Gazeta Transilvaniei, mai 1892 (Anul 55, nr. 97-120)

1892-05-01 / nr. 97

In era a un-spre-decea. III. Braşovu, 30 Aprilie v. f)is’amu, că legea se calcă de cei mici ca și de cei mari fără de nici o stiéla, ori de câte orie vorba de unu dreptu seu de unu favori ala nostru. Cei mici se îndémna prin esemplulu celoru mari și suntu mai șoviniști decâtu șoviniștii, cari sedă pe fotoliurile de catifea roşie în camera deputaţilor­. Deca unui Maghiară i se atinge numai unu firii de porii din capă, ţipă şi strigă cu toţii, că se calcă legea; când înse se violeaza legea, în modul­ cele mai sfruntate, în paguba dreptului de limbă şi a culturei naţionale a Românului, aceiaşi omeni găsesc el, că s’a fă­cută unu lucru priinciosu pentru pretinsele „interese ale statului“ şi nimeni nu-şî ridică glasul, ca se sbiciuiescu şi se condamne ile­galitatea. Lucrurile au ajunsă aşa de de­parte încâtu între Maghiari este privită, ca unu lucru firescu şi ne­­încungiurabilă călcarea de lege, când se întemplă în interesul­ ma­­ghiarisării faţă cu noi Românii. S’a dedată opiniunea publică maghiară a privi pe Români, pe Slovaci, Şerbi ş. a. ca pe nisce iobagi ai ideei de stătui maghiare, cari în cestiuni politice naţionale şi de cultură naţională suntu su­puşi cu legi cu tot la graţia şi dis­­graţia elementului dela putere. Şi ce credeţi, a cui este mai mare vina, că s’a putută crea a­­cestă nenorocită curentă de ve­deri, a foiloră maghiare şi a oame­­niloră stăpânirei, cari au aţîţată şi aţîţă necontenită în contra po­­poarelor­ nemaghiare, ori a nóstru, cari, stândă pasivi faţă cu ilegalită­ţile comise şi lovirile, ce ni se a­­plică, nntrimă indirectă cutezarea contrariloră şi-i face să se spereze­­ în isbenda planuriloră loră nebune de maghiarisare ? Mai poate fi îndoiéla, că celă mai mare duşmană ală nostru şi ală înaintării nóstre este firea nostră îngăduitore, este lipsa de energiă în apărarea drepturilor­ nóstre, suntu concesiunile, ce le facemă necurmată turbatului şo­­vinismă, retrăgendu-ne pasă de pasă dinaintea lui, fără de a primi lupta pe faţă cu elă? Plângeri şi remonstraţiuni ne­­putinciose, ne­amă convinsă, cre­­demu, de ajunsă, că nu mai folo­­sescă aciî nimică. Nu ne folosescă şi nu ne potă folosi, când resul­­tatul­ este aproape totdeuna ună nou desastru, o nouă îngăduire din dreptulă nostru, o supunere umi­lită la noue ilegalităţi ori vio­lenţe. Se ne ajutămă noi înşi­ne! Se înveţămă a ne face luntre şi punte pentru ca se iese totdeuna victo­­riosă dreptulă nostru! Dar cum va eşi elă victoriosu, déca ne vomă totă retrage, vomă totă ceda, lăsândă cu încetulu tóate ale nóstre: autonomiă, seolă, dreptă de limbă, pradă forţei brutale, care tinde a ni-le nimici? Toate au o margine în lumea aceasta — trebue se aibă o mar­gine şi şovinismulă violenţă ma­ghiară. Esistă şi faţă de elă ună punctă, unde trebue se ne oprimă şi se-i opunemă acelă aut-ant, fără de care suntemă şi vomă fi pierduţi pentru tot­deauna ca na­ţiune. In faţa necurmatelor, prigo­nii­ şi călcări de lege, ce se se­­verşescă în detrimentulă biserice­­loră şi ală şculeloră nóstre, trebue se esiste şi pentru Archiereii noş­tri, cari stau în fruntea acestoră biserici şi şcule, ună punctă, o margine, unde, ne mai putendă trece peste ea cu îngăduirile şi concesiunile silite, se se oprésca şi se strige contrariloră culturei nóastre românesci ună, pănă aici şi mai departe nu! Aceasta margine estremă, pănă la care poate merge iubirea de pace, moderaţiunea şi precauţiu­­nea Archiereilor­ noştri, oare nu este deja atinsă de evenimentele petrecute pănă astî, în prejudiţiulă drepturilor­ şi a esistenţei noastre naţionale ? FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Din istoria munţiloru apuseni. Tractată despre faptele Românilor şi săvîrşite la anulu 1848/9 sub conducerea lui Avram­ Ian­cu. Apreciare de losifa Sterca Şuluţiu. (Urmare) O constată altcum acesta, cu multă iubire de adevără şi cu rară obiectivi­tate, m­ă domnă „T. G.