Gazeta Transilvaniei, iulie 1892 (Anul 55, nr. 144-169)

1892-07-22 / nr. 161

Metropolitulu Ioana Vancea Braşovii, 21 Iulie v. N’a trecută încă anulă, de când clopotele catedralei din Bleşiu a­­nunţau cu bucuria aniversarea de 25 de ani a Metropolitului Dr. Ioană Vancea de Buteasa, ca e­­piscopii. Astăzi, aceleaşi clopote respân­­descă trista veste despre înceta­rea din viaţă a veneratului Archi­­păstoră, pe care provedinţa l’a luată din mijloculă nostru în nisce momente, când clerulu şi popo­­rulă provinciei metropolitane ro­mâne unite are mai mare lipsă de ună capă, care cu înţelepciu­nea sa, cu esperiinţele sale şi cu vera sa se potu fi aperătoră pu­ternică ală intereselor­ sale de viaţă bisericesce şi naţionale. " In nisce împrejurări forte cri­tice pentru biserică şi naţiunea română, fu alesă şi întărită Ioană Vancea, ca Archiepiscopă şi Me­­tropolită de Alba-Iulia în vara şi toamna anului 1868. Românii erau profundă îngrijaţi şi neliniştiţi din causa nefavorabilelor­ schimbări politice de atunci. Ear­astatji, când martea crudă făcu­se se curme pe neaşteptate ocârmuirea blândă şi pacinică a vrednicului Archi­­păstoră, timpurile, ce le străbatem suntă şi mai critice, şi mai ame­­ninţătore. Românii sunt­ şi mai îngrijaţî, din causa necurmatelor­ prigoniri, ca înainte cu 24 de ani. Cu atâtă mai durerosă va fi im­­presiunea, ce-o va produce în toate părţile locuite de Români moartea Metropolitului Ioană Vancea, toc­mai acuma când sub ochii sei şi sub scutură părintescei sale solicitu­dine se făceau în Blasiu pregăti­rile pentru adunarea generală a Asociaţiunei transilvane, care avea se fiă o serbătore a culturei nóas­­tre şi a instiinţelor­ nóastre pacî­­nice pe cărarea progresului, între ai căruia propovăduitori ocupa re­­posatul. Archiereu ună locă de frunte. Măreţele institute de crescere, numeroasele fundaţiuni bisericesc! şi culturale, ce le-a înfiinţată pre­cum şi multele biserici şi şcole ce s’au ridicată în timpul­ archipăs­­torirei sale, suntă o dovadă ne­­peritore pentru iubirea şi devota­­mentulă, cu care prea demnulă " Metropolită Ioană Vancea a lu­crată, fără întrerupere şi neobo­sită, în agrură culturei poporu­lui seu. Cu ocasiunea jubileului seu ca episcopă, Ioană Vancea a retu­şată ori ce sărbătorire sgomotoasa, orî­ce pompă lumésca şi a ce­rută dela credincioşii săi, ca să eterniseze acea ceh contribuindă pentru înfiinţarea unui internată de fete în Blasiu. A mai trăită Metropolitulă ca să pota, realisa şi acăstă dorinţă a inimei sale nobile şi încă în ul­timele sale momente a dată celă din urmă avisă pentru completa­rea disposiţiunilor­, ce aveau de scopu a face posibilă deschiderea internatului de fete în c­iua de 1 Septemvre a. c. Acesta generositate şi îngri­jire neadormită pentru progresulă religiosă, morală şi culturală ală credincioşilor­ săi, caracteriseză în chipulă celă mai elocventă ac­tivitatea de ună pătrată de veacu a prea veneratului Archiereu. Resultatele învederate ale a­­cestei liniştite dor roditore acti­vităţi voră fi totă atâtea monu­mente, ce voră eternisa memoria lui Ioană Vancea şi voră face să locuiasca numele lui între acelea ale marilor­ binefăcători ai nea­mului nostru. Nobilele sale stăruinţe pe tă­­râmul­ culturei însă au fostă multă împedecare şi desă între­rupte prin curentură fatală creată de politica de stată, care nu este amica progresului nostru naţională şi n’a văcţută cu ochi buni nici luptele pentru autonomia bisericei române unite şi pentru desvolta­­rea liberă a caracterului ei ro­­mânescă. Metropolitul­ Vancea era omulă păcii şi adeseori firea lui blândă venea în conflictă cu cerinţele grave ale momentului, cari pre­tindeau desfăşurarea celei mai ho­­tărîte lupte. Dar trebue să con­­cedemă, că înclinarea lui spre pacinica resolvare a conflictelor­, a contribuită, póate nu numai odată, de a le slăbi, paralisându astfelă încâtva urmările lor­ stri­­căciose. In tóte împrejurările însă, în bine şi rău, Metropolitul­ Vancea a fostă condusă de iubirea şi de în­grijirea, cu care se devotase bine­lui clerului şi poporului său cre­­dinciosă, care va binecuvânta amintirea lui şi-i va păstra recu­­noscinţă vecenică. „ FOILETONULU GAZ. TRANS.