Gazeta Transilvaniei, septembrie 1892 (Anul 55, nr. 192-215)

1892-09-01 / nr. 192

Braşovfi, 31 Augusto­v. Cele ce se petrecu astăcji cu catedra de limba şi literatura ro­mână dela gimnasiule de statu din Arad­, aruncă o lumină pu­ternică asupra situaţiunei penibile, în care se află cabinetulă d lui Szapary faţă cu massele fanatisate ale poporaţiunei jidano-maghiare de prin comitate. Se scie, că prin alegerea pă­rintelui Iosifă G­oldișu în postură de vioară ală Consistoriului ro­mână gr. or. dela Oradea-mare, acea catedră de limba şi literatura română, ală căreia profesoră fu­sese d-sa, a devenită vacantă. Scimă, că îndată după acesta, pressa jidano-maghiară dela Aradă, în frunte cu „Arad és vidéke“, a —■ - ’ "»-» « « «. .­.4- ii n —-- i./. A- .... — M . 1 ^ f ■» n /-- »» 4-ii.n 91 fiiucputu agiua^iunuc ijul puuwa. menționatei catedre, cerândă în modă necondiționată ștergerea și nimicirea ei. Cine șî-ar fi adusă aminte, că guvernulă actuală, care a dată atâtea doveciî de consimțementă și necondiționată aderință pentru toate pornirile agresive față de Ne­­maghiari, — cine și-ar­e adusă aminte, câh­emă, că acestă guvernă ar putea fi în stare se treca cu ve­derea dorințele soțiloră sei de prin­cipii dela Aradă, fire-ară ele chiar ori câtă de nelegale? Dér cu tote acestea pănă acum, celă puțină, s’a întâmplată con­­trarulă. Ca ună trăsnetă din se­nină se răspândi cfilele acestea scriea prin Aradă, că ministerială ungurescă de culte şi instrucțiune publică este hotărîtă se numescu, în local­ părintelui Gioldişă, ună nou profesoră pentru catedra de limba şi literatura română şi că în acestă scopă va publica câtă mai curândă concursă. Acesta scrie o produsă între şoviniştii din Arad, o tulburare cu atâtă mai mare, fiindcă ea, după cum se c­ice, a venită ne­mijlocită dela secţiunea pentru scalele medii a ministeriului, va se cjică este o sciie pe deplină autentică. De aceea, la luctulă acestei scirî toate straturile şo­­viniştilor­ jidano maghiari dela Aradă s’au pusă în mişcare. Pressa vede în acestă pasă ală ministru­lui de culte ună actă de laşitate şi a începută se agite în contra guvernului. Jidanii de la „Arad és Vidéke“ caracteriseza aceasta ho­­tărâre a ministrului, ca „injuriă“ şi ca ună „atentată“ în contra simţului naţională maghiară şi pretindă susă şi tare, ca societa­tea maghiară se se pună numai decâtă în mişcare şi se protesteze cu totă puterea în contra acestui „atentată“. Se cjice chiar, că pre­şedintele ordului minoriţilor­, dr. Jănossy, în numele credincio­­şilor­ catolici din Aradă a şi înain­tată m­ă protestă în sensulă acesta la ministerială de culte, ba s’a făcută propunerea în scrisă, ca şi adunarea generală a oraşului Sereda se înainteze ministrului Csaky m­ă protestă în sensulă acesta. Ca se înţelege că mai bine lu­­crulă, vom­ aminti, că catedra de limba şi literatura română de la gimnasiulă de stată din Aradă este întemeiată încă din anul­ 1873, întărită şi recunoscută fiindă din partea ministrului de culte de pe atunci, br. losifă Eötvös. Prin urmare actualul­ ministru Csaky nu poate şi nu are dreptulă de a cassa acesta catedră, mai alesă fiindcă ea nici nu este susţinută din bugetul­ statului, ci dintr’o anumită fundaţiune catolică, ale căreia disposițiunî fundamentale, ministrulă Csaky nu are dreptulă de a­ le schimba. Toate acestea motive înse nu suntă de ajunsă pentru de a scusa pe ministrulă Csaky. Massele fa­natisate ale Maghiarilor­ suntă obicinuite de-a vedé pe d-lă Csaky mergândă în fruntea volniciiloră; ele nu cunoscă faţă de Nemaghiarî drepturi, ori legi, pe cari guver­nul se nu le soie încălca. Deca prin­­tr’o singură trăsătură de condeiu, ministrulă Csaky a fostă în stare pănă acum se lovéscu, se distrugă şi omoare atâtea şcule şi aşeză­­minte culturale de-ale Nemaghia­­riloră, pentru ce tocmai cu Ara­­dulă se facă escepţiune ? Elă, care a începută se facă tabula rasa din rămăşiţele drepturiloră de limbă ale Nemaghiariloră, cuvine-se are se mai hesiteze, cânu e vorba de a