Gazeta Transilvaniei, septembrie 1893 (Anul 56, nr. 193-216)
1893-09-01 / nr. 193
Pagina 2 pune în scenă înaintea Curţii cu juraţi din Cluşiu şi procesul pentru „Memoranda“. Foaia clusiană vrea să ştie, că 22 membri ai comitetului au fostă puşi în stare de apusațiune, oi 7—8 dintre ei au obiectată, că n’au fostă de față la şedinţa în care s’a hotărâtă răspândirea „Memorandului“. Mai spune „Kolozsvár“, că procesul- verbală al acelei şedinţe nu s’ar fi aflat, de unde deduce cu multă răutate, că membrii comitetului „ar vrea să devină martiri pe cale eftină şi fără suferinţe“. In lipsă de informaţiuni directe şi sigure despre stadiul în care se află acestă afacere, nu putem decât să ne esprimam dorinţa, ca presidiula Comitetului nostru centrală se aducă câtă mai curândă la cunoscinţă cele ce se petrecă, fiindă cestiunea de-o importanţă aşa de mare. Primirea deputaţiuniloru în Boroş-Sebişu. Deputaţiunea bisericei române gr. or. era compusă din următorii membri ai clerului eparehiei Aradului în frunte cu P. S. Sa Episcopulu Meţianu: Protosincelul Augustină Hamsea ; părinţii protopresbiteri: Moise Bocşană, Ioană Groza, Vasiliu Beleşă, Const. Gurbană, Georgiu Popovici, Ignatie Popp, părintele Dionisiu Popoviciu, ases. consist., Iosifă Beşană, adm. protopresbiterală; preoţii: Ioană Gurbană, Ioană Morariu, Dr. Demetriu Barbu, Iosifă Urau, Zahariă Halică, Augustină Mihulină, Ioană Avramă, Augustină Beleşă, Ioană Giulani, Georgiu Lupşa, Gavrilă Lazară, Lazară Oprea, Teodoră Coloja, Axente Chirilă, Simeona Cornea, Arseniu Circus, Arseniu Leuca, Teodoră Bodea, Ioană Mera, Traiană Maderu, Ioană Drăgancea, Ioană Munteană, Corneliu Lazară, Damaschină Ștefană, Leontină Beltechi, Teodoră Rada, Marchisă, Ioană Cimponeriu şi diaconulă Enea Joldea. Alocuţiunea rostită de P. S. S. Episcopulu Meţianu este următoarea: „Majestatea Vostră cesarea şi apostolică regesed! Freu graţiose Dómne ! Tóate popoarele patriei simţescă nemărginită bucurie, de câte ori au fericirea a saluta pe Majestatea Vostră în mijlocul loră. Asemenea bucurie mare simte acuma şi clerulă şi poporulă română din acestă ţinută, locuită aproape numai de Români, fii ai bisericei gr. or. române aparţinători eparehiei mele; de aceea, în numele clerului şi poporului romănă de religiunea gr. or., în numele bisericei nóstre naţionale române, grăbimă şi noi, şi la aestă ocasiune cu adâncă supunere omagială, a da espresiune simţămintelor nóstre de credinţă, alipire şi lealitate, ce le nutrimă cătră Majestatea Vostră şi preaînalta casă domnitóre. Biserica nostră naţională, nici între grelele împrejurări de acuma, nu perde din vedere sublima ei misiune, de a conlucra nunumai la fericirea credincioşilor ei, dar şi la propagarea dragostei evangelice faţă de toţi supuşii Majestăţii Voastre, fără osebire de limbă şi confesiune, şi prin acesta şi la fericirea iubitei noastre patrii, aflândă în părintesca graţie a Majestăţii Vostre celă mai puternica sprijină, la împlinirea totă mai cu succesă a acelei sublime misiuni, deplină convinsă, că inima părintescă a Majestăţii Voastre doresce deopotrivă fericirea tuturora popoarelor supuse gloriosului sceptru ală Majestăţii Vóastre. Deci pe lângă cea mai adâncă supunere rugămă pe Majestatea Vóstrá, sé Ve înduraţi prea graţiosă a primi şi dela noi adâncile nóastre manifestări şi asigurări de credinţă, alipire şi lealitate, şi pe noi şi biserica nóastrá şi pe credinciosulă nostru poporă a lă învrednici şi mai departe de prea înalta graţiă regască. Noi şi toţi credincioşii noştri, pe lângă cultivarea frumoaselor virtuţi de credinţă şi lealitate, ereejite dela strămoşi, nu vomă înceta în rugăciunile nóstre de toate cifrele a implora binecuvântarea