Gazeta Transilvaniei, aprilie 1892 (Anul 55, nr. 74-96)

1892-04-01 / nr. 74

Be iifsíBss Alalsiíiralií« flîetîsis: _ 3$A$0V­ í, slata mars & 30 .'l«21»orf ssróran«»*« hu && pxi» ;■&»««&. KaRaflearijpfc®' bt* m ?.&■­ krimit# ! Biroíin ti mi«rm­­iírarcvá, $iata mar® Br. 30 i'fc*ej?»te mai prim#*aoft £w ".f Issit* StsdolfS MosueKaacenáUm­a& Taijjck* 2taati), 7**rw Sehaleks, A Inti Mentai M. lkaket, A, OpF»UktJ.rjo*i~ lncarg,• In Budupnota’ A. V. Solv,­­forger Anton Mcxctt Jkkttem Bertmi.­­;S Frankfurt:«?.L.Bamb*;\n H&ib­­karg: A. Steiner. 3PR«tTAlv in«®itlwsii.loir&: o awSA Ssawaoada gM» o so26aâ 8 «s. & £50 as. iîmbi'o. poutm a pîi- Mioare. Publis&rl mai de»e» aapa tarilft f i Ibyc^a. .£©©ÎLf&m« pa pa^ssa HI­k /«y»* 10 es. ?. a. seu 80 baa!, «a«AOw»* ws® la nA­ewra 4 kmaatits jiaiu. ta*n­e-caearia Fo ună anu If fl., p© sfo. lunii 6 S., F« woi luni 3 N­. fejtre snail!! ti flriUttete: Fo una anu 40 flriadi, pe aca* Iasi 211 fresto!, p* trei lau! 10 franci. 3© pionamSri 1« tot» ofieidle poştale din intra ni din atari pi la doi. coleotori. A&oaameatuli m\n Braiori­­i a adminiat laţâime, piaţa mare Nr. 80, etarrala I., pe unu. ană 10 fl., pe şes» Iun! 5 fl., pe trei iunî 2 fl. 50 fr. Ou daruid în flosă: P® une we 12 fă, pe tiase iun! 8 fl., p« trei ioni 3«, anu ©»©mpiaru & ec,v. a, sca 15 bani. At&ttk. abonamentele cftfce. ®l Uncerțutmile vontft a ee plăti Înainte. Ir. 74. Braşovti, Mercuri, 1 (13) Aprilie 1892. Nou abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Aprilie 1892 st. v. se deschide n«m ahoimmentii, la care îmi tămii pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Prefură abonamentului! Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şase luni 6 fl., pe ana ană 12 fl. Pentru Itomânia şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe ană ană 10 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă. Pentru Austro-Ungaria: pe ană 2 fl., pe Ş*­se luni 1 fl. Pentru România şi străinătate : pe ană 8 franci, pe ş*se luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandata postală. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. La situațiune.*) XII. Braşov­, 31 Martie v. Se vede că acel mai întâiu cum şi în ce împrejurări s’a pro­cedată la faimoasa votare din 9 (21) Ianuarie a. c. privitore la „subşternerea memoriului.“ îndată ce veni vorba de „sub­­şternere“ şi încă „fără amânare“, cea dintâiu întrebare, ce avea se fiă resolvată de membrii confe­renţei, era, că are teremura şi sub­­stratulă pentru acâstă „subster­­nere“ este sau nu cum se cade pregătită ? Cu alte cuvinte trebuia se se scie înainte de tote dacă din Iunie 1887 pănă în Ianuarie 1892 s’a făcută ceea ce era nea­părată de lipsă a se face pentru ca se putemă întreprinde m­ă pasă atâtă de importantă ? *) A se vede N­rii 59, 60, 63, 64, 65, 66, 68, 69, 70, 71, și 73 ai „Gaz. Trans.“ din a. c. Lămurirea acestei întrebări, cela puţină în parte, ar fi fostu umbră dacă s’ar fi avută în vedere însăși mărturisirea, ce s’a făcută în raportul­ comitetului centrală** cetită în prima şedinţă a confe­­renţei, cum că în cestiunea memo­riului lucrarea pregătitore a co­mitetului a fostă „zădărnicită prin precipitarea cunoscutelor­ eveni­mente electorale“ şi că, prin ur­mare, comitetul­ n’a putută des­­bate nici măcară unulă din pro­iectele de memoriu, ce i se „pre­­sentaseră.“ Asupra unei împrejurări forte importante înse membrii confe­­renței nu s’ar fi putută informa nici din memoratură raportă, asu­pra împrejurării adecă, că pănă la „precipitarea cunoscutelor­ eve­nimente electorale“ lucrarea co­mitetului a fostă zădărnicită de acei câţiva, caii dela 1887 Incoce au umblată totă cu intrigi, cari în véra anului 1891 s’au încercată se sadâscă ură şi neîncredere, certă şi zizania în sînulă partidei nóastre naţionale, m­anifestându-se în tot­­deuna şi în totă timpulă ca duş­manii cei mai aprigi ai ori­cărei discusiunî obiective şi principiare în sînulă comitetelor, şi urmă­­rindă numai tendinţe ascunse de clică. Despre toate aceste­a tăcută raportulă. Majoritatea fostului co­­mitetă centrală a mersă în bună­voinţa şi îngăduinţa ei aşa de de­parte, încâtă pentru buna pace a concesă ch­iar ca — lucru ne mai­pomenită—raportorul se fiă luată din sînulă acelei minorităţi, care îi pregătise cu puţină înainte căile aşa de amare. Bunăvoinţa majorităţii înse a fost g­rea răsplătită, căci mulţi dintre membrii conferenţei, neo­rientaţi în aceasta privinţă, au luatu de bani buni ceea ce auciiră din gura matadoriloră „grupului“ în şedinţa comisiunei.