Gazeta Transilvaniei, martie 1893 (Anul 56, nr. 47-69)
1893-03-02 / nr. 47
Memorandele episcopatului catolicu. In 10 Martie cancelaria primaţială a datu publicităţii memorandele, ce au fostu adresate cu privire la cestiunile bisericesc! politice de episcopii catolici, la care vedemu, că s’au alaturatu şi episcopii greco-uniţî, cătră Majestatea Sa monarchulu, cătră Papa şi cătră guvernulu ungurescu. Eată din cuvântă în cuvântă memorandulă adresată Majestăţii Sale: I. Majestate împărătască şi apostolică regescu. Prea graţiose Domne! Episcopa tulă din Ungaria obicinuiesoe, ca în fiăcare momenta critica să se adreseze ou cela mai profunda respecte omagiala la treptele prea înaltului Trona regesca, la rattimula cela tare, la la acesta păzitora ala dreptului și ala adevărului, ala religiunei și ală moralei, pentru oa să dea espresiunea sinceră îngrijirei sale, și pentru oa se seroge pentru ocrotirea prea înaltă a intereselor acelora mai sacre, şi susţiitore de stată, cari sunta periclitate. Intr’o astfel a de positiune se află actualmente şi episcopatul ungara subsemnata cu cea mai profundă veneraţiune, deorece înaltula guverna a păşită în faţa ţării cu tine programa bisericescă politica, care, dăcă ar fi realisata, ar răsturna vechile instituţiuni ale patriei noastre, ar espune pe milioane dintre cei mai credincioşi supuşi ai Majestăţii Voastre periculelor unora încurcături neprevăzute şi ar sgudui în temeliile sale unul dintre stâlpii, cari susţin statuia, adecă biserica catolică. Periculele cuprinse în programul bisericescu-politica ala guvernului au umpluta cu adâncă şi patriotică îngrijire şi cu durere iurmele nóastre totu atât de simţitore faţă de sartea bisericei, ca şi de a patriei nóastre ; neliniştea, ce s’a manifestata în cercul a clerului nostru şi ala credincioşilora noştrii, care deja a fosta pricinuită prin simpla publicare a programului, este o manifestaţiune a consciinţei catolice vătămate şi espresiunea acelei îngrijiri, care privesce în realizarea acestui program, unu atacă asupra celor mai vitale interese ale bisericei nóastre. Sub astfel de împrejurări noi n’am fi întârdiata, credincioşi datorinţei nóstre, a ne aduna, pentru ca să desfăşurămă faţă de programulă bisericescă politica ala guvernului, punctulu nostru de vedere, care nu poate fi altuia, decâta punctula de vedere ala bisericei şi cu privire la acesta, să orientama guvernulu. Acésta amu făcut’o în sfătuirea nóstra, ce s’a ţinuta în 15 Decemvre anulă trecută, în care ne esprimarăm, cu cele mai adâncă respecta motivele nóastre atât din puncta devedere bisericescă, câta şi patriotica, motive, cari face imposibilă primirea acestui programa, şi cu supunere rugăria pe Majestatea Vostră a lua acesta în consideraţiune. Ne dorem că noi, cei mai fideli supuşi ai Majestăţii Vostre trebue să ne punem în oolisiune cu guvernulu legala ală Majestăţii Voastre ; dar causa sfântă, a cărora representanţi suctemă noi, ne impune datorinţa, de a o apăra, datorinţa, pe care o implinim, cu atâta mai bucurosă, pentrucă spimă, că prin acesta servimu intereselor bine pricepute ale patriei nóastre. Noi suntemă adecă convinşi, că astăzi, când se lăţescă în măsură atâta de înfricoşată învăţăturile, cari tinda la răsturnarea tronurilor şi a statelor, şi când tabăra acelora, cari urmeză aceste învăţături, cresce atâta de rapida, ar trebui evitată cu penibilă conscientiositate totu, ce slăbeşce convingerea religioasa a naţiunilora, şi face să se clătine simţura morală ală acestora şi trebue ca să se cultive totu, ce contribue la consolidarea acestora. Principiile bisericeşoi politice publicate de guvern, însă, ar face astfeliu de rane în convingerile religiose ale credincioşilor catolici încredinţaţi îngrijirei noastre, şi cari face jumătatea mai mare a locuitorilor din Ungaria, ele ar clătina atâta de rauta simţula morala ală acestora, încât ei n’ar fi în stare să se opună curentului cutropitorii şi că ei, înstrăinaţi de biserică, ar perde şi basa şi rasimula cele mai tare alei fidelităţii lor, cătră tronula preaînaltă, ar pierde iubirea de patriă. Tocmai pentru aceea îndrăsnima noi, să ne adresăm, cu cea mai adâncă veneraţiune cătră Majestatea Vostră împărătescă şi apostolică regiscă, ca şi la cele mai înaltă patronii şi ocrotitorii alei bisericei noastre, rugându-ne cu supunere, ca Majestatea Vostră să se îndure a ţine departe de biserică şi de patria noastră astfel de reforme nouă şi periculoase. Recomandându ne pe noi şi pe oreftincioşii încredinţaţi îngrijirei noastre, prea înaltei graţii părintesci a Majestăţii Voastre imp. şi apost, reg., românemit cu cea mai adâncă veneraţiune omagială. Budapesta, 3 Martie 1893. ai Majestăţii Voastre împ. şi reg. apost, cei mai fideli supuşi şi capelani: Claudiu Vaszary, cardinala, principe primata, archiepiscopi de Strigoniu; Paul Symrecsdnyi, episcopa de Zipsa ; George Csaszka, archiepiscopi de Calocea; Dr. Ioana Zatka, episcopa de Raaba; Dr. Georg Schopper, episcopa de Roseniu; Dr. Laurențiu Schlauch, episcopa de Oradea-mare; Dr. Ferdinand Dulanszky, episcopă de Cinci-Biserici; Constantina Schuster, episcopa de Vaţa ; Victorii Mihályi, episcopa de Lugosa ; Ioana Szabó, episcopa de Gherla; Dr. Ioană Volyi, episcopa de Eperjeş; Corsela Ilidassy, episcopa de Steinamanger; Sigismunda Bubi, episcopa de Caşovia; Emerice Bende, episcopa numita în Neutra; Iuliu Meszenyi, episcope de Sătmară ; baronii Carol Hornig, episcopi de Vesprina ; Dr. Filip Steiner, episcopü în Alba Regală; Alexandru Dessewffy, episcopü de Ciénada; Iuliu Firczak, episcopü de Muncaci; Paul Szmrecsényi, episcopü de Zips; Ipolity Fehér, archiabate die Panonhalma; Francisco Venczell, vicariu capitulariu în Neutra. La însărcinarea vicarului capitulariu de Alba Iulia şi Făgăraşa Ioana M. Moldovanu ; Victorii Mihályi, episcopu de Lugoşă. La însărcinarea episcopului gr. cat. de Oradea mare Michael Paveli Ioane Szabó, episcopi de Gherla. La însărcinarea episcopului romano-catolic din Transilvania Franciscn Lönhart, Sigismund Bubid, episcopu de Casovia, de rânaenică lipita de munte. Dintr’unu tunelii murdari, care boltea o stradă aproape orizontală, intrai în vestibulii, din care una felii de soară ducea în camerile de deasupra. In parterie, vis-a avis de vestibula, se afla camera de gardă care în dreapta avea o vatră, or în stânga se deschidea o scară de câteva sute de trepte crepate. In dosul acestei camere sinistre înspre vale, se afla odaia de dormita, unde profesorul petrecuse noaptea, şi camera Lidiei. In camera de gardă şedeau, când se ivi noaptea, carabinerii la câteva butelii de vina şi jucau cărţi. Consilierul şi profesorul şedeau faţă în faţă cu demnitate tragică şi se încălzeau la foeu. Ei, cu toate că soartea le era comună, nu schimbaseră încă nici o vorbă. Lidia şi Aureliană şedeau la ferestra camerei de culoare şi priveau ţinutula luminata de raZ®le palide ale lunei. Lidia simţea ună fiora uşora; cu amândouă manile apuca ea mâna dreptă a iubitului ei. „Acum este o luptă pentru fericire“, zise ea cu voce emoţionată. „Cine stie, poate prinsarea nostră ne va aduce bifiecuvântarea.“ „O, pentru mine ar fi cea mai mare fericire“ esclama Aureliana, acoperindo cu sărutări mânile Lidiei. „Dacă am trăi în anticitate, atunci aşi ţine pe aceşti carabineri de nisce zei transformaţi ai amorului.“ „Nu poeai lua aşa de uşora lucrulu acesta“ 7*86 Lidia clătinânda cu papula. „Nu spil, ce pericule ne ameninţă?