ceriului asupra prea înaltei persoane a Majestăţii Voastre, asupra prea înaltei case domnitoare şi asupra iubitei nóastre patrii, a cărei bunăstare şi înflorire este instinţa comună a tuturor popoarelor Sale. Sĕ trăescă Majestate Sa! Respunsulu Majestății Sale, pe care Famu aratata şi în numeralu de ieri, este în întregului seu următorul: Cu plăcere se asigureză pe D-Vostre despre nestrămutata mea graţiă şi despre binevoitorulă meu sprijină, oarele se estiude faţă de fiecare din supuşii mei de opotrivă, fără deosebire de confesiune şi naţionalitate. Spereză de altcum şi aşteptă, că şi D-Vostră, prin influinţa ce posedeţi, veţi ţine pre credincioşii D-Vostre departe de acele agitaţiud periculose, cari în unele ţinuturi ţîntescă a seduce poporulă,— pentru-că deşi limba nu este una şi aceeaşi, — fiecare naţionalitate are datoriţa a susţine bunaînţelegere cu celelalte naţionalităţi şi a stima legile şi constituţiunea ţării, deorece numai astfel poate să ajungă in posiţiunea de a-şi asigura şi desvolta interesele şi bunăstarea. După acestă respunsa, Majestatea Sa s’a întreţinuţit cu P. S. Sa Episcopulu Meţianu şi cu 9 inşi dintre membrii deputaţiunei, informându-se despre mersulu afacerilor bisericesce şi şcolare din eparchiă, Majestatea Sa şi a esprimatu între altele bucuria, că biserica română s’a presentatu şi de astă-dată printr’o deputaţiune atâtă de frumosă. Episcopul Meţianu, cu întregă deputaţiunea, merse apoi la biserica din B.Şebişă, unde cu mare esistenţă şi în presenţă unui numera însemnată de credincioşi oficias, liturgia, precum şi unu „Te- Deum“ pentru Majestatea Sa şi pentru casa domnitare. Cătră derula romano-catolica, condusă de episcopulu Dessewfy, acjiaă Maiestatea Sa: Nu mă îndoescă, că derulă romano catolică, satisfăcendă chiămării sale sfinte, va cultiva în poporaţiune şi în acestă ţinută liniştea confesională şi pacinica armoniă, fără deosebire de confesiune şi naţionalitate. Cătră deputăţia comitatului Arad şi a oraşului Aradă, condusa de fişpanulă Fábián, Majestatea Sa a crise.Nu mă îndoescă, că comitatulă şi oraşulă voră dovedi alipirea lor, cătră persoana mea şi prin aceea, că va feri poporaţiunea, care, fără deosebire de religiune şi naţionalitate, este îmbrăţişată de inima mea părintescă, de orice tendinţe de agitaţiune, fiindcă numai în concordia amicală şi in muncă pacinică poporaţiunea poate să-şî afle asigurarea binelui ei şi adevăratelor ei interese , precum sinceră o dorescă.* Mai înregistrămă acol încă o voce ungwesed privitoare la sosirea Majestății Sale in comitatul Aradului. Foia Ungurului ardelen, Iuliu Horvath, „Magyar Hírlap“, cjice între altele cu acestă ocasiune, că „basa dualistică a monarchiei se va clătina totdeuna“ pe câtă vreme cercurile conducătoare militare nu vor vru să spie de introducerea dualismului şi in armată. „Ce sentimente şi păreri despre vecia şi puterea statului ungară — esclama „Magy. Hil.“ — poate să aducă cu sine în sătulă său soldatură valahă, slovacă, sârbă şi sasă, care în timpul serviciului său de trei ani n’a învăţată decâtă numai să ignoreze statulă ungară ? Una din condiţiunile de căpetenia ale statului naţională este, ca în sînulă armatei să fid cultivate ideile şi sentimentele ce susţină statulă naţională, or limba naţiunei, precum şi însemnele statului să fie tractate cu respectulă cuvenită“, începu să se temă. După o lună de străduințe zadarnice, se încuia Andalusiana în odaia ei și se împotrivea, ca să o părăsescă, căci nu voia să se espună unei întâlniri „cu acestă creatură“. In zadară se strădui colonelulă, să o capaciteze, să dovedescă, că numai atunci s’ar putea întâlni cu creatura, dacă ar voi numai ea, deoarece ei nu