*) Au luată de bani buni ceea ce le spuneau, că tóate ar­ fi pregătite pentru a în­treprinde „fără amânare“ pasulă „substernerei“. Ce era în adeveru pregătită, decă, cum ne spune chiar şi ra­portul­ comitetului, nici măcară ună proiectă de memoriu nu era discutată şi nici măcară în prin­cipiu stabilită, ca se se fi putută spune conferenţei: Otă cu ce prin­cipii şi vederi, cu ce informaţiuni şi dorinţe, cu ce gravamine şi pretensiunî voimă se păşim­ă îna­intea Coroanei. Ori dară conferenţa nostră nu era în dreptă a cere desluşirile aceste ? Nu era în dreptă a pre­tinde se i se spună, unde şi încă­­trău aveau se fiă mânate lucrurile în cestiunea memoriului, atâtă de multă aţîţată dintr’o parte? Dar despre acâstă îndreptăţire nici că putea fi îndoială. Cu toate aceste partea preponderantă a de­­legaţilor­ noştri au mersă cu ochii legaţi după impresiunile momen­tului, fără a se gândi măcară, că nici despre aceea nu se soia încă nimică, că adecă cu ce soiu de memoriu avea se se păşescă la „substernerea fără amânare“. Aici a contribuită a complica lucrurile împrejurarea, că propr­­netorulă proiectului de resoluţiune, ce s’a luată de basă a discusiunei, a lansată, la punctă 4, idea unui apel­ la intervenţiunea Coroanei, care se deosebea în modă esenţială de ideile emanate de conferenţele an­teriore asupra naturei memorielor­ cerute de ele. In asemeni împrejurări s’a pro­cedată la votare în sînulă întru­­nirei secrete a delegațiloră. *) Este seiută, că s’a decisu ca toți dele­gații se potă lua parte cu votă consultativă la ședinţele comisiunei de patructeci. Pregătiții n’a fostu nimica, în ce privea teremurii şi substratulă „aşternerei.“Delegaţii, cea mai mare parte, în sensul, literalii alu cuvân­tului, n’au sciutut pentru ce votază. Pregătită fusese — din neno­rocire, numai accentuarea cu ori­ce preţu a conflictului, care avea se delăture solidaritatea, ce unise pănă atunci vederile deosebite, cărora înse nu li se deduse nici­odată ocasiunea de a trece prin sîta unei lămuriri sincere şi clare, cum se cuvine între fraţi, mai alesu în vremuri aşa grele de asuprire. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Singura. De Guy de Maupassant. Inţelegă, iubite amice, că lucrul­ a­­cesta nu încape în scăfârlia ta. Oreciî, doara, că am nebunită ? Se poate, dar nu pentru ce gândesc! tu! Da, me căsătorescă, âtă totulă! Pentru asta însă părerile și concep­­tulă mea despre căsătoriă nu s’au schimbat. Dintre zece bărbați, optă totdeauna suntu înşelaţi. Aşa le trebue; de ce-au fostă atâtă de proşti să se încătuşeze de bună voiă, de ce-au renunţată ei la amorulă liberă, care este uniculă lucru veselă şi bună în lumea asta; de ce şi-au rete­zată aripile amorului, care ne atrage ne­contenită cătră fiă­care femeiă. Mă simtă mai bine ca odinioara, căci nu potă iubi o singură femeia, fiindcă le iubescă pe toate. Și totuși mă casetorescă, deși nu-mî cunoscă pe fiitoarea mea. Numai de trei patru ori m’am întâlnită cu ea. Nu potă tjbce, că nu-mi place, or asta mi-e des­tulă ca s’o iau de nevastă. E mică, blondă, durduliă. De sigură, că poimâne voia ne­buni după femeile înalte, brunete şi svelte. Nu e avută; familia ei este din clasa de mijlocă. E o fată cum poţi afla cu miile, n’are nici o însuşire bună deosebită, dar nici defecte marcante. Lumea îi­­fice :­ „domni?oara Lajolle e forte drăguţă.