Gazeta Transilvaniei, august 1892 (Anul 55, nr. 170-191)

1892-08-01 / nr. 170

Viitorulu congresa de pace. Braşov, 31 Iulie v. C’ună sentimentu deosebită întempinămă noi Românii lucrarea, la care s'au angajată omenii de înalte sentimente şi de înaltă erudiţiune din tota lumea, constituindui aşa numitulă congresă de pace. Ei şi-au alesă ca scopă a lupta pentru înfrăţirea naţiunilor, prin resolvarea pacînică a tuturoră diferendeloră şi neînţelegeriloră din sînulă loră. Scopulă este fără îndoiela măreţă, dar în faţa greutăţilor, adeseori neînvingibile, ce trebue se întîmpine o astfelă de lucrare, condusă de marele ideală ală păcii universale, noi cei ce suntem cu vitregitate tractaţi de mama scrie, noi asupriţii, fără de voiă ne semţimă cuprinşi de oarecare scepticismă. Nu este mai puţină adeverată de altă parte, că oricâtă de uriaşă şi pentru momentă nerealisabilă ar pare marea operă a asociaţiunii de pace internaţională, faptulă însuşi, că ea se urmăresce cu atâta tenacitate şi energiă de cătră capacităţi distinse din sînulă diferitelor naţiuni, ne insuflă cu ragiu şi încredere în sfânta luptă ce-o purtăm pentru dreptă şi libertate, fără de care nu poate fi mulţămire şi pace între popoare. Ne aducemă aminte cu recunoscinţă de enunciaţiunea făcută din partea congresului de pace, ţinută la Roma anul trecută, tocmai în favoarea causei drepte a naţiunilor suprematizate din statele poliglote, şi nu puteam decâtă se dorimă, ca şi în viitorii congresul, să stăruiescă cu toata autoritatea sa morală, ca se se realiseze câtă mai curânde aşteptarea justă: „că guvernele statelor poliglote voră contribui a asigura pacea, respectând o caracterulă etnografică şi desvoltarea naţionalităţilor acestor□ state, pe basă de libertate şi de justiţia“. Ală patrulea congresă universală ală păcii se va deschide, precum scimă, la Berna (Elveţia) Luni în 22 Augustă n. c. Intre propunerile, ce suntă puse la ordinea chilei a congresului, şi la cari vomă reveni mai pe largă, veciurămă şi una venită din sînulă comitetului, în care se accentueză ună curentă de idei, care pare că ţintesce la înaintarea ideilor de umanitate în paguba sentimentului naţională. Aşa se vorbesce în acesta propunere de „falsa concepţiune, ce tinerimea o are actî asupra legăturii ce esistă între noţiunea umanităţii şi a naţionalităţii de „cultură exagerată ce-lă are ea pentru sentimentală naţională.“ ş. a. Intre aceste propuneri se mai află şi una particulară (semnată Felix Moscheles), care merge pănă a cere de la congresă „ună studiu asupra mijlocelor“ de-a reduce la juste limite importanţa ce se dă astăzi cultului sentimentului naţională“. Atragemă, de pe acuma, atenţiunea iromâniloră, cari voră lua parte la congresulă din Berna, asupra acastoru idei. Sperămă, că denşii voră sei da espresiune vederiloră şi sentimenteloru poporului română, cari nu se unescă cu cosmopolitismul internaţională. Fără îndoiela, dorimă cu toţii se sosesca cu pâţi mai înainte împărăţia fraternităţii între popoare, a păcii şi a concordiei; dorimă din inimă cu toţii ca conflictele esistente se potă fi aplanate nu cu vrăşmăşie, ci cu dreptate şi cu umanitate printr’o comună înţelegere, înse nu dorimă mai multă decâtă atâta, căci, odată pentru totdeuna, suntemă Români, ţinemă mai presusu de tóte la limba nostră românâscă, la naţionalitatea nostră, la datinele, obiceiurile şi aspiraţiunile nóstre. Românii, cari voră merge la Berna, de sigură le voră spune toate aceste, susă şi tare, celoru adunaţi acolo în serviciulă păcii, or în faţa manifestării hotărîrei nóastre nestrămutate de-a ne păstra neştirbită individualitatea nostra naţională, toţi voră trebui se se închine, chiar adversarii noştri. Acésta restricţiune făcută, urămă ca sforţările omenilor, de bine, cari se vor întruni la Berna, insuflaţi de iubirea de-apropelui şi de fericirea poporelor, se aibă din ce în ce resultate mai îmbucuratoare, pregătindă victoria finală a măreţei idei de pace universală. „FOILETONUL“ GAZ. TRANS.