“ în „Pesti Na­pló“ din 31 August, 1881 N. 238. A­­cesta domniți, precum am mai cjisit eu, în „Memoriile“ mele, se vede a fi avută misiunea de-a staveri, la faţa locului, a­­devărulă cu privire catastrofa din Abrud. D­nia sa cjice : „Astăcjî, după decursul­ tragediei, „posteritatea judecă în multe feluri des­­„pre causa catastrofei; dar ori cum amă „cumpfiri doved­ite, suntemă siliţi a ne „conforma la generala convingere, ce „domnesce la cei de acolo, că catastrofa „a fosta provocată prin Hatvani, prin „purtarea lui pripită și milităresce nepre­gătită*). „Una judecătoră nepreocupată, nici *) Cine l-a chiamatü pe Hatvani la Abrud, vedurämü. „când nu va pute, să­­ facă Iancului „imputare, ca și când catastrofa ar fi ur­­­mată pe basa unui plană demainainte „statorita. Apoi, d-sa termină, cu una frumoşi şi căldurosa apelă de înfrăţire, la adresa Maghiarilor­ şi a Românilor­. Astfel, ar fi trebuită să facă şi Rákosi Iozsef, er nu să se pună, să batjocuresca totă ce e românescă, în munţii apuseni. Ce voră cu 106 unii omeni, despre principiile mele şi ale tatălui meu, poli­tice şi naţionale, nu mă geneza, dar ceea ce cjice cineva despre principiile noastre umanitare, aceea nu-mi este indi­ferentă. Sub domnia legilor­ marţiale am scăpată de brutalitatea Nemţilor­, de temniţă şi furci, chiar cu risiculă posi­­ţiunei mele, pe mai mulţi Maghiari. — Mă provocă cu plăcere şi la articululă din „Magyar Polgár“ Nr. 34 din 17 Iu­lie 1867. Şi fiindcă e vorba despre Abrudeni, voiu istorisi o păţaniă a mea cu Pitzi Io­­zsi, fiinlă preotului unitară din Abrudă. Credă, că trăesce, întrebaţi-lă. După ca­tastrofa Abrudului, la doi, trei ani, în­tră Füzi Iozsi la mine, în D. Szt. Már­ton, unde eram funcționară. — Plecă­ciune spectabile d-le, 41s© ©lu­ta vedită sfiélá. —■ Măi, dute dracului, ce mă com­­plimentezi ; decă tu ești Füzi Iozsi, dară noi am fostă prietini ca băieți. — Așa e dar eu sunt, m­ă pribeagă nefericită. M’a costată multă pănă ce m’am decisă să intru la tine. — Bine ai făcută ! Toc­mai în nefericire se arată pretinia.“ Când s’a depărtată dela mine, era la finea lu­­nei, și nu avusemă decâtă 10 fl. Cinci i-am dată lui, apoi i-am umplută toate buzunarele cu tăbacă — contrabandă — ,tăiată fină. O raritate pe acelă timpă, er­elă mi-a taisă cu ochii lăcrămâncjî: — ’Ți mulțumescă! aceasta nici frații mei n’au fâcut’o cu mine“. 13 „Căpitani renumiți în jurulă acesta au fostă: Bedeu Iacob, Hublea,N.Anca, Iorgoş şi Chemeşoi, omenii controloru­lui Şuluţă, cari au ucisă pe foarte mulţi Unguri. Iorgoş a primită în 9.­seu în 10 Maiu 1849 o puşcătură. Românii de frica Unguriloră l’au târită, l’au hăţită peste deluri şi văi, până şi-o dată sufletulă său celă murdară. c­ad. 13. In timpuîă, când curgea mă­celulă în Abrudă, întrega nostră fami­­liă, ne aflamă ca fugari cătră Câmpeni. Nu potă face deci nici da, nici ba. A­­tâta vădă și eu, că Iorgoș n’a putută să ucidă nici pe ună cetățână maghiară, din causă, că densulă era deja mortă. Sufletă murdară? Nu! Celă ce mare cu arma în mână, în fața dușma­nului, pe acela îlă numescă toate popoa­­rele, chiar și cele barbare : omă bravă. Sufletă murdară a fostă Hatvani, care în 8 Maiu seara, când se pregătea de fugă și damele maghiare, în aurulă nos­tru ala tuturora, l’au rugată că : „deca elă n’ar fi în stare, ca să-i scape de os­tea română, să-i lase în pace, să nu-i si­­lesca să meargă cu elă. Avemă amici în­tre Românii din locă, ne voră apăra ei, precum ne-au apărat pănă aici“. El Hat­vani le răspunse cu trufiă: — Pănă ce vedeți sabia aceasta maghiară, n’aveți să vă temeți de nimeni. Der abia eșită din cetate afară. Românii l’au atacată, er elă a strigată în gura mare: — „Cetă­țeni nu vă mai potă scăpa, să se scape fiesce oare cum va pute“. Densulă a fu­gită, er pe cetățeni i-a lăsată pradă fu­riei poporului. CRONICA POLITICI. — 80 Aprilie v. (12 Maiu) Deputaţii dietei dalm­atine, Biănchini, Buzolici, Liubici, Fastrovici, Ferici şi Sarici, publică în „Narodni List“ din Zagratin o declaraţiune, în care spune, că se alătură la partida lui Starcevici. Aceşti deputaţi au constituita una „club croata“, care urmăreşte următorele scopuri: 1. Unirea Dalmaţiei cu Croaţia pe baza dreptului publică croata. 