Gazeta Transilvaniei, aprilie 1892 (Anul 55, nr. 74-96)
1892-04-01 / nr. 74
Pasfimi tiile bugetului, care însă nu se discută, căci vorbitorii s’au ocupata numai cu gestiunea pactului. După, patru zile a’a terminată în fine desbaterea generala asupra „pactului*, piarula „Politik“ vorbindu despre acesti, constată, că Germanii, potă cu dreptă cuvente să fiă nemulţămiţi, căci au auzită multe la adresa lor, nu numai din partea Cehilorü tineri, ci şi din partea Cehilorü bătrâni şi a marilor proprietari, cari au ilustrată în vorbirile lor, nelealitatea Germanilor, ce au dovedit’o ei în gestiunea pactului. Cu mare satisfacţiune amintirii, 4i°© „Politik“, că şi idea de drepţii publică, a fostă accentuată după cuviinţă. Contele Harrach a declarată în şedinţa din 7 Aprilie, că marii proprietari ţină strânsă la programuid dreptului publică, totă asemenea în şedinţa urmatoare Dr. Mattus a păşită pentru programuid de dreptă publică și-și esprimă firma sa convingere, că în fine va suna ora, în care va triumfa. Și aceasta oră va trebui să vină, deși Germanii, prin conducătorul lord Dr. Plener, ne-au strigată ună categorică „Niciodată“, dar trebue să scie, că în politică, „niciodată“ are cursulă celă mai reu, ce se poate închipui. Apoi numita fată încheiândă 4*pe, că resultatulă desbaterei „pactului“ a fostă, că Dr. Plener, a anunțată lupta cea mai crâncenă, dar acesta a fostă de prisosă, căci Germanii, în combaterea poporului nostru nu s’au odihnită nici ună momentă și nici chiară cu opasiunea desbateriloră asupra pactului nu s’au genată a se folosi şi de armele cele mai detestabile. O luptă cu acestă duşmană e pentru noi mai favorabilă, decâtă a face cu elă o pace, care se se baseze pe punctaţiunile dela Viena. Dr. Plener a 4'sh) că nu vomă învinge. De unde o scie aceasta ? Doar din manifestațiunea de neîncredere ce s’a votată 4 cele trecute în Reichenberg în contra partidei germane? Noi suntemă convinși, că acea partidă va birui, a cărei causa va fi mai dreaptá. Dér nu trebue se ne lasămă numai pe aceea, că causă nóastru e dreaptá, ci trebue să ne concentrămă toate puterile. * Gestiunea luptei cultului în Francia ia ună caracteră din ce în ce mai neliniștitoră. Sceneloră turbulente din Parise, au urmată acele din Nancy și Marsilia, și cu deosebire în Nancy a luată încăerarea dimensiuni forte mari. Ultima încăerare între clericali şi socialişti s’a întâmplată în Roane, unde ună preotă a fostă rănită la papă cu o bâtă. Foile clericale se plângă 4i°enda, că scandalurile acestea le-a provocată poliţia, ba „Figaro“ şi „Paix“ 4*cQ» că radioalii s’au conjurată, ca se aducă preoţimea la estremă, şi prin acesta se turbure armonia dintre stată şi biserică. „Neue fr. Presse“ vorbindă despre acesta, zice, că scandalurile le-au provocată partida clericală, care a început- o campania bine organisată în contra republicei. In Parisa se privesce pastorala cardinalului archiepiscopă ală Parisului, Richard, ca stândă în contrastă pregnantă cu enciclica papei Leo XIII. Afară de aceea se zice, că predicatorii din advenţă îşi aleg totdeauna esclusiv teme politice şi sociale, aşa încât, se pare, că preoţii se luptă sistematică în contra străduinţeloră, ce şi le dă Sf. Scaun, pentru liniştirea spiriteloră. Guvernului ii se împută, că nu desvoltă destulă energiă. Este datoria guvernului, ca să garanteze eserciţială liberă ală religiunei în biserici, dar totodată trebue, ca şi preoţii să-şi păstreze reserva, ce li se impune lor, ca unor servitori ai bisericei. * Despre pregătirile