“ Colegiul meu, de Emile Zola. (Fine.) Dar revin la colegiala dia Aix. Ela este instalata într’o mănăstire vechiă. Este o clădire mare, care se compune din trei aripi, ce închidă o curte mare pătrată. Cartea nu este așa ridicată ca strada, trebue să descincil ună etagiu pentru a te duce în clasele, ce ocupă sălile din catula de josu. O a doua curte este separată de cea dintâiu, printr’unii basina, unde li se permite elevilor, se se bălăcască odată pe săptămână. Aceste două livetji, întorse spre suda, sunt plantate cu platani superbi și se deschida, chiar la marginea oraşului, ale cării metereze acoperite de iederă, nu mai servescu aciî, decâtu ca garda pentru grădinile vecine. Acolo suntu dormitóre, cari potu conţine vr’o patru-deoî de paturi, o sală de mâncare forte frumosă, unde mesele suntu de marmoră nagră, o capelă încântatoare, deschisă pe stradă, o rufărie de toata frumseţea. Dar clasele sunt strimte şi întunecoase; zidurile, a cărora spoială se sfărâmă, par a fi mâncate de-o lepră teribilă ; băncile şi mesele tăiate cu cuţitula, samănă cu scânduri sculptate de sălbatici. Acolo traescu fără foearna între patru ziduri văruite albii. Cu toate acestea nu-mi aduca aminte să fi suferita de acastă goliciune. Primeam cu plăcere micula pata și lada de lemn, care era singura mobilă autorisată, mobilă în care strîngeam pantofii, ligheanul și ulciorula de pămenta pentru apă. Era foarte recare vara sub platani, se vedea o mare parte de cera şi veselia celora două curţi era, diminaţa şi sera, cântecul, aşurejitorii alai vrabiilor, ce dormeau printre foi. Nu ne plângeam niciodată, decât asupra lucrului şi a cuhnei. * * * Ah, acea cuhnă! îmi vine şi acel rău, când mă gândese la ea. Pâne uscară diminaţa şi la patru. La 12 o supă, o mâncare de carne, o mâncare de legume şi dessertit. Sora două mâncări de carne şi una desserti. La mese se da câte şese şcolari şi este o sticlă pe fiecare masă. Negreşita cantitatea e destulă, căci ne da pâne câtă vreamu, dar ne plângeamu mai vértosu de calitate. ’Mi aduca aminte de mâncări fóarte proaste, înaintea cărora unii mâncau ca unu stoloa pânea uscată, între altele o iahniă curioasa de morun, care era otrăvită de mucigai; fasole, ce ’nota íntr’unu sosii alba íngrozitorii; linte ’necată în apă, supe necunoscute, a cărora composiţie ar fi putută desfide analisa cea mai minuţiosă. Ne aruncam asupra panei, pe care o stingeam în timpul de recreaţie şi în clasă. In timpu de şese ani, câta am stata la colegiula din Aix, mi-a fosta tota femé. Bucătăria devenea atâta de rea câteodată, încâta isbucneau revolte. Aruncamu sticle de apă în capul meditatorilor, provisorul venea josu, ca să facă pace și ca să declare, că mâncarea e bună, după ce gusta el una aeru autoritara din bucatele cailei, din care se păzea de a mânca la masa lui. Odată mai cu samă, cinci elevi au fost eliminaţi afară din şcară, după o revoltă, care ţinuse aproape cinci ore; o divizie întregă se baricadase în sala de mâncare şi cânta marseilaisa. Intotdauna mă cuprinde una mica fiora, când mă gândesem la ororile acelei hrăni. De altmintrelea acesta este singura amintire displăcută ce mi-a lăsat-o colegiula. Ne gândima fără amărăciune la aceşti ani de Inchisoare, pentru că ne gândima la tinereţa nostră trecută. Apoi sunta fela de felai de mici bucurii. Inchisoarea ne face libertatea foarte scumpă. Şi câta de adânca gustamu plăcerile interese , primele ţigări fumate în ascunsu şi cari ne făceau atâta de rău, romanele cetite pe sub dicţionare, scrisorile scrise micelora lucrătore de prin prejurii şi trimise prin elevi esterni. In dormitorul nostru, pe când dormea meditatorul, jucama cărţi dela unu pata la altula. Candela lumina slaba lunga odaia albă, d’abea se vedeau cărţile, şi trebuea să joca fără a