Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)

1892-11-01 / nr. 241

Condiţiunile de alegere stabilite de Sinodulă din Blasiu dela 1868. In ajunulu alegerei viitorului Metropolitu alu provinciei române unite de Alba-Iulia şi Făgăraşu este de cea mai mare însemnătate pentru clerul­ şi poporalii acestei provincie, se-i readucemu în me­moria actulu, prin care sinodulu archidiecesană, ţinutu în Blasiu în 10 şi 11 Augustă 1868, a aşe­­etată şi a decretată, cu putere obli­gă­tore pentru sine şi pentru toţii d­erulă representată în acestă si­nodă, cum şi pentru toţi urmaşii sei în serviciulă bisericei lui Isusă Christosă, canonele sau condiţiu­nile, pe lângă cari a alesă atunci un­ nou Archiereu în local­ feri­citului Alesandru Sterca Şuluţă. Prea demnii părinţi ai sino­dului din 1868, adâncă mâhniţi de starea­­de confusiune şi de deca­denţă, în care ajunsese biserica ro­mână unită şi convinşi, că reală vine numai şi numai dela împie­decarea vieţii sinodale şi dela schimbarea disciplinei şi a institu­­ţiunilor­ bisericesci pe cale anti­­canonică, au decretată acele me­morabile condiţiuni de alegere „pentru ca se vindece reală şi se salveze biserica română unită de ruina totală.“ In acelă sinodă, compusă din 215 bărbaţi eclesiastici, a fost­ re­presentată o însemnată parte din inteligenţa cea mai luminată a clerului română unită din archi­­diecesă şi din cele două diecese sufragane, toţi fii ai bisericei, cari cunosceau ranele, de cari pătimea, şi doreau vindecarea loră. Ei au sperată şi au aşteptată dela Me­­tropolitulă, ce l’au alesă, că ame­­surată cananelor­ şi aşeelăminte­­loră, în armoniă şi în înţelegere cu fii luminaţi ai bisericei şi ai naţiunei sale, va desvolta totă energia, ca biserica română unită se se readucă la starea constitu­ţionala şi autonomă, după drep­­tulu ei străvechiu şi în consonanţă cu cerinţele ti­mpului moderau. Implinitu-s'au postulatele cle­rului formulate în sinodulu dela 1868, făcut’a destulă Metropolitul, alesă atunci justelor­ cerinţe, spe­ranţe şi aşteptări ale lui? Iată întrebarea, ce trebue se şi-o pună fiă­care fiu credinciosă ală bisericei, acuma, când se pre­­gătesce o altă alegere de Metro­­polită. Respunsulă, ce şi lu va da fiă­­care în consciinţă curată nu pote se fiă satisfăcătorii, însuşi foia bisericescă din Blaşiă vine şi constată acuma, vorbindă de problemele viitorului Metropo­­lită, că „deslegarea cestiunii re­dobândirii autonomiei greco-cato­­lice a remasă moştenire dela Ar­­chiereu­ de mai înainte la viito­rul­­ archiereu.“ Dela deslegarea favorabilă, şi în conformitate cu canonele şi aşe­­rtămintele bisericei, a acestei ces­­tiunî atârnă însă mai multă chiară, decâtă crede numita fară, atârnă însăşi esistenţa bisericei române unite ca biserică naţională. De aceea este neapărată de lipsă se cunosceau cu toţii ce au propusă părinţii bisericei la 1868 se se lucreze, ca se se vindece relele și se se salveze biserica nostră unită de ruina totala. Dacă în cei 24 de ani din urmă nu s’a deslegată cestiunea de căpeteniă pusă de sinodă la 1868, atunci urmază firesce, ca se reapucămă firulă și se pretinde că ca ceea ce nu s’a făcută pănă acuma, se se facă în viitorii. Din acestă punctă de vedere suntă acji de cea mai mare actua­litate condiţiunile stabilite de si­­nodulă dela 1868 pentru alegerea de Metropolitu, la cari s’a provo­cată şi d-la N. Densuşianu în trac­­tatură seu publicată acjî săptămână. Ele au fostă propuse de cătră vica­riulă Făgăraşului Ioană Antonelli, au fost­ discutate într’o confe­­renţă preliminară, şi apoi aprobate şi primite de întregii sinodală în şedinţa publică dela 11 Augustă 1868. Cu privire la causa acestor­ condiţiuni de alegere scrie d-lu Ioană M. Moldovană în „Acte si­nodali“ date la lumină de d-sa, Tom. 1 pag. 181 următărele: „Aşectămintele bisericei năstre se alteraseră prin dispuneri şi or­­dinaţiuni anticanonice, afară de aceea absolutismulă se lăţia în­­tr’însa din ce în ce mai multă. Sinodulă voia să pună stavilă aces­tora, de aceea revocă biserica la