cercetau aceleași locuri. Doamna de Cambouy nu vrea să audă, plângea, o apuca o crisă nervosă după alta și în fine amenința, că se va întoarce la părinții ei, deoarece închisoarea aceasta a ei îi sdruncină cu totulă sănătatea. Bietulă colonelă prin aceste scene continue se îmbolnăvi şi în fine vorbi cu generalulă de divisiune despre acesta afacere. Generalulă afla, că miculă de Jabo n’a observată buna cuviinţă şi că în adevără pentru provinciă face prea multă sensaţiune; elă încuviinţă aşadară idea colonelului, ca so provoace pe tînărulă ofițeră, ca să trimită înapoi la Parisă pe mica lărmuitoare. Deoarece colonelul Cambouy este celă mai indulgentă dintre toţi omenii din lume, ofițerii se uimiră din causa acestei măsuri aplicate colegului lor Jabo, care se înspăimântase la idea, că va rămâne fără distracțiune în acestă curbă, și voia chiar să-și dea demisiunea. Unul dintre camaradă săi află prin adjutantul generalului adevărata pausă a esilărei Blancei. Colonelulă de sigură, că și-ar fi închis ochii, dar soţia sa îlă silea să-i deschidă, şi totdeodată cerea esilarea sărmanei Blance, „a cărei presenţă o gena foarte tare“. Oficerulă, silită de Jabo, ii mărturisi, că soţia colonelului în timpulă celoră optăjile» cari premerseră sosirea Blancei, a privită cu ochi foarte amicali pe nouă ofițeră, că de altmintrelea de când doamna de Cambouy se afla în fruntea regimentului, fiecare nou venită era silită să recunoscă acestă seniorată întorsă. „Nu ai dreptate de a te subtrage de acestă obiceiu“, edause camaradulă, „supune-te cu voiă bună... Deorece tu trebue să-mi creeji, că mai curânde seu mai târcjiu trebue să treci prin jugulă acesta. Și apoi nici nu e tocmai urîtă Andalusiana.“ (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. SOIRILE DILEI. — 81 Augustă. Prepositu românii iubilantu. Venerabilulă preposita capitulară gr. cat. dela Oradea mare, săptămâna trecută, şi a serbată jubileulă de 50 de ani ală preoţiei sale. Serbarea s’a începută cu o liturgiă solemnă împreunată cu doxologia cea mare, la care a pontificată însuşi jubilantulă asistată de colegii săi canonici şi de alţi preoţi din gremiu. După liturgiă, o mulţime de etimători ai d-lui prepositu s’au dusă la locuinţa d-sale, unde în numele tuturoră l’a felicitată d lă canonică abate Paulă Vela. D-la Kőváry, absolvâi dă studiile teologice la universitatea din Pesta, a fostă hirotonită la anulă 1843 de Episcopula baronă Erdeli şi aplicată timpă scurtă în cancelaria diecesană. Cea mai mare parte a vieţii sale laborioase a petrecut-o ca profesoră şi în fine directoră la gimnasiulă din Beiuşă, de unde a fostă numită canonică în capitululă din Oradea, în fruntea căruia stă acel ca mare prepositu. —x— Apelu cătră autorii şi răspânditorii „Replicei“. D-lă Drd. în med. Lazară Popoviciu, domiciliată în Gräfenberg, publică în „Tribuna“ dela 10 Septemvre mă apelă cătră autorii şi răspânditorii „Replicei.“ In acestă apelă se face între altele propunerea, ca tinerimea nostră academică să protesteze contra insultelor procurorului, care în vorbirea sa de acusaţiune a declarat-o ca uncltft mârşavă în mâna altor factori, ce se află la Liga din Bucuresci, să protesteze apoi în contra procedurii prin care două persoane, care au avută numai rolă secundară în gestiunea „Replicei“, au fostă condamnate și se cera, ca adevărulă ce se cuprinde în „Replică“ să fie combătută cu argumente valabile, el nu cu focosuri sau cu baioneta gendarmiloră și a pârcălabiloră etc. etc. Nr. 193 — 1893, 3 sora Agata Bârsescu in Iași. „Evenimentul“ din Iași scrie: La finele lunei Septemvrie va sosi în oraşul nostru celebra tragediană Agata Bârsescu, cu trupa sa propriă, spre a da o seriă de representaţiuni. Ni se spune,—să fimă iertaţi, duoa comitemă o indiscreţiune,—că distinsa artistă va juca de astă-dată o representaţiune în românesce, împreună cu d-la G. Notara, valorosolă artistă ală teatrului naţională din Bucuresci. — După cum comunică „Tribuna“, representaţiile pe care distinsa artistă română Agata Bârsescu le va da in Sibiiu, vor avea locă în clădi de 15, 16, 17 şi 18 Sept. st. u. —x— La adunarea naţională din Toraculă mare. La întâmpinarea părintelui V. Domşa, publicată în numărul dela 15 (27) Augusta ală Gazetei de Dumineca, amă primită erăşi două contra-întimpinări. Una dela d-lă parochi V. Petroviciu, fostulă preşedinte ală adunarei. D-sa declară între altele, că deşi este ou trupă cu sufletă pentru partida naţională, onoarea de a fi vrejitorulă acelei adunări însă nu este a d-sale, ci a Românilor din Echpa, cari prin invăţătorulă loră Valeriu Ghilezană au împărtăşită causa cu toţi conducătorii naturali din cercă, ba în cancelaria părintelui vicară protro pupescă P. Tempea,* s’a ţinută şi o consultaţiune în privinţa acesta. Nu se pote cjice deci, că nu s’ar *fi procedată cu înţelegerea conducătorilor din cerpă. — O întâmpinare de acestă înţelesă ne trimite şi d-la V. Ghilezanu, învăţătoră în Eolca, arătândă, că convocatorii au procedată întru tote pe câtă au soluţă mai corectă. D-sa alătură totodată şi o declaraţiune subscrisă de vre-o 17 alegători, în frunte cu părintele N. Magda, in care a se susţine, că la decursul adunărei în totală, cu deosebire însă la facerea credenţionalului pentru delegatură alesă de adunare s’a procedată întru toate corectă. — Cu acestea considerândă afacerea de încheiată, suntemă rugați a mai adăuga pentru rectificare, că în convocatorulă adunărei, din eroare s’a pusă numele preotului Ios. Seposianu, în locală preotului Teod. Tempea. Asemenea din declaraţiunea publicată în nr. 179, subscrierea Petru Avrămuţă din greşelă a rămasă afară, ceea ce prin acesta o rectificămă. —x— O frumosă petrecere de casă. Ni se scrie din Câmpiel cu data 9 Septemvre n.: „Ca în toţi anii, aşa şi în vara acesta, dă Ludovică Simona, marele proprietară română din Sângeorgiulă de Câmpiă, a arangiată în ospitala sa casă o prea frumósa petrecere, care—pe câtă soiu—a fostă chiar singura petrecere românâscă, ce amă avut’o în cursulăverei în aceste părţi centrale ale Câmpiei. Deşi cu caracteră restrînsă, petrecerea dată de d-lă Simonă însă a fostă cercetată de ună publică pentru împregiurările noastre foarte numerose , a trecută peste o sută numărulă participanţilor, dintre cari unii veniseră din distanţe considerabile, ca d. es. protopopulă Silaşi din Bistriţa şi alţii. Cu deosebire împregiurarea, că întrâgă societatea era compusă esclusivă numai din Români,a ridicată ,în modă escepţională nimbulă petrecerei, care în sunetul frumoaselor melodii naţionale ale muzicei din Teaca, a petrecută într’o animaţiă estra-ordinară până târejiu diminaţa. Mulţumită cunoscutei ospitalităţi a casei d-lui Simonă, pubiiculă a fostă în prisosinţă servită cu toate cele de lipsă, membrii familiei, cu deosebire însă amabila domnişoră de casă, prin purtarea sa prevenitoare a îndatorată multă pubiiculă. In frumosele şi însufleţitele toaste, ce s’au rostită la cina comună, s’a dată espresiune animaţiei generale, de care era cuprinsă întrega societate. Cei adunaţi se depărtară în fine cu impresiunile cele mai plăcute, simţindu-se îndatoraţi pentru buna primire, ce au întimpinat’o în acesta casă alasă“. — V. —x— Delegaţiunile şcolare medie din locu au alesă în şedinţa de erl profesoră provisoră pe d-ra Dr. Emiliană P o p e s c u; profesori suplenţi: pe d-nii Nic. Bogdană, P. Dană şi P. Roşca (gimnastică); învăţă