Gazeta Transilvaniei, februarie 1893 (Anul 56, nr. 24-46)

1893-02-02 / nr. 24

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 24.— 1898 Sfu­maru, Faurii 1893. După unu proverba francesă, „mâncâridu cresce apetitul­“ , aşa şi şovinismulu maghiară, nutrită de indiferentismulă unora din ai noştri, în nesaţiulu seu nu mai are margini, nici nu cunósce cumpătă. Şovinismulă, ce ameninţă cu ni­micire şcolele nóstre, cresce Sil­nică şi se lăţesce mereu. Nu este îndestulită, că şcblele din proto­­popiatulă Sătmarului, aparţinetoră diecesei pradane, s’au maghiarisată , ci în nesaţiulă seu pretinde, ca în acele şcble­le nu se mai au ca vorbă romândscă, nici cântare bi­­sericăscă românescă. Aşa, s’a întâmplată de cur­endă, că înveţătorulă română N. Soranu din Vetişu, locuinţa protopopului, iu citată înaintea inspectorului re­gesed Kovács Béla, sub falsulă pretestă, că şcolarii cu capelanulu, valahiseza şcola de acolo. Nu-i pădure fără crengă verde; aşa şi în parochia acesta frumosă, de când d-lă Vasilie Ardeleanu a­sciută redeştepta simţulă, de o jumătate secolu adormită alu aces­tui poporu, şi — horibile dictu — a începută a se interesa de starea cu totulă delăsată a învăţămân­tului, s’a dată signatulă, că ma­­ghiarismulă este periclitată în Ve­­tişă , deci învăţătorulă, ca com­plicele capelanului, fu înregistrată de o mu periculosă, care strică ti­nerimea, din care causă inspec­­torulă îlă admoniază seriosă, că naţiunea aşteptă dela patriotismulă fresce­ căruia învăţătoră, ca din răs­puteri să fiă propagatoră ală lim­­bei statului. Ii dă poruncă straşnică, că mai multu se nu auc­ă vorbă romă­­nescâ in şcola din Vetişu, era tabe­lele românescî se le depărteze de acolo. Greşelele trecutului nu se potă repara într’o cţi- D0 preoţi români, cari nu sciu nici ceti românesce, nu vei da numai pe la noi. Pănă când aceştia nu vor­ fi înlocuiţi prin alţii cu sentimente românescî, nu se va putè sana răulă. Defecţiunile religionare cjRni°ü arată, pănă la evidenţă, adevărulă că după lăpedarea limbei strămo­şesce, de sine urméza şi lăpădarea religiunei, eră preoţii districtului Sătmară acum se potă convinge, la ce stare tristă i a adusă opor­­tunismulă protopopului Acum acestă districtă neferi­cită a căpătată ună administra­­toră nou, prin denumirea d-lui Antoniu Popoianu. Cine scie, câte realităţi şi câte fonduri se pericliteză din lipsa de controlă bună! Cine seie, cum se cheltuescă banii bisericesc! cu uşurinţă de multe ori pe lucruri de nimica, pe când şcola se ruinéza, or învăţătorulă o duce vai de elă! Că unu episcopă, de nu are or­gane demne la faţa locului, poate să totă îndemne, să totă dispună dela masa verde, căci toate dispu­nerile voră rămâne literă merta. Dec! dela onestitatea noului administratoru protopopescă aş­­tepta totă Românulă bine fermţi­­toră, ca demnitatea se nu şî-o cerce în fluşturarea cingulului ro­şu, nici recompensaţia osteneleloră în diurnele protopopescî, ca cei mai mulţi, ci în împlinirea con­­scienţiosă a datorinţei sale Atunci îi urămă cu toţii u­ă bine ai venită ! Georgiu Şiuta, preotu, mutata aici în sătulă acesta,... am­ ve­niţii aici in singurătatea, pe care am dorit’o forte, cugetamu, că la satu mi a merge mai bine... îmi voiu recăpăta li­niştea sufletului — aici retrasă de lu­mea sgomotoisă, în care am trăito; în­­deşert, am căutată cu sănătate şi liniş­tea sufletului, căci nici pe una nu le-am dobânditu şi... nu le voiu dobândi în veci“. Aici se opri şi lacrimile îi curgeau şiroe pe obraji în josu. — „Uite, aci e portretul­ tatălui tău — a acelui barbata, care mia soluta apreţia amorula