militare rusesci în porturile din marea neagră publică ziatulă engleză „Standard“ o corespondență din Sebastopole, din care estragemu urmatoarele: „Flota rusescă din marea negra se întăresce mereu, 12 coralii, construite în Nicolaiev vor sosi în curență la Sebastopole, pentru ca să fiă înarmate cu tunuri și pentru ca încă în vara aceasta să ia parte la manevre. O nouă corabiă s’a construită în Sebastopole cu numele „George Pobedonozev“ și se zice, că deja în anulă viitoră va fi încorporată la flota din marea negra. Se mai plănueso© încă construcţia a două vapoare cuirasate, precum şi mai multoră canoniere. Se vede aşadară, că Rusia ’şi întăresce cu mare iuţelă la flota sa din marea neagră. Pe lângă aceea se mai facă fortificaţiuni în Sebastopole. Şi flota voluntariloră ruşi s’a mărită cu 2 cuirasiere. Flota rusesca din marea neagră va număra în curândă 5 corăbii de resboiu, 8 canoniere, 2 torpilere mari, precum și 51 torpilere mici și cam la 20 vapoare cuirasate. Acestă activitate a flotei rusesci e cu atâtă mai remarcabilă, cu câtă în flota turcescă domnesce o mare tăcere. Turcia privesce în linisce, cumşi concentreaza Rusia în marea négra colosala ei flotă, fără case ia nici ună mijlocă de precauțiune. tulă Juvenal Stefanelli şi întitulată : „Cum se aplică constituţia în Bucovina“, al treilea articula întitulată „O alegere celebră“, notița : „o transferare electorală?“ și „ultimele informațiuni“. — Câtă obrăzniciă! trecută și încă în modă caracteristică. Era o soră negurosă de toamna. După prânză, mergândă servitorulă meu, începui să-mi bată capulă, cu ce să-mi petrecă ziua. M’am plimbată câtva timpă în susă și în josă prin odaiă. Fără de nici o causă eram obosită și deprimată, nu puteam lucra, ba nici chiar a citi. Pe geamurile ferestrii mele curgeau picuri de plaiă lină, eram tristă și plină de acelă regretă nesocotită, în care omului i-ar plăce să plângă, apoi se vorbeasca cu cineva, numai ca să-și scuture sarcina gândurilor. Mă simțiam grozavă de singuriță. Locuința mi se părea așa de golă, ca niciodată. Mă cuprinse o monotonie infinită, și chinuitoare. Ce să facă? O nerăbdare nervoasă începu să-mi furnice prin picioare. M’am sculată, plimbându-mă erăși. Se poate, că voiu fi avută și friguri, fiindcă observaiu, că mânile mele puse la spate suntă fierbinți. Mi-a venită minte, că poate în odaia mea străbate umezeala, deci am aprinsă foculă pentru întâia oră în anul acesta. Derarăși mea pe secuta simțământulă, că nu potă sta într’ună locă; venuiu, că nu e posibilă să rămână acasă, că trebue să me mișcă, că trebue se cerceteză pe vre ună cunoscută. Am eșită în orașă. Am bătută la ușa a trei prietini ai mei, der nu era nici unulă acasă. Apoi m’am luată de-alungulă bulevardului cu intenția hotărâtă, se întâlnescă vreună cunoscută. Era o vreme posomorită. Asfaltură umedă sclipia. Umeda temperatură pătrundea pănă la oase și negura unei ploi nemărginita de fine coperia stradele și întuneca lampele. Câtă timpă rătăcii astfelă, necontenită mă supăra gândulă : „nu voiu întâlni pe nimeni cu care să potă vorbi.“ Am intrată de mai multe ori prin toate cafenelele începândă dela Madeleine pănă la Foubourg-Poissoniere. In jurulă meseloră ședeau omeni triști; se părea, că n’au atâta putere, să bea beutura, ce li s’a adusă. Multă am rătăcită astfelă, pănă când în sfirșită am plecată cătră casă. Eram liniștită, dar forte obosită. Gazda casei, care obicinuesce a se culca înainte de 11 ore, în potriva obiceiului său, deschise repede porta. „Asta e senină“, gândiam, „că numai cu ceva înante a sosită vreună locuitoră ală casei.