Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)

1892-10-01 / nr. 216

Macţiunea, ASmistrafian­ea şi Tipografia:­­ BRAŞOVU, piaţa mare, Tergula Inului Nr. 30. Struori nefrancate nu se primesca. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciuri: Braşovfi, piaţa mare, Tergula Inului Nr. 30. Inserate mai primesca în Viena R. Mosse, Baasenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. F. Goldberger,­Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o serial garmond pe o coloana 6 cr. şi 1­80 cr. timbru pentru o publi­i­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a II-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fie­care 4. Abonamente pentru Austro-Ungaria •­ Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unui anui 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brasovu: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 Stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamen­tele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. ■. 215. Braşovii, Joi, 1­­13­­ Octomvre 1892. Nou abonamente „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvre 1892 st. v. se deschide nou aboiamentu la care învitămi) pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nostre. Preţuiti abonamentului! Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fi. pe şase luni 6 îl., pe unu anii 12 fi. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe ană anii 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl., pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anii 8 franci, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovă, 30 Septeravre v. Viua mişcare, ce s’a produsu în cercurile politice, îndată după întrunirea parlamentelor» şi a de­­legaţiunilor­, ne face se credem­, că se pregătescu însemnate eve­nimente în interiorul» monarch­iei nóstre. In sînulu ministeriului ungu­­rescu s’au născutu în adeverii mari divergenţe de păreri cu pri­vire la cestiunea matriculelor­, cari deşi, se c­ice, că deocamdată s’au aplanată, totuşi potă se nască crisa ministerială atâtă de multă precisă de foile oposiţionale ma­ghiare. Miniştrii, cari nu voră se cedeze faţă cu primatele şi stă­­ruescu pentru o soluţiune a ces­­tiunilor­ confesionale în favorea supremaţiei de stată, suntă mi­niştrii Csaky şi Szilagyi. Ei ceru­se se ia mesurî mai stricte faţă cu d­erulă interioru suprimându-se nesubordinaţiunea lui, pe când con­tele Szapary nu împărtășesce aceste vederi și refusă de a presenta proiecte de legi, cari ară provoca ună conflictu cu curia romană. A fostă vorba de presentarea unui proiectă de lege privitoră la Introducerea matriculelor­ civile pentru copii din căsătoriile mixte, apoi de ună proiectă de lege asu­pra recepţiunei religiunei jidovesci şi în fine de unulă asupra liberului eserciţiu ală religiunei. Se vede, însă, că tocmai în urma neîn­­ţelegerilor­ amintite, presentarea acestor­ proiecte de legi a fostă amânată. Acăstă împrejurare a dată nas­­cere din nou bănuelei, că crisa în ministeriu încă nu este delăturată şi călătoria lui Szapary la Viena în­treprinsă ori se pune în legătură cu acăstă crisă. Se mai crede, şi nu fără causă, că după culise lu­­crăză şi mâna lui Coloman Tisza, care dela adunarea conventului protestantă din Komorn încoce, aţîţă foculă divergenţelor­ confe­sionale cu scopă de a crea difi­cultăţi contelui Szapary. Ca do­vadă se aduce şi împrejurarea, că mai mulţi fişpanî, aderenţi ai lui Tisza, între cari şi ginerele lui, şi-au dată dimisiunea. Dificultăţile, cu cari are a se lupta guvernulă ungurescă din npan­­sele arătate însă, îi lasă, se v­ede, timpă de ajunsă, de a continua prigonirile în contra naţionali­tăţilor». Foile oposiţionale aţîţă mereu, ceră mereu măsuri aspre pe toate terenele pentru a combate miş­carea între naţionalităţi şi contele Szapary nu scie să-și ajute altfelă, decâtă cedândă acestui curentă neîmpăcată șovinistă. Nimici! nu pote dovedi mai eclatantă situa­­ţiunea încurcată şi periculosă, în care se află guvernulă Szapary, decâtă slăMMugga acesta, ce