Gazeta Transilvaniei, martie 1893 (Anul 56, nr. 47-69)

1893-03-02 / nr. 47

Mactiinea, Admonstratnnssa şi Tipografia: SîÎAŞOVU, piaţa mare, Targulu Inului Nr. 30. 3emort nefrancate nu se prime ten. Manuscripte hm se retrimit». Birourile de Gradin: Cratovu, piaţa mare, Torgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu in Vlena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Berndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Brenner. Preţuiţi inserţiunilor: o seria zarmond pe o colină 6 cr. şi 30 cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a m-a o seriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fiecare Acolamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şise luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe ună ană 40 franci, pe şise luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovia administraţiune, piaţa mare, Târgul- Inului Nr. 30 etagială I., pe ună ană 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dinsulă în casă. Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile suntă a se plăti înainte. Nr. 47. Braşovă, Lunî-Marţi, 2 (14) Martie 1893. Braşovu, 1 Martie v. In discusiunea, ce s’a încinsă în dietă asupra politicei bisericesc! a guvernului ungurescu se facă nisce destăinuiri, cari aruncă o lumină foarte nefavorabilă asupra atitudinei şi a instinţelor din trecută ale partidei guvernamentale. Deputatulu Asboth a susţinută, că fostulă ministru Tisza, la 1884, a solicitată ajutorulă Papei cu scopă de-a dobândi sprijinulă clerului catolică la alegeri pe cuventulă, că a retrasă proiectulă de lege, ce’lă presentase atunci, asupra căsătoriei civile în cașuri de necesitate. D-lă Tisza, czise ele, a rugată pe ministrulă de esterne Kalnoky se adreseze Vaticanului o notă în acestă sensă Adeverulă acestei afirmaţiuni a fostă contestată de d-lă Colomană Tisza, care între altele acţisă, că ministrulă Kalnoky scie se respecteze mai bine posiţia Ungariei, decâtă se fi putută cere dela o putere esternă, ca se promoveze afacerile interne ale ei. In şedinţa de Sâmbătă Inse, deputatul I. Asboth şi-a susţinută categorică afirmarea, declarândă că el însuşî, care era pe atunci aplicată în modă provisoriu la ministerială de interne, a fostă însărcinată cu compunerea acelei note, despre care a vorbită, şi încă din partea şefului de secţiune de pe atunci, Ladislau Szőgyeny, care a observată, că acestă pasă se face la dorința lui Colomană Tisza. VSctându-se astfel o desavoate, d-lu Tisza n’a mai sciută cum s’o sucescu mai bine, ca se iesa din încurcătură. Ele admise acum, că ministrulă de esterne poate se fi scrisă o asemenea notă Papei, deşi nu-şî aduce aminte se-lă fi rugată de acesta; dar altceva a suținută d-lă Asboth în prima sa vorbire, că adecă dânsulă (Tisza) ar fi cerută sprijinulă Papei la alegeri şi i-ar fi promisă, că nu va mai presanta nicî-odată proiectulă de lege asupra căsătoriei civile; asemenea promisiune elă n’a făcută nici Papei, nici vre-unei alte puteri streine, nici nimănui. Contracţicerea în declaraţiunile lui Tisza a fostă folosită de contrarii lui spre a aplica o lovitură straşnică. Iuliu Horvath, fidelul lui ortacă de odinioara, a accentuată cu deosebire grava acusaţiune, cei se face lui Tisza din partea lui Asboth şi acţisă, că fostul ministru-preşedinte e datoră de-a face se se delăture suspiţiunea, că ar fi apelată la o putere streină pentru a-şi întări posiţia la guvernă. Horvath a provocată indirectă şi pe ministrulă de esterne Kalnoky şi şi pe Szőgyeny, care este acum ambasadoră la Berlină, se se pronunţe asupra stărei lucrului. Eră o dată a înţelege totodată, că daca Tisza nu s’ar pute justifica pe deplină, ar trebui se se ridice acusațiune în contra lui. Aici fu întreruptă de contele Gabriel Karolyi, care a esclamată: „încă de multă amțisă, că Tisza va ajunge încă și pe banca acusațiunei!