Gazeta Transilvaniei, iulie 1893 (Anul 56, nr. 142-167)

1893-07-22 / nr. 159

Pagina 2 răinarea oprirei ministeriale, care în formă, în ce priveşte participarea streinilor­, e foarte îndreptățită. Dar o viuă schimbare de idei între Românii Cis și Transcarpatini, în convorbiri private, totuși nu se va pute împiedeca și acesta nu va putea ră­mâne fără urmări însemnate pentru ati­tudinea şi posiţiunea Românilor­ din Un­garia. Totă „Kölnische Zeitung“ dela 26 Iulie publică următorea ca­racteristică telegramă din Pesta cu data de 25 Iulie : Pressa maghiară declară unanimă, că pretensiunile conferenţei dela Sibiiu a Ro­­mânilor­ nu sunt­ [nici­decum acceptabile, nu se pot­ uni cu statuia unitară naţio­nală, ci se apropie de trădare de patriă. Presenţa personalităţilor­ politice din Ro­mânia, este privită aici cu ochi rei. * „Kronstädter Zeitung“ din locu publică unu articula înti­tulat „La conferenţa română“, care, credemu, că se datoresce pe­nei d-lui deputată Filtsch. După ce constată, că conferenţa a decursă în ordinea cea mai frumosă, zice: Noi înşi­ne nu ne-amă îndoită nici ună momentă, că conferenţa va decurge fórte pacinică, deore-ce cunoscem­ fórte bine caracterul­ iubitoru de pace ală Ro­­mânilor­, între cari trăimă. Altfela cugetă cele mai multe foi maghiare, mai alesă celea, cari nu cunoscă poporulă română din propria intuiţiune şi esperienţă, şi de aceea priveau la conferenţă cu totă felulă de îndoieli, ba chiar cu îngrijire. Resultatuia conferenţei n’a putută să fiă îndoiosă nimerui, care cunosce popo­rulă română din Ungaria; n’a putută să fiă nici ună momentă îndoiosă, că confe­­renţa va aproba cunoscutulă Memoranda, că nu va aproba urmărirea judecătorescâ intentată contra coloră carl au compusă şi au lăţită Memorandu’ă; şi va susţine programa naţională română de până acuma. Este o politică console de ţinta sa şi con­­secventă, care trebue să storcă stima omului politică obiectivă şi atunci, când nu aprobă programare naţională română, zice apoi, că e de fotă falsă a crede , cum facă cele mai multe foi maghiare — că Memorandulă şi decisiunile confe­renţei ar fi numai opera unoră ag­­atori de­magogi şi amăgitori ai poporului. Cu es­­cepţiunea unor­ corbi albi — 4­ De departe „K. Z.“ — nu esistă in Ungaria nici ună singură Română, care să nu sub­­scrie, celă puţină în convingerea sa, Me­­morandulă, pice, că şi marea massă a po­porului, care n’are pricepere mai mare po­­litică, sufere greu venendu-ae împiedecată de-a-şi întrebuinţa limba maternă şi de aceea şi ţăranul şi română este contraruilă politicei dominante etc. In fine mai atinge şi Gestiunea cu „par­tida moderată“ dintre Români. Scriitorul­ e însu­şi indusă în erore de a crede, că ar esista o asemenea partidă, deşi mică, între aceia cari au luată parte la conferenţă şi numai atâta observă faţă cu foile maghiare, că rătăcescă decă credă, că acestă „par­tidă moderată“ ar fi mulţămită cu politica actuală de naţionalitate, osei, care aparţinea partidei liberale de atunci. Baronului ’i plăcea de bâiatură talentată şi s’a îngrijită de cresterea lui. Kossuth fu trimisă la şcolă şi în Tirnau fu primită în casa episcopului titulară Aradi, care îndă­tina a da mai multor­ studenţi seraci viptă şi cortelă. Kossuth, care deja atunci avea unele însuşiri de acelea, cari mai târijiu le-a fo­losită spre stricăciunea patriei sale, scia să-şi câştige prin linguşiri iubirea binefăcă­­toriului său, de care a abusată în detri­­mentală colegiloră, denunţându-i câte pentru o faptă copilărâscă. Intrigile lui fură înse în curândă descoperite şi honorate de co­legi în modulă meritată, or episcopulă l’a alungată din casă. Mai târcjiu merse la Eperjes, unde a dusă o viaţă destrăbălată. In fine la 1824, veni la universitatea din Pesta, unde a stu­diată drepturile. In timpul, acesta s’a în­tâmplată evenimentulă, care i-a pătată onoarea pentru vieța întregă. Intr’o familia, la care umbla Kossuth, a dispărută o closă de aură. Pe Kossuth nu-lă suspiționa ni­meni. Fiinlă din casă se duse odată din întâmplare în una din acele case rău ves­tite, de care în orașe mari suntă destule. Proprietara casei îi ofere de cumpărată o dlosă de aură, — era dosa perdută. „De unde ai dosa acesta?