Gazeta Transilvaniei, iulie 1892 (Anul 55, nr. 144-169)
1892-07-01 / nr. 144
Pag 2 voltatu opinia publică. A înspăimântat’o, fiindcă a vacjuta, că aici se sgudue basa statului ungară; a revoltat’o, fiindcă în urechia Maghiarului nu poate fi, din partea unoră cetățeni ungari, blasfemiă mai mare—ne mai băgândă în sema pornirea dușmănosă, — decâtă o astfelă de desconsiderata, ba o lipsă suficientă de sentimentă, cum au manifestat’o Românii, cari au mersa la Viena atâta contra statului ungara, câta şi în genere, contra constituţionalismului. In rolul ălora se manifestă acea bubă veninosă, care pace de multa în viaţa noistră publică, dar nu e o apariţiă nouă, nici nu însemneză una periculii, care n’ar fi esistata pănă acum. Românii s’au gerată, ca unii, cari sunta gata de a păși pe téremula „Acheronta novebo“; negarea statului maghiara arată criteriula tradărei de patriă. Eu însă nu ţin și acesta de lucru seriosu ; mie mi se pare, că acesta nu este altceva, decâta, că au jucată cartea loră cea mai mare, ca să ne înspăimânte pe noi şi să ne vateme în modulă cela mai simţitora. Ne înspăimântă ei destulă şi cu Horia şi Cloşca, ca şi cu omorurile din 1848, pe cari s’au silită a le presenta ca acte de eroismă naţională. Putemă să soutem fi dovedi în privinţa acesta din însuşi memorandulă decâ, îlă cetimă, ceea ce însă — aşa se vede — fóarte puţina au făcut’o. Memorandula geme de contraziceri, cari tradézâ, că întorcerea de cătră penaţii patriei maghiare şi recurgerea loră la Dumneciei streini nu este ultimulă loră cuvântă, şi întregă procedura nu însemnă, că dară amu sta faţă în faţă cu nişte diferinţe neaplanabile. — Din cari părţi ale memorandului crecii d-ta, că poţi trage astfela de conclusiune ? Răspunsă : Memorandulă se provocă la drepturile câştigate sub sistemula absolutiste, şi mai alesă prin mesagiulă de deschidere ala dietei ardelenesci din 1863. Poate fi basă de drepta „graţia principelui,“ oare domnesce pe nedreptulă? Dar totodată, şi încă de repeţiteori, se provocă la drepturile lor, milenare, cihcendă, că „martoră este istoria despre aceea, că aici n’a esistat şi niciodată raportulă de popoare cuceritoare şi cucerite, ori dominaţiunea unei naţiuni politice“. Seu imperiu unitară austriaca şi graţiă principescă, seu stată maghiară şi ordine de drept constituţională. Trebue să alegă una din două. Ca mai pot fi aştepta dela graţia monarchului, dela care acum nici audienţă n’au putută căpăta, ori dela statulă acela, între ale cărui principii fundamentale politice n’a esistată timpă de o miiă de ani stăpânirea de rassă? Pretindă autonomia Ardeiului ! Ce folosă au avută ei de autonomia Ardealului ? Constituțiile Aprobatelorfi și Compilatelor, prin cari a fostă oprită chiar și aceea, ca Românii să poarte vestminte de postava ? Ce vreau cu Ardelula ? Vreau să facă din elă o provincia austriacă? Vreau să scie scoși din Ardela pe Maghiarii ardeleni, pe acei „libertini şi nemeşi, cari cu puţine escepţiuni suntă numai spre greutatea societăţii“ , ar vre să aranjeze saturnalii faţă cu Maghiarii, căcînaşii apuşî voră căde în braţele loră, ca nisce fructe copte ? Cum îşi potă ei închipui o prostia ca aceea, că Maghiarimea se va învoi vreodată la desenarea sa propriă? Dar apoi cu Românii din Ungaria, ce se va întâmpla? Dară sunta gata, ca pe aceia să i dea în schimbă Unguriloră? Cei ce susţină programulă ardelenescu sunta în contracicere cu dacoromânismulu, ba chiar şi cu postulatele formulate sub eticheta individualităţii naţionale. Decâ sub titlulă acesta ceru ei drepturi deosebite, acestea tocmai aşa se competa Românilor ungureni, ca