Gazeta Transilvaniei, iulie 1892 (Anul 55, nr. 144-169)
1892-07-01 / nr. 144
Nou abonamente „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie 1832 st. v. s’a deschisu nou abonamentu la care invitamu pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nostre. Poeţiulia gaSaoMSjmefraSuiîaaâs Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe zele luni 6 fl., pe unu anu 12 fl. Pentru România şi străinătate: pa trui luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe anui anui 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl., pe şese luni 1 fl. Pentru România şi străinătate : pe anui 8 franci, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandata postale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovd, 30 Iunie v. Scrrile cele mai noue, ce le primimu dela Aradă, ne vorbescu despre nisce aspre cercetări, ce s’au făcută în seminariului diecesanți românii de acolo din partea poliţiei orăşănescî. Acésta ca răspunsă ală autorităţilor, la sălbaticele şi barbarele demonstraţiunî anti-românesci, de cari, precum scriu, n’a remasa scutită nici acestă unică institută menită pentru cultura mai înaltă a Românilor, din părţile ungurene şi bănăţene. Despre aceea ca se se fi trasă la răspundere cei ce în urma aţîţăriloru sistematice ale ziarelor maghiare din Aradă au înscenată acele barbare atacuri în contra Românilor, pe cari s’au văcjută constrînse a le desaproba şi foile de frunte maghiare din Budapesta, n’amă aucjită pănă acuma nimică. Totu ce s’a făcută din partea autorităţilor, se resumă în nisce măsuri de prohibiţiune faţă cu eventuala continuare a scandalurilor, ce le-a luată poliţia din Aradă după cunoscuta demonstraţia înscenată la 1 Iulie st. n. înaintea seminariului diecesană, despre cari măsuri foia bisericăscă din Aradă, împărtăşesce următoarele: „In diua de 2 Iulie tota publiculu din oraşul era în ferbere despre ceie ce se vorbea, că voru urma la reşedinţa episcopescă mai alesu, că se lăţise vorba, că poporula română din suburbii ar fi resolutu cu mion, cu mare, aface frontu demonstranţilor, deci aceştia aru îndrăsni, ca să insulte şi reşedinţa episcopască. De aceea şi poliţia locală a luat şi cele mai severe măsuri, oprindu crica întrunire pe stradă, după 8 ore sera şi înmulţindfi numărută poliţiştilor, atâta în jurul reşedinţei episcopesci, câtă şi în jurul seminariului“. Escesele scandaloase ale fanatismului maghiară probabilă, că în urma acestoră măsuri ale poliţiei nu se vor mai repeţi, dar cum rămâne cu pedepsirea acelora, cari au atacată şi au insultată pe pacînicii locuitori români din Aradă cu o sălbătăciă ne mai pomenită, turburândă astfelă liniştea publică, ameninţândă siguranţa cetăţenii oră şi violândă libertatea loră? La întrebarea acesta n’avemă pănă acţi altă răspunsă, decâtă celă amintită. Autorităţile din Aradă nici că se potu gândi la pedepsirea demonstranţiloră unguri, pe câtă vreme totă grija loră este absorbită de gândulă de a descoperi causa tristeloră scandaluri nu la aceia, cari le-au provocată, ci la cei atacaţi şi insultaţi. De aici vine, că domnulă poliţaiu ală Aradului şi-a îndreptată paşii mai înainte spre seminariula română, sperândă că-i va succede a afla aci pe adevăraţii culpabili, ceea ce însă firesce, că nu ia succesă, precum vomă vedé dintr’ună raport amănunţită, ce lu vomă publica în numărulă de mâne. Intr’aceea foile şoviniste din Aradă şi-au dată lozinca să continue agitaţiunea loră, îndreptândă acum săgeţile ei veninose în contra institutului pedagogicoteologică română. Deja iesă cu pretensiunea ca guvernulă să pună acestă institută de cultură română sub o stare escepţională, numindă ună comisară guvernială, care să supraveghieze orîce mişcare şi suflare în acelă institută etc. etc. Aceasta tactică armonieza aşa de bine cu tendinţa ce se manifestă în Aradă, ca şi în toate celelalte părţi, de a sugruma viaţa şi cultura naţională a Româniloru, încâtu nu poate decâtu să-i servească ca o caracteristică ilustrare faptului că tocmai în cJDel© aceste pare a se fi coptă planulă de a suprima catedra ordinară de limba română la gimnasiula de stată ungurescă din Aradă. Scriu, că îndată după numirea profesorului de limba şi literatura română dela acelă gimnasiu, I. Goldişu, ca vicariu la Oradeamare, o fata maghiară din Arad, a pretinsă, ca la aceasta catedră să nu mai fiă chiămatu altă profesoră română, ci să fiă cassată ca multe altele. Acum se anunţă, că ministerială ar fi de părere, că în adevăr, nu mai este necesitate să esiste acesta catedră ca ordinară, deoarece cei ce voră voi să înveţe limba română, o voru pute-o învăţa şi dela uină docenţă estra-ordinară. Eră der ce griji preocupă pe guvernă, şi cetele şoviniste din Aradă, de cari suntă conduşi guvernanţii, în momentele, când autorităţile ar trebui să desfăşure toata energia pentru a scuti libertatea cetăţeniloră de naţionalitate română, cari compună majoritatea coversitore a acelui comitatu. Se ’nţelege, că deca nu va mai fi catedră de limba româna, nu va mai fi cultură şi semţu românescă, nu voră mai fi Români în Aradă — nu se voră mai puté intempla nici demonstraţiunî antiromânescî, cari să dea de ruşine înaintea lumei cultura şi liberalismulă maghiară. Apoi să mai 4i°ă cineva, că nu suntă dibaci stăpânitorii noştri de acţî, când aici caută şi afla isvorulă tuturoră releloră! ! CRONICA POLITICA, — 80 Iunie (12 Iulie). „Reichs-Anzeiger“ dela 4 Iulie scrie următorele: Dela 10 Iulie 1891, dată la care au expirată tratatele de comerciu între Germania şi România dela 14 Noemvre 1877 şi dela 1 Martie 1887, importaţiunea germană în România, ca şi importaţiunea tuturora celoralalte ţări, este supusă la tariful generala româno, şi reciproce, taxele tarifului german sunt aplicate la importaţiunea română. Cele două guverne au convenită să între în negocieri pentru incheierea unui comerciu. In acesta interval, şi pănă la 30 Noemvre a acestui an, Germania are dreptul în România a se bucura de tratamentul naţiunei celei mai favorisate şi orice ridicare a taxelor tarifului româna asupra importaţiunei germane este esclusă; reciproca, dela 4 Iulie pănă la 30 Noemvre a acestui an, România întră în Germania, bucurându-se de tariful convenţionala pentru articolele următore : grâu, săpară, presa, grâu negru (sarrazin) şi alte cereale nedenumite speciala în tariful germane: orza, colza şi alte sămeuţe oleaginoase, porumba şi malţa. Acesta arangiamentu provisoriu a fostu consacrata, ca înţelegere formală, prin sămnătura, la Bucuresci, între guvernul români şi ministrul Germaniei a unei declaraţiuni în acesta seopfi. * Unuia din ultimele numere ale ofiarului „Standard“ ne dau probă, că Ungurii din Pesta au căutata să esploateze mai dinainte turburările ce se aşteptau să vadă în România cu ocazia manifestaţiei studenţiloru. Astfel se esplică telegrama apărută în „Standard“, organul, cele mai aproape de guvernul englesit, înainte chiar ca manifestaţia studenţilor el să fi avut o loou, telegramă, în care se cjice, prirredentiştii români nu lasă în pace pe Regele Carol I nici în Anglia, şi că vor fi ţine meetinguri spre a protesta contra faptului, că Imperatura Austriei nu a primita la Hofburg deputăţia Transilvănenilor, adaugendu, că se voră face disordine la legaţiunea austriacă. Acestă veste tendenţiosă a fosta însă desminţită a doua-di chiar într’o scrisoare semnată: „Una Românii“, şi care a apăruta în chiatula „Standard“ sub rubrica „Românii transilvăneni.