Gazeta Transilvaniei, septembrie 1893 (Anul 56, nr. 193-216)

1893-09-01 / nr. 193

Pagina 2 pune în scenă înaintea Curţii cu juraţi din Cluşiu şi procesul­ pentru „Memoranda“. Foaia clusiană vrea să ştie, că 22 membri ai comitetului au fostă puşi în stare de apusațiune, oi 7—8 dintre ei au obiectată, că n’au fostă de față la şedinţa în care s’a hotărâtă răspândirea „Memorandului“. Mai spