Gazeta Transilvaniei, martie 1892 (Anul 55, nr. 49-73)

1892-03-01 / nr. 49

Braşov­, 29 Februarie v. Ca şi când ai aprinde o ra­­chetă în întunereculu nopţii, care luminéza împrejurimea şi te face se cunosci unde te afli, aşa şi câte o întâmplare aruncă de-odată lumină asupra stărei lucrurilor, din câte-unu ţinută şi ne face se ve­­demu, cum stămu. S’ar paré, că e lucru micu şi ne’nsemnatu ceea ce ne scrie unu zeloşu cetitoru alu nostru din Chi­tichazu, în comitatulu Bichişu. Dar nu e aşa. Faptulu, ce ni-lu comunică elă, ne arată din con­tră, în modulă celu mai convin­­gétorii, că unu mare pericula a­­meninţă pe Românii noştri din comunele mixte, unde locuesc, împreună cu Maghiari. In multe comune mixte de acestea, adecă Românii noştri nu sunt­ bine conduşi şi sfătuiţi, n’au energia cuvenită pentru a-şî apera interesele lor­ naţionale, şi ur­­mândfi unei rele şi vechi deprin­deri, de a lăsa mai bine ei câte ceva din dreptul­ şi pretensiunile loru întemeiate, numai ca se nu se pună în cértu cu conlocuitorii loru, perdu incetulu cu incetulu totă vatra și totu dreptulu, ce-lu au ca Români. Lenea acesta a Românului, de-a turbura câtu de puțină pacea pentru binele său, este una blăs­­tămă ala veacuriloru de sclăvia, în care a gemutu. Ca şi sclavulu, elü nu cutézá se-şî ridice glasulu acolo, unde trebue şi atunci când trebue, şi sufere apoi cu anii de dragulu bunei păci, care pentru elü nu este, decâtu unu chinu şi unu vai. Şi pe când poporulu tace şi sufere, cei ce suntu chiămaţi se-lu conducă, oamenii lui cu carte, cari ar trebui se stărue pentru dreptu­rile lui, îşi esplică din nenorocire prea de multe­ ori aceasta tăcere şi suferinţă a poporului ca unu lucru firescu, contra căruia n’au se întreprindă nim­ica, or nu ca o nenorocire, ce isvoresce din lipsa lui de libertate şi de cultură. Ast­­fel­, în locu se deapepta cu con­trarii intereselor­ nóstre româ­nesc!, caută şi dânşii se-şî facă mână bună cu ei, desfăşurândă una servilismă vrednică de plânsă. Când e vorba de interesele ro­mâne şi de drepturile ţeraniloru noştri în comună şi afară din co­mună, atunci cărturarii de felula celora amintiți nu cuteza nici ei se-șî casce gura față cu oamenii puterei publice. Dér decá se trac­­teazá de aceea, ca se nu se în­tâmple ceva, ce ar putea se tur­bure pe contrari și se aprinejă măria solgăbireului, atunci ei suntu cei cu gura mai mare — se’nțelege numai printre Români, — ei suntu cari strigă cătră po­­poru, ca nisce poliţai unguresc!, ca se fiă cu ascultare şi se nu facă nimica, ce n’ar fi pe voia şi după dorinţa domnilor, dela putere. Aşa se întâmplă şi în Chiti­­chaza. Cărturarii români de acolo, în loc, se stărue cu trupă şi su­­flete pentru ca se fiă respectate în tote privinţele drepturile po­porului, se facă poliţaii cont­rari­­­lor­, vrându a­lii­ieri de gazete românesc! „prea înfocate“ şi în­grijind­­, ca se aibă numai foi unguresc! în societatea de lectură. In anul­ trecută, când Românii din Chitichaza au înfiinţată îm­preună cu Ungurii o societate de lectură mixtă, m­­ am­ fostu es­­primata temerea, că însoţirea Ro­­mânilor­ cu Maghiarii nu va ave urmări bune, deorece aceştia ur­­marescu scopuri cu totul, con­trare scopuriloru