dice o vorbă; nu-i nimica, erau jocuri pasionate! Pe urmă vara, marea îndrăsnală era să sari peste zida în curtea cea mică, pentru a fura paise şi copăze din grădina provisorului. Mai amu încă amintiri foarte vii și de-o plăcere şi dulcaţă fără seamenii: plasele nițela răci tomna, unde te încăljeai suflânda pe degete, recreaţiile de primăvară cu totu felula de mirosuri plăcute, ce veneau dela ţară. Trad. de d-sora Maria P. IRONICA POLITICA. — 31 (12) Augusta. Detimi în „N. F. Presse“ urmatorea telegramă din Agram, cu data de 6 Augusta, piarura „Obzor“ înregistrază următorea solre: După nereuşita delegaţiunei române, se plănueşte acum de a se convoca, în luna Noemvre, unii congresii ale naţionalităţilor la Viena, compuşa din Cehi, Croaţi, Sârbi, Sloveni, Slovaci, Ruteni, Români şi Germani (de nuanţă : creştini-sociali), pentru a elabora unu Memoriu, care va trebui să fie presentata coronei de cătră o delegaţiune de ciece membri. Memoriul va conţine toate nemulţumirile esistente, şi unii programa întregii alei mijloacelor, pentru a le înlătura. In luna Martie 1893, congresul s’ar aduna din nou pentru a ’i se da samă de delegaţiunea de trece despre resultatul, pe care l va fi obţinută. Pressa străină încă va fi câştigată pentru susţinerea memoriului. Soirile telegrafice din Londra spune, că în camera comunelor s’au începută desbaterile asupra mesagiului de tronu. Partida dela guverna cere o desbatere meritoriă, pe când oposiția doresce, ca să se tracă peste acâstă desbatere câta se poate mai curenda. Deputatul Redmond a declarata cu ocasia acesta, că Irlandesii doresc să cunoscă amănuntele bilului homerule a lui Gladstone. Goschen a declarata, că partida irlandesă voesce ou ori-ce preta să pună în cârca majorităţii regatului bilului homerule. Mac Carthy ceru o asigurare hotărîtă de la oposiţiă cu privire la aceea, că dacă Irlandesii află de acceptabila bilula homerule, atunci guvernul Gladstone să lucreze din toate puterile spre a-l duce îndeplinire. Dacă însă camera lor cjilori va refusa proiectul, atunci homerule totuşi se va pune între cele dintâiu probleme ale liberalilor. Redmond, în numele parneliştilor, a susţinuta propunerea lui Asquit de a căda ministeriula Salisbury. Parneliştii pretindă parlamenta irlandesa cu controlă liberă şi nemărginită faţă de afacerile irlandese. La aceste Balfour a declarata, că vorbirea lui Gladstone justifică împrejurarea, că a provocata discuţia înainte de dimisia cabinetului actual. Partida, oare vceste separarea Irlandei de Anglia, nu constă numai din aderenţi ai lui Gladstone. Pănă acum încă totu nu s’a resolvat scrisa în regența Serbiei, piarura „Videlo“ asigură, că convocarea Scupstinei într’o sesiune estraordinară va agrava încă și mai multa acâstă crisă. Chiămarea la putere a unui cabinet, liberala pote să-i fiă fatală regentului Ristio, căci acâsta ar ave de urmare a doua zi reîntorcerea reginei Natalia, căreia de sigura, că poporaţiunea cu însufleţire îi va deschide porţile palatului regesou, ar învinge orice resistenţă, ori din ce parte ar veni acesta. „Gazeta“ ese în fiecare zi. Afionamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Nrci de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anui 40 franci,pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. Nrii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovu: a administraţiune, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserțiunile suntu a se plăti înainte. Mactiunea, Ministratiunea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Obsori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimite. Birourile de anunciuri: Braşovu, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Berndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publi-, care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cf. v. a. sau 80 bani, Hr. 170. Brașovii, Sâmbătă, 1 (13) August, 1892.