“ D-la Tisza se află dor în comnă de capră. Elă trebue se lamureasca cestiunea și încă așa, ca se iese curată dintr’însa, căci la din contră, chise Horvath, nu va avea ce se mai caute în dietă. A surprinsă pe mulți, recendă, că cu acestă ocasiune Iuliu Horvath s’a pronunțată și elă în contra programului bisericescă-politică ală guvernului; dar adeverulă este, că s’a pronunțată contra lui numai în sensul acela, că nu partida guvernamentală, care a abusată de încrederea „naţiunei“, îlă va pute deslega, ci numai aceia, cari şi au câştigată încrederea „naţiunei“, se înţelege că cu contele Apponyi în frunte. Iritată de vorbirea lui Iuliu Horvath, contele Csaky se avânta la unele declaraţiunî forte energice, cibeadă între altele, că matriculele civile voră fi introduse prin lege pană la 1 Ianuarie 1894 şi că guvernulă, răchimată de maioritate, nu va ceda întru nimică minorităţii şi nu-şî va retrage programulă seu. Se va vede întru câtă va fi în stare d-lă Csaky a-şi împlini promisiunile sale, căci pănă acuma s’a întâmplată totă contrarulă dela aceea, cea susţinută în anulă trecută. FOTLETONUL „GAZ. TRANS.“ Briganţii din Sonnino. Nuvelă de Otto Rose. (9) (Urmare.) Plângend şi în tăcere şedea fata la terestră, când pe la amis cl întră o femelă în portura pitorescu ala muntencelor, şi întrebă, că să servescă mâncarea ? Era ospătăresa din osteria învecinată, o femelă bine făcută şi cu o statură imposantă. Cârpa de pe capu de oolaie măslinia cu marginile roşii, îi şedea de minune. Miderului ei negru brodată cu roşiu strângea o tunică, care o prindea bine. Sandalele din piele de bivolfi legate cu curele, completau portula ei. Lidia privi cu uimire pe ospătăresă ; ea nu-şî aducea aminte să fi văcjuta o femeiă atâtii de frumosă printre muntence. Şi ospatáresa privi cu atenţiune pe Lidia şi mândria, ce o arătase la intrare faţă de carabinerî, dispăru, dând şi locit unei espresiunî amicale. „Poverina!“ cţis© ea cu compătimire, apropiându-se de Lidia şi apucându-i mâna: „sărmană fată, esc! aici ca o păsăruică prinsă ?“ Lidia se simţi plăcută atinsă în tristeța ei. Ospetareasa continua: „In inimă îmi pare rău, căci tu eseî nevinovată, aceasta o vede. Și acești mișei, cari au împușcata pe sărmanul meu frate, te-au nenorocita și pe tine“. Ea netecți mâna și obrajii Lidiei. „Ce frumoasa esel!“ adause ea într’o admirare naivă. Acesta complimenta era atâta de nevinovată, compătimirea atâta de mişcătore, încâta Lidia simţi în adevéra simpatiă faţă de ospătăresa. Ea mulţămi, folosinda şi ea în vorbire vorba „tu“ usitată printre locuitorii munteni şi ospetáresa se bucura atâta de multa de acesta răspunsa amicala încâta esclama: „Uite, e atâta de trista pentru tine sărmană fată, să mănânci singură între bărbaţi. Dupa voesol, chiamă pe fiica mea Caterina şi vomă mânca împreună“. Fără a aştepta răspunsa alerga pre uşă afară şi se întoarse în curend, cu o fată frumoasa cam de 16 ani, care era tot atâta de pitorescă îmbrăcată. „Ei, aşa mâncăma mai vesela“zise ea cu mulţămire, după ce trase masa şi învita pe ospeţi să ședă. „Câtă de frumóasá este ea!“ șopti ea cătră fiica ei, care se pusese lângă ea. Oare Lidia era mai frumósa ca celelalte? De sigura, că nu; dar frumseţea ei era mai delicată, mişcările ei mai elegante, decâta ale muntencelorfi, cari întreceau pe fetele germane prin ochii lorfi mari, junonici şi prin graţia naivă a lorfi. Cele trei, cari aşa de repede se făcură prietine, duseră singura conversaţie în timpula mesei. Carabinerulfi făcea câte o glumă cu ospătăresa, dar atâta mama, câtă și fiica serveau pe Lidia și pe tatălă ei, ospătăresa promise chiar, că va trimite îndată mă curierfi la medicule din Piperno. Bucatele gătite, ori câta erau de escelente, nu erau puțină gustate de oaspeți. Numai carabinerulfi mânca pentru toata societatea şi sterni invidia ascunsă a profesorului, care privea tăcută şi fără apetite friptura de pui, omeletele de sparanghela, salata şi fructele. Societatea tocmai sorbea cafeaua, când uşa fu smâncită şi brigadirulfi intră. „Mai aducemă încă doi din bandă“ strigă elă camaradului său, „unuia tânăra şi unuia bătrână. Ei se aflau în criptele romane, unde fugarii bucurosa se refugieza noaptea. Ei nu se împotriviră, căci ospătarului din Posta di Mesa le spuse caracterul nostru.“ „Ei închiriară o căruţă şi veniră cu noi pănă la palele muntelui. Mâne diminaţa adause eră încetă, apropiându-se de carabinerii „şi ducem şi pe toţi la Terracina. Sanguinaccio di Fio! Acum în fine tată voiu fi decorata pentru meritele mele. Am prinsă în două tile patru pasări!“ Uşa se deschise din nou şi înlăuntru întrară, însoţiţi de al treilea gendarmfi — consilierulă şcolara şi Aurelianfi. * * * Carabinerii lopuiau după cum am amintita deja, o zidire vechia împresurată de iederă, care părea ca ună cuibfi CRONICA POLITICA. — 1 (13) Martie Pressa viene să se ocupă şi ea de memorandele episcopilor catolici „N. fr. Fresse“ ctioe. C. porula episcopesofi urraază sistemul a pe care l’a urmata hierarchia bisericesca în detrimentul puteri’ statului. Lucrurile bisericesci le acopere ou lucruri lumesci şi (ţ100» ore ameninţată religia, pe când nu e vorba decâta de dreptutile lumesci ale hierarchiai. Cetinda cu atenţiune aceste memoranda ori cine poate să vacă, că guvernula n’a putută procede altfela, decâta să primesca lupta şi să preciseze hotarula dintre stata şi biserică. Deca guvernulă ar fi făcuta mai puţină ar fi însemnata, că lasă să scadă puterea statului. „2V. W. Tagblahu îşi esprimă surprinderea asupra pripitului pasa ala episcopatului catolica. ” Procedura lui dovedeste, că voeste cu ori-pe preţă lupta religionarâ. Clericalul „Vaterland“ e ţ,se că e tocmai la timpă deşteptarea episcopatului catoliofi din Ungaria, invinuesce Ungaria, că vre revoluţia. Se provocă apoi la incidentul Tisza-Asboth din dieta maghiară şi susţine, că iotă pe-a cţisa Asboth despre Tisza este adevărată, că adecă, Tisza ar fi recursă la ajutorul şi protecţia Papei în causa alegerilor, pe lângă condiţia, că nu va presenta niciodată ună proiectă de lege asupra căsătoriei civile. * Din Pojuna se comunică, că la 7 Martie s’a ţinută acolo o mare adunare de socialişti, la care au luat o parte mulţime de bărbaţi şi de femei muncitore. Preşedintele, notarul şi toţi ceilalţi conducători ai adunărei au fostă de naţionalitate maghiari ceea ce foiloră ungurelor le pare foarte caracteristica. Vorbitorula Zalkai Alajos rosti ună discursă foarte înflăcărate, accentuândfi, că acum nu numai muncitorii, ci şi agricultorii merge să-şi caute o patriă nouă, „deoarece nu, voră ca aici acasă, ca patrioţi, să pidrâ de femeu. De ună anii începe, cţise mai departe vorbitorula, numărul socialiştilor ă s’a duplicată. Acesta este o revoluţiune, care pe aderenţii săi îi face să nu mai cunosca nici deosebire de naţionalitate, nici deosebire de limbă. Ministrului Baross șî-a dată toata silința, ca să împedece serbările dela prima Mai, dér nu și-a ajunsa scopula. Suntă atâtea sărbători sânte, despre cari oratorulă nu înțelege pentru ce să mai trebuesca a le țină, în timpă cețiua de 1 Mai va soi fiă-oare muncitora pentru ce o serbézá. Guvernulă nu va desființa organisația nostră, de nu cumva vrea să-și spargă capula pănă la sânge. Femeile trebue scoase de pe la fabrici, pentru ca acasă să-și poata crespe copii, făcendă din ei nisce bravi socialî-democrați. Socialademocratismula nu numai cu naționalitatea nu-șî bate capula, dar elfi nici de religia nu vrea să sară. Religia este o causă privată și fiăcare poate crede pe voesce. „Nu ne batemă noi capula cu raiulfi, deoarece noi căutăma raiulfi nostru aici pe pămentfi!“ (țise la fine fanatioula oratore, ale căruia cuvinte au produsa mare agitațiune în auditori. * O scrie curioasa transmite telegrafulă din Petersburg. In curenda în toate bisericele rusesci se vor a face rugăciuni pentru metropolitul și Clemenții, care a fosta prinsfi și închisa. In aceste rugăciuni va fi rugata Dumnecteu să libereze pe acestă martiră ală sfintei biserici ortodoxe, să-la scoata din mânile sacrilege ale pălăilor și tirani din Ternova și să-la pună în fruntea Bulgariei, scăpată de jugula catolicismului.