Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)

1892-10-01 / nr. 216

Pag 2 piarule bulgară „Svobodan publică ună articolă lungă asupra cestiunei SCO-­leb­ru grecesc! din Bulgaria; elă zice, că nu va întreba, decă Grecia are drep­­tul­ de a se amesteca în afacerile in­teriore ale Bulgariei şi de a invoca în favoarea sa în acastă afacere tratatulă de la Berlină. Puţinulă femeiă ală reclama­­ţiuniloră domnului Trioupis este vădită. Ministrulă grecă scia, că guvernulă bul­gară se ocupa de acesta cestiune şi pro­iecta de a lăsa la o parte şcolele gre­­cesci, pentru a nu se ocupa de câtă de buna organisaţiă a şcolelor­ bulgare. Pentru ce s’a adresată puteriloră ? Pro­babilă pentru a face să se crâdă, că densula a salvată elenismulă în Bulgaria. Der nu scie, că demersulă seu ar pute face să se modifice disposițiunile guver­nului bulgară, oare ar pune oare-pari con­­dițiuni guvernului grecă înainte de a resolva aceasta cestiune? „Svobodan explică în urmă noua lege. Ea cjice, că ţinta ei este nobilă şi umanitară pentru că tinde a stabili o apropiere între elementul ei grecescă puţină numerosă în ţerâ şi a procura tinerei generaţiuni grecescă mij­­loculă de a nu rămâne în calitatea sa de bulgară străină de afacerile Bulgariei, ziarul îi observă, apoi că toate naţionali­tăţile din Grecia sunt­ obligate a face studiile lor­ pe grecesce, de asemenea în România Bulgarii primesc şi o instruc­ţiune românescă, şi nici ună guvernă nu se amestecă în regulamentele şcolare ale Greciei şi ale României. „Svoboda“ con­­testă d-lui Trioupis dreptulă de a se pre­face în protectură ală unor­ supuși bul­gari. Sfârşindă ca dice, că este evidentă, că d-lă Trioupis a fostă împinsă de Rusia, care caută toate mijloacele de a provoca încurcături din pari ar trage densa folosă. * O depeşă a colonelului Dodds cătră ministrulă marinei francase, resumă si­tuaţia corpului expediţionară din Daho­mey. Regele Behanzin făcuse se se în­­tărescă 4 linii de apărare succesive; 3 din ele s’au luată în urma luptei dela 6 Opt., a 4-a stabilită la jumătatea drumu­lui, între fluviulă Ueme și Abome, va fi atacată în curendă. Moralulă și starea sanitară a trupeloră suntă exosleate. O depeșă „Havas“ din Portonovo­dice, că Dahomeiauii erau în numără de peste 6000 în dosulă rîului Puguessa; puntea, care era întărită, s’a luată printr’o șarjă cu baioneta admirabilă. O altă depeşă a colonelului Dodds anunţă, că a întrebu­inţată cjilele da Miercuri şi Joi, ca să deschidă drumuri şi ca să facă recunos­­ceri. Una din aceste recunosceri a fostă atacată Joi, lângă lagăr. Dahomeianii au fost­ respinşi cu pagube mari. Colona francesă ocupă actualmente vechile po­ea să le aducă pe scenă, ci ca să alcă­tuescă artistică ideile minunate, ce-i fur­nicau prin minte. Cu politica s­a ocu­pată puţină. De două ori se încerca de a candida pentru parlamentă, odată că­tră finele mn­­eriului, ca candidată inde­pendentă şi in Ianuarie 1876, ca candi­dată p 'ftru senate. Dar nu reuși la nici una din ac* fe. In aeau - £r-'-' «tă alesă în b­oală lui Claude Renna­is, anulă 1878. Elă fu primită în anală lb7d și vorbirea sa de recepţiune fa ună capă de operă. Renan era socotită, peste totă, ca celă mai bună or&toră academică. „Elă în tetă b­oală este celă dintâiu“, cjise odinidră Lecomte de Lisle. Cu tata vârsta sa înaintată se ocupa încă cu planuri literare. Pe insula Brehat, unde obicinuia a petrece vara, arangeseră odată locuitorii în onoarea sa uină banchetă. In vorbirea sa de mulțumire cjise Renan intre altele: „O, credeţi-mi, dacă aşi trăi încă multă, aşi ave destulă de lucru, am planuri de lucru, cari ar ajunge pen­tru patru generaţiuni omenesc­. Aşi voi să scriu o istorie a­­ evoluţiunei francese, care ar fi pe ună tonă, ca şi ună accesă de friguri ciudată şi grandiosă, şi acesta va fi o operă temeinică. Aşi voi să scriu o istoriă a sciinţei şi a ideei de liber­tate, în care aşi povesti, în ce modă li-a succesă oamenilor­, ea se afle puţină din aceea, cum s’a desvoltată lumea. Aşi voi să scriu o istoriă a Bretagnei, peră puţină în şase tomuri. Aşi voi să învăţă chinezesce şi să critică toate Ges­tiunile, cari se referă la limba şi litera­tura chineză ş. a. Dar nu voiu face ni­­mică din acestea. Dar ce importă, alţii o voru face-o şi poate mai bine ca mine.