Gazeta Transilvaniei, martie 1892 (Anul 55, nr. 49-73)
1892-03-01 / nr. 49
Braşov, 29 Februarie v. Ca şi când ai aprinde o rachetă în întunereculu nopţii, care luminéza împrejurimea şi te face se cunosci unde te afli, aşa şi câte o întâmplare aruncă de-odată lumină asupra stărei lucrurilor, din câte-unu ţinută şi ne face se vedemu, cum stămu. S’ar paré, că e lucru micu şi ne’nsemnatu ceea ce ne scrie unu zeloşu cetitoru alu nostru din Chitichazu, în comitatulu Bichişu. Dar nu e aşa. Faptulu, ce ni-lu comunică elă, ne arată din contră, în modulă celu mai convingétorii, că unu mare pericula ameninţă pe Românii noştri din comunele mixte, unde locuesc, împreună cu Maghiari. In multe comune mixte de acestea, adecă Românii noştri nu sunt bine conduşi şi sfătuiţi, n’au energia cuvenită pentru a-şî apera interesele lor naţionale, şi urmândfi unei rele şi vechi deprinderi, de a lăsa mai bine ei câte ceva din dreptul şi pretensiunile loru întemeiate, numai ca se nu se pună în cértu cu conlocuitorii loru, perdu incetulu cu incetulu totă vatra și totu dreptulu, ce-lu au ca Români. Lenea acesta a Românului, de-a turbura câtu de puțină pacea pentru binele său, este una blăstămă ala veacuriloru de sclăvia, în care a gemutu. Ca şi sclavulu, elü nu cutézá se-şî ridice glasulu acolo, unde trebue şi atunci când trebue, şi sufere apoi cu anii de dragulu bunei păci, care pentru elü nu este, decâtu unu chinu şi unu vai. Şi pe când poporulu tace şi sufere, cei ce suntu chiămaţi se-lu conducă, oamenii lui cu carte, cari ar trebui se stărue pentru drepturile lui, îşi esplică din nenorocire prea de multe ori aceasta tăcere şi suferinţă a poporului ca unu lucru firescu, contra căruia n’au se întreprindă nimica, or nu ca o nenorocire, ce isvoresce din lipsa lui de libertate şi de cultură. Astfel, în locu se deapepta cu contrarii intereselor nóstre românesc!, caută şi dânşii se-şî facă mână bună cu ei, desfăşurândă una servilismă vrednică de plânsă. Când e vorba de interesele române şi de drepturile ţeraniloru noştri în comună şi afară din comună, atunci cărturarii de felula celora amintiți nu cuteza nici ei se-șî casce gura față cu oamenii puterei publice. Dér decá se tracteazá de aceea, ca se nu se întâmple ceva, ce ar putea se turbure pe contrari și se aprinejă măria solgăbireului, atunci ei suntu cei cu gura mai mare — se’nțelege numai printre Români, — ei suntu cari strigă cătră poporu, ca nisce poliţai unguresc!, ca se fiă cu ascultare şi se nu facă nimica, ce n’ar fi pe voia şi după dorinţa domnilor, dela putere. Aşa se întâmplă şi în Chitichaza. Cărturarii români de acolo, în loc, se stărue cu trupă şi suflete pentru ca se fiă respectate în tote privinţele drepturile poporului, se facă poliţaii contrarilor, vrându aliiieri de gazete românesc! „prea înfocate“ şi îngrijind, ca se aibă numai foi unguresc! în societatea de lectură. In anul trecută, când Românii din Chitichaza au înfiinţată împreună cu Ungurii o societate de lectură mixtă, m am fostu esprimata temerea, că însoţirea Românilor cu Maghiarii nu va ave urmări bune, deorece aceştia urmarescu scopuri cu totul, contrare scopuriloru de cultură românescî. Temerea nostră a fostă îndreptăţită. Acui ni se jăluesce una economă din Chitichaza, că n’au putută isbuti, ca societatea de lectură se aboneze pe lângă foile unguresc!, şi „Cazeta Transilvaniei“, şi că cei ce au fostă în contra, au fostă înşişî cărturarii români, cărora li-a fostu frică, ca nu cumva prin abonarea „Gazetei“ se cadă în disgraţia celora dela putere. Ce pecătoşiă! Aşa înţelegă cărturarii români din Chitichaza tovărăşia Românilor» cu Ungurii la cabinetul de lectură, ca aici se se aboneze numai foi politice unguresci, or românesc! nu? Nu vede ei viclenia conducătorilor contrari? De-o vede, de nu-o vede, rămâne a se constata, că unu mare pericula ameninţă pe Românii din comunele mixte, cari atunci, când li se propună din partea maghiară frăţietăţi şi însoţiri de feliula celei dela Chitichaza, n’au norocul, se fiă bine conduşi şi sfătuiţi. De câte orî li se voră propune Românilor, asemeni însoţiri mixte, ca cea dela Chitichaza, se-şî aducă aminte, că scopurile ce le urmăresc. Maghiarii cu cultura lor, suntu duşmane