“ Când mergă de-acasă totdeauna întorcă de două ori cheia în broasca uşei. Am rămasă surprinsă, că de astă-dată uşa n’a fostă încuiată, ci numai închisă. Lucrulă, acesta mi-lă espioaiu aşa, că se poate mi-a adusă cineva vre-o scrisoare, în timpulă câtă lipsiam. Am intrată. Foculă ardea încă luminândă puţină odaia. Am apucată luminarea ca s’o aprindă la flacăra focului, când era că vădă pe neaşteptate, că în fotelulă meu şede cineva şi întorcându-mi spatele, îşi înoăl4©sce picioarele. O, nu m’am spăriată; pentru toata lumea, nu! îmi trăsări în preeri o esplicaţiă forte verosimilă a lucrului: unulă din prietinii mei mi-a făcută visită și gazda casei i-a deschisă ușa cu cheia lui. îndată mi-au venită minte toate amănuntele reîntoarcerei mele : că adecă m’au lăsată îndată să întru și că odaia mea nu era încuiată. Amiculă meu, căruia nu-i vedeam decâtă perula, așteptându-mă o adormită înaintea sobei. M’am apropiată de elă, să lă deșteptă. Îlă vedeam foarte bine. Mâna dreapta îi atârna în josă, picioarele și le ținea crucișă și capulă îi sta într’o parte. „Cine-i?“ îmi gândii. De altfel, odaia era cam întunecosă. Mi-am ridicată mâna să atingă umărulă celui ce dormia. Mâna mea s’a lovită de lemnulă rece şi golă. Pe fetelă nu şedea nimeni; elă era golă. Dumnezeule, cum m’am înfiorată! M’am dată Indéreta, ca şi cum m’ar fi ameninţată mă mare peliculă. Apoi m’am întorsă fiindcă am simțită, că stă cineva lângă mine. Eră şi se deştepta în mine o furioasa dorinţă, de-a mă uita la fetelă. Şi arăşi m’am întorsă la momenta. Apoi am stată la o parte, gâfăindă de spaimă; era pe aci să cadă mortă la pământă. Dar eu sunt omă cu sânge rece, deci numai decâtă începuia să raţioneză : „Mi-am închipuită, totulă a fostă o părere“. In astfelă de momente gândulă străbate ca fulgerulă. Totulă a fostă o închipuire; asta e sigură. Sub totă durata aceasta mintea mi-a fostă curată şi funcţiona regulată şi logică. Aşadară încâtă GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 74—1892 SOIRILE PILEI. — 31 Martie. (12 Aprilie) Confiscare. Din Cernăuţi primimă spirea, că Nr. 25 dela 26 Martie (7 Aprilie) ală „ Gazetei Bucovinei“ a fost din nou confiscată de organele certăreţului şi urzitorului de zizanii, conte Pace. Nu mai puţină, decâtă cinci articule l’au scusă din sărite pe mititelulă despotă Pace. Anume: primula articula întitulată „Onoarea naţională salvată“, ună altă articula subscrisă de archimandri—x — Episcopii maghiarisatorii. In foile unguresci cetimă, că episcopulă din Ungaria nordică, Bubics, este destulă de cunoscută ca maghiarisatorii, nu numai din percularele sale, ci şi din alte disposiţiuni. In timpulă din urmă Bubics a făcută o visitaţiune canonică. Din incidentulă acesta ună plebană slovacă a voită sĕ-lii salute în limba slovacă, dar abia şi-a deschisă gura şi episcopulă îlă întrerupse, cipendu-i pe latinesce: „Si non collet lingua hungarica, leguatur lingua eclesiae“.Dépá nu şti limba maghiară, vorbesce în limba bisericei“. După masă episcopulă intră în şcola slovacă, unde judele îlă agrăiarăşi in limba slovacă. Episcopulă „nu înţelese nimică“, ce-i dreptă, dér fli8© totuşi slovăcesce : „dzelcujema (mulțămescă) la ceea ce poporulă isbucni în strigări de „sé tráésoá“. Episcopulă, cică foile unguresel, folosindu-se de entusiasmulă poporului, l’a rugat ca pe viitor să-i facă bucuria de-ai vorbi ungurese. — Ce pretensiune absurdă și îngâmfată. Cum se unesce caritatea creştină cu purtarea provocătore şi ridiculă a numitului episcopă ? Elă, sluga Domnului, şi-a uitată, că religiunea lui Christosă nu face deosebire între limbă şi limbă? Ori dară în momentulă, jcând a provocată pe plebană, sé-i vorbéscá limba „eclesiei“, deca nu-i place limba maghiară, și-a uitată de misiunea lui apostolică și condusă de infectulă șovinismă a ținută să se înroleze în tabăra aderenților pătimași ai aceluia?