Gazeta Transilvaniei, martie 1893 (Anul 56, nr. 47-69)

1893-03-02 / nr. 47

Memorandele episcopatu­lui catolicu. In 10 Martie cancelaria prima­­ţială a datu publicităţii memoran­dele, ce au fostu adresate cu pri­vire la cestiunile bisericesc! poli­tice de episcopii catolici, la care vedemu, că s’au alaturatu şi epis­copii greco-uniţî, cătră Majestatea Sa monarchulu, cătră Papa şi că­tră guvernulu ungurescu. Eată din cuvântă în cuvântă memorandulă adresată Majestăţii Sale: I. Majestate împărătască şi apostolică regescu. Prea graţiose Domne! Episcopa tulă din Ungaria obicinu­­iesoe, ca în fiăcare momenta critica să se adreseze ou cela mai profunda res­­pecte omagiala la treptele prea înaltului Trona regesca, la rattimula cela tare, la la acesta păzitora ala dreptului și ala adevărului, ala religiunei și ală moralei, pentru oa să dea espresiunea sinceră în­­grijirei sale, și pentru oa se seroge pen­tru ocrotirea prea înaltă a intereselor a­celora mai sacre, şi susţiitore de stată, cari sunta periclitate. Intr’o astfel a de positiune se află actualmente şi episco­patul ungara subsemnata cu cea mai profundă veneraţiune, deorece înaltula guverna a păşită în faţa ţării cu tine programa bisericescă politica, care, dăcă ar fi realisata, ar răsturna vechile insti­­tuţiuni ale patriei noastre, ar espune pe milioane dintre cei mai credincioşi supuşi ai Majestăţii Voastre periculelor­ unora încurcături neprevăzute şi ar sgudui în temeliile sale unul dintre stâlpii, cari susţin statuia, adecă biserica catolică. Periculele cuprinse în programul­ bisericescu-poli­­tica ala guvernului au umpluta cu adâncă şi patriotică îngrijire şi cu durere iur­­mele nóastre totu atât de simţitore faţă de sartea bisericei, ca şi de a patriei nóas­tre ; neliniştea, ce s’a manifestata în cer­cul a clerului nostru şi ala credincioşilora noştrii, care deja a fosta pricinuită prin simpla publicare a programului, este o manifestaţiune a consciinţei catolice vă­tămate şi espresiunea acelei îngrijiri, care privesce în realizarea acestui pro­gram, unu atacă asupra celor­ mai vi­tale interese ale bisericei nóastre. Sub astfel­ de împrejurări noi n’am fi întârdiata, credincioşi datorinţei nóstre, a ne aduna, pentru ca să desfăşurămă faţă de programulă bisericescă politica ala guvernului, punctulu nostru de ve­dere, care nu poate fi altuia, decâta punctula de vedere ala bisericei şi cu privire la acesta, să orientama guvernulu. Acésta amu făcut’o în sfătuirea nóstra, ce s’a ţinuta în 15 Decemvre anulă tre­cută, în care ne esprimarăm, cu cele mai adâncă respecta motivele nóastre atât din puncta de­­vedere bisericescă, câta şi patriotica, motive, cari face imposi­bilă primirea acestui programa, şi cu supunere rugăria pe Majestatea Vostră a lua acesta în consideraţiune. Ne dorem că noi, cei mai fideli supuşi ai Majestăţii Vostre trebue să ne punem­ în oolisiune cu guvernulu legala ală Majestăţii Voas­tre ; dar causa sfântă, a cărora repre­­sentanţi suctemă noi, ne impune dato­­rinţa, de a o apăra, datorinţa, pe care o implinim, cu atâta mai bu­­curosă, pentrucă spimă, că prin acesta servimu intereselor­ bine pricepute ale patriei nóastre. Noi suntemă adecă con­vinşi, că astăzi, când se lăţescă în mă­sură atâta de înfricoşată învăţăturile, cari tinda la răsturnarea tronurilor­ şi a sta­­telor­, şi când tabăra acelora, cari ur­­meză aceste învăţături, cresce atâta de rapida, ar trebui evitată cu penibilă con­­scientiositate totu, ce slăbeşce convin­gerea religioasa a naţiunilora, şi face să se clătine simţura morală ală acestora şi trebue ca să se cultive totu, ce contri­bue la consolidarea acestora. Principiile bisericeşoi politice publi­cate de guvern, însă, ar face astfeliu de rane în convingerile religiose ale credin­­cioşilor­ catolici încredinţaţi îngrijirei noastre, şi cari face jumătatea mai mare a locuitorilor­ din Ungaria, ele ar clă­tina atâta de rau­ta simţula morala ală acestora, încât ei n’ar fi în stare să se o­­pună curentului cutropitorii şi că ei, în­străinaţi de biserică, ar perde şi basa şi rasimula cele mai tare alei fidelităţii lor, cătră tronula preaînaltă, ar pierde iubirea de patriă. Tocmai pentru aceea îndrăsnima noi, să ne adresăm, cu cea mai adâncă ve­neraţiune cătră Majestatea Vostră împă­­rătescă şi apostolică regiscă, ca şi la cele mai înaltă patronii şi ocrotitorii alei bisericei noastre, rugându-ne cu supunere, ca Majestatea Vostră să se îndure a ţi­ne departe de biserică şi de patria noas­­tră astfel­ de reforme nouă şi peri­­culoase. Recomandându ne pe noi şi pe ore­­ftincioşii încredinţaţi îngrijirei noastre, prea înaltei graţii părintesci a Majestă­ţii Voastre imp. şi apost, reg., românemit cu cea mai adâncă veneraţiune o­­magială. Budapesta, 3 Martie 1893. ai Majestăţii Voastre împ. şi reg. apost, cei mai fi­deli supuşi şi capelani: Claudiu Vaszary, cardinala, principe pri­mata, archiepiscopi de Strigoniu; Paul Symrecsdnyi, episcopa de Zipsa ; George Csaszka, archiepiscopi de Calocea; Dr. Ioana Zatka, episcopa de Raaba; Dr. Georg Schopper, episcopa de Roseniu; Dr. Laurențiu Schlauch, episcopa de Ora­­dea-mare; Dr. Ferdinand Dulanszk­y, e­­piscopă de Cinci-Biserici; Constantina Schuster, episcopa de Vaţa ; Victorii Mi­hályi, episcopa de Lugosa ; Ioana Szabó, episcopa de Gherla;­ Dr. Ioană Volyi, episcopa de Eperjeş; Corsela Ilidassy, episcopa de Steinamanger; Sigismunda Bubi, episcopa de Caşovia; Emerice Bende, episcopa numita în Neutra; Iuliu Meszenyi, episcope de Sătmară ; baronii Carol Hornig, episcopi de Vesprina ; Dr. Filip Steiner, episcopü în Alba Regală; Alexandru Dessewffy, episcopü de Cié­­nada; Iuliu Firczak, episcopü de Mun­­caci; Paul Szmrecsényi, episcopü de Zips; Ipolity Fehér, archiabate die Panonhalma; Francisco Venczell, vicariu capitulariu în Neutra. La însărcinarea vicarului capi­­tulariu de Alba Iulia şi Făgăraşa Ioana M. Moldovanu ; Victorii Mihályi, episcopu de Lugoşă. La însărcinarea episcopului gr. cat. de Oradea mare Michael Paveli Ioane Szabó, episcopi de Gherla. La în­sărcinarea episcopului romano-catolic­ din Transilvania Franciscn Lönhart, Si­gismund Bubid, episcopu de Casovia, de rânaenică lipita de munte. Dintr’unu tunelii murdari, care boltea o stradă aproape orizontală, intrai în vestibulii, din care una felii de soară ducea în came­­rile de deasupra. In parterie, vis-a avis de vestibula, se afla camera de gardă­ care în dreapta avea o vatră, or în stânga se deschidea o scară de câteva sute de trepte crepate. In dosul­ acestei camere sinistre în­spre vale, se afla odaia de dormita, unde profesorul­ petrecuse noap­­tea, şi camera Lidiei. In camera de gardă şedeau, când se ivi noaptea, carabinerii la câteva bu­telii de vina şi jucau cărţi. Consilierul­ şi profesorul­ şedeau faţă în faţă cu demnitate tragică şi se încălzeau la foeu. Ei, cu toate că soartea le era comună, nu schimbaseră încă nici o vorbă. Lidia şi Aureliană şedeau la ferestra camerei de culoare şi priveau ţinutula luminata de raZ®le­ palide ale lunei. Lidia simţea ună fiora uşora; cu amândouă manile apuca ea mâna dreptă a iubitului ei. „Acum este o luptă pentru fericire“, zise ea cu voce emoţionată. „Cine stie, poate prinsarea nostră ne va aduce bifie­­cuvântarea.“ „O, pentru mine ar fi cea mai mare fericire“ esclama Aureliana, acoperindo cu sărutări mânile Lidiei. „Dacă am­ trăi în anticitate, atunci aşi ţine pe a­­ceşti carabineri de nisce zei transformaţi ai amorului.“ „Nu poeai lua aşa de uşora lucrulu acesta“ 7*86 Lidia clătinânda cu papula. „Nu spil, ce pericule ne ameninţă?“ „Câteva Zie A® şedere împreună pănă când neînţelegerea se va vede.“ „Mă cuprindă grele îngrijiri . “ „Lidia“, cjise Aureliana şi strînse pe fata la peptul­ său. „Voiu face totu ce va sta în puterile mele, pentru ca să-ţi uşurezi posiţiunea d-tale. Încrede-te în mine.“ Ea se desfăcu uşora din braţele sale. „Da, trebue să mă încrede în d-ta”, Zise ea şi­ la privi ţintă în ochi. „D­­a trebue acum să lupţi pentru fericirea nostră.“ „Vei vedè, că voiu face acâsta. O, nu mai sunt acela sărmana învățata, ca mai înainte ! Dér, Lidia, cum vei pute să ajuți acum? Pentru momenta nu e nimică de făcuta, decâta să așteptăma resultatulu epistolei noastre.“ „Și totuși — “ esclama Lidia, dér se opri, ca și când s’ar teme, că se va trăda. „Ai vre­una plana?“ „Ce plană să am?“ „Lidio, ’mi tăinuescă ceva ?“ Ea tăofi, dar în urma insistarilor­ lui Aureliana, ea ’la strînse furtunosă la peptula ei tremurânda. „Iți încreda pe tatăla meu, pe sarmanulu meu tată, îngri­jește de el­ !“ Apoi se smulse dela sînulă său și alergă în camera de gardă, unde într’aceea intrase ospătăresa. După ce îmbrățișase cu trândeță pe tatala ei, se retrase împreună cu ospătăresa în ca­mera ei. Aureliana rămase surprinsă și amețita la ferestră și se gândi multă vreme, privindă negura din vale, la cu­vintele enigmatice ale Lidiei. (Va urma.) SOIRILE ZILEI. — 1 (13) Martie. Moartea lui Crr. T. Brătianu. Cetima în „Tuupulu“. Preşedintele comitetu­lui centrala din Bucuresci ală Ligei culturale, Gr. T. Brătianu, a încetata a fi subită din vieţâ în condiţiuul stranii. Defunctulă locuia la ofcela Bulevardu şi ocupa odăile cu No. 62 și 73 din etagiulă ală treilea. Alb pe la orele 1 și jum­. servitorii otelului venendu, că d. Gr. T. Brătianu, care de obiceiu se scula pe la orele 12—12jum., nu mai eșia din casă, unuia din ei a intrata în odaia; unu spectacolu Infioratorui ilți încremeni în prag. D. Gr. T. Brătianu, numai în că­­mașă, era întinsa fără vieță josă lângă patul­ său. Servitorula speriata, dete imediata de veste d-nei Horn, antrepe­­nora otelului, care chiăma îndată pe doc­­torula Kremnitz; acesta nu mai putu de­­câta să constate decesula provenita, pro­babila, din o congesţia cerebrală. De-ase­menea s’a dati de ştire parchetului şi d- prim-procuror­ Paraschivescu, împreună cu d. procuroru D. Şuţu, sosiră la do­­miciliul­ defunctului. După câte­va mi­nute odaia nenorocitului preşedinta al­ Ligei culturale era plină de amicii şi mem­brii familiei saie, cari alergaseră aflânda trista solie. D. Dr. Minovici, o­­re a fosta anunţato, proceda, însoţita de d. Dr. Gantacuzino, la o sumară cercetare me­dicală. După opiniunea acestora d-ui doc­tori, Gigorie Brătianu era morta deja de vr’o 10 ore. Causa morţii, după cum opinase şi d­rula Kremnitz, a fo­to după toate aparenţele o congestia cerebrală. Ca­­davrula, pe care unuia din raporterii noştri l-a vesuta, era plina de pete roşii şi mai ales­ faţa era oribila de conges­­tionată. Românii sunt­­cufundaţi în datorii, stră­inii se îmbogăţescă şi cumpără pămân­turi mereu şi prin acesta se ridică din qfi în Zi mai multa asupra Româniloră.­­Se zace, că multa ar fi contribuita la a­­cestă decadenţă a Româniloră din Jo­­jiba mprejurarea, că ei au edificata pe datorii o şcolă şi casă parochială fru­­moasa, ba şi o biserica, pe care însă a­­bia pe jumătate au putut’o isprăvi. Ni se pare însă, că lipsa de o pooducere bună ş Înţeleptă este totă pricina acestei de­cadenţe, căci poporula nu trebuia des­­auragiată şi băgata în datorii, ci trebuia îndemnata de timpuriu să şi adune ca­­pitalul­ de lipsă şi numai după aceea să se apuce de clădirea bisericei şi casei parochiale. Din causa sărăciei, sufere multa şi învăţămentuia, căci şcolarii n’au cărţi şi repli­site de linsă. Invăţătorulă de-acolo, d­la Petru Popa, a trebuita de multe­ ori să jertfescă dela sine pentru cumpărarea cărţilor el,­or în cursul­ a­­cestui an, şcolara a dăruita părintele catechetă Constantina Lupşoiu 50 de părţi în preţa de 14 fi., prin ceea ce multă a ajutorata mersula învăţământu­lui. Astăzi îacă, Românii din Jojiba, dacă şi-ar încorda puterile şi s’ar pune de timpuriu pe lucru, ar pute uşora să se scuture de stăpânirea streiuilor­ și să încapă a merge înainte. Mai târjiu însă va fi vai de ei. — x — O comună decăzută. Despre comuna Jojibn din comitatul­ Satmarului ni­ se scrie, că merge îndărăta cu pași repezi. Poporala româna din acesta comună, inainte cu 20 de ani, sub conducerea ră­posatului preotu, ci mai târziu proto­­popi în Batiza, Mihiaiu Popa, se afla în stare bună şi stăpânea asupra Şvabilora şi Ungurilora din comună. Acum însă —x — Cum se administrezi la noi banii co­­mitatelor­ ? Ministrula ungurescu de in­terne a data ordina­ră se facă, prin or­ganele sale, o minuțiosă cercetare asupra modului, cum se administreaza banii comi­­tatelor­. Cercetarea s’a și făcută pănă acum in trei comitate și în tóate trei s’au găsiți neregularitățî. In comitatula Ugo­­pia a trebuita, în urma acesta, să fiă trad în cercetare disciplinară vice spanultî, di­­rectorulă dela perceptoratu, cassierulu și controlorulă. In comitatula Lipto s’a cons­tatata negligență în purtarea socotelilor­. In comitatula Baci-Bodrog de-asemenea au trebuita admontate organele însăr­cinate cu administrarea banilor­, mai alesă a banilor­ orfanați. Vedem și aşa­­deră, că resultatele cercetarilor­ săvîrşite pănă acum ne dau o oglindă destula de fidelă a „conscienţiosităţii“, cu care „pa­trioţii“ administreaza banii comitatelor­. Suntemfi siguri insă, că neasemănată mai surprinzetoare vor­ fi resultate e dobân­dite in comitatele locuite de Români, de cumva și aici se vor­ face asemeni cer­cetări. —x— Proiectula de lege despre matriculela­­civile. Lui „Pol. Corr.“ i­ se scrie din Budapesta, că proiectul­ de lege despre matricolele civile este gata. Proiectula hotăreste, ca matriculele să fiă purtate în toata ţara de persoane cu calificaţiune prescrisă de lege, cari vor­ fi numite. Preoţii diferitelor­ confesiuni vor­ fi es­­chişi, în principiu, dela purtarea matri­­culelor­. Una documenta dela Mihaiu -Vitezu, Zilele trecute Academia română a pri­mita, din partea unui parturaru din Tran­silvania, unu daru de mare preţa. E vorba de unu documentü, forte bine con­­sarvatü, purtându iscălitura lui Mihaiu Vitezule. —x— Societatea studenţilorfi români din Zürich. „Neue Züricher Zeitung“ scrie, că societatea studenţiiora români din Zürich şi-a serbată Zăele trecute aniver­sarea înfiinţărei printr’uni bancheta, în care mai alesă vinulu românescu şi cân­tarea românască au înveselită şi au îa­­cântată pe Ospeţi. Presidentulă societăţii, d. Negruzzi, a toastatu pentru Elveţia şi d. Marti­ Raschle, consulula română din Zürich pentru regele şi regina Româ­niei. Societatea studenţilora români a primita felicitările diferitelor­ societăţi studenţeşci din Zürich, precum şi pe ale asistentului Winkel, în numele corpului profesorala ale politechnicei. —x— Regele Serbiei, după cum se telegra­­fiază din Belgrade, a făcut a­poi esame­­nul, maitara în presenţa regenţei sâr­­besci, a preşedintelui consiliului şi a mi­nistrului de răsboiu, cu multă succeso. —x— Conferenţa dela Dresda. „Fremden­blatt“, ocupându-sa de întrunirea confe­­renţei sanitare dela Dresda, Zio®i că după închiderea conferinţii din Veneţia, Aus­tro Ungaria, recunoscânda trebuinţa de protecţiune contra pulerii şi pe alte căi decâta pe mare, a căutata a se înţelege în acestă privinţă cu celelalte puteri. In timpul­ din urmă, afară de Rusia, s’a răuşit că a se ropalisa bala prin măsuri forte întinse, dar cari împiedecau corner.

Next