statulă ei de mai înainte ; de aceea decise ca instituţiunile bisericei noastre, care este una biserică si­nodală, să se conserve neatinse“. Iată din cuvântă în cuvântă decisiunile sinodului archidiecesan dela 1868. Considerândă, că Conciliula ţinută la Florenţa în anului 1439 a puso de base pentru unirea bisericei anatolice cu cea apusenă cunoscutele patru puncte dogmatice, considerândă, că Pontificii romani în totu timpul, s’au ţinuţii cu rigore de aceste base a uniunei, garantândă neştir­­bata conservare a ierarchiei proprie a ritului, a disciplinei şi a tuturor­ dati­­nelor­ bisericei răsăritene, precum se vede din brevea Pontificelui Paulo V, adresată episcopilor­ Ruteni în a. 1615, — din decisiunea lui Clemente IX cu data 2 Aprilie 1669 și mai alesă din fai­­moasa Enciclică a lui Benedictu XIV, ca­­rea se începe: „Aliatae sunt“, considerândO, că în total decursulu negociaţiunilorO din­­filele metropoliţilorO noştri TeofilO şi Atanasiu I, nefiindu vorba decâttt numai de uniune întru aceste patru puncte, specialulu pactil ale bisericei nóastre cu Roma încă numai pe acesta singură basă s’a fâcutO , considerândO aşa dară, cumcă uni­unea bisericei noastre cu biserica Romei vech­i a fostă numai dogmatică, păstrân­­du-ni-se ritula, disciplina şi toate aşecjă­mintele neatinse; considerândO, că tendinţele absolu­­tistice necontenitei s’au încordatft ,a ne altera disciplina şi în faptă ne au şi al­­terat’o întroducândO instituţiuni cu to­­tulO streine prin bărbaţi crescuţi în in­stitute jesuitice, considerândO, că tóate schimbările introduse pe calea acesta, adecă fără scirea şi consimţământula sinodelor, suntu anticanonice, prin urmare antica­­tolice, şi chiar pentru acesta nule; considerândO­, cum­ că antecesorii noștri în data dela Atanasiu­­ n’au lip­sită a protesta la toate ocasiuni’e în con­tra acestoră felă de atentate, cari au adusă atâta umilire și stricăciune bise­ricei noastre; considerândO, cum­ că pentru vigo­ roasa apărare a drepturilor­ bisericei noastre are câţi­va episcopi şi protopopi au fostă destulă de resoluţi a suferi în decursul­ timpurilor cele mai amare per­­secuţiuni, ba chiar şi destituiri, considerând­, cum că şi în sinodulă din 17/29 Sept. 1850, adecă sub domnia legei marţiali, cei 207 representanţi ai clerului greco-catolic­, avură bărbăţia de a pune viitorului archiereu diecezană următorele două condiţiuni: a) să păciască şi să apere biserica nostră în vechia ei libertate neatârnată de totă influenţa şi subordinaţiunea al­­tor­ biserice, ţinându-se numai de nemij­locita atârnare de Patriarchul­ Romei vechi; b) ca la Sacratisima Sa Meiest, se, stăruască, ca vechiulă dreptă ale bise­ricei noastre de a se aduna în totu anulă din cleră și popore, adecă din întrega biserică, se sa restatorâscă, considerândO, cumcă spărturile, ce s’au mai făcută dela aceste timpă în­­coace în instituţiunile bisericei nóastre, au crescută într’una modă atât­ de în­­spăimântătore, încâtO esistența bisericei nóastre pe tote minutulă e periclitată în gradul­ cehi mai mare, pentru oa acestora atentate, cari dă­­rfmă drepturile cele mai sânte ale bise- „fOILETONULU­I AZ. TRANS.“ Despre a,tra.icitlă.­ (După F. de Knigge.) 1. Deoarece purtarea noastră faţă de amici atârnă dela alegerea acestora, de aceea pi bine ea se face ceva observaţiuni asu­pra acestui obiectu. Nici o legătură de amiciţiă nu e mai trainică, ca aceea, care se încheie în tinereţele cele dintâiu. Atunci omul­ e mai puţinii bănuitori; inima e mai deschisă, mai aplecată de a se alipi de ci­neva; caracterele se potriveseli mai uşor şi, din ambele părţi se concede mai multe; facemii esperienţe comune, gustăm şi ace­leaşi bucurii şi plăceri, ne dămă cu to­­tului unei încrederi nemărginite şi mai târejiu prin dulcea amintire a timpului din tinereţe, ne alipim i­arăşl unuia de altuia. Pe lângă acesta mai vine obice­­iul el şi necesitatea; dacă pe cineva din cercul­ nostru ilii răpesce mortea, atunci pe ceialalţi ne lâgă mai strânsu unulft de altula. Cu totul, altcum este în anii