de cultură ro­­mânescî. Temerea nostră a fostă îndrep­tăţită. Acui ni­ se jăluesce una eco­­nomă din Chitichaza, că n’au pu­tută isbuti, ca societatea de lec­tură se aboneze pe lângă foile un­guresc!, şi „Cazeta Transilvaniei“, şi că cei ce au fostă în contra, au fostă înşi­şî cărturarii români, cărora li-a fostu frică, ca nu cumva prin abonarea „Gazetei“ se cadă în disgraţia celora dela putere. Ce pecătoşiă! Aşa înţelegă cărturarii români din Chitichaza tovărăşia Români­lor» cu Ungurii la cabinetul­ de lectură, ca aici se se aboneze nu­mai foi politice unguresci, or ro­mânesc! nu? Nu vede ei viclenia conducătorilor­ contrari? De-o vede, de nu-o vede, ră­mâne a se constata, că unu mare pericula ameninţă pe Românii din comunele mixte, cari atunci, când li­ se propună din partea maghiară frăţietăţi şi însoţiri de feliula celei dela Chitichaza, n’au norocul, se fiă bine conduşi şi sfătuiţi. De câte­ orî li­ se voră propune Românilor, asemeni însoţiri mixte, ca cea dela Chitichaza, se-şî aducă aminte, că scopurile ce le urmă­­resc. Maghiarii cu cultura lor­, suntu duşmane de morte înaintă­­rei nóastre naţionale, şi că aceste două scopuri nu se pot­ uni prin nici una fel­ de însoţire, ori fră­ţietate, pănă când nu va fi recu­noscută şi respectată şi dreptul­ Românului de-o potrivă cu alai Ungurului. A face der causă comună cu contrarii, este în ori­ce casă pe­­riculosă pentru interesele noastre. De aceea Românii să caute a sta pretutindeni pe picioarele lor­, să stăruască a-şi asigura interesele proprii naţionale fără de nici o considerare la pofte şi la interese străine, or fruntaşii noştri cărtu­rari, décá vora să lucreze în favoarea păcei şi a bunei înţe­legeri, să îngrijeascá, ca poporul­ nostru să nu slabéascá, ci din contră să se întărescă în consciinţa drep­­turilor­ sale. lamenti­­a presentată câte-o adresă de respunsa. In şedinţa dela 8 Martie dieta s’a ocupata cu adresa de răspunsă a partidei liberale, sau a guvernului. Ea a fostă citită de raportorul­ Bokros Elek. Cela dintâiu vorbitoru a fostă oposițio­­nalul, kossuthista Eötvös Károly, care a combătută acea parte din adresă, unde se­­flee, că „regele şi-a pusă coroana pe capă“. Regele nu-şi poate pune însuşi coroana pe capă, cjise Eötvös, căci numai națiunea o poate face aceasta. Critică Eöt­vös, apoi pasagiu de pasagiu întrega a­­dresa guvernului, eihcendă despre ea, că nu cuprinde, decâtă o sumedeniă de vorbe gole, ce nu spună nimicănou. Un­garia, continuă Eötvös, n’are represennta­­ţiune esternă independentă, n’are armată naţională şi ti ei suntă siliţi a servi sub însemne străine şi într’o limbă străină, se facă încercări ca „honveefimei ungu­­resci“ să l i se ia independenţa, prin cari încercări „naţiunea“ (maghiară) se simte forte vătămată. In şedinţa dela 9 Martie vorbi con­tele Apponyi, conducătorulă partidei aşa numite „ naţionale “. Foile unguresci spună, că de rândulă acesta, trufaşul, ponte unguresca a câştigată o mare vic­­toriă morală prin vorbirea sa. Apponyi­­fise, că representanţa naţiunei nu tre­bue să spue regelui neadevăruri, ca a­­cela, că însuşi regele şi-ar fi­ pus­ coroana pe capă, căci prin astfelă de vorbe cur­­tenitoare, numai se vatămă stima, ce i­ se cuvine regelui. Cu privire la adminis­traţia de stată, Apponyi­­fise, că nu voiesce să mai mărgă mână în mână cu d-lă Szapary, cum a făcută la începută; a sprijini pe guvernă în afacerea­­acesta numai aşa s’ar pută, dacă guvernulă ar primi condiţiunile, ce li le-ar pune Ap­ponyi; altfel, elă şi partida lui va în­­cepe o luptă strajnică împotriva guver­nului. Contele Apponyi vorbi apoi pe larg despre pactură dualistă din 1867, cu care ar fi nu mai poate consimţi, pănă nu va fi lărgită, aşa ca „naţiunea“ să se potă mişca mai liberă şi să potă pro­gresa neîmpiedecată. In şedinţa din 10 Martie vorbi oposiţionalul­ Ugran totă cu privire la adresa de răspunsă. Elă cjise între altele, că pactură dualistă e rău şi tendenţiosă FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Bana Rotă şi Unirea. 1.Din scrierile lui Ioana Creangă, editate de E. Gruber.­ La 1857, pe când se fierbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca răposatul­­ Costache Hurmuzachi, Kogăl­­nicenu şi alţii au găsită cu cale să chieme la adunare şi câţi­va ţărani fruntaşi, câte unulă din fie­care judeţă, spre a lua şi ei parte la facerea acestui mă­­reţă şi nobilă actă naţională. Cum au ajunsă ţăranii la Iaşi, boierii au pusă mână de la mână, de i-au ferchezuită frumosă şi i-au îmbrăcată la felă cu cheburi albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce berechetă i au găsită. Apoi se cjice, că i-ar fi dată pe sema unuia dintre boeri, să le ţie cuvântă, ca să-i facă a înţelege scopulă chiămărei loră la Iaşi. . — Omeni buni, sciţi pentru ce sunteţi chemaţi aici între noi,­­zise boierulă cu blândeţă. —Vomă soi cocone, déca nu-ţi spune, răspunse cu sfială una ţărână mai bă­trână, scărpinându-se în capă. —Apoi iapă ce, omeni buni, de sute de ani două ţări surori, creştine şi me­gieşe, Moldova nostră şi Valahia, seu Ţera Muntenescu, de cari pute aţi fi aurită vorbindu-se, se sfâşie şi se mă­nâncă între densele spre cumplita urgie şi peire a nemului românescă. Ţeri su­rori şi creştine, am clisă óameni buni; căci precum ne închinămă noi Moldo­venii, aşa se închină şi fraţii noştrii din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcă­mintea şi toate obiceiurile câte le avemă noi, le au întocmai şi fraţii noştri Mun­teni. Teri megieşe, am­­fisă óameni buni; căci numai pîrâulă Milcovă, ce trece pe la Focşani, le desparte. Să­ lă sepămă dor dintr’o sorbire şi să facemă sfânta unire, adecă înfrăţirea dorită de stră­moşii noştri, pe care ei n’au putută s’o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iacă omeni buni, ce trabă creştinască şi frumosa avemă de făcută. Numai Dum­­neejeu să ne ajute! Inţeles-aţî, vă rogă, pentru ce vă amă chemată? Şi decă aveţi ceva de crisă, nu vă sfiiţi, spuneţi verde moldovenesce, ca la nisce fraţi ce vă suntemă. Că de aceea ne-amă adu­nată aici, ca să ne luminămă unii pe alţii şi Dumnecjeu să ne lumineze pe toţi, cum o sei elă mai bine! —Inţelegemă, oucane, aşa o fi, răs­punseră câţi­va ţărani mai ruşinoşi; că de, dăcă nu-ţi sei dumneavostră ce-i pe lume, noi ţărănimea dela cornele plugului, avemă să spimă ce-i bine şi ce-i rău? —Ba eu dreptă să vă spună, oucane, n-am înţelesă, ci­că ejise cu