şi celoră ardeleni, deci o stare deosebită pentru Românii ardeleni, nu potă pretinde. Ce vreu cu legea de naţionalitate din 1868? O blastemă şi pe acesta, ca pe tóate, ca şi pactura, restituirea constituţiei, dualismula, şi în fine, ca şi totă ce s’a întâmplata între anii 1866 şi 1868. Manifestă o deosebită revoltare faţă de acea declaraţiă a legei numite, că toţi locuitorii ţerii, din punctă de vedere politică, formeaza o singură naţiune. Intre conceptele naţiunei politice şi genetice, dară tocmai contra distincţiunea aceasta este favorabilă pentru ei. Doar pe 7*00 ei înşişi la altă locă despre acestă lege? — Urmatoarele cuvinte remarcabile: „Legea despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor, deşi e defectuosă, cu toate acestea aplicată cu bună credinţă, ar fi fostă în stare a îndupleca şi pe Români se contribue la consolidarea sistemului de stătu. “ Apoi, când ne întâlnimă cu astfela de contraziceri, în acela manifestă pregătita de multa timpă, nu putemă vedea din ela decâtă, că aici nu stămă față p’una programă stabilita atâtă de periculosa, oare ne ar sili, ca noi, renunţândă la toate posibilitățile împăciuirei, să apelăma numai la forţa brută. — Şi cum iți închipuesci d-ta împăciuirea ? Respunsa: Astfela, că tratarea cestiunei naţionalităţilor, şi mai ales a raporturilora noastre faţă cu Românii, să n’o încredinţămă nici studenţilor din Bucuresci, nici oeloră din Budapesta, ci să ne ocupăm şi de ea aşa, cum pretinde o cestiune politică de prima ordine, o Gestiune vitală. Dacoromânismul, de-o parte, cultura maghiară esclusivă, sau maghiarisarea generală de altă parte, sunt utopii vrednice una de alta. Dar utopiile acestea se accentueză azi, ca programe. Intre aceste două programe numai posibilitatea unui compromisa poate ave locă, compromisul, acesta este legea de naționalitate din 1868, eventuala esplicată, lărgită — cum a indicata însuşi Kossuth. Dar apoi legea aceasta trebue aplicată cinstită, ceea ce azi e ună lucru cu totul și nou, programă nou, fiindcă e regretabilă, că memorandulă are cu desăvârşire dreptate în aceea oa Zice despre neaplicarea legei acesteia. Politica, a cărei primă formă este legea de naţionalitate dela 1868, n’a fosta încă aplicată seriosă, aşaderă nepracticabilitatea ei nu este dovedită. Concedă că şi în casulă acela, când acesta va deveni realitate, voră fi elemente turbulente, cari voră face oposiţiă, dar cu acestea vomă soi tracta şi noi şi şi elementele mai calme ale naţionalităţilora. Atâta e sigură, că ele nu simţescă nici o plăcere de-a ajunge sub protectorată rusescă, ori în curentură panslavă. „Apheronta movebo“ pote să fiă lozinca forţată a unei disposiţiunî momentane, dar programă românescă seriosă nu poate fi. — Dar ce Zicî d-ta despre aceea, că Alesandru Mocsonyi în scrisorile adresate lui Mureşianu — deşi declară că în multe privinţe nu consimte ou modulă de procedere ală deputăţiei la Viena — în faptă nu a desavuată pastilă Românilor ? Răspunsu: Din acesta numai atâta se pote deduce, că în urma diferenţelor ivite între Români, noi să nu ne amăgim şi cu speranţa, că vomă pute slăbi tăria şi vînjoşia oposiţiei române prin mijloace paliative. Pe Alesandru Moosonyi l’au reţinută înalta sa cultură şi conscienţa de sine de-a juca cancanulă cu antisemiţii din Viena, ori de-a subscrie espresiile ordinare ale memorandului. Dar aflu foarte esplicabilă, că în calitatea sa de conducătoră ală unei părţi, oare astăzi este în proporţiune mai slabă,pănă acum celă puţină ca fostă conducătore, şi erăşi pote să fiă) nu este apleoată a sparge solidaritatea română, nu este apleoată