“ „Câteva Zie A® şedere împreună pănă când neînţelegerea se va vede.“ „Mă cuprindă grele îngrijiri . “ „Lidia“, cjise Aureliana şi strînse pe fata la peptul său. „Voiu face totu ce va sta în puterile mele, pentru ca să-ţi uşurezi posiţiunea d-tale. Încrede-te în mine.“ Ea se desfăcu uşora din braţele sale. „Da, trebue să mă încrede în d-ta”, Zise ea şi la privi ţintă în ochi. „Da trebue acum să lupţi pentru fericirea nostră.“ „Vei vedè, că voiu face acâsta. O, nu mai sunt acela sărmana învățata, ca mai înainte ! Dér, Lidia, cum vei pute să ajuți acum? Pentru momenta nu e nimică de făcuta, decâta să așteptăma resultatulu epistolei noastre.“ „Și totuși — “ esclama Lidia, dér se opri, ca și când s’ar teme, că se va trăda. „Ai vreuna plana?“ „Ce plană să am?“ „Lidio, ’mi tăinuescă ceva ?“ Ea tăofi, dar în urma insistarilor lui Aureliana, ea ’la strînse furtunosă la peptula ei tremurânda. „Iți încreda pe tatăla meu, pe sarmanulu meu tată, îngrijește de el !“ Apoi se smulse dela sînulă său și alergă în camera de gardă, unde într’aceea intrase ospătăresa. După ce îmbrățișase cu trândeță pe tatala ei, se retrase împreună cu ospătăresa în camera ei. Aureliana rămase surprinsă și amețita la ferestră și se gândi multă vreme, privindă negura din vale, la cuvintele enigmatice ale Lidiei. (Va urma.) SOIRILE ZILEI. — 1 (13) Martie. Moartea lui Crr. T. Brătianu. Cetima în „Tuupulu“. Preşedintele comitetului centrala din Bucuresci ală Ligei culturale, Gr. T. Brătianu, a încetata a fi subită din vieţâ în condiţiuul stranii. Defunctulă locuia la ofcela Bulevardu şi ocupa odăile cu No. 62 și 73 din etagiulă ală treilea. Alb pe la orele 1 și jum. servitorii otelului venendu, că d. Gr. T. Brătianu, care de obiceiu se scula pe la orele 12—12jum., nu mai eșia din casă, unuia din ei a intrata în odaia; unu spectacolu Infioratorui ilți încremeni în prag. D. Gr. T. Brătianu, numai în cămașă, era întinsa fără vieță josă lângă patul său. Servitorula speriata, dete imediata de veste d-nei Horn, antrepenora otelului, care chiăma îndată pe doctorula Kremnitz; acesta nu mai putu decâta să constate decesula provenita, probabila, din o congesţia cerebrală. De-asemenea s’a dati de ştire parchetului şi d- prim-procuror Paraschivescu, împreună cu d. procuroru D. Şuţu, sosiră la domiciliul defunctului. După câteva minute odaia nenorocitului preşedinta al Ligei culturale era plină de amicii şi membrii familiei saie, cari alergaseră aflânda trista solie. D. Dr. Minovici, ore a fosta anunţato, proceda, însoţita de d. Dr. Gantacuzino, la o sumară cercetare medicală. După opiniunea acestora d-ui doctori, Gigorie Brătianu era morta deja de vr’o 10 ore. Causa morţii, după cum opinase şi drula Kremnitz, a foto după toate aparenţele o congestia cerebrală. Cadavrula, pe care unuia din raporterii noştri l-a vesuta, era plina de pete roşii şi mai ales faţa era oribila de congestionată. Românii suntcufundaţi în datorii, străinii se îmbogăţescă şi cumpără pământuri mereu şi prin acesta se ridică din qfi în Zi mai multa asupra Româniloră.Se zace, că multa ar fi contribuita la acestă decadenţă a Româniloră din Jojiba mprejurarea, că ei au edificata pe datorii o şcolă şi casă parochială frumoasa, ba şi o biserica, pe care însă abia pe jumătate au putut’o isprăvi. Ni se pare însă, că lipsa de o pooducere bună ş Înţeleptă este totă pricina acestei decadenţe, căci poporula nu trebuia desauragiată şi băgata în datorii, ci trebuia îndemnata de timpuriu să şi adune capitalul de lipsă şi numai după aceea să se apuce de clădirea bisericei şi casei parochiale. Din causa sărăciei, sufere multa şi învăţămentuia, căci şcolarii n’au cărţi şi replisite de linsă. Invăţătorulă de-acolo, dla Petru Popa, a