de morte înaintărei nóastre naţionale, şi că aceste două scopuri nu se pot uni prin nici una fel de însoţire, ori frăţietate, pănă când nu va fi recunoscută şi respectată şi dreptul Românului de-o potrivă cu alai Ungurului. A face der causă comună cu contrarii, este în orice casă periculosă pentru interesele noastre. De aceea Românii să caute a sta pretutindeni pe picioarele lor, să stăruască a-şi asigura interesele proprii naţionale fără de nici o considerare la pofte şi la interese străine, or fruntaşii noştri cărturari, décá vora să lucreze în favoarea păcei şi a bunei înţelegeri, să îngrijeascá, ca poporul nostru să nu slabéascá, ci din contră să se întărescă în consciinţa drepturilor sale. lamentia presentată câte-o adresă de respunsa. In şedinţa dela 8 Martie dieta s’a ocupata cu adresa de răspunsă a partidei liberale, sau a guvernului. Ea a fostă citită de raportorul Bokros Elek. Cela dintâiu vorbitoru a fostă oposiționalul, kossuthista Eötvös Károly, care a combătută acea parte din adresă, unde seflee, că „regele şi-a pusă coroana pe capă“. Regele nu-şi poate pune însuşi coroana pe capă, cjise Eötvös, căci numai națiunea o poate face aceasta. Critică Eötvös, apoi pasagiu de pasagiu întrega adresa guvernului, eihcendă despre ea, că nu cuprinde, decâtă o sumedeniă de vorbe gole, ce nu spună nimicănou. Ungaria, continuă Eötvös, n’are represenntaţiune esternă independentă, n’are armată naţională şi ti ei suntă siliţi a servi sub însemne străine şi într’o limbă străină, se facă încercări ca „honveefimei unguresci“ să l i se ia independenţa, prin cari încercări „naţiunea“ (maghiară) se simte forte vătămată. In şedinţa dela 9 Martie vorbi contele Apponyi, conducătorulă partidei aşa numite „ naţionale “. Foile unguresci spună, că de rândulă acesta, trufaşul, ponte unguresca a câştigată o mare victoriă morală prin vorbirea sa. Apponyifise, că representanţa naţiunei nu trebue să spue regelui neadevăruri, ca acela, că însuşi regele şi-ar fi pus coroana pe capă, căci prin astfelă de vorbe curtenitoare, numai se vatămă stima, ce i se cuvine regelui. Cu privire la administraţia de stată, Apponyifise, că nu voiesce să mai mărgă mână în mână cu d-lă Szapary, cum a făcută la începută; a sprijini pe guvernă în afacereaacesta numai aşa s’ar pută, dacă guvernulă ar primi condiţiunile, ce li le-ar pune Apponyi; altfel, elă şi partida lui va începe o luptă strajnică împotriva guvernului. Contele Apponyi vorbi apoi pe larg despre pactură dualistă din 1867, cu care ar fi nu mai poate consimţi, pănă nu va fi lărgită, aşa ca „naţiunea“ să se potă mişca mai liberă şi să potă progresa neîmpiedecată. In şedinţa din 10 Martie vorbi oposiţionalul Ugran totă cu privire la adresa de răspunsă. Elă cjise între altele, că pactură dualistă e rău şi tendenţiosă FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Bana Rotă şi Unirea. 1.Din scrierile lui Ioana Creangă, editate de E. Gruber. La 1857, pe când se fierbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca răposatul Costache Hurmuzachi, Kogălnicenu şi alţii au găsită cu cale să chieme la adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unulă din fiecare judeţă, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţă şi nobilă actă naţională. Cum au ajunsă ţăranii la Iaşi, boierii au pusă mână de la mână, de i-au ferchezuită frumosă şi i-au îmbrăcată la felă cu cheburi albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce berechetă i au găsită. Apoi se cjice, că i-ar fi dată pe sema unuia dintre boeri, să le ţie cuvântă, ca să-i facă a înţelege scopulă chiămărei loră la Iaşi. . — Omeni buni, sciţi pentru ce sunteţi chemaţi aici între noi,zise boierulă cu blândeţă. —Vomă soi cocone, déca nu-ţi spune, răspunse cu sfială una ţărână mai bătrână, scărpinându-se în capă. —Apoi iapă ce, omeni buni, de sute de ani două ţări surori, creştine şi megieşe, Moldova nostră şi Valahia, seu Ţera Muntenescu, de cari pute aţi fi aurită vorbindu-se, se sfâşie şi se mănâncă între densele spre cumplita urgie şi peire a nemului românescă. Ţeri surori şi creştine, am clisă óameni buni; căci precum ne închinămă noi Moldovenii, aşa se închină şi fraţii noştrii