a arunca din mâni tocmai atunci mijloacele, cari ţintescă la ună resultată fiă problematică, fiă sigură, când la noi ia dimensiuni totă mai mari curentulă, ce se abate dela orioe compromisă. — Aşa stiu, că d-ta totdeuna ai fostă de părere, că noi nu ne putemă încrede în sinceritatea cercurilor dela curte, fiindcă d-ta ai susţinută, că cercurile curţei totdeuna voră aţîţa certa între Maghiari şi naţionalităţi. Atitudinea respingătoare dela Viena nu se vede a justifica acestă părere. Răspunsă: Respingerea acesta nu potă s’o consideră, ca o probă deplină faţă cu politica esperiată de vecuri, şi în parte şi faţă cu cea de aZU nu, mai alesă, fiindcă nu vădă, ca în ceva să se fi schimbată acea politică, a cărei parte integrantă o constitue manevrarea cu naţionalităţile. In acesta deră, să nu ne prea încredemă. De multe ori stăpânulă tracteaza rău cu cânele din lanţă, dar pentru aceea totuşi conteză necondiţionată la fidelitatea lui. Se poate însă, că Românii se voră sătura de-a purta întotdeauna acestă rolă, şi atunci ce urmeză? Aceea, că ne întorcă spatele nu numai nouă, ci şi acelui imperiu austriacă, ai cărui cei mai fideli cetăţeni se mărturisescă în memoranda. Atunci pericululă îmbracă o formă nouă şi va sta înaintea nostră în măsură cu multă mai mare. Nu este altă modiu deră, decâtă ca noi Maghiarii şi Românii să aflămă împreună acelă modus vivendi, care este celă mai salutară pentru ambele părţi. Decă vomă esamina bine, care este postulatură adevărată ală memorandului şi conclusiunea lui finală, atunci acesta putemă s’o aflămă în următorele cuvinte: „ca întotdeauna, aşa şi astăzi, suntem de convingerea, că desvoltarea pacinică a patriei noastre, nu se poate asigura, decâtă prin sincera înfrăţire a locuitorilor ei. Singură înfrăţirea sinceră şi întemeiată pe respectarea reciprocă a intereselor de asistenţă şi de desvoltare naţională poate să conducă statulă spre consolidarea internă şi spre fortificarea, dela care atârnă esistenţă lui în grelele timpuri prin cari trecemă“. Să luămă cu bucuriă la cunoscinţă, că şi după multele animosităţi, memorandulă ţintesce aici... GAZETA TRANSILVANIEL Nr. 144-1892. SC1RILE OILE!. — 30 Iunie (12 Iulie). Cununi eterne pentru cei reposaţî. Răpindă moartea din mijlocul fi celor vii pe an. d-nă Ioană G. Ioană, membru al direcţiunei institutului de credită şi economii „Albina“, d-lă dirigentă Valeriu Bologa, în numele corpului funcţionariloră „Albina“ din Braşovă, a depusă, ca contribuire pentru amintirea neuitatului defunctă, în loculă unei cunune pe sicriu, 20 fi. v. a., la fundaţiunea întru amintirea iubiţilor răposaţi, în folosulă şcolaliloră români dela institutele nostre. Curtând’o cu mulţămită, s’a adaugată şi acâstă sumă la fundaţiunea numită. — Braşovă, 30 Iunie v. 1892. Comitetul ei parochială română gr. or. din cetate: Bartolomeu Baiulescu, preşedinte. —x— Fundaţiune. Aflămă, că regretatulă Absolonu Todea, fostă advocată în Reghinulă-săsăscă şi totodată membru în Consistorulă din Sibiiu, răposândă Zilele trecute, a lăsată prin testamentă o fundaţiune de 10.000 fl. u. a. pentru studenţii lipsiţi. —x— Documente istorice. Ministrul român de esterne, după cum cetimă în foile de dincolo, se află în posesiunea copiiloră întregei corespondenţe oficiale între foştii consuli francesi din Muntenia şi între guvernul loră. Aceste documente au fost depopiate cu învoirea guvernului francesă, de cătră ambasada română din Parisă. Corespondenţa între anii 1839 — 1850 cuprinde cam 3000 de documente. —x— O „mare“ moștenire. Ună oarecare Martin Jerouceck, decedată la 14 Martie la Lahovice, districtulă