—Si non callet ligua slovaca, ne leguatur cum populo slovaco — trebuia să-i răspunda plebanulă, pe care maghiarisatorulă Bubics l’a dojenită fără de nici o causă. —x — 1 Maiu. Biroulă ungurescă de corespondenţă află, că poliţia de stată, ca şi în anulă trecută, aşa şi în anulă acesta, nu va permite ca lucrătorii să facă demonstraţiuni în 1 Maiu. — x— Unitarii din America nordică, au dăruită acum de curândă coreligionariloră loră din Ardeală suma de 43.383 dolari, seu 100.000 fl. pentru ca se se marescu mijloaceie pentru sistemisarea durabilă a unei cetedre de învâțământă. —x— Pierre Loti. Renumitulă romancieră francesă Pierre Loti, s’a ținută în 4il©l© trecute discursulă său de recepţiune în Academia francesă. —x — Focii mare. In comuna Făgetă (comitatulă Caraşă-Severină) a isbucnită în săptămâna trecută ună focă mare, care a prefăcută în cenuşe peste 100 de edificii, între cari edificiulă poştală şi alte edificii publice. Miseria locuitorilor e mare. Pagubele se urcă la cifra de unu patraru de milionă florini. —x— Cale ferată, vicinală Sighişora-Agnita- Voila, ziarul „Hivatalos Értesítő“ din 7 Aprilie n. c. anunţă, că ministrulă ing. de comunicaţiune a dată fişpanului comitatului Târnavei mari, concesiunea, pe durata unui an, pentru lucrările preliminare privitoare la construirea liniei ferate vicinale Sighișora - Agnita - Voila. Trasarea liniei acesteia va costa 4000 florini. —x — Căderea unui meteorit. Cetimă în „Sieb. D. Tagbitt“. Dumineca trecută spre Luni la 2 ore nóaptea s’a observată ună meteoră admirabilă. Meteorulă, în mărimea unei semi-lune, a căzută în 3 pănă 4 secunde in direcțiune estică. Anarchist!!* Bruxella, 8 Aprilie n. 1892. La 4 Aprilie n. s’a făcută ultima interogaţie a lui Ravachol, care a mărturisită, că elă este autorulă atentatului de pe bulevardul Saint-Germain și din strada Olichy, cr atentatulă dela pasarma Lobau, „fiindă o copilărie“, nu l’a recunoscută, ca faptă a sa. Ravachola mărturisită între altele, că déca n’ar fi fostă prinsă nu s’ar fi mulțumită cu celea două atentate, ci s’ar fi iituită a atenta contra tuturoră acelora, cari au fostă factori principali la condamnarea fraților lui, precum și contra acelora, cari au propusă o lege prea severă față cu anarchiștii. La toate celelalte întrebări a râsă procurorului în față, réspun4©ndu-i „lase-mă în pace de, ce vrei mai multă?“ Cu toate aceste răspunsuri Ravachol a recunoscută urmatoarele fapte: două asasinate la Vazirelle (1885); asasinatulă din Grenay și Rive de Gier; asasinatulă Cote Bois ; asasinatulă din Chambles ; asasinatulă fetei Marcon în Saint-Etiene, toate împreunate cu furturi. Pertractarea finală se va ţine în 20 Aprile n. * De vre-o două 4il© în Paris, tóatá poliţia este alarmată, pentru a prinde pe înspăimântătorulă complice ală lui Ravachol, adecă pe Gustave Mathieu. Se lăţise despre elă vestea, că umblă în haine femeesol, ceea ce se şi constata. Etă cum: Intr’o duminecă sera ună agentă de poliţie observa o damă îmbrăcată in haină negră de mătase, cu o pălărie mică îmodobită cu pene galbene. Uitându-se mai cu atențiune la umbletul damei.