Gazeta Transilvaniei, mai 1893 (Anul 56, nr. 95-117)

1893-05-01 / nr. 95

Mactlimea, Administratixnxsa şi Tipografia: ’ tlPaASQVU, piaţa mare, T&rgului Inului Nr. 30. i&rtsorl nefrancate nu se primesc*. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de nnciuri: Sfasovu, piaţa mare, TdrgulQ Inului Nr. 30. îaserate mai primenea în Viena R. Kösse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. De­nneberg; în Sudapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru.: o aeriă formând pe o colonă 6 or. şi 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pa pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. „Gazeta“ ese în fie­carecji Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şase lun! 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu.­­Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franci,pe sése luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la dd. Golectorî. Abonamentul­ pentru Brașovă: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamen­tele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 95. Braşovu, Sâmbătă, 1 (13) Mai 1833. Oposiţiunea magnaţilor». Braşovu­, 30 Aprilie v. Ministeriului Weckerle i s’a datu unu vota de neîncredere, la care nu s’a aşteptată sau celă pu­ţină nu s’a aşteptată aşa curendă. Magnaţii au părăsită de-odată ro­­lulă loră de simplii contemplatori şi înregistratori ai actelor­ guver­nului şi ai camerei deputaţilor­ şi şi-au luat b ună aventă energică spre a pune stavilă politicei bise­ricesci a guvernului. In şedinţa, de alaltaerî a ca­merei magnaţilor, fu primită pro­punerea contelui Greza Szapary, prin care se desaproba acestă pro­gramă, precum şi procederea ca­binetului "Weckerle în cestiunea politică-bisencescă. Propunerea fu primită cu o majoritate de ‘25 voturi, dar nu împrejurarea acesta este, care dă o deosebită însemnătate oposiţiu­­nei magnaţiloră, ci faptulă, că ei s’au grăbită a lua posiţiune în contra reformelor­ proiectate încă înainte de ce s’a pronunţată ca­mera deputaţiloră printr’o votare în favorilă loră. E învederată, că prin acţiunea loră timpuria magnaţii au avută de scopă a crea ună precedentă fatală pentru guvernă, slăbindu-i astfelă posiţiunea şi faţă cu par­tidele din camera deputaţiloră. Căci ori câtă de vitejescă ar fi limbagiulă guvernamentaliloră şi ori câtă de despreţuitoru s’ar pro­nunţa organele loră asupra influen­ţei magnaţiloră nu póte fi indo­­iela, că proiectele de lege biseri­cesc! trebue se cadă în cele din urmă dacă nu voră întruni şi con­­simţementulă camerei magnaţiloră. Adevărată, că dintre 650 magnaţi n’au fostă de faţă alaltăeri, decâtă cu totulă numai 167, dar împre­jurarea, că în sânulă majorităţii celoru de faţă, care au votată ne­încredere guvernului, se află cei mai de frunte magnaţi face se se prevedă, că şi în momentulu de­cisivă ală votării asupra proiec­­telor­ de lege din cestiune majo­­ritatea va fi în contra loră. Ministrul- preşedinte Weckerle declară, ce e dreptă, înainte de votare, că guvernulu nu va vede nici o consecenţă într’una even­tuală votă de neîncredere ală ca­merei magnaţiloră. Dar e între­bare, décá consecenţele nu se vor­ manifesta în altă privinţă în de­­favorulă guvernului, décá mai alesă nu va fi încuragiată pe toata linia oposiţia prin atitudinea mag­naţiloră. Organulă contelui Apponyi vorbesce deja de posibilitatea, ca oposiţiunea din camera deputaţi­lor, se nu sprijinescu programulă bisericescă alu guvernului. Se în­ţelege, că numai cu scopă, ca se’lă lase se cadă şi se vină apoi ca la cârmă se esecute „reformele liberale.“ In ori­ce casă posiţiunea gu­vernului s’a agravată multă prin votulă de neîncredere ală camerei magnaţiloră şi şansele proiectelor­ de lege bisericesc­ au devenită foarte problematice. Multă va atârna de la atitudinea coroanei şi în cu­rendă va trebui se se dovedescă, daci monarchiilă înclină mai multă spre vederile camerei magnaţiloră ori spre ale cabinetului Weckerle. FOELETONULU „GAZ TRANS.