Gazeta Transilvaniei, februarie 1893 (Anul 56, nr. 24-46)
1893-02-02 / nr. 24
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 24.— 1898 Sfumaru, Faurii 1893. După unu proverba francesă, „mâncâridu cresce apetitul“ , aşa şi şovinismulu maghiară, nutrită de indiferentismulă unora din ai noştri, în nesaţiulu seu nu mai are margini, nici nu cunósce cumpătă. Şovinismulă, ce ameninţă cu nimicire şcolele nóstre, cresce Silnică şi se lăţesce mereu. Nu este îndestulită, că şcblele din protopopiatulă Sătmarului, aparţinetoră diecesei pradane, s’au maghiarisată , ci în nesaţiulă seu pretinde, ca în acele şcblele nu se mai au ca vorbă romândscă, nici cântare bisericăscă românescă. Aşa, s’a întâmplată de curendă, că înveţătorulă română N. Soranu din Vetişu, locuinţa protopopului, iu citată înaintea inspectorului regesed Kovács Béla, sub falsulă pretestă, că şcolarii cu capelanulu, valahiseza şcola de acolo. Nu-i pădure fără crengă verde; aşa şi în parochia acesta frumosă, de când d-lă Vasilie Ardeleanu asciută redeştepta simţulă, de o jumătate secolu adormită alu acestui poporu, şi — horibile dictu — a începută a se interesa de starea cu totulă delăsată a învăţământului, s’a dată signatulă, că maghiarismulă este periclitată în Vetişă , deci învăţătorulă, ca complicele capelanului, fu înregistrată de o mu periculosă, care strică tinerimea, din care causă inspectorulă îlă admoniază seriosă, că naţiunea aşteptă dela patriotismulă fresce căruia învăţătoră, ca din răsputeri să fiă propagatoră ală limbei statului. Ii dă poruncă straşnică, că mai multu se nu aucă vorbă romănescâ in şcola din Vetişu, era tabelele românescî se le depărteze de acolo. Greşelele trecutului nu se potă repara într’o cţi- D0 preoţi români, cari nu sciu nici ceti românesce, nu vei da numai pe la noi. Pănă când aceştia nu vor fi înlocuiţi prin alţii cu sentimente românescî, nu se va putè sana răulă. Defecţiunile religionare cjRni°ü arată, pănă la evidenţă, adevărulă că după lăpedarea limbei strămoşesce, de sine urméza şi lăpădarea religiunei, eră preoţii districtului Sătmară acum se potă convinge, la ce stare tristă i a adusă oportunismulă protopopului Acum acestă districtă nefericită a căpătată ună administratoră nou, prin denumirea d-lui Antoniu Popoianu. Cine scie, câte realităţi şi câte fonduri se pericliteză din lipsa de controlă bună! Cine seie, cum se cheltuescă banii bisericesc! cu uşurinţă de multe ori pe lucruri de nimica, pe când şcola se ruinéza, or învăţătorulă o duce vai de elă! Că unu episcopă, de nu are organe demne la faţa locului, poate să totă îndemne, să totă dispună dela masa verde, căci toate dispunerile voră rămâne literă merta. Dec! dela onestitatea noului administratoru protopopescă aştepta totă Românulă bine fermţitoră, ca demnitatea se nu şî-o cerce în fluşturarea cingulului roşu, nici recompensaţia osteneleloră în diurnele protopopescî, ca cei mai mulţi, ci în împlinirea conscienţiosă a datorinţei sale Atunci îi urămă cu toţii uă bine ai venită ! Georgiu Şiuta, preotu, mutata aici în sătulă acesta,... am veniţii aici in singurătatea, pe care am dorit’o forte, cugetamu, că la satu mi a merge mai bine... îmi voiu recăpăta liniştea sufletului — aici retrasă de lumea sgomotoisă, în care am trăito; îndeşert, am căutată cu sănătate şi liniştea sufletului, căci nici pe una nu le-am dobânditu şi... nu le voiu dobândi în veci“. Aici se opri şi lacrimile îi curgeau şiroe pe obraji în josu. — „Uite, aci e portretul tatălui tău — a acelui barbata, care mia soluta apreţia