meu ferbinte“. Victora, care asculta cu atenţiune cele spuse, pătrunsa de m­ilă faţă de mamă-sa, şi cuprinsa de iritare, se jura, că îşi va râsbuna asupra tatălui său, că­ruia nu i-a fosta milă de mamă-sa şi de el“, să-i părăsască. —„De atunci“—reluă contesa vorba „nu am mai avejttit nimic” despre dân­­sul“. Crescerea ta deci a rămasu singura mie. Deoarece ai absolvatu gimnasiule, trebue să mergi la universitate. Eu ași voi să mergi la Parise, se vecji oraș, mare și lume elegantă; câți tineri de ai noştri nu sunta acolo şi se faca omeni de modela pentru societatea Jorii.... Aşa aşi voi să te faci şi tu, scumpulu mamii. Fă te fiu credincioşu națiunei, țârei şi familiei tale! Te pregăteste dor, că nu peste multa trebue să pleci... Ah, când îmi aduca aminte, că trebue să me des­partă erășl de tine.... se me lași erăși singură, — aici, uitată de totă lumea...“ Nu mai putu rosti una singura cu­vânta, căci o podidiră lacrimile. Lui Victoru, care iubea pe mamă sa din inimă, încâ­t i se umplură ochii de lacrimi. Ela o vedea slabă, suferindă, doar pănă acum, pănă în momentele a­­ceste, nu a putută afla nimica, din toate durerile mamei sale. Acum afla totul­. Nu-i mirare, decă o inimă bună și pătrunsă de iubirea cea mai sacră față de mamă, cum era a lui Victora, a ju­rata, că își va răsbuna asupra tatălui său. El o iubea pe mamă-sa mai pe susi de ori­ce, şi iubirea aceasta era împreu­nată cu o stimă şi considerare forte mare. Pentru ele, o voce ori o rugare a con­tesei era de-ajuns­, ea să facă totul, de ar fi soluţii, că îşi pune în jur,­ chiar şi viaţa. Aceste simţăminte le-a sădită con­tesa, — care şi ea era o blândeţă şi i­­nimă bună esemplară — Infitulaseu, de m­ieu. Apoi fiindcă pănă acum a fosta numai unu baiata, și-a ascunso totă du­rerea dinaintea lui, căci solinda pe sim­­țitera e, nu a voita să-i strice inima cea, fragedă. După câteva secunde se reculeseră și Victorii se depărta, luândfi portretulu tatălui său cu sine...................................... Trecură doi ani. Victora era în alți doilea ani la u­­niversitatea din Paris­. Intr’adeveru, con­tesa nu s’a înșelata în densulț, deoarece ela arăta una progresa admirabila în studii. Mai apoi și purtarea lui bună, modestă, afară de sediă, a sciuta cuceri pe toți ceilalți consoolari ai săi. Vecjenda contesa silința și purtarea lui, îla iubea și mai multa, căci densulț îi era sin­gura mângâiere pe pământa. Contesa era și acum, totu ca în anii trecuți, slabă, bolnăviciasă. (Va urma.) CRONICA POLITICA. —­1 (13) Februarie. Pentru a se vedea acum ce șanse de sucpesii poate avea guvern­ulii aus­triacă cu fitlula seu programa de îm­păcare, va fi de ajunsa de o camdată sc ditama, ce scrie despre dânsula „Neue Freie Presse“, organuile partidului libe­rala germane, pentru împăcarea căruia mai alesă a fosta alcătuita: „Secretula programului guvernului — tjioe faia vie­­nesă, — e descoperita acum, şi aceste secreta, este şi de astă dată, ca în atâtea rânduri — o lipsă de garanţiă a snocesului. E greu de iuţi-lesa cum una guverna, care nu e lipsita de o bogată esperienţă, scumpa plătită prin nesuccesa, și-a mai putută face ilusia, că ar pute se isbutască, prin o adunare de frase largi și vage, se deslege o problemă pe care de două ori a ruperoata în zadaru s’o deslege: se m­ască între densele par­tide, cari de trei-ijedi aci suntu despăr­țite între ele prin una abba fără funda, atâta ca idei câta şi ca tradiţiă şi is­toriă. Astăcjl, ca şi la 1891 şi la 1892, suntem, şi după noula programă, tota atâta de departe de a prevede vindeca­rea tristelor­ noastre raporturi