“ La timpu potrivit». Schiţă de Carol Zastrow. Era în anulă 1815, în tjilele con­­gresului din Viena. Napoleonu­ I şedea în Elba şi studia complicaţiunile din Europa, curioşit de modula cuui se vor­ descurca fără densula. In Viena însă erau adunaţi repre­­sentanţii cabinetele lor­ din Austria, Pru­sia, Rusia, Anglia şi Francia, precum şi a statelor­ mici germane, şi nu se pu­teau înţelege. Şi la aceasta nu putea ajuta nici presenţa personală a diferiţilor­ suve­rani. Nici vorbă nu era, ca să între în desbaterea intereselor­ generale. Fiecare voia să câștige ceva pentru dânsul­ său pentru statul­ său. In prima liniă era Imperatura Ru­siei Alexandru, care dorea să veda res­taurarea regatului Poloniei. Spre sco­­pul­ acesta Prusia avea să cedeze pro­vincia Posen. Aceasta se declară gata, în schimbul­ regatului Saxoniei. Prusia mărită ar fi fostii unii rivalii prea peri­­culoşi în preşedenţia Germaniei. Pe lângă aceea Prusia credea, că poate do­vedi, că şi fără aşi mări teritoriul, e capabilă, ca să conducă afacerile ger­mane. Depuse unu plaun, după care fie­care ţără germană se primescă o cons­­tituţiune, în care ca ideă fundamentală figura o putere centrală în Germania. Planul­ era oportună, dar nu afla resu­­neta în regatele din Germania sudică, cari voiau să rămâna independente. Sosi o representațiune de trei-cfeci de principi mici. Și aceștia erau să fie atrași în pertractările privitoare la vii­­toarea constituțiune a Germaniei. Din toate acestea credea Papa, că poate de­duce restaurarea sfântului imperiu ro­mană. Anglia cerea să fiă unica pose­­soare a mărilor et. Gustav Adolf IV coroana Suediei pentru fiul­ său. Și Talleyrand, farmecatorul, diplomatică, scormonea fo­­culu, punend, în perspectivă, unuia îm­plinirea datorințeloră sale pe centură celuilaltă, zugrăvindă în colorile cele mai negre consecențele, ba­lansa și o amenințare despre cei 700,000 răsboinici ai Franciei. Mai înainte de toate căuta elă se împedece instiințele de unitate ale sta­telor­-­ germane. Scopulă său principală era să încurce interesele şi să prelun­gască pertractările. După ce spiritele vor­ fi fostă obosite, era mai lesne a influinţa asupra lor­ şi supremaţia Fran­ciei în concertul­ statelor­ europene era asigurată. Nu lipseau oameni, cari pătrundeau planulă lui Talleyrand şi între aceştia se afla Clemens Wenzel, principe de Metternich, ministrulă de estenne ală Austriei. In genere atitudinea lui Metternich era mijlocitoare. Elă nutria principială, că toate vorbirile, discursurile şi decisiu­­nile nu folosescă nimică. „Evenimentele se întrepună şi risipescă ori­ce decisiune. Atunci acela câştigă, pare a vorbită mai puţină“. Când congresul­ era pe sfîrşite, Francia încheiase o alianţă secretă cu Austria şi Anglia în contra Prusiei şi Rusiei. Acesta a fostă resultatulă politicei lui Talleyand. Era în noaptea de 6 spre 7 Martie, când nici unul­ dintre plenipotenţiari nu se mai îndură, că răsboială e inevitabilă. Conferenţa ţinu pănă la 3 ore bi­n­ viaţa. Metternich părăsi indispusă şi obosită cabinetulă său, în care se ţinu conferenţa. Elă porunci camerierului său să nu-l­ deștepte sub nici o împrejurare, nici chiar atunci, decă ar sosi curieri cu depeșe importante. Ce scrii importante aveau să so­­sescă ? Iritarea ținu deșteptă încă multă vreme pe Metternich.—Ei se întruniră cu scapă ca să asigure pacea. Acum des­părțiți în partide se împrăşciau. In gândurile aceste adormi, Der se bucură numai de două ore de somn­. Camerierul­ său întră în ca­mera sa. „Serenissime!“ „Ce este?“ întrebă principele. „O depeşă! Ea e însemnată cu „ur­gentă“. Ună curieră a adus’o.“ Metternich se ridică în pată și ceti la lumina unei luminări. „Dela consulatură generală c. r. din Genua“. „Ce soiri importante potă veni de acolo ?“ murmură ministrulă, punândă depeşa pe masa de alături şi întorcându­­se pe cealaltă parte. CRONICIA POLITICA — 80 Aprilie. O generală sensaţiă a facuto in Ger­mania vorbirea împăratului Wilhelm, ţi­nută generalilor­ armatei din meiden­­talii unei reviste militare. Etă ce scrie „Nordd. Alig. Ztg.“. Pe câmpia dela Tempelhof, după revista militară, împe­­ratula şi-a esprimatu mulţumirea sa cu ţinuta armatei, apoi a­disă următorele: * In timpu'ă din urmă s’a pornită în Francia o mişcare latentă in favorită unei schimbări a situaţiunei politice şi adecă în două direcţiuni, una cu privire la disolvarea camerei şi alta cu privire la obrămarea în fruntea republicei a unei persoane militare, în locală unei persoane politice. In Paris a apărută de curoadă o broşură, în care s’a stabilită candida­tura generalului Saussier pentru preşe­­dinţa republicei. Acesta broşură de optă pagini descrie viaţa generatissimului ar­matei francese şi asigură, că Saussier va întemeia ună guvernă tare şi respectată, care e foarte necesară cu privire la îm­prejurarea, că fracţiunea demagogică îşi ridică capulă. Generalulă e lăudată şi ca amică ală poporului şi ca soldată vi­­teza, care va soi să-şi apere patria atâtă faţă de duşmanii esterul câtă şi faţă de „De când nu m­-am­ recruta, proiectulă militară a trecută prin rase deosebite. N'am sperată, că elă va fi respinsă, ba din potrivă am așteptată dela sentimen­­tulă patriotică ală parlamentului, ca ne­condiționată să­ la primescă. E tristă fusă, dar m’am înșelată! Minoritatea constă­­tatoare din bărbați cu idei patriotice, n’a putut’o s’o ducă la nimică cu majoritatea. Intr’acestea s'au accentuată cuvinte păti­mașe, cari nu se prea audă între omenii culți. Am trebuită se recurgă la disol­­vare, și așteptă dela viitorulă parlamentă primirea proiectului. Dacă mă voiu în­șela și în acestă speranță, am de gândă, să facă totă ce-mi stă în puterea mea, spre ajungerea scopului, deoare­ce sunt pe de­plină convinsă de necesitatea proiectului militară pentru susţinerea păcei gene­rale. Aşi vorbi despre iritaţia masseloră, dar eu nu predă, ca poporulă germană să se lase a fi egitată­ de cei nechiămaţi. Din potrivă, în ce privesce proiectulă militară eu soiu, că sunt una cu principii federativi, cu poporulă şi cu armata. Primiţi, dloră, mulţumită mea ! Am voită să mă declară şi acum înaintea D-Vostre, cum am făcut-o înainte de ivirea acestui proiect­“, duşmanii interni. Prin cercurile politice se ventileza cestiunea disolvarei camerei, care însă întîmpină resistenţă din par­tea acelor­ deputaţi, abii se temă, că nu vor­ mai fi aleşi,­ u­otu de neîncredere. (Camera magnaţiloră.) Guvernulă ungurescă s’a luată de furcă cu boerii din camera magnaţiloră şi — a păţit’o! In şedinţa dela 10 Maiu a. c. s’a dată cabinetului Weckerle­ună votă de neîncredere în totă forma. Mag­naţii unguri, n’au refusată guvernului bugetulu, dar au primita cu 81 contra 56 voturi următorea propunere a lui Geza Szapary : Camera magnaţiloră nu aprobă pro­gramulă bisericescă politică ală guvernului care atacă în esenţa şi în basele sale stă­tută şi societatea, şi prin care se legaliseză şi se nutresce ireligiositatea*. Şedinţa, în care s’a dată acestă votă de neîncredere guvernului, a ţinută 5 ore întregi. A fostă foarte agitată. Magnații catolici, formaţi într’o falangă puternică, s’au îndreptată cu totă pu­terea contra ideilor­ „liberale“, ce gu­­vernulă ungurescă a depusă în multă agitatele reforme bisericesci. Celă dintâiu a luată cuvântulă con­­tele Szechen Antal, care declara încă la începută, că politica bisericască a gu­vernului fa silită se iese din reservă. Elă recunoasce statului dreptulă de-a stabili până la o margine oare­care anu­mite reforme ale căsătoriei, dar căsăto­ria are și o altă parte, de oare statul­ n’are drepte să se atingă: partea morală. Elă îşi sfârşi cuvântarea oricândă, că spe­­rază că va sosi ună timpă, când na­ţiunea îşi va aduce aminte de aceia, cari au semnalată perico­ulă şi că guvernulă însuşi va esclama odată, mulţămită ce­rului, că am­ avută o cameră a mag­naţilor­ ! Garzago Salamon a vorbită în spi­­rită „liberală“. Eră a polemisată cu epis­­copul­ Schlauch, accentuând că casamag-

Next