­­ Eu am terminată aceea, pe care am pusă mai multă preţă, şi poate îmi mai rămână câţi­va ani, ca să mă mai potă amusa întru cât­va“. Elă era ună fantastă ciudată. „în sentimentele mele — scrie elă în „Fol­gele“ — sunt trei părţi femeiă. Decă ar esista o metempsichosă, aşi dori să re­nască ca femeiă, a vorbi cu o voce de femeiă, a gândi ca femeiă, a iubi şi a mă ruga ca o femeiă aşi voi se vadă şi se trăescă ca femeile.“ Firesce că la femei nu se poate bine deosăbi, ceea ce vine dela Dumneczeu şi ceea ce vine dela diavolulă, castitatea loră este câte­odată sensualitate sublimată, simţulă loră de ruşine punctulă de culminaţiune ală co­chilăriei. Dar aşa cura sunt ele, suntă fort« încântâtore . . . . “ In „Souvenirs d'enfance et de jeunessa își publica și testamentulă seu, la finea păru’.a (ji©©. »Eu nu ceră dela spiritul cel bună, care de atâte ori m’a condusă, sfătuită, mângâiată alta, decâtă o morte blândă și repentină în ora, care’mi va fi destinată, fiă acesta departe, fie aprope.“ Stoicii susţineau, că chiară în trupul­ taurului din Phalaris, poate fi o viaţă fericită. Acesta e prea multă ,jese- Du­rerea de josesce, umilesce, şi’lă face pe cineva aplecată spre blasfamiă. Unica morte de preferită este moartea nobilă, care nu este o întâmplare patologică, ci o fine voită şi preţiosă înaintea celui eternă. Martea pe câmpulă de luptă este cea mai frum­oasă dintre tote. E­ite una şi mai strălucită: cândă d­­e­­am dorită se fiu senatoră, acasta a fostă, pentru că ţineam, că mandatulă acesta îmi va oferi pate opasiunea frumoasă pentru ca să fiu ucisă sau împușcată, forme ale periei, cari suntă de preferită unei boale înde­lungate, care omorâ pe cineva încetă și prin nimicire treptată. Fiă voia Domnu­lui ! De aici înainte nu voiu mai învăța lucruri mari. Eu vădă binișoră din ade­vérulu, ce-lț poate vedè spiritula om­e­­nescă în momentulă actuală ală desvol­­tărei sale.“ Aşi fi nemângâiată, decă aşi trebui să trecă prin perioda aceea a slăbiciunei, în care omulă, care a avută putere şi virtute, este numai umbra şi ruina sa însuşi, şi în care adeseori, spre marea bucurie a proştiloră, se ocupă, să nimi­­cesca viaţa, pe care a cjid'6’0 cu aaare muncă. O astfelă de vârstă este darulă cerescă, ce’lă potă face creii oamenilor...... Eu negă blasfemiile, pe cari slăbiciunile ultimei ore potă să mi­ le pună în gură iu contra celui eternă. Esistenţa, ce mi s’a dată, fără a o fi cerută, a fostă pen­tru mine o binefacere. Decă mi s’ar oferi, atunci din nou o aşi primi cu recunos­­cinţă. Secolulă, în care am trăită, pro­babilă, că n’a fostă celă mai mare, dar fără îndoelă va fi ţinută de celă mai amusantă. La casă decă anii mei ultimi nu mă voră cruţa cu o deosebită sufe­rinţă crudă, atunci eu, când îmi voiu lua adio dela vieţă, voiu ave să mulţămescă „causei celui bună“ (la cause de tout bien“) pentru preumblarea încântâtore, pe care am putut’o face prin realitate“. GAZETA TR AN SI­L VA NIEI. Nr. 216 —1892, sibiuul ale Dahomeieufloră. Francesii au avut­ 8 morţi, dintre cari 4 europeni, şi 22 răniţi, dintre cari 8 europeni. Unu regata germano-austriaca ? Publicămă acol părţile principale din articolul­ revistei berlinese „Die Gegen­wart­“, despre care amă făcută amintire în numărul­ nostru de erl. Etăle. Conducerea fostului capă ală parti­dei liberale germane, Dr. Herbst,—­­j'pe articululă— n’a fostă strălucită în pri­vința politică, ci numai în privința ora­torică, dar pentru a suporta ceea ce pres­teză a(jf Dr Plenar, îi trebue omului ună stomacă tare. Niciodată interesele ger­mane n’au fostă representate