“ întreba tînărulă. „Am cumpărat’o dela Kossuth", răs­punse doamna. Luându-lă pe Kossuth la întrebare, acesta i’a rugată să nu mai facă amintire de ea, că ce ar cite fidanţata lui, decă ar aucji, că elă umblă în astfelă de localităţi? Despre dosă nu s’a mai făcută nici o amintire şi lucrulă s’a dată cu încetulă citării. Totă în acelaşi timpă cade şi relaţia lui cu fiica unui cafetieră cu stare, care îlă scotea adese ori din datorii, mai întâiu cu sumele sale cruţate, apoi cu juvaerele, pe cari­­e-a perdută pentru tot­deuna, pre­cum şi-a perdută şi onoarea şi — spre fe­ricirea ei — scurtă după naştere şi-a per­­dută şi viaţa. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. La jubileulu lui Kollar. Organulu naţională slovacă „ Na­rodnie Noviny după ce comunică ce­­titoriloră sei ordinulu de oprire a festi­­vităţiloru jubilare din T. Szt. Măr­­tină şi Moşotă, scrie între altele: Joculă paşalicescă, ce s’a făcută anulă acesta cu drepturile nóstre cetăţeneşci, este destulă de cunoscută publicului slovacă. Incependă dela oprirea adunăriloră din Malaokách, Senior, Myjava, Orupin și T. Szt. Mărtină pănă la activitatea primarului din Modor și vicespanului din Pojană, noi amă experiatu tóte, dér s’au născută în noi astfelă de gânduri, cari trăescă în su­­fletulă fiă­căruia, și cari voră avea înrîurințe foarte serioase asupra tendințelor­ și activi­tății noastre viitoare. — Dar atit nu voimă se vorbimă despre acesta. Destulă timpă și destulă causă amă avută se cunoscemă acele creaturi, cari calcă drepturile divine și umane ale Slovacului, cari, deca o potă face, cu fudultă plesnescă sbiciulă de asupra nostru, ca și asupra Negriloră americani, cari adună trestiă pentru zahară. De alt ceva însé e vorba adl. Cărui Slovacă nu i-a venită în minte, că némula său se află aci în Ungaria sub ordinațiunî escepționale, că sartea naţiunei noastre, constatatoare din trei milioane de omeni cinstiţi, cuminţi şi creştini, nu este condusă de lege şi dreptate, ci de conside­­raţiuni personale sălbatice, de îngâmfare, de horda de mandarini a pariginilor­ ale­­şuitori prin comitate. Cine nu vede, ce se întâmplă cu noi? Priviţi la cele din urmă Slovacă sdrobită şi nimicită, care imploră dreptatea pentru care plătesce, cum este alungată din oficii, fiindcă nu spie decâtă slovacesce; priviţi acele baionete, cari alungă cetăţenii, cari pretindă esecut­area legi­loră; priviţi la totăsoială de persecuţiuni pănă la temniţă; priviţi, cum este murdărită ori­ce felă de manifestaţia a spiritului nos­tru ; priviţi la sclavii, cari plfb­escă, mun­­ceamnă, jertfescă totulă pe altarulă patriei er­ei morți de forne... Elă acesta e tabioulă fidelă ală stărei nóstre de nepietjută. Iu sgouietură, care vrea să răstoarne patria străbună, se pierde ori-ce causă începetoare, aici domnesce drep­­tulă primului, omnipotența, — tu însă su­fere, lasă-te huiduită încope și încolo, su­­puns-te, plătesce, ba fă chiar mutră fru­­mosâ, când „învitigătorulă“ stă la masă pe banii tăi, ei tu te uiți la elă. Când în amărăciunea ndstră espri­­mămă cuvintele amare ale dreptății, vă­­­jeuda pe renegați cum agiteza contra le­giloră și contra nostrâ, vătrândă consciința loră négra, nu putemă opri întrebarea: ar fi posibilă toate acestea, dacă n’ar fi atâta