a manifestat^JHHfckța demonstra­­ţiuniloră kossuth^ro, cari s’au fâ­cută într’ună modă foarte bruscă și ofensătoră față cu starea lu­­cruriloră. Deea în timpulu din urmă a sdruncinată ceva posițiunea con­telui Szapary, atunci fără îndoi­ala, că concesiunile, ce le face Kos­­suthiștiloră, voră fi contribuită mai multu la acesta. Ori­cum ar fi însă, rămâne faptă, că sistemul­ de guvernare ungurescă a ajunsă la ună punctă, de unde nu se mai poate continua, fără a provoca cele mai grave în­curcături și conflicte. Prigonirea naționalităților­ cu deosebire for­­mează partea cea mai vulnerabilă a acestui sistem­. Ea dovedesce slăbiciunea și nestatornicia lui, îna­inte de tote înse dovedesce, că cei dela cârmă şi-au perdută cu totulă capulu şi cumpetulă. Resultatulă e uşoru de preve­­tţutu, elă nu pote fi decâtă celu mai desastruosu. „ fOILETINULU­I AZ. TRANS.“ Ernest Renan. Va fi de interesa pentru cetitorii noştrii se aduce­a unele date biografice din viaţa renumitului academiciana Er­nest Renan, care a fosta înmormântata zilele aceste. El­ suferea încă pe la în­­ceputur­ anului acestuia, pentru aceea se duse în provincia Bretagne, ca să-şi caute de sănătate. In 18 Septemvre se întorse cătră casă, dar călătoria acesta i-a făcută foarte rău, încât a se ivi temerea, că va muri pe drumu. Soţia, fiulă şi fiica sa, pre­cum şi ginerele său îl şi îngrijită forte bine, aşa încâta se reculese pe deplina. Renan însă nu se îndoi despre starea să­nătăţii sale, el­­ prevedea sfârşitulă său apropiată, de aceea chemă la sine pe editorula său şi’la însărcina pe acesta, ca să-i edea opurile sale, încă neapărate. Volumul­ ala patrulea din opură său „L’Histoire du peuple d’Israel“, pe care răposatula îla corectase în cursula verei, va apăre în luna Decemvre. Născuta în 27 Februarie 1823 la Trégnier, în departamentul­ Cotes din Nord, Renan a ferecuta peste anula sese­­cred­ si nouă­lea cu şepte luni. Ela fu destinata din partea familiei sale pentru cariera preoțescă. In seminarul!! din St. Sulpice atrase diligentula și talenta­­tula tânără — acesta o istoriseste cu deamăruntulă Renan, în amintirile din copilăria sa — atenţiunea mai marilor­ săi și se afla între acei animni, care erau destinaţi pentru o instrucțiune mai înaltă. După ce primi tonsura, scrise el­: „In momentul­, în care păşese ei spre altare, lucră în mine înfricoşate în­­doeit; omuli! nu poate fi atâtă de sigură de ideile sale, pentru ca să jure cre­dinţă acestui său acelui sistemă, pe care momentană îl­ recunosce de ade­vărată“. In chinurile sale sufletesci, se adreseză archiepiscopului Dupanloup. „Mărturisescă—scrie elă — că n’am aflată vre-odată ună caracteră mai distinsă, aflai în elă ună adevărată filosofă și ună spirită decisă. Din acelă momentă o re­­cunoscuiu acesta. Nici decum nu ne-am representată certându-ne. Ne desfășu­­rarăm­ă, eu natura îndoelei mele, elă ju­decata ce şi-o formase asupra acesteia. Elă era extra-ordinară de severă şi-mi declara, că nu e vorba despre simple is­pitiri în contra credinţei, după cum­­ji­­ceam eu, ci despre perderea totală a credinţei; că eu stau afară de biserică, că eu, fără săminţescă, nu mai potă ră­mâne preotă, nici măcară o­­fi“.—„Nici pentru noi, nici pentru D-ta“ —­­j’se Dupanloup — „nu mai poţi purta sutana în cinste!“ Dar mai înainte de a primi elă sfin­ţirea mai înaltă — în anul­ 1846 — eşi din seminariu şi-şi susţinu cu anevoie viaţa mai mulţi ani prin predare de ore private. Elă se puse cu zelă pe studiulă limbelor­ semitice, primi mai multe pre­mii, şi în anul­ 1849 fu însărcinată de academia de stiinte, să facă o călătoriă scientifică în­ Italia. Ca resultată ală stu­­diilor­ făcute acolo, publică ună apă asupra medicului şi filosofului arabă Aver­­roes („Averroes et Vaverroisme, essai histo­­rique”). In curândă îşi făcu ună nume în lumea savantă şi în scurtă vreme de­veni membru ală academiei de inscrip­­ţiuni, bibliotecară ală bibliotecei naţio­nale şi profesoră de limbi orientale la institută. In anul­ 1860 îlă trimise gu­vernulă­in Siria şi Fenicia, ca să cerce­­teze ruinele cele vehi. Elă făcu în Pa­lestina studii adânci, şi resultatulă prin­cipală ală studiiloră sale a fostă „Vieţa lui Isusă“, care la timpulă său a făcută mare sensaţiune şi la credincioşii tutu­rora confesiuniloră a produsă mare scandală. Cartea acesta, în contra căreia s’au scrisă multe broșuri — cea mai însem­nată este a lui Louis Venillot, redactoră ală chiarului „Univers“ — și care a fostă afurisită de Sf. Spaună, a făcută cunos­cută numele lui Renan și în afară de societatea savantă francesa. Dar îlă costă catedra dela universitatea din Parisă. Ministrulă de instrucţiune îi oferi func­ţiunea de bibliotecară imperială, dar Renan respunse: „Sit tecum tuapecunia.A Deposedatură profesoră îşi continuă pre­legerile sale In locuinţa sa, pănă la anul­ 1870, când Jules Simon îlă puse­­ră­ şi în funcţiunea de mai înainte. Ac­tivitatea sa literară era enormă. Afară de opuri scienţifice mai scrie şi mai multe drame — „Calibau“, „L’Eau de Jouvence“, „Le Prétre de Nemi“, „L’ Abesse de Jouarre“ — nu cu intenţiun­ea CRONICA POLITICA — 30 Septemvre. Privitoră la situaţia din Ungaria „Neue fr. Presse“ scrie într’unulă din numerii mai recenţi,la următorele: „Situa­ţia politică internă încă nu este pe de­plină limpeejită, deşi de ieri sera marea încordare­a mai slăbită încâtva. Minis­­trulă de culte, contele Csaky, are celă dintâiu meritulă, că prin retragerea di­­misiei sale, a făcută posibilă limpezirea situaţiunei şi a împiedecată isbucnirea prisei acute, care în momentele de faţă ar fi avută urmări grave. Factorii dătă­tori de tonă lucrază de-atunci mereu să aplaneze diferenţele, şi e posibilă, că a­­cesta va şi succede. Primatele Vaszary şi a lungită petrecerea sa în Budapesta, ol din cercurile bisericesci primit nă­sci­­rea, că,înainte cu câteva cjile, primatele a avută lungi şi fundamentale desbateri cu ministrulă de justiţiă Szilagyi. Cercu­rile politice de aici nu dau puţină în­semnătate acestei conveniri. De când cer­curile interne o spiu acésta, de atunci se crede totă mai multă, că va succede a se afla modulă prin care se voră puté deslega afacerile cele mai grele. Pănă la 14 Octomvre, adecă pănă la reîntor­­cerea regelui în Budapesta, se voră des­­volta lucrurile întru atâtă, ca sub preşi­­denţa monarohului să se­ pată ţină consiliu de miniştri.* Soirile telegrafice mai nouă spună, că împăratulă germană Wilhelm II a plecată din Potsdam la Viena în 10 Oc­tomvre n. sara la 9-25 ore. Cu împăra­tulă împreună a plecată suita sa con­­stătătore din mareşalulă de curte Lynekers, adjutantulă şi mediculă său şi secreta­­rulă dela oficială de externe Kiderlen- Wachter. Din incidentala acesta „ Wiener Abendpost“ dela 10 Oct. scrie urmatoarele : „Măjestatea Sa împăratulă germană va sosi mâne în Viena. Poporaţiunea capi­talei imperiului şi dimpreună cu acesta întrega Austro-Ungaria salută pe înaltulă amică şi aliată ală Maj. Sale monarchu­­lui nostru, cu sinceră stimă şi cu cea mai căldurosă simpatiă. Poporaţiunea, care în sentimente şi în gândire este una cu domnitoriul­ ei şi care vede în în­tâlnirea devenită tradiţională şi în relaţiile intime cu dom­nitorul­ imperiului vecină o nouă întărire şi o nouă ohezăşie a binecuvântatei alianţe, căreia Europe, de m­ă silă lungă de ani, poate să-i mul­­ţumască pacea de care se bucură. Acăstă alianţă, bazată pe comunitatea neschim­bată a intereselor­ şi completată şi în­tărită prin alipirea de ea a Italiei, a in­trată deja în carnea şi în sângele po­­porelor. (??) . . . Frumóasele virtuţi mo­­narchice, cu cari este imfrumseţată pur­­tătorulă coronei germane, ca şi iubitulă nostru monarchă , mai departe respectulă adencă, pe l’a manifestată împăratulă Wilhelm faţă de nobilulă nostru domni­­toră , toate acestea au câştigată pe partea împăratului germană ori­ce inimă de din­­cece de stelpură negru-galbenă dela fron­tieră, şi astfelă astădi milioanele inimilor­ fidele ale Austriaciloră şi Maghiariloră salută din adânculă loră pe amicală și an­atură înaltului loră domnitoră“.

Next