de mai târdliu. Inşelaţî de omen! şi de sarte, devenima cu firea mai închisă, nu ne încredema aşa de uşoră ; inima stă sub tutoratul­ minţii, care precumpănesce mai bine şi caută singură să-şi afle sfată, mai nainte de a se încrede în alţii. Cerema mai multa, suntema mai grei în alegere, nu suntemă cuprinşi de pofta de a câş­tiga cunoscinţe noue, nu ne lăsăma aşa lesne a fi orbiţi de o strălucire pe din­afară, avem şi cunoscinţe mai adevărate despre desăvârşirea morală, despre legă­turile trainice, despre urmările unei ali­piri depline; caracterula e mai firma; principiile sunt a lămurite şi întărite: vieţa nu ne mai farmecă aşa ca mai na­inte. Pentru aceea e mai greu a duce in­deplinire o armonie trainică; şi în sfîrşită suntema împletiţi în atâtea legă­turi, încâta nu prea avemă răgaza şi poftă, ca să ne alipim şi la alte nouă. De aceea amicii din tinereţe să nu se neglijeze unii pe alţii, amiciţiile din ti­nereţe să fie reînoite şi redeşteptate; multa perdema, când perdema m­ă am­ioa din tinereţe; societatea lui este odorula vieţii noastre. 2. „In genere se z zice, că pentru o ami­ciţie desăvârşită este de lipsă egalitatea stărei sociale şi a anilora. „Iubirea e Orbău orice proverbală, „prin puteri nevă­­zjute, ea încătuşeză una de alta inimile, cari unui observator­ rece îi se para a nu fi făcute una pentru alta; şi deoarece acestea nu suntu conduse de minte, ci de simţăminte, de aceea la acastă ami­ciţie cada ori­ce consideraţiuni ale stă­rei sociale, cu una cuvânta, ale împre­­jurarilor­ dinafară. Amiciţia se baseză pe armonia în principii şi aplecări, dar fie­­care vârstă, precum şi fie­care stare îşi are disposiţia sa propriă după felula crescerei şi ala esperienţeloră, şi de aceea nu aflăm, între persoane de aceeaşi vârstă şi de raporturi diferite cetăţenesci, o ar­monie desăvârşită, ce s’ar recere pentru a lega o amiciţie trainică.“ Observaţiunile acestea cuprindă în sine multa adevără, dar totuşi eu am observata amiciţii trainice şi intime şi între oameni, cari nu se asemănau nici în privinţa vârstei, nici în a stărei loră sociale, şi decă se gândesce cineva la cele amise de mine mai susă , atuncî uşora îşi va putea esplica acesta. Sunt­ în lume bătrâni tineri şi ti­neri bătrâni. O educaţiune fină, cumpă­tare în modulă de cugetare şi indepen­denţa posiţiunei, ridică pe ună cerşitora la rangula unui bărbată de posiţiune înaltă, tota asemenea, moravuri păcătose, pofte unite şi gândiri josnice îla dejo­­sescă chiar şi pe una principe la posiţia unui omă de rând­. Atâta este sigură, că pentru o ami­ciţie intimă şi trainică, se recere egali­tate în principii şi sentimente şi că o deosebire prea mare în capacităţi şi cu­noscinţe este nefavorabilă amiciţiei. Şi cum ar şi pute lipsi în acestă legătură tocmai aceea ce este isvorula gustărei celei mai nobile a vieţii şi ala fericirei celei mai curate, adecă împărtăşirea sen­­timentelor­, admoniarea şi mustrarea blândă, îndulcită prin compătimire? Şi are pota eu numi cu aprobarea inimei mele ca amiefi ala mea, pe acela, care e cu totula streina sentimentelor a mele, care rămâne rece și nepâsătora, când IDE 3D0­lvd:iISTE3C­^. ^4­) „Gazeta“ ese în fie­care zi. ADonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brasova: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă: Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele câtă şi inserţiunile sun­tu a se plăti înainte. fiedacţiunea, Administraţiunea şi Tipografia:­­ BRAŞOVU, piaţa mare. Târgulu Inului Nr. 30. Aeruori nefrancate nu se primesca. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciuri: Brafova, plata mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primesc. In Viena R. Jfosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppeli­k, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Bremer. Preţuia inserţiunilor­: o seria carmond pe o coloana 6 cr. şi 10 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a a 10 cr. v. a. sau 30 bani. Hr. 241.—Anul H LV. Brașovii, Duminecă, 1 (13) Noemvre 1892.

Next