mai slabă, decât și de când Plener înăbuşesce pe Germanii Austriei cu trasele lui mari și late. Germanii vori se dovedască, că pe lângă împăratule, ei suntă adevăratulă chită ce lâgă statuiă și că statuia, ca să nu se distrugă, trebue să se razime. Acesta este marea rătăcire, care face ca instinţele Germanilor­ să nu pota isbuti. Chitulă Austriei este casa de Habsburg, împăratulă, ca beliduce, şi urme al altuia afară de acesta. Austria nu este şi n’a fost o stată germană, ci stata habsburgică. Habsburgii întotdeuna şi au dreptă cu­vântă — din punctul­ loră de vedere— vor­ avea cea mai mare neîncredere faţă cu naţiunea cea mai tare şi mai alesă faţă cu aceea, care este tare afară de graniţele Austriei, şi se vor­ sili a-i mic­şora, or nu a-i mări influinţa. Cei mai tari însă suntă, în acestă înţelesă, Ger­manii, cari se razimă pe imperiulă ve­cină germană unită. De­ocamdată Maghiarii au primită cea mai mare influinţa in Austro-Ungaria, deorece ei graviteză cu totulă în imperiu. Românii au foştii din aestă momenta asu­priţi, de când esistă una puternică regată ală României. Polonii sunt­ preferiţi, pen­­tru­ că ei esistă naţionalicesce numai în Austria. De când cu pactură, esistă pen­tru Habsburgi aici o ţeră de căpeteniă— acesta este Ungaria. Austria ar fi mai bine asigurată politicesce, daca ar deveni ună stată maghiară, încă puterea naţio­nală a fiilor­ Huniloră este pr­ea mică, spre a stăpâni întrega împărăţia. Dar ea crespe şi se estinde văc­ândă cu ochii din ană în ană. Decă hărnicia loră internă pentru a purta dominaţiunea înainteza în acelaşă modă, este o întrebare, la care credemă, că trebue să răspundemă ne­gativă. Cu recunoscerea dreptului de naţio­nalitate s’a sfârşită stăpânirea naţionali­tăţii germane asupra celorlalte, care pănă acuma s’a esercitată numai in puterea culturii mai înalte. Toţi uisuiiâ după cul­tură pronică, şi ori-câtă de nebunesoe rideau Germanii asupra încercărilor, da a pune în viaţă nouă literaturi şi nou naţio­­nalismă, pretutindenea învrânse totă ce era individuală, ce era autohtonă, asupra culturei germane, ce era numai impusă. Acasta s’a folosită numai ca armă în contra celoră ce p­lăţeau. In respinge­rea limbei germane, ca a celui mai mare inimică ală naţionalităţii loră, tóate po­­poarele Austriei suntă una. Şi nu este Germană cunoscătoră de­­lucru, care să mai crâdă, că acil ar mai fi cu putinţă a germanisa poporă întregi seu a muta graniţele naţiunilor, prin altceva, decâtă prin forţă. Pentru Germani apare ca o nebu­­nie absolută de a se lupta pentru po­­siţiunea, ce au avut’o înainte de 1866 şi imediată dup’aceea. Coroana nu-i va sprijini nici­odatâ în acesta urşuinţă, po­­poreie conlocuitoare îi urăscă şi Germanii din împărăţia germană se predă datori de a fi numai nisce privitori, graţie a­­vantagielor, forţe dubioase ale alianţei, deorece la ei iubirea cătră Austro-Un­garia a devenită ună feliu de evangeliă. Cu acesta însă scriitorulă articulului nu este înţelesă. Elă (jie©: Peste credinţa de aliată, merge cre­dinţa cătră germanismă. Precum Boe­­mulă dela nordă urăsce pe Cehă, Sci­­­ianulă pe Slovenă, Sasulă ardelénii pe Maghiară, tocmai aşa trebue se simţimă noi Germanii din împeruţiă faţă cu popoarele Austriei. Contrari ai noştri suntă acolo tote, afară de Germanii, cari nu suntă esclusivă uitramontaul, va să­iji°â nena­­ţionali; iub­rea cătră Austria nu este răs­plătită de acolo totă vu iubire nici mâ­­oară de cătrâ a suta parte dintre factorii dă însemnătate politici, căci și d-lă Ple­ner n’ar întârejia nici ună momentă, de-a declara răsboiu Germaniei, decă prin acesta ar pute să-și recomande casei de Habsburg zelulă său pentru ridicarea şi susţinerea Austriei. Dar M­ighiarii, cei mai înverşunaţi duşmani ai germanismului, ne oferă nouă orecare razimă, deoarece la ei frica mai mare de Ruşi precumpăneste ura mai mare în contra Germanilor­. Pe lângă Maghiari, numai în o parte a Germani­lor, ne putem­ încrede, d. e.