“ (4) Invinsa de două ori. Novelă, de Volumnia Belle. (Fine.) — Mânia te face orbă !“ ofta ea cu ochi plini de lacrimi. Reculegându-se însă iute își ridică capulă și uitându-se fără frică în ochii plini de focă ai acu­­satorului adorată, ca'se f°nö pasio­nată : — „Pentru ce am venită la B.... Marțiane? Intrabă, pentru ce urmăresce steaua soarele?Pentru-ce?! Doamne ! fiindcă te iubescu! Dorula m’a adusă! Dorulă, crescută în singurătatea mea ca ună gi­gantă. — Aveam să-i ascultă, căci alt­cum peream! De eram lacomă de pe­treceri — cum­­jici tu — mergeam la Gr., orasă mai mare, mai plăcută, decâtă B­ulă. — „Dar Ardeană ?“ gângăvi ofi­­țerulă zăpăcită. — „’Ml este de tată indiferentă. Că la purtarea lui prevenitoare, aveam să-i răspundă cu o oare­care afabilitate, vei în­ţelege. Cum însă vedeam, că elă este mai multă decâtă numai curteneţă, deveneam rece faţă cu elă chiar pentru­ că nu do­ream a mă juca cu inimile ! Altcum era să mă reîntorcă la ţară, mai nainte însă voiamă a mă convinge, ore adevără este, că tu...“ — Ea estiâ puţină. — „Că eu?“ — „M’ai uitată pe deplină și iubeşti artista pictură, pe d-na Iulia B.!?“ — „Ah!“ ofta Marțiană adâncă. Ce greutate i-a căzută dela inimă! Feri­cirea nemărginită, sosită așa pe ne­aş­­teptate, îlă făcu să crâdă, că numai vi­­sază. Stetea cu mânile împreunate, cu ochii întunecaţi, scăldaţi în lumina feri­­cirei, şi nu putea grăi nici ună cuvântă! — „M’am înşelată, nu-i aşa?“ şopti tînăra femeiă, punându-şi mâna pe bra­­ţulă lui. — „tu n’o iubesci!?“ — „Nu, nu!“ cjise bărbatul, ca şi tre­­dită din visă. Apoi lua mânile ei într’ale sale, le săruta cu delicateță și i cfise cu voce vibratore: — „Am multe, multe să-ți spună ! Insă nu acp, nu! Trebue timpă! Schimbarea din omulă celă mai nefericita într’unulă, în a căruia inimă se află acum paradisulă — a fostă prea repede. Sunt învinsă! Insă am lipsă de timpă, ca să mă reculegă. Voiu veni la tine. Nu te supăra, dacă acesta va în­­târcuia puţină!“ Balulă se fini la,3 ore. D-na Z. putu fi mulţămită, căci toţi se depărtară cu neuitate suveniri in peptă. — „Zina ori că-i ună sfântă, ori că-i cea mai comună comediantă !“ îşi cjise Marţiană, mergândă cătră casă. — „Ah“, — ofta elă apoi tristă — „sceptică ne­bună ce sunt! In locă de a îmbrăţişa cu tată forţa fericirea multă dorită, mă tortureză cu scrupuli zadarnici şi cu chi­­mere chinuitoare!“ Zina se gândea la cuvintele lui: „Voiu întâmnjia puţină, am lipsă de timpă ca să mă reculegi!“ — „Ah!“ îşi zuse ea, „elă încă totă se îndoesce în mine. Şi ce fericiţi amă pute fi!“ * * * — „Bonjour, Marţiane! Ei, încă totă somnorosă ?“ — „Ba, dar foarte leneşă de-a face toaletă“. — „Te-ai pusă sigură pe gânduri!“ observa zimbindă Ardeană, căci elă era oaspete. „Serata d-nei Z. îţi va fi trezită geniul şi filosofică: „Ce nebuniă! Ne ju­­cămă, ca şi copii, de a cavalerulă, craiulă, regina etc.“ Nu-i aşa?“ — „Li frate! Filosofia n’ajunge o para! Nimică mai uşoră, decâtă a schimba sisteme filosofice: adî eşti optimistă, mâne pesimistă, odată idealistă şi eră şi realistă! Una nu mai este adevără: vocea eternă a natura, care răsună în modulă celă mai sublima în noi omenii, şi aşi pute­a fice chiar în inima ndstră.