parlamen­tare. Dar nu acesta e lucrula cela mai tristă, ce ni se desveleşce. Ceea ce-i mai ales, deprimatorii este, cum s’a putută ajunge, după atâtea consilii ministeriale și conferințe parlamentare, la aceasta nai­vitate, de-a se crede, că niște partide născute de necesități istorice, ar putea primi să fiă amalgamisate într’o pastă incoloră, și aceasta numai și numai pen­tru a salva una guverna intrata incr’una impasa parlamentara. Cu programuri cu care a eșita la iveala, guvernul­ nu va ajunge la nimica, și aceasta nu va trebui se la mire. Mai curendu să se aștepte, ca nici una din partidele, la care se adre­­seză, să nu i la adopte. Piarele polone din Galiţia încă se o­­cupă cu noule programa ale guvernului austriac­. Organul­ clubului polon „Czasu publică o telegramă din Viena, în care sunt­ declarate de false şi tendenţiose toate soirile răspândite de foile din Viena, privitoare la discusiunea în clubula po­lona a programului guvernului. „Gazeta Narodowa“ din Lemberg scrie: „N’a­­vem­ nici cela mai mica motiva se ac­­celeramn tempo-ul procesului politica în­tre monarofiiă și cechi. Cu toate aceste cre­­demu, că primirea unui punctu de ve­dere contrara instiințelor a unui factoru atâta de inteligenta şi puternica, cum este poporul­ boema, nu va face mai u­­şoră cestiunea boemă şi nu o va putea depărta dela ordinea cadei.“ — „Sudsteieri­­sche Post“ cjice: „Pănă când alianţa cu Germania şi Italia ne impune din ce în ce mai multe jertfe în bani şi sânge, nu ’lfi putem­ privi­­noula programa), ca necesara pentru schimbare. Nu putem­ renunţa la schimbarea formei de stata dualiste... Deputaţii sloveni stau pe a­­cela puncta de vedere, că limba de in­strucţiune să fiă limba maternă (slovană).“ * Stirile telagrafice din Paris a ves­tescu, că posiţia guvernului frances, e forte sdruncinată. La acesta a contri­buita multa vorbire a lui Godefroy Ga­­vaignac în şedinţa parlamentului de la 8 Februarie. Vorbirea lui Cavaignae a testa o surprindere foarte neplăcută pentru gu­­vern­, mai ales­ că în cjiua precedentă el o prânejise cu Ribot, căruia nu i-a a­­m­ititit nici c’o vorbă despre atacul­ lui contra guvernului. Cavaignac (rise între altele, că Francia are lipsă de-o schim­bare de sistema, care se strrpeascá ger­menii corupțiunei din viața publică. Schimbarea aceasta trebue să purceda dela guvernarea republicană, pe care ţara o consideră ca singurulasistema în­dreptăţită. Pressa francesă dă mare în­semnătate acestei vorbiri. Cele mai multe chiate o spune fără Incungiura, că prin vorbirea sa de la 8 Februarie, Cavaignac a candidată, la preşedinţia Republicei. In consiliula ministeriala de Joi, toţi mi­niştri au recunoscuta, că posiţia guver­nului e sguduită, dar se speră, că in fi­lele mai de aproape situaţia se va lim­­pecji. * Foia naţională slovacă „Narodnie Noviny“ publică de câteva cjile convo- Cări pentru adunar! publice slovăcesc t­oui caracterii politica. Astfala de adu­nări se vor­ ţine la 16 Februarie în Ti­­sovnei şi la 19 Februarie în Turoţa Sf. Mărtina. Programar­ adunărei din urmă este următorula : 1) Oare alegătorii aces­tui peron consimţesca cu introducerea că­sătoriei civile şi cu luarea conducerei ma­­triculei botez din mâna bisericilor, în favorula statului? Oare vreau ei, ca egala îndreptăţire a naţionalităţilor, să intre odată în vigoare în Ungaria? — La a­­dunarea din Titovici este invitata şi de­­putatul, dieta la Iuliu Fay. — 1 (13) Februarie. M. S. regele României a adresata d-lui L. Catargiu urmatoarea scrisoare : „Strălucita primire, ce ţera, în aceste cjile de serbatoare naţională, a făcuta