abnegaţiune, temere şi nonsideraţiune? Nu! Ei ar etriga „vetou orbiei ce vatăupă legile şi drepturile nóstre şi ui­ară vorbi dulce, ca Românilor”, a păro-ă bărbăfcescâ păşire a muiată pressa jidano-maghiară, înainte der ou om­agiu! Aici trebue apărate cu bărbăţiă drepturile contra tirăniei, cu cu­­ragiu trebue să luămă posiţiă faţă de drep­turile nóstre şi atunci nimeni nu va roşi vătăma cu mână murdară cele trei milioane, nu va provoca massele nóstre şi copiii noştri pentru-că cântă slovăcesce, da­re voră mai alunga cu pusei şi cu baionete as­cuţite. .. SOIRILE DILEI. I — 20 Iulie. Regele Carola in streinătate. M. 8. Re­gele Carolă a plecată Dumineca la orele 1.30 în străinătate, prin Predeală. In tre­­gulă spt-oială, care a pornită dela Sinaia, au luată locă M. S. Regele, A. S. Regală Principele Ferdinandă, AA. LL. RR. Prin­cipesa Maria şi Principesa Victoria, d-nii miniştri L. Catargiu, P. Cârpă, generalulă Lahovari, Tache Ionescu şi C. Olănescu, d. generală Vlădescu, colonelă Gorjană şi mai multe alte persoane de distincţie. Când tre­­aură regală a sosita la Predeală, ună nu­­mărosă publică a aclamată pe M. Sa şi pe AA. U­. RR., or M. Sa scoborîndu se din trenă, se îmbrăţişa cu A. S. Regală Principele Ferdinandă şi Principesele Maria şi Victoria. Trenulă a stată la Predeală 7 minute şi după aceea porul cu M. S. Re­gele, în mijloculă aclamaţ­uniloră şi urări­­loră publicului. Suveranulă României este însoţită iu călătoria sa de d-uii aghiotanţi colonelă Bereşteanu şi maioră Istrati. —x— La băile din Sizina s’a petrecută Du­minecă ună lucru ne mai auejitu pe la noi. Câteva familii române de proprietari şi iniul neguţători din oraşulă nostru făcură o escursiune la Zizm­ă. Bărbaţii cu femeile, îmbrăcaţi în costumul lor naţională de sărbă­tori, voiră să se preumble pe alea principală, când de odată fură opriţi în oale de ună gendarmă şi de­ună poliţistă, cari le co­municară, că femeiloră le este iertată să se preumble, dar bărbaţiloră da, căci n’ar fi îmbrăcaţi cum se cuvine; „ar trebui să şl ia mai întâi nădragi.“ Acastă brutală pro­cedare nu şi-o puteau esplica Românii noş­­tri, după ce în Braşovă nu s’a pomenită nici odată, ca ei să fiă opriţi de-a lua parte la preâmblărie publice, iu hai­nele loră român­esol. Indignarea loră era firesca, dar n’au avută la cine să se adreseze. Se spune, că acum Zizinuiă n’are comisară, der are ună antreprenoră, care permițendă astfelă de tractări scan­­daloase cu oaspeții, de sigură îi va câștiga Zizinului ună renume foarte tristă. Aștep­­ti-mă să se facă cercetare strictă perire acesta casă şi să se pedepsescă gendarrod­ă şi poliţistulă din cistiune pentru purta­rea loră. —x— Stegulu albastru ala junimei. In rapor­­tulă nostru asupra conferenței s’a amin­tită, că sala adunărei a fostă împodobită și cu câteva frumóase stoguri în colori simple cu inscripţiuni. Era ună stega albă cu ins­­cripţia: „ Uniţi v&­in cugetu, uniţi-vt 'n sim­­­ţiriv' dela damele române din Sibiiu; al­tuia roşu cu inscripţiunea: „Totulu pentru naţiunea dela fetele române din Sibiiu; al­tuia galbenă cu inscripţiunea: „Troésca poporulu românuu dela meseriaşii români din Sibiiu. Lângă aceste se aşeetase, înainte de deschiderea conferenţei, şi ală patrulea steaga de oolaie albastră cu inscripţiunea: „Pe voi vă urmămâ­n Tinerimea română din Sibiiu“. Acesta stegă, precum se spune, a fostă spusă din sală, la ordinul­ poliţiei, şi arborată de­asupra întrărei, pentru ca să nu fie representată în sală trei colorală română prin cele trei stindarde din urmă. Tinerii români au aecisă, ca stegule al­bastru să-i­ predea fraţiioră şi colegilor­ universitari din România în semnă de iu­bire şi încredere. Mai mulţi tineri au dusă Duminecă acestu stega ca să-lă predea Nr. 159—1893, studenţilor­ universitari din România, la Predeală. Actulă predărei însu­şi a decursă cu mare solemnitate şi însufleţire. Au fostă de faţă şi câţi­va membri distinşi ai Li­­gei în frunte cu preşedintele ei. —x— Circă în Braşovă, pilele aceste va sosi marele circus Wollner şi la 5 Au­gustă va începe representaţiile. Societatea constă din 60 persoane, din o trupă de ba­let de 10 persoane şi are ună­tar st­all pentru 30 de cai frumoşi şi bine dresaţi. —x — O nouă rescoala in Argentina. „Agen­ţia Havas“ comunică urmatoarele: Radi­calii s’au revoltata în provincia St. Louis şi au făcută prisonieră pa guvernatorală. Lumea se aşteptă la o revoluţie şi în pro­vincia Buenos Ayres. Răscoala organisată de radicali a isbucniti şi în provinciile Buenos­ Ayres, Rosario şi Santa Fe. Lupte înverşunate au lopt. Este temere, că miş­carea o să se propage în provinciile San Juan şi Corrientes. Ună manifestă ală doc­torului Alesă, şefă ală partidului radicală, declară, că trebuie să se redobândeasca drepturile şi libertăţile poporului. Resooala se răspândesce in toata ţara. „Reuter“ află din Buenos-Ayres, că insurgenţii suntă stă­pâni pe oraşă. O n­u­tă înverşunată are locă la Rosario de la 6 ore de dimineţa. Trupa şi poliţia au ocupată toate punctele principale. Şinele suntă souse pe liniile dru­mului de feră din sudă-estă, firele telegra­fice sunt­ tăiate în mai multe direcţiuni. —x — Concerto. Musica militară va concerta astă-seră în grădina otelului Nr. 1, la casă de timpă nefavorabilă în sală. Inceputulă la 8 ore. Programulă coastă din 10 puncte alese. In punctulă al­ treilea se află „Cân­tece românesci“, valsă de Ivanovici. —Mu­sica orăşanască va conperta mâne seră, Joi, în grădina otelului „Pomulă verde“. Inceputulă la 8 ore sera. Dela băi. Tuşnadu, 31 Iulie 1893. (Coresp parte­a „Gazetei Trans“. Băile Tuşnadului în esenţă ar fi să fiă ună lopă climatică, unde nervii, după o lucrare continuă de mai multa timpă, îşi caută tenacitate nouă. Decă pentru ajun­gerea acestui scopă e de ajunsă, ca fiă­­care să umble în treba sa, iar’ de-a ob­serva anumite reguli, apoi aici chiar aşa s­târnă. Intrândă în localitate, îndată cerul reguli de băi, regulamente pentru cuartire, pentru poliţia locală, seu pentru împlinirea altoră trebuinţe seu necesităţi fiilnice. Deci nu e mirare, decă aici fiă­care se spala, îşi petrece şi face ce vre după calapodulă său, adecă fără nici ună plană, — bagsemă pentru-că e locă clim­atică... Etă defectele. In primulă locă, nu este ordine în privinţa cuartireloră, aşa că oaspele este espusă graţiei, seu mai bine crisă volniciei proprietariloră de oase. In ce privesce angagiarea cuartireloră, aici este una uşă foarte ciudată. Oaspele, ori câtă ar sta, trebue să-şi angagieze cuarti­­culă pentru aşa numitulă se souă mtrega. Decă însă nu-ţi convine chiar de iocă să mai petreci aici, nu poţi scăpa alt­felă, decâtă plătindă, pe lângă greutatea ilega­lului dreptă de retenţiune, o sumă, care nu stă în raportă cu o particulă şi cu tim­­pulă folosinţei, precum s’a întâmplată cu o domnă din Clusiu. Datina aceasta ilegală de eschim­are formeză ună abundantă isvoră de șicane și insulte; remediu contra ei nu este, căci comisarulă băn­oră — care de altfel­ pare a fi ună bună ferblistă — n’are com­­petință judiciară, cr­oaspele nu poate alerga la judecătoria de cercă, care de aici e atâtă de îndepărtată. Nu afli, ca aicea, taxe fixe pentru odăi. Totă aşa stă lucrură şi cu ceia­l’alţi artipuli de întreţinere, căci nici unuia nu-şi are preţuia fixată prin tarife; astfelă preţurile fluctuază şi mai fiindă apoi şi concurenţa mică, traiul­ la băile de aici e peste măsura scumpa. Scum­­pâtatea o maresce natura viclană și obras­­nică a poporului din giură.

Next