­in Boemii şi Stirienii, cari trăiescă în oraşe. A câştiga Viena în contra „Prusieniioră“ ar puta ună agitatori­ dibaeiu iu timpulă celă mai scurtă. Maghiarii şi Cehii îşi cjipa: noi în­­grijimă de noi numai naţionalicesce, Co­­rona va soi ea ţine laolaltă imperială. Cehii pretindă stabilirea unui regată boemă, căruia ar fi să i se alăture Mo­ravia şi Silesia, la care rădica pretensivul şi asupra conaţionalilor slavi din Ungaria. Croaţii şi Slovenii insuescă după ună regata sud-slavică, Polonii după vechea putere şi strălucire. E în celă mai m­re gradă verosimilă ca aceste inştinţe să se realiseze; ceea ce li a succesă Ma­­ghiariloră, ie va succede Slavilora, în contra iMaghiariloră. Numai Germanii nu pretindă nici ună „pactă“ cu statură şi lipsindu-le o ţintă clară naţionalâ nu isbutască cu în­cercările loră, de a se valora politicesce. îndată ce Germanii vor­ primi programa separării naționale, întraga sarcină a sus­ținerii imperiului ar cade numai asupra Coronei. Acesta este acum tare pentru că contrarulă ei celă mai tare îi servesce în toate Gestiunile cele mai importante. Altfel nu ar fi decă Germanii ară uisui la uniunea naţionala. Austria de susit şi de roşii, Stria, Carniolia nordică, Salzburg, Tirolul­, mai departe Moravia, Boemia şi Siksia in părţi mari, Ungaria de vestă si ună şiră de enclave germane in ostă ară oferi laolaltă materia pentru ună regatu german, ar pute să se susţină pb­ prin toate vijeliile. urma). SGI ft SIE PILEI. — 30 Septemvre. Amânarea delegaţitrailord. Se tele­­grafiază din Viena, că 30 de membri ai delegaţiunei austriace au ţinută, la 10 Octomvre­­ , o conferenţă sub presidiulă lui br. Clumetzky, în care conferenţă s’a discutată amânarea delegaţiuniloră din causa colerei, ce domneste în Bu­dapesta. A se continua desbaterile dele­­gaţiiloră în altă lopă, conferenţă numi­­ţiloră delegaţi crede, că nu e corectă. In urma acesta cei 30 delegaţi austriaci au primită cu unanimitate propunerea, de a să amâna delegaţiile pe timpă de două luni. —x— Vieneşii contra limbei cehice. Se scrie din Viena, că consiliulă comunală vie­­nesă, a discutată în şedinţa sa dela 7 Octomvre n. o petiţia a reuniunei „Co­­menius”, în care se cerea înfiinţarea de şcole celtice în Viena. Referentur­ă muni­cipală, Vogler, după ce făcu istoriculă pe­tiţiei, a făcută următtarea propunere: „Fiindcă petiţia pentru înfiinţarea de şcule publice celtice în Viena este cu totulu ile­gală (sic!) şi s’a făcută numai cu sco­­pulă de-a se vătăma caracterulă ger­mană ală Vienei (!) şi de-a se turbura liniştea cetăţenilor­, consiliulă comunală dă espresiune convingerii sale, că comu­nei nu i se pote impune obligementculă de-a înfiinţa şcole celtice“. S’a încinsă apoi o viuă discuţiune asupra acestei re­­soluţiuni, accentuându se din mai multe părţi, că consoniaţa naţională a Vieneai­­lor­, s’ar revolta, dacă cineva ar cuteza să se atingă de caracterulă germană ală oraşului Viena. Resoluţiunea lui Vogler a fostă primită cu unanimitate. — Vasé­­jică, din punctă de vedere ală şovinis­­mului, Vienesii nu stau mai pe josă, de­câtă cei din Budapesta. Ia tendinţele lor d esclusiviste de rassă. Nemţii aus­triaci sunt totă atât de fanatici şi despoţi, ca şi Ungurii. Aceste două nem­uri se susţină şi se ajută împrumutată, când e vorba de-a prigoni şi nedreptăţi totă ce este străină de limba şi aspira­ţiunile loră. Ce, ce să-i faci? Fructele nefericitului dualismă austro-ungeră nu puteau să fiă mai puţină amare pentru naţiunile suprematisate, decâtă cum suntă ele acil, şi cum au fostă totdâuna de 25 de ani încooe. —x— Procesulu d-lui Dr. V. Lucaciu Oe­timă în foile unguresci, că procesulă de pressă, ce l’a intentată procurorulă Osenia V. din Debreţină contra d-lui Dr Vasilie Lu­aciu, se va pertracta în 12 Noemvra­n. Juraţii, după cum spună numitele foi, vor­ fi aleşi din cei mai distinşi mem­brii ai inteligenţii maghiare din De­breţină.

Next