din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea şi toate obiceiurile câte le avemă noi, le au întocmai şi fraţii noştri Munteni. Teri megieşe, amfisă óameni buni; căci numai pîrâulă Milcovă, ce trece pe la Focşani, le desparte. Să lă sepămă dor dintr’o sorbire şi să facemă sfânta unire, adecă înfrăţirea dorită de strămoşii noştri, pe care ei n’au putută s’o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iacă omeni buni, ce trabă creştinască şi frumosa avemă de făcută. Numai Dumneejeu să ne ajute! Inţeles-aţî, vă rogă, pentru ce vă amă chemată? Şi decă aveţi ceva de crisă, nu vă sfiiţi, spuneţi verde moldovenesce, ca la nisce fraţi ce vă suntemă. Că de aceea ne-amă adunată aici, ca să ne luminămă unii pe alţii şi Dumnecjeu să ne lumineze pe toţi, cum o sei elă mai bine! —Inţelegemă, oucane, aşa o fi, răspunseră câţiva ţărani mai ruşinoşi; că de, dăcă nu-ţi sei dumneavostră ce-i pe lume, noi ţărănimea dela cornele plugului, avemă să spimă ce-i bine şi ce-i rău? —Ba eu dreptă să vă spună, oucane, n-am înţelesă, cică ejise cu îndrăsnălă, unulă dintre ţărani, anume Ionă Botă. Ş’apoi chiar deci ne-am pricepe şi noi la câteva, cine se mai uită în gura nóastră? Vorba ceea, cucone: „Ţăranulă când merge, tropăiesce, şi când vorbesce, hodorogesce“, să ierte cinstită faţa dumneavostră. Eu socotescă, că treba asta se putea face şi fără de noi; că de, noi scimă a învârti sapa, casa şi secerea ; dar dumneavostră învârtiţi condeiulă şi când vreţi, sciţi a face din albă negru, şi din negru albă. Dumnezeu v’a dăruită cu minte, ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea. —Ba nu, omeni buni; s’a trecută vremea aceea, pe când numai boierii făceau totul, îneara aceasta, ş’o storceau după placă. Astăzi toţi, dela vlădică pănă la opincă, trebue să luămă parte la nevoile şi fericireaerei. Muncă şi câştigă, datorii şi drepturi, pentru toţi deopotrivă. Le spuse boierulă despre originea Românilor, cum şi de cine au fost ei aduşi pe aceste locuri, despre suferinţele lor, şi cum au ajunsă a fi desbinaţi şi împrăştiaţi prin alte ţări. Le dă elă pilde câte şi mai multe: cu smocură de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi în sfârşită se silesce bietulă creştină din răsputeri a-i face să înțelégă, cari suntă roadele binefăcătore ale unirei , aducându-le aminte că totă „pentru unirea tuturora“ se roaga și sfânta biserică în toate Zilele, mai bine de 1850 de ani. Ei, omeni buni, credă că acum ați pricepută. — Pricepută, cocoane, câtă se poate de bine, răspunseră mai toți. Dumnezeu să vă ajute la cele bune. asrur^£:^t!r ide ZDTT^iisnEaJL ©) jGAsea* cs« In HA-oare 4 Atoiaassigiuin lutro-Untaria Pq unu anu 12 8., p© sei.-« luni 6 fi., Pe tr©i luni 3 11. Pestre tiomanie ti itriisitate: Pb unu anu 40 franci, p© sam lun! 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la tóate ofieiel© poştale din întru şi din atari şi la doi. colectori. JLtciareatull teltre Braşovă: la admimiatraţiune, piaţa mare Nr. 30, etajulu I.: pe unu anu 10 fl., pe şes© luni 5 fl., pe trei luni 2 11. 50 or. Ou dusulu tu casă: pe unu anu 12 II. pe ?ceo luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu eaompla.ru 5 or, v. a. acu 15 bani. Atfttu abonamentele pâtu și inserţiunile puntu a se plăti înainte. («frtnttu Msisiraitiu« TliffiRtt aftASOVU, (.iuti m»rr Br 30 &8Eteoir! îisfrRiittttfea eoh a* $ri$S»««ă.. Mfanițachripto ismrs*« tziraitfi 1 Simit it Kiflin, 3rn ovi, sip.tH mare Mr. 30 2as®i»it© RftRi piermccoc Sn VJgkb Bhíoí/h MoxuRaastnaUin A Ttigfri&no JXaas),íHrw Sehalek. iJosa íte?ndí M. Dunai, JL, (fattiik,J. Denwlarj?; ?n Buá*p(B*ta: i. F. (telt. Wf&rr Amon Matte« Schrein Benoni, §8 Frankfurt: 9. L. Bembe;In Hmbscurg: A. Rieiner. ffttt'ara ini«rtfcuiiloră; o B«z$fc 5AE?rapada p® o eo2e&& 8 e*. 11 BO cr. tfmbra pentra opsitoare. Publics&sl mal des« lupă tarrtf?, »t fer7cial&. £«aiam© pc patina Hle o 9W«ă 10 eu. v. a. nou 30 bani. ______*______________\ Nr. 49.—Anunt LV. Brașovt, Duminecă, 1 (131 Martie 1892. CRONICA POLITICA. — 29 Feb. (12 Martie.) La 8 Martie n, s’au începută în dieta ungureasca din Pesta desbaterile în merita asupra adresei de respunsu la vorbirea cu care M. Sa monarchulfl a deschisui dieta. Fiăcare partidă din par