îndrăsnălă, unulă dintre ţărani, anume I­o­n­ă Botă. Ş’apoi chiar deci ne-am pricepe şi noi la câte­va, cine se mai uită în gura nóastră? Vorba ceea, cucone: „Ţăranulă când merge, tropăiesce, şi când vor­­besce, hodorogesce“, să ierte cinstită faţa dumneavostră. Eu socotescă, că treba asta se putea face şi fără de noi; că de, noi scimă a învârti sapa, casa şi secerea ; dar dumneavostră învârtiţi con­­deiulă şi când vreţi, sciţi a face din albă negru, şi din negru albă. Dumne­zeu v’a dăruită cu minte, ca să ne po­văţuiţi şi pe noi, prostimea. —Ba nu, omeni buni; s’a trecută vremea aceea, pe când numai boierii fă­ceau totul, în­­eara aceasta, ş’o storceau după placă. Astăzi toţi, dela vlădică pănă la opincă, trebue să luămă parte la nevoile şi fericirea­­erei. Muncă şi câştigă, datorii şi drepturi, pentru toţi deopotrivă. Le spuse boierulă despre o­­riginea Românilor­, cum şi de cine au fost­ ei aduşi pe aceste locuri, despre suferinţele lor, şi cum au ajunsă a fi desbinaţi şi împrăştiaţi prin alte ţări. Le dă elă pilde câte şi mai multe: cu smocură de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi în sfârşită se silesce bietulă creştină din răsputeri a-i face să înțelégă, cari suntă roadele bine­făcătore ale unirei , a­­ducându-le aminte că totă „pentru unirea tuturora“ se roaga și sfânta biserică în toate Zilele, mai bine de 1850 de ani. Ei, omeni buni, credă că acum ați pricepută. — Pricepută, cocoane, câtă se poate de bine, răspunseră mai toți. Dumnezeu să vă ajute la cele bune. asrur^£:^t!r ide ZDTT^iisnEaJL ©) jGAse­a* cs« In HA-oare 4 Atoiaassig­iuin lutro-Untaria Pq unu anu 12 8., p© sei.-« luni 6 fi., Pe tr©i luni 3 11. Pestre tiomanie ti itriisitate: Pb unu anu 40 franci, p© sam lun! 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la tóate ofieiel© poştale din întru şi din atari şi la doi. colectori. JLtciareatull teltre Braşovă: la admimiatraţiune, piaţa mare Nr. 30, etaj­ulu I.: pe unu anu 10 fl., pe şes© luni 5 fl., pe trei luni 2 11. 50 or. Ou dusulu tu casă: pe unu anu 12 II. pe ?ceo luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu eaompla.ru 5 or, v. a. acu 15 bani. Atfttu abonamentele pâtu și inserţiunile puntu a se plăti înainte. («frtnttu Msisiraitiu« TliffiRtt­ aftASOVU, (.iuti m»rr Br 30 &8Eteoir! îisfrRiittttfea eoh a* $ri­­$S»««ă.. Mfanițachripto ismrs*« tziraitfi 1 Simit it Kiflin, 3rn ovi, sip.tH mare Mr. 30 2as®i»it© RftRi piermccoc Sn VJgkb Bhíoí/h MoxuRaastnaUin A Ttigfr­i&n­o JXaas),­­íHrw Sehalek. iJosa íte?ndí M. Dunai, JL, (fat­tiik,J. Den­­wlarj?; ?n Buá*p(B*ta: i. F. (telt­. Wf&rr Amon Matte« Schrein Benoni, §8 Frankfurt: 9. L. Bembe;In Hmb­­­scurg: A. Rieiner. ffttt'ara ini«rtfcuiiloră; o B«z$fc 5AE?rapada p® o eo2e&& 8 e*. 11 BO cr. tfmbra pentra o­ps­­itoare. Publics&sl mal des« lupă tarrtf?, »t fer7cial&. £«aiam© pc patina Hl­e o 9W«ă 10 eu. v. a. nou 30 bani. ______*______________\ Nr. 49.—Anunt LV. Brașovt, Duminecă, 1 (131 Martie 1892. CRONICA POLITICA. — 29 Feb. (12 Martie.) La 8 Martie n, s’au începută în dieta ungureasca din Pesta desbaterile în merita asupra adresei de respunsu la vorbirea cu care M. Sa monarchulfl a deschisui dieta. Fiăcare partidă din par­

Next