da lovitură unui aşecremântă cul­turală nemaghiară? Acesta este modulă de cuge­tare ală şoviniştiloră unguri, ală căroră apetită de-a distruge şi în­ghiţi totă ce e nemaghiară a fostă nutrită şi desvoltată din par­tea celoră dela cârmă multă mai tare, de câtă ca asta eri chiar şi celă mai şovinistă guvernă ungu­rescă se-lă mai potă mulţumi. Sub astfelă de împrejurări n’a­­vemă, decâtă se deplângemă ser­­tea, la care au ajunsă raporturile de dreptă dela noi. Aici nu mai pote ajuta nici ună feliu de palativă— nici ună feliu de modus vivendi, de care vi­­séza încă unii, ci numai o radi­cală schimbare póte se pună ca­pătă acestoră stări triste. Ce privesce în specială sartea catedrei de limba şi literatura ro­mână dela gimnasiulă ungurescă din Aradă, pe câtă timpă ea atârnă de forţa brutală, noi nu o putemă prevede. Scimă înse, că memora­­tură gimnasiu dela Aradă este ună gimnasiu de stată, la care, ca fii ai statului, şi Românii au dreptă ca şi Maghiarii. Deca ei voră se ne răpască şi o misera­­bilă catedră, ce-o avemă la acelă gimnasiu, atunci ce valoare mai potă avea declamările fariseescî ale contrarilor­ noştri, că ei nu voră se ne împedece în desvoltarea noastra culturală naţională ? „fOILETONULU­I GAZ. TRANS.“ „Despre cel mai mare poet al­ Românilora.“ In suplimentul­ numărului 152 al­ oficiosului „Nemzet“ de la 1 Iunie n. p., în Foişoră, a apărut­, cu titlurri de mai sus­, o apreciare a activităţii literare a lui Vasile Alexandri, scrisă de d-la Ioana Dengiu—pare-mi se profesorui în Lugosă — însuşi literată şi poeta. Crede, că voiu face cetitorilor­ „Ga­zetei“ o plă­rere, cu atâtă mai mare, prin comunicarea amintitei apreciărî în tradu­cere românescă — măcară şi slabă, — cu câtă ni­ se dă de tot o rară ocasiune de-a pute audi o judecată justă, obiec­­tivă şi echitabilă despre poporul­ nostru şi bărbaţii lui distinşi din partea litera­ţilor­ maghiari. Etă apreciarea: Cu câtă opiniunea publică devine mai practică, cu câtă sufletul­ îşi perde mai multă susceptibilitatea pentru idei, cu atâtă mai multă scade interesulu pu­blicului faţă de productele poetice şi cu acesta în legătură şi nimbulă poeţilor­ se coboră. Căci de, ce folosă şi avemă din cetirea cutărui apă poetică ? Multă déca îţi procură desfătarea unei clipite, apoi mai alesă, dapă acela e vre­ună ro­mană scrisă cu naturalismulă grosolană ală lui Zina, efectulă sbbră fără nici ună folosă. Der se uitămă oare simțemintele curate, cari furișându-se în inimi, chiar și pe neobservate, nobiliteza lumea noas­­tră interioră? Să nu ne interesămă de idei, măcară că luminândă ele în sufletă suntă sămențele atâtoră fapte nobile, sa­­crificatore şi creatore ? Se uită că, că gustulă, moravurile, prin esemplele edi­­ficătore ale operelor­ poetice, se desti­­lâză şi îndreptă, şi totă bunulă, nobilulă şi frumosulă, ce călăuşază faptele nóastre, isvoresce din acelă isvoră nepreţuită, din idealismă ? Din acelă idealismă, pe care opulă poetului l’a picurată în sufletul­ nostru. Individulă, binele publică, patria şi omenimea întregă, toate din acestă is­voră îşi au puterea de viaţă. Câtă de multă ar trebui deci se apreţiămă pe poeţi!. E imposibilă a te închide dinaintea cugetărilor, atunci, când te ocupi cu fi­gura lui Alexandri. In elă ni­ se înfăţi­­şază acea figură a literaturei române, care aternândă cu ună entusiasmă admi­rabilă de idealele sale, totă vieţa şi-a petrecut-o în serviţiulă acestui—încolo ne­­mulţumitoră — idealismă. Nu este nici o mişcare în activitatea lui de aproape o junaetate secolă, care să nu fiă conto­pită cu interesele naţiunei sale. Omă de stată în adevĕratula înţelesă ală cuvân­tului e poetulă acesta, care şi cu poli­tică, dar mai alesă cu însufleţire curată şi desinteresată îşi ridica naţiunea între naţiunile culturale, şi care în privinţa culturală în adevera a întemeiată naţiu­nea română. Intrega lui viaţă nu e altceva, de­­câtă o însufleţire nemărginită pentru vi­­itorul­ naţiunei sale. Convingerea lui este că, o naţiune, prin urmare şi a sa. numai atunci va deveni tare pentru a se jertfi şi aptă de-a se întări, dacă i­ se va deştepta consciinţa de sine şi i se va aşeeta cultura pe base naţionale. Spre acestă punctă caută eră neîncetată şi în­­treaga direcţiune a activităţii sale e în­dreptată spre crearea mijloacelor­ condu­­cătoare la acestă scopă. Ori după ce alta ţintesce elă cu laborioasa colectare de cjece ani şi edarea poesielor­ poporale (1852), decâtă a pune înain­tea naţiunei sale comorile nepreţuite, în cari spiri­­tulă naţională să-şi afle nutrementală îm­belşugată şi se cunóscu isvorulă minunată, din care trebue se scoata putere de viaţă ? Lira lui, care e espresiunea cea mai fidelă a modului de simţire naţională, tonală, ritmulă, limba şi formele lirei sale, toate din acestă isvoră preaputernică îşi scotă iutrementală, acesta croiesce direcţiune poesiei sale, direcţiune nouă recreatoare, arătândui calea, pe care are so purcedă. Poveştile şi legendele lui toate din poesia poporală se nutrescc, des­coperi­ndu cu prisosă simţirile şi mora­vurile, datinele, credinţele superstiţiose, trăsurile nobile şi frumuseiale poporului. In drame, mai alesă însă în comediile sale, ne înfăţişeză viaţa născândei socie­tăţi române cu toate scăderile şi greşelile ei, pe cari numai din acelă motivă le sbiciuesce, ca să le vadă stirpite din na­ţiunea sa şi să uşureze munca regene­rării. Ca limbistă arăşi numai naţională vrea să fiă, alipindu-se strictă de princi­­piulă fonetică. Abia vei da de poetă, afară de Pe­töfi ală nostru,*) ală cărui spiritu se fiă atâtă de contopită cu dorulă indepen­­dinţei naţionale, ca ală lui. Şi Românii doră nici nu întru atâta pentru preţulă estetică ală creaţiunilor şi, câtă mai multă pentru acestă direcţiune a activităţii sale intensive şi pentru enormele succese câş­tigate, îlă potă numi de celă mai mare poetă ală loră. *) Să nu uitămă, că aici vorbesce ună scri­­itoră maghiară. (Va urma.) j^rznLrcr „Gazeta“ ese în fiă­care Afionamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anii 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentull pentru Braşovu: a administrațiune, piața mare, Târgulu Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 banî. Atâtu abonamen­tele câtu și insertiunile suntu a se plăti înainte. Macţiunea, Administratiunea­­ şi Tipografia:­­ BRASOVU, piaţa mare, Tgrguiu Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se prim­escu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de amiciurî: Brasovu, piaţa mare, TSrguiu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: .­. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seriei garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani, Nr. 192. Braşovt, Luni-Marti, 1 (13) Septemvre 1892. Legea e cum o făcu omenii. (Urmare din Nr. 190 al. „Gaz. Trans.“) 3) Dreptură de întruniri. Omul­ trăiesce între omeni, este a­­visatil la societate, la stutorii reciproce. Statule, ca cea mai perfectă­ întrunire — - ««J-X 4-/1V.1 1 n«.X C-i---- ---_iiXV ouuttyuuuuiu 1UV1U OJUUU1U DO OC pu CCfc face în interesulț culturale, economica în interesul­ schimbării de idei fele de feld de întruniri și adunări, cari tote sunt­ libere intre marginele legei. Vedeţi colo la oraşe, câte feliuri de asociaţiuni şi întruniri! Mai toţi bărbaţii au preşt­care uni­formă şi sunt­ angajaţi la cutare înso­ţire. Unulț este cooperatorui în musică, poftă uniformă frumoasa, ca soldaţii! Ceia colo cu grumazii goli şi cu o căciulă ca unii bostani în papa, este atleta ; şi cine nu ajunge la ranga mai mare este pom­­pierii. D’apoi câte societăţi! Cele mai cinstite —­pentru­ că sunt­ patriotice — suntă societăţile de maghia­­risare, trebue că le cunosci, că şi amen! de ai voştri, cari ocupă funcţiuni la statu, ori chiar şi în comună au contri­buită din puţinul­ lori la aceste societăţi,­­ de frică. Mai sunt: societăţi de lectură, so­cietăţi de binefacere, reuniuni de femei, societăţi lucrative, cari fac­ sporii (pen­tru fundatori,­ societăţi agronomice şi alte

Next