2. Corespunzătorii carac­terului cetăţenilor ei şi a ţării, poporaţi­­unea în Croaţia întregă este unitară na­ţională croată. 2. Dreptulă esclusivă al­ limbei croate in tote oficiile ţării. 3. Le­garea Dalmaţiei cu Croaţia prin o cale ferată şi întrepunerea pentru promovarea intereseloră negligiate ale Dalmaţiei. * In Boemia se ţină mereu adunări poporale, precum şi alte întruniri, cari pro­enteaza în contra acunosftatei ordonanţe a ministrului de justiţia. Caracteristica este, că de astă dată Cehi tineri în multe locuri au ţinuta adunări cu Cehii bă­trâni, accentuândă, că representanţii ce­­lor­ două partide trebue să se unesea. Unulă din matadorii Cehiloră bătrâni, Dr. Matuss, a vorbita asupra situaţiunei într’o întrunire din Nimburg. „Punctaţiunilor­ dela Viena, dise ela, li­ se dă o interpre­­taţiune falsă din partea germană, mai alesă in ce privesce delimitarea cercu­­rilor­ judecătoresci. Acesta era prevăzut să se facă după interesele locale şi eco­nomice; din partea germană însă se are în vedere numai momentulă etnografică şi voescă să ridice intre cele două na­ţionalităţi una părere despărţitoră. Teri­­toriil­ de limbă compactă germană nu e permisa să se înţelegă aşa, ca să fie în­­chisa pentru cealaltă naţionalitate. Nu­mai egala îndreptăţire a celor­ două limbi ale ţării, garantată prin lege, poate să aducă în ordine raporturile de limbă. Procedarea guvernului privitoare la We­­kelsdorf a fosta necorectă. Propunerea Cehilor, tineri privitoare la apusa minis­terială a fostă greşită, deoarece acestă partidă şoia, că propunerea loră va fi respinsă cu mare majoritate şi prin aceasta încă sa sancţionată procedarea guvernu­lui. Oratorul o aşteptă, ca dieta boemă să afle mijloace pentru susţinerea drep­­tului ei, apoi trmise următoarele: Politica nostră trebue să fie slavică, ca să se garanteze tuturor­ popoarelor­ slavice, dinăuntru şi din afară de Austria, desvol­­tarea liberă şi independentă a puterilor­ lora. Asta e garantată astăcil numai unui poporă în Austria. Eu nu mă gândescă la panslavismă, pe care trebue să-lă ca­lifica de o fantomă, de o utopiă. Noi Cehii nu voimă să ne sub­ordinamu altui poporă, fiă acesta germană seu ună altă poporă slavică. Politica nostră însă tre­bue să se baseze pe dreptul­ publică, căci acesta e cementulă, care rugă între sine pe cei ce se ţină de poporală ceho­­slavica. Oratorulă combate teoria de cio­­cană şi nicovalmă şi asigură, că egala îndreptăţire făcută pe basa dreptului pu­blică nu va face nici o deosebire între drepturile ambelor­ naţionalităţi. (Ville aplause). Deputatul­ Iuliu Gregr, conducăto­­rulă Cehilor, tineri, ţinu, într’o adunare o vorbire mai lungă în care accentua, că deputaţii Cehilor, tinerii sunt­ con­­vinşi, că nu vor­ ajunge la nimică, faţă cu compunerea actuală a parlamentului. Ei prin vorbirile, ce le ţină acolo, rosscă să înfluinţeze asupra poporului cehi, ca acesta să ajungă în dieta boemă, singu­­rulă locă pentru Cehi, la aceea ce ţin­­tescă ei. * Ministrulă preşedinte francesă Lou­­bet e forte norocosă. Când a primita „Gazeta“ ese în fie­care di. Atronamente pentru Austro-Ungarîă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România și străinătate. Pe unu anü 40 franci, pe sese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentului pentru Braşovu: a administraţiane, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Mac­im, Mministraţiunea şi Tipografia:­­ BRAŞOVU, piaţa mare, Tergula Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de avunciuri: Braşovu, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), E. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; ín Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; ín Frankfurt : G. L. Daube ; ín Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o seriă 10 cr. v. a. seu 80 bani. Kr. 97. Braşovt, Vineri, 1 (13) Mai 1892.

Next