nu a trecută multă timpă pănă ce Banffy a fostă nevoită, la porunca lui Szapary, să-şi ia catrafu­sele din Bistriţă. Ne aducemă aminte, că pe timpulă

Next