amorula meu ferbinte“. Victora, care asculta cu atenţiune cele spuse, pătrunsa de milă faţă de mamă-sa, şi cuprinsa de iritare, se jura, că îşi va râsbuna asupra tatălui său, căruia nu i-a fosta milă de mamă-sa şi de el“, să-i părăsască. —„De atunci“—reluă contesa vorba „nu am mai avejttit nimic” despre dânsul“. Crescerea ta deci a rămasu singura mie. Deoarece ai absolvatu gimnasiule, trebue să mergi la universitate. Eu ași voi să mergi la Parise, se vecji oraș, mare și lume elegantă; câți tineri de ai noştri nu sunta acolo şi se faca omeni de modela pentru societatea Jorii.... Aşa aşi voi să te faci şi tu, scumpulu mamii. Fă te fiu credincioşu națiunei, țârei şi familiei tale! Te pregăteste dor, că nu peste multa trebue să pleci... Ah, când îmi aduca aminte, că trebue să me despartă erășl de tine.... se me lași erăși singură, — aici, uitată de totă lumea...“ Nu mai putu rosti una singura cuvânta, căci o podidiră lacrimile. Lui Victoru, care iubea pe mamă sa din inimă, încât i se umplură ochii de lacrimi. Ela o vedea slabă, suferindă, doar pănă acum, pănă în momentele aceste, nu a putută afla nimica, din toate durerile mamei sale. Acum afla totul. Nu-i mirare, decă o inimă bună și pătrunsă de iubirea cea mai sacră față de mamă, cum era a lui Victora, a jurata, că își va răsbuna asupra tatălui său. El o iubea pe mamă-sa mai pe susi de orice, şi iubirea aceasta era împreunată cu o stimă şi considerare forte mare. Pentru ele, o voce ori o rugare a contesei era de-ajuns, ea să facă totul, de ar fi soluţii, că îşi pune în jur, chiar şi viaţa. Aceste simţăminte le-a sădită contesa, — care şi ea era o blândeţă şi inimă bună esemplară — Infitulaseu, de mieu. Apoi fiindcă pănă acum a fosta numai unu baiata, și-a ascunso totă durerea dinaintea lui, căci solinda pe simțitera e, nu a voita să-i strice inima cea, fragedă. După câteva secunde se reculeseră și Victorii se depărta, luândfi portretulu tatălui său cu sine...................................... Trecură doi ani. Victora era în alți doilea ani la universitatea din Paris. Intr’adeveru, contesa nu s’a înșelata în densulț, deoarece ela arăta una progresa admirabila în studii. Mai apoi și purtarea lui bună, modestă, afară de sediă, a sciuta cuceri pe toți ceilalți consoolari ai săi. Vecjenda contesa silința și purtarea lui, îla iubea și mai multa, căci densulț îi era singura mângâiere pe pământa. Contesa era și acum, totu ca în anii trecuți, slabă, bolnăviciasă. (Va urma.) CRONICA POLITICA. —1 (13) Februarie. Pentru a se vedea acum ce șanse de sucpesii poate avea guvernulii austriacă cu fitlula seu programa de împăcare, va fi de ajunsa de o camdată sc ditama, ce scrie despre dânsula „Neue Freie Presse“, organuile partidului liberala germane, pentru împăcarea căruia mai alesă a fosta alcătuita: „Secretula programului guvernului — tjioe faia vienesă, — e descoperita acum, şi aceste secreta, este şi de astă dată, ca în atâtea rânduri — o lipsă de garanţiă a snocesului. E greu de iuţi-lesa cum una guverna, care nu e lipsita de o bogată esperienţă, scumpa plătită prin nesuccesa, și-a mai putută face ilusia, că ar pute se isbutască, prin o adunare de frase largi și vage, se deslege o problemă pe care de două ori a ruperoata în zadaru s’o deslege: se mască între densele partide, cari de trei-ijedi aci suntu despărțite între ele prin una abba fără funda, atâta ca idei câta şi ca tradiţiă şi istoriă. Astăcjl, ca şi la 1891 şi la 1892, suntem, şi după noula programă, tota atâta de departe de a prevede vindecarea tristelor noastre raporturi parlamentare. Dar nu acesta e lucrula cela mai tristă, ce ni se desveleşce. Ceea ce-i mai ales, deprimatorii este, cum s’a putută ajunge, după atâtea consilii ministeriale și conferințe parlamentare, la aceasta naivitate, de-a se crede, că niște partide născute de necesități istorice, ar putea primi să fiă amalgamisate într’o pastă incoloră, și aceasta numai și numai pentru a salva una guverna intrata incr’una impasa parlamentara. Cu programuri cu care a eșita la iveala, guvernul nu va ajunge la nimica, și aceasta nu va trebui se la mire. Mai curendu să se aștepte, ca nici una din partidele, la care se adreseză, să nu i la adopte. Piarele polone din Galiţia încă se ocupă cu noule programa ale guvernului austriac. Organul clubului polon „Czasu publică o telegramă din Viena, în care sunt declarate de false şi tendenţiose toate soirile răspândite de foile din Viena, privitoare la discusiunea în clubula polona a programului guvernului. „Gazeta Narodowa“ din Lemberg scrie: „N’avem nici cela mai mica motiva se acceleramn tempo-ul procesului politica între monarofiiă și cechi. Cu toate aceste credemu, că primirea unui punctu de vedere contrara instiințelor a unui factoru atâta de inteligenta şi puternica, cum este poporul boema, nu va face mai uşoră cestiunea boemă şi nu o va putea depărta dela ordinea cadei.“ — „Sudsteierische Post“ cjice: „Pănă când alianţa cu Germania şi Italia ne impune din ce în ce mai multe jertfe în bani şi sânge, nu ’lfi putem privinoula programa), ca necesara pentru schimbare. Nu putem renunţa la schimbarea formei de stata dualiste... Deputaţii sloveni stau pe acela puncta de vedere, că limba de instrucţiune să fiă limba maternă (slovană).“ * Stirile telagrafice din Paris a vestescu, că posiţia guvernului frances, e forte sdruncinată. La acesta a contribuita multa vorbire a lui Godefroy Gavaignac în şedinţa parlamentului de la 8 Februarie. Vorbirea lui Cavaignae a testa o surprindere foarte neplăcută pentru guvern, mai ales că în cjiua precedentă el o prânejise cu Ribot, căruia nu i-a amititit nici c’o vorbă despre atacul lui contra guvernului. Cavaignac (rise între altele, că Francia are lipsă de-o schimbare de sistema, care se strrpeascá germenii corupțiunei din viața publică. Schimbarea aceasta trebue să purceda dela guvernarea republicană, pe care ţara o consideră ca singurulasistema îndreptăţită. Pressa francesă dă mare însemnătate acestei vorbiri. Cele mai multe chiate o spune fără Incungiura, că prin vorbirea sa de la 8 Februarie, Cavaignac a candidată, la preşedinţia Republicei. In consiliula ministeriala de Joi, toţi miniştri au recunoscuta, că posiţia guvernului e sguduită, dar se speră, că in filele mai de aproape situaţia se va limpecji. * Foia naţională slovacă „Narodnie Noviny“ publică de câteva cjile convo- Cări pentru adunar! publice slovăcesc toui caracterii politica. Astfala de adunări se vor ţine la 16 Februarie în Tisovnei şi la 19 Februarie în Turoţa Sf. Mărtina. Programar adunărei din urmă este următorula : 1) Oare alegătorii acestui peron consimţesca cu introducerea căsătoriei civile şi cu luarea conducerei matriculei botez din mâna bisericilor, în favorula statului? Oare vreau ei, ca egala îndreptăţire a naţionalităţilor, să intre odată în vigoare în Ungaria? — La adunarea din Titovici este invitata şi deputatul, dieta la Iuliu Fay. — 1 (13) Februarie. M. S. regele României a adresata d-lui L. Catargiu urmatoarea scrisoare : „Strălucita primire, ce ţera, în aceste cjile de serbatoare naţională, a făcuta principelui şi principesei României, m’a mişcata adâncă. Orăşenii din Capitală, ca întotdeauna, au arătate în acestă impregiurare viula patriotismii de care suntu însufleţiţi, prin aventura caldurosa şi cordiala, cu care au salutată sosirea tinerei pârechi in mijlocula nostru. Aceste mărturisiri, scumpe inimei mele, ar întări şi mai multe, déci acesta ar fi cu putinţă, credinţa ce am în dragostea şi în devotamentul poporului româna pentru dinastia sa. In numele meu, ale principelui Ferdinand şi ale principesei Maria, te rogu să arăţi tutulora, mai cu samă iubitei noastre Capitale şi numeroaselor deputaţi uni şi societăţi, ce s’au presintatu la paiaţa, câta suntemu de simţitori la atâtea dovecii de iubire ce ni s’au data şi câta de vină este a nostra recunoscinţă. Primeste, scumpul meu preşedinte al Consiliului, încredinţarea sentimentelor de «facţiune, ce îţi păstrezi“, exif Pompiliu Pipoşiu. Din Bucovina ne sosesce trista solie, că directorula şi editorula „Gazetei Bucovinei“, Pompiliu Pipoşiu, după scurte suferinţe a răposata in sera de 25 Ianuarie (6 Februarie) o in etate de 33 de ani. In răposatula au perduta fraţii noştri Bucovineni una naţionalista înflăcărată, care, deşi tinera incă, a data cele mai frumoase dovedi despre iubirea sa de néama, pentru a căruia apărare se consacrase el, ca cjiarista. In timpula celor trei ani aproape câta a funcţionată ca directoru aluijiarului naţionala bucovinena, Pompiliu Pipoşiu a luptat cu deosebita zeli şi devoţiune pentru apărarea intereselor s faţilor noştri din Bucovina, prin ceea ce şi-a câştigată o meritată stimă şi iubire înaintea RomânilorO. Pipoşiu a funcţionată ca redactorii alui „Tribunei“ din Sidiu până în primăvera anului 1891. Atunci a trecuta in Bucovina, unde la 2 (14) Maiu şi-a începuti activitatea, ca redactorii alui noului „J‘arabcpoviceanu, pe care 1’» condusa pană in 6 (18) Ianuarie 1893. in urma lui a rămasu o văduvă cu trei bâeţi. — Asociându ne şi noi din inimă la durerea acesta a fraţilor bucovineni, adredama colegilor noştri dela „Gazeta Bucovinei“ şi întristatei familii a decedatului condolenţele noastre cele mai sincere. —x— Condamnări in procesuln Panama. Din Paris, se telegrafiazâ ca Ferdinand şi Carol de Lesseps au fost condamnaţi la 5 ani de închisore şi 3000 franci amendă; Fontane şi Cottu la 2 ani închisore şi 3000 franci amendă, pentru escrocherie şi abusa de încredere; Eiffel la 2 ani închisoare şi 2000 fraud amendă pentru abuzii de încredere. Pentru cei d’intâiiî patru condamnaţi, sentinţa califiă de escrocheria fdcjuda publicaţiunilor mincinose prin sindicatele de emisiune. Consideră Ca abusit de încredere darea de bani a lui Reinach şi OperndoerfFer, bani a carora ^ destinațiune a fost ast-fela falsificată. In ceea ce privește pe Eiffel, abusula de încredere e constituita prin faptula, că el declară că a pnmita, ca sume contractate, nisce sume, ce i s’au data ca mandata pentru lucrări neisprăvite. — x— Dinsticţiuns. O telegramă din Roma vesteşte, că Regele Umberto a conferita prinţului moştenitora româna oordonul ordinului „Auuudada.“ —x — Dr. Alois Prav. Troianu, deputata oeha tânăra în parlamentulu din Viena şi unuia dintre cei mai aprigi luptători pentru dreptule publicit ala Boemei, a încetată din vieţa în Praga la 9 Februarie. Din incidentulu acesta în clubula parlamentara aia Cehilor, tineri, dep. Adamek a ţinută una discursa, în care a accentuata meritele răposatului deputata. Clubula primi după aceea o propunere, în care îşi esprima adâncile