“ — „La naiba! Aşa se vede, că şi tu eşti acfi inimistu, după­ ce erai încă eri­­mintistu. O să ajungemă în curândă cjiua, când chiar şi femeile te voră laurea pentru odele adresate loră. Ba, se poate, vei da psihologiloră de lucru, că te vei şi însura!“ Marţiană zimbi. — „Frate, Socrate Martea Metropolitului Vancea. „Unirea“ din Blaşiu, anunţând martea Metropolitului Vancea, scrie între altele: Martea mitropolitului Vancea este lovitură pe câta de neașteptată, pe atâtă de ireparabilă. Biserica română greco­­catolică a ajunsă la văduviă. Mirele ei a părăsit’o. S’a dusă să și ia plata veci­­niciei. Grolulă ce­a rămasă nu se poate măsura. Nici cândă, pote, n’a putută să se întâmple o morte de archiereu în­tre împrejurări mai critice. Şi nici când n’a putută să fie o moarte mai adâncă şi mai generală deplânsă, ca moartea aceasta. * Despre ultimele momente din viaţa răposatului archiereu, „Uni­rea“ din Blasiu scrie următorele: Preabunulă nostru părinte în 30 Iuliu a. c. a fostă sănătosă, a presidată la şedinţa consistorială din acea­s fi, a revăcjută actele, ce’i s’au presentată, şi după amécifi a mersă ca de obiceiu la vecerniă în biserica catedrală, îndată după serviciulă divină s’a dusă la inter­­natulă său de băeţi, ce se va deschide în 1 Septemvre a. c., şi a designată lo­cuia, unde să se asecte zidurile econo­mice ale acestui internată, a cărui gă­­tire o aştepta cu nerăbdare. Sera a ci­nată ca de obiceiu împreună cu oficialii cancelariei sale şi a fostă forte voiosă, istorisindă multe întâmplări de pe tim­pul­ revoluţiunii din 1848 şi 1849, când dânsulă era secretariu lângă episcopulă Oradei-mari. La crece are sora s’a aseciată în pată şi până după 11 ore a durmită liniştită. La 11 ore şi 3 pătrare din nóapte a su­nată clopoţelulă şi a chiămată pe servi­­torulă său in odaia de durmită porun­­cindu-i, ca îndată să alerge după ma­­diculă archidiecesană, Dr. Alexandru Popă. Insă abia eşise servitorulă pe uşa anticamerei, şi îndată-lă rechiama cu clopoţelulă, şi-lă trimise în etagiula superioră ală reşedinţei, ca să cheme pe secretarulă mitropolitană, Dr. Augustină Bunea. Acesta punctă la 12 ore s’a presentată înaintea Mitropolitului, care cu voce clară şi cu simţirile toate întregi, ca şi când ar fi fostă deplină sănătosă, rosti următorele cuvinte: „Fiiulă meu, mă simţescă rău şi vădă, că se apropiă ora morţii. Cea dintâiu datorinţă a mea este, să mă împacă creştinesce cu Dumnefleu. Etă aci pe masă lângă pată este orologională (ceas­­lovală), vină şi-mî ascultă mărturisirea păcateloră“. Intâmplându-se acesta, şi dându-i-se deslegarea, neuitatulă Archiereu continuă totă cu voce clară: „Spune, fiiule, tuturoră, că dacă cuiva în vieţa mea am greşită, mă rogă, să mă erte, precum şi eu ertă din inimă tuturoră acelora, cari mi-au greşită mie! Binecuvânta pe clerulă mea fidelă şi pe credincioşii încredinţaţi păstoririi mele. „Gazeta“ ese în fie­care cui. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe unu ana 2 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ana. Pentru România şi străinătate: Pe unu ana 40 franci, pe ş0se luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentulu pentru Brasova: a administrațiune, piața mare, Tergula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele cât­ și inserţiunile suntu a se plăti înainte. redacţiimea, Mministraţiunea­­ şi Tipoarana:­­ BRAŞOVU, piata mare, Târgulu Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de ameniri: Braşovu, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt : G. L. Devube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiunilorii: o seria garmond pe o colonă 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o serie 10 cr. v. a. sau 30 bani. Ir. 161 Braşova, Marţi, Mercur­, 7Z Iulie (3 Augustu) 1892.

Next