trebuita de multe ori să jertfescă dela sine pentru cumpărarea cărţilor el,or în cursul acestui an, şcolara a dăruita părintele catechetă Constantina Lupşoiu 50 de părţi în preţa de 14 fi., prin ceea ce multă a ajutorata mersula învăţământului. Astăzi îacă, Românii din Jojiba, dacă şi-ar încorda puterile şi s’ar pune de timpuriu pe lucru, ar pute uşora să se scuture de stăpânirea streiuilor și să încapă a merge înainte. Mai târjiu însă va fi vai de ei. — x — O comună decăzută. Despre comuna Jojibn din comitatul Satmarului ni se scrie, că merge îndărăta cu pași repezi. Poporala româna din acesta comună, inainte cu 20 de ani, sub conducerea răposatului preotu, ci mai târziu protopopi în Batiza, Mihiaiu Popa, se afla în stare bună şi stăpânea asupra Şvabilora şi Ungurilora din comună. Acum însă —x — Cum se administrezi la noi banii comitatelor ? Ministrula ungurescu de interne a data ordinară se facă, prin organele sale, o minuțiosă cercetare asupra modului, cum se administreaza banii comitatelor. Cercetarea s’a și făcută pănă acum in trei comitate și în tóate trei s’au găsiți neregularitățî. In comitatula Ugopia a trebuita, în urma acesta, să fiă trad în cercetare disciplinară vice spanultî, directorulă dela perceptoratu, cassierulu și controlorulă. In comitatula Lipto s’a constatata negligență în purtarea socotelilor. In comitatula Baci-Bodrog de-asemenea au trebuita admontate organele însărcinate cu administrarea banilor, mai alesă a banilor orfanați. Vedem și aşaderă, că resultatele cercetarilor săvîrşite pănă acum ne dau o oglindă destula de fidelă a „conscienţiosităţii“, cu care „patrioţii“ administreaza banii comitatelor. Suntemfi siguri insă, că neasemănată mai surprinzetoare vor fi resultate e dobândite in comitatele locuite de Români, de cumva și aici se vor face asemeni cercetări. —x— Proiectula de lege despre matriculelacivile. Lui „Pol. Corr.“ i se scrie din Budapesta, că proiectul de lege despre matricolele civile este gata. Proiectula hotăreste, ca matriculele să fiă purtate în toata ţara de persoane cu calificaţiune prescrisă de lege, cari vor fi numite. Preoţii diferitelor confesiuni vor fi eschişi, în principiu, dela purtarea matriculelor. Una documenta dela Mihaiu -Vitezu, Zilele trecute Academia română a primita, din partea unui parturaru din Transilvania, unu daru de mare preţa. E vorba de unu documentü, forte bine consarvatü, purtându iscălitura lui Mihaiu Vitezule. —x— Societatea studenţilorfi români din Zürich. „Neue Züricher Zeitung“ scrie, că societatea studenţiiora români din Zürich şi-a serbată Zăele trecute aniversarea înfiinţărei printr’uni bancheta, în care mai alesă vinulu românescu şi cântarea românască au înveselită şi au îacântată pe Ospeţi. Presidentulă societăţii, d. Negruzzi, a toastatu pentru Elveţia şi d. Marti Raschle, consulula română din Zürich pentru regele şi regina României. Societatea studenţilora români a primita felicitările diferitelor societăţi studenţeşci din Zürich, precum şi pe ale asistentului Winkel, în numele corpului profesorala ale politechnicei. —x— Regele Serbiei, după cum se telegrafiază din Belgrade, a făcut apoi esamenul, maitara în presenţa regenţei sârbesci, a preşedintelui consiliului şi a ministrului de răsboiu, cu multă succeso. —x— Conferenţa dela Dresda. „Fremdenblatt“, ocupându-sa de întrunirea conferenţei sanitare dela Dresda, Zio®i că după închiderea conferinţii din Veneţia, Austro Ungaria, recunoscânda trebuinţa de protecţiune contra pulerii şi pe alte căi decâta pe mare, a căutata a se înţelege în acestă privinţă cu celelalte puteri. In timpul din urmă, afară de Rusia, s’a răuşit că a se ropalisa bala prin măsuri forte întinse, dar cari împiedecau corner.