Stein, a legată monarchului nostru suma de 5 fl. Legatură a fostă primită și suma a fostă vărsată la lista civilă. — x— „In contra agitatori borii valachi“. Sub titlul acesta „Ellenzék“ dela 9 Iulie scrie: Fspanulă comitatului Huniadora, br. Szentkereszty György a dată ordină strictă în contra „agitatoriloră valachi“. Fispanulă dispune, ca agitatorii valachi să fie urmăriţi in conţinu cu cea mai mare atenţiune. In contra „agitatoriloră“ se va aplica legea în totă stricteța ei. — Se vede că d-lă fispană dela Deva n’are altă lucru, decâtă să umble după pai verzî. Ii poftimă succese sprîncenate. —x— Arestarea unui consulți francesc. Din Lipsea se telegrafiază. In urma unei certe pentru motive de puțină însămnătate la cafeneaua Bauer, d. Jacquot, consulă generală ală Franciei, a fostă arestată și condusă la polițiă. A fostă pusă în libertate îndată ce ’i s’a constatată identitatea. D. Ribot ministru francesă de esterne a cerută ambasadorului Franciei la Berlină informațiuni în privința incidentului consulului generală ală Franciei la Lipsea. —x — Colera. Colera progreseazâ la Bakou Astrahană, Tiflis, Petrovsk, Choncha, Uzon-Ada și în localități de o însămnătate mai mică. Epidemia s’a declarată de asemenea la Askhabad, Elisabethpol și amenință, Zice-se, provincia Iaroslav, unde s’a constatată caşuri îndoelnice. Contagiunea e favorisată mai cu samă prin necurăţenia extra-ordinară a oraşelor din Caucasă, insalubritatea hrănii obicinuite a poporului, care vegeteză într’o putere intolerebilă, ne-mâncândă de câtă alimente adese putrede şi totdeuna insuficiente. Ministrulă marinei, amiralulă Tchikatcheff, a plecată pentru a dirigea în personă măsurile profilactice în porturile mărei Caspice și ministrulă de interne a intensă oricărui bastiment suspectă să se suie pe Volga mai sus și de Astrahan. In acestă din urmă orașă, alarma a făcută să fugă pe o mulțime de locuitori. —x— Una turnă de 500 metri mai tu. La Copenhaga s’a constituită o societate, care îşi propune să construească pe o colină lângă grădina zoologică, ună turnă de oțelă şi de feră, de o înălțime de 500 metri, care va putea conține 4000 persoane şi care va fi luminată cu electricitate. —x— Petrecere. Junima studiosă ,română din Mercurea şi jură, învită la petrecerea cu jopă, ce se va arangia la 20 Iulie (1 Augustă) 1892, în sala hotelului „Roşiu“ din Mercurea. Venitură curată e destinată pentru biblioteca şcelei gr. or. din Mercurea. Inceputulă la 7y2 ore sora. Intrarea: de familiă 1 fl. 50 or.; de personă 80 cr. Oferte marinimoase se vor curta pe cale publică. —x— Spre a răsbuna pe Bavachol, pilele trecute, într’o întrunire, anarchiștii din Parisă au decisă să se ducă la Saint- Etiene unde doi trei mai decişi să pună dinamită Palatului de justiţiă şi în timpul panicei produse de acesta, ceilalţi anarchişti să pătrundă în închisoarea lui Ravachol şi să lă libereze. —x— Musica militară, va cânta astăzi pe promenada de josă. Inceputură la 6 ore p. m. Programa: 1) Langer „Nicolaus Hussaren“ marsfi. 2) Balfe: Cuvertură la opera „Die Zigeunerin“. 3) Staudt „Frankfurt’s Grass an Wien“ valsă. 4) Rosenkranz „Mein Österreich“ Fantasie. 5) Gounod : „Poutpouri din opera Faust“. 6) F. de Brennerberg: „Wanderlust“ marsă. x— NECROLOG! J. Amnă mai pierdută pe unulă dintre acei distinşi şi meritaţi comercianţi români braşoveni, cari au pusă temelia societară românesci de aici şi au fostăntotdeuna cei mai zeloşi promovatori ai progresului nostru naţională. Eră anunciulă ce ne încunosciinţază despre acestă dureroasa pierdere. Ioană George Ioană, membru de direcţiune al institului de credită