“ Acuşi voiu aud­i de sigură: „Madame Raymon întru adevér, e plăcută nevăs­­tuţă“. C’o, vorbă ea aparţine acelui legion de fete cinstite, dintre cari a-ţi alege una de nevastă, e lucru bună, pănă când alte femei nu ne placă mai multă decâtă aceea, pe care m­-am­ ales’o. Şi dacă e aşa, totuși, de ce mă că­­sâtorescă? — Abia am curagială să-țî mărturisescă causa caracteristică și estra­­ordinară, ce mă îndamnă la acestă pasă. Me casetoresca, ca să nu fiu singură! Nici nu spiu în ce chipă sâ-ți spună lu­­crulă acesta, în ce chipă să facă să fiu mai bine înțelesă. Mă vei compătimi și desprețui, când vei sei în ce miseră stare sufleteasca me aflu. Nu vreau să mai fiu singură noaptea. Vreau ca în apropierea mea să fiă cineva, oare vorbesce, habard n’am, ori și ce. Cineva, cui se potă adresa ori ce între­bare hébeucescă, der, ce-mi pasă, numai se audă glasa de omu. Vreau să fiă ci­neva în odaia mea, cineva se­­ vede fața, când aprindă luminarea... fiindcă... fiindcă (abia cuteză a-ți mărturisi de rușine).... fiindcă mă temă singură. Tu încă tată nu mă înțelegi. Nu de primejdia mea temă eu. Dăcă ar năvăli in odaia mea ună scelerată, l’așî pușca, ca pe m­ă câne. Nici de spi­rite nu me temă, căci nu credă în lu­crurile peste fire. Nu me temă nici de morți, deoarece convingerea mea este, că moartea e o nimicire desăvârșită. De ce der me temă?... Me temă de mine însu­mi! Me temă de frică. Me temă de convulsiunile sufletului meu aiurată. Mă temă de simţământulă grozavă ală fricei nebune. Râde, deci ai voiă. Dar asta e gro­zavă, e desperatoră. Mă temă de păreţi, de mobile, de toate, fiindcă în ochii mei toate au viaţă. Şi mă temă mai alesă de turburarea gândurilor­, a minţii mele. Mintea mea fuge, se risipesce în frica misteriosă, nerecrută. Prima dată totdeauna mă surprinde m­ă felă de nelinişte instinctivă și de-a lun­­gul­ spatelui îmi fuge mnă fiară. îndată privescă în jură de mine, dér nu véde nimică. Apoi voescfi ceva, dér însu­mi nu soiu ce. Și mă temă numai pentru­ că nu soiu, de ce mă temă. Vorbescă şi mă temă de vocea mea. Umblu în susă şi’n josă şi mă temă de ceva necunoscută, ce mi­ se pare, că stă ascunsă afară după uşă, după perdea, după dulapă, sub pată, deşi sciu, că acolo nu-i nimică. Mă întorcă fără de veste, fiindcă mă temă de ceea ce e după spatele mele , deşi sciu şi atunci, că acolo nu-i nimică. Sunt agitată, spaima mea creşte din ce în ce tată mai multă, închidă uşa, mă pună în pată şi mă ascundă sub pla­­pomă, cu trupul adunată, desperată, îmi în­chid ochii şi stau aşa lungă —lungă vreme, sbuciumându mă cu gândulă, că lumina­rea îmi arde pe sor­nulă de lângă pată şi că ar trebui s’o stingă. Dar nu cu­­cuteză. Ei, şi nu e ceva grozavă a esista astfelă. Ore-când nici pomenire nu era de așa ceva. Mă întorceamă acasă liniştită. Umblamă în susă şi în josă prin odaiă şi nimică nu-mi turbura liniştea senină. Ași fi râsă, deaca-mi dicea cineva, că odată mă va surprinde bala nepricepută, nebună și grozavă a fricei. Deschideamă cu curagiu ușa întunecoselor­ odăi; mă desbrăcamă încetă, nu încuiamă nimică și nu mă sculamă noaptea să esamineză zarurile. Starea mea de acum dateză din anulă CRONICA POLITICĂ. — 31 Martie v. piarură aponyistă „Budapester Tag­blatt“ scrie următorele, despre libertatea pressei din Ungaria: Reacțiunea călă­­resce repede. Nu numai libertatea cu­­vântului, dar chiar și libertatea pressei voesce guvernulă să o atingă. Iu o nouă revistă politică („Politikai Szemle“), care a apărută acum de curândă, se es­­primă necesitatea de a se revizui legea de pressă. Autoră ală acestei propuneri este Dr. Alexandru Dardai, cunoscută, ca celă mai intimă amică ală ministru­lui preşedinte conte Szapáry, care dim­preună cu alţi amici ai acestuia a că­­dură la alegeri şi acum afară de parla­mentă face propagandă pentru politica „liberală“ a contelui Szapáry. E de spe­rată, că ministerulă „liberală," oare ac­tualmente fericesce Ungaria, va intro­duce clotura şi censura şi-şi va procura o mică Siberiă pentru deportarea ace­­lor­ criminali politici, cari mai cutăză în anul­ 1892 se se mai gândesca la par­lamentă, la libertatea cuvântului și la libertatea pressei“. — Decă se plânge și pressa jidano-maghiară, noi ce să tji­­eemă ? * In dieta boemă s’a începută «filele trecute desbaterea generală asupra pac­tului. La ordinea chilei era proiec­

Next