prin­cipelui şi principesei României, m’a miş­cata adâncă. Orăşenii din Capitală, ca în­tot­deauna, au arătate în acestă impre­­giurare viula patriotismii de care suntu însufleţiţi, prin aventura caldurosa şi cordiala, cu care au salutată sosirea ti­nerei pârechi in mijlocula nostru. Aceste mărturisiri, scumpe inimei mele, ar în­tări şi mai multe, déci acesta ar fi cu putinţă, credinţa ce am în dragostea şi în devotamentul­ poporului româna pen­tru dinastia sa. In numele meu, ale prin­cipelui Ferdinand şi ale principesei Maria, te rogu să arăţi tutulora, mai cu samă iubitei noastre Capitale şi numeroaselor­ deputaţi uni şi societăţi, ce s’au presin­­tatu la paiaţa, câta suntemu de simţi­tori la atâtea dovecii de iubire ce ni s’au data şi câta de vină este a nostra recu­­noscinţă. Primeste, scumpul­ meu pre­şedinte al­ Consiliului, încredinţarea sentimentelor­ de «facţiune, ce îţi păs­­trezi“, exi­f Pompiliu Pipoşiu. Din Bucovina ne sosesce trista solie, că directorula şi editorula „Gazetei Bucovinei“, Pompiliu Pipoşiu, după scurte suferinţe a răposata in sera de 25 Ianuarie (6 Februarie) o­ in etate de 33 de ani. In răposatula au perdut­a fraţii noştri Bucovineni una na­ţionalista înflăcărată, care, deşi tinera incă, a data cele mai frumoase doved­i despre iubirea sa de néama, pentru a că­ruia apărare se consacrase el­, ca cjia­­rista. In timpula celor­ trei ani aproape câta a funcţionată ca directoru alu­ijia­­rului naţionala bucovinena, Pompiliu Pi­poşiu a luptat­ cu deosebita zeli şi de­voţiune pentru apărarea intereselor s f­aţilor­ no­ştri din Bucovina, prin ceea ce şi-a câştigată o meritată stimă şi iu­bire înaintea RomânilorO. Pipoşiu a func­ţionată ca redactorii alui „Tribunei“ din Sid­iu până în primăvera anului 1891. Atunci a trecuta in Bucovina, unde la 2 (14) Maiu şi-a începuti activitatea, ca redactorii alui noului „J‘ara­bcpoviceanu, pe care 1’» condusa pană in 6 (18) Ia­nuarie 1893. in urma lui a rămasu o văduvă cu trei bâeţi. — Asociându ne şi noi din inimă la durerea acesta a fra­­ţilor­ bucovineni, adredama colegilor­ noştri dela „Gazeta Bucovinei“ şi întris­tatei familii a decedatului condolenţele noastre cele mai sincere. —x— Condamnări in procesuln Panama. Din Paris, se telegrafiazâ ca Ferdinand şi Carol de Lesseps au fost­ condamnaţi la 5 ani de închisore şi 3000 franci amendă; Fontane şi Cottu la 2 ani închisore şi 3000 franci amendă, pentru escrocherie şi abusa de încredere; Eiffel la 2 ani închisoare şi 2000 fraud amendă pentru abuzii de încredere. Pentru cei d’intâiiî patru condamnaţi, sentinţa califi­ă de escrocheria fdcj­uda publicaţiunilor­ min­­cinose prin sindicatele de emisi­une. Consideră Ca abusit de încredere darea de bani a lui Reinach şi Opern­doerfFer, bani a carora ^ destinațiune a fost­ ast-fela falsificată. In ceea ce pri­­vește pe Eiffel, abusula de încredere e constituita prin faptula, că el­ declară că a pnmita, ca sume contractate, nisce sume, ce i s’au data ca mandata pentru lucrări neisprăvite. — x— Dinsticţiuns. O telegramă din Roma vesteşte, că Regele Umberto a conferita prinţului moştenitora româna oordonul­ ordinului „Auuud­ada.“ —x —­­ Dr. Alois Prav. Troianu, deputata oeha tânăra în parlamentulu din Viena şi unuia dintre cei mai aprigi luptători pentru dreptule publicit ala Boem­ei, a încetată din vieţa în Praga la 9 Fe­bruarie. Din incidentu­lu acesta în clu­­bula parlamentara aia Cehilor, tineri, dep. Adamek a ţinută una discursa, în care a accentuata meritele răposatului deputata. Clubula primi după aceea o propunere, în care îşi esprima adâncile

Next