“ In acestă scrisoare se esplică, că nu „irredentiştii“ aveau să manifesteze la Bucuresci, ci tinerimea fără deosebire de coloare politică, şi nu pentru că imperatura nu a primita deputăţia transilvană, ci cu totul, pentru altceva, pentru barbaria, cu care Maghiarii au devastata casele membrilor delegaţiei la Intorcerea lor dela Viena. In acestă scrisoare se adaogă, că Românii trans-carpatini sunt fideli supuşi ai corenei şi că totă vina stă în politica brutală şi orbă a Ungurilor. „Gazeta“ ese în nlăcareţi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe unu anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate: Pe unu anui 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşov la administraţiune, piaţa mare, Tergulu. Inului Nr. 30 etagiulu I.: pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât şi inserţiunile sunt* a se plăti înainte. Mactmea, Administraţiatea şi Tipografia: BRASOVU, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc”. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de amnciure: Braşovu, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), E. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg. In Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; In Frankfurt: G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţuiri inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Il 144. Braşovt, Mercuri, 1 (131 Iulie 1892, ziarul „Figaro“ anunţă, că guvernul francest are cunosciinţa despre o înţelegere secretă, care s’ar fi încheiata în afacerea Marroco între Italia, Spania şi Anglia, şi care are de scopi, ca să esplidă cu totul, pe Francia din Marocco. Cele trei guverne, se cjice, că ar fi şi aţiţat el pe indigenii de pe teritoriul Tanger în contra Sultanului de Marocco, pentru ca în chipul acesta să provoace o intervenire diplomatică europenă. In legătură cu acesta este şi numirea d-lui de Radovitz, ca ambasadorii germani la Madrid, fiindcă şi mâna Germaniei se află în jocă. Convocare. In conformitate cu prescrisele §i loră 14 și 21 din statutele Asociaţiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, adunarea generală pentru anulă curenta se convocă prin acesta în opidula Blasiu pe .7 Augusta st. n. (26 Iulie st. v.) şi cilele următore. Aducendă acesta la cunoscinţa publică, învitămă pe toţi membrii Asociaţiunii a lua parte în numeră câtă mai mare la şedinţele adunării. Presidiula Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român. G. Bariţiu, Dr. I. Crişianu, preş. secretară. Ludovicii Mocsáry despre cestiunea , română. Ună amică ală chiarului „Pesti Napló“ a visitată anume pe d-lă Mocsary, ca sĕ afle părerea lui asupra cestiunei române. Elă publică în „Pesti Napló“ dela 3 Iulie a. c. urmatoarea convorbire, ce a avut-o cu d-lă Mocsary la moşia acestuia, şi pe care noi o reproducemă aici din cuventă în cuventă, reservându-ne a ne ocupa mai de-aproape cu enunciaţiunile „corbului albă“. Andornak, 2 iulie. De câtevafile sunt oaspele fostului deputat, dieta la Ludovica Mocsary. Impărtăşindu-mă de ospitalitatea lui, mi-a venitaminte, că din incidentala mergerei Românilor, la Viena şi ala fierberilor actuale, va interesa pe publicul cetitorii să scie, care este părerea lui Ludovicu Mocsáry asupra acestora lucruri. Mocsary s’a declarata sincera şi bucuros, şi cu învoirea densului publica pentru cetitorii lui „Pesti Napló“ convorbirea urmatore, cea decursă între noi: — Ai fi d-ta aşa de buna, să-mi spui ce impresiune a făcuta asupra d tale, şi ce însemnătate dai d-ta mergerei Românilor la Viena. Respunsu: Mă surprinde, că d-vóstre vă interesaţi de părerile mele; nu facă secreta din ele acum totu aşa de puţina, ca şi mai’nainte; aşaderă, mai alesu pentru d-ta, stau la disposiţiă. — Ce părere ai d-ta despre memorandula româna şi despre rolulu deputăției române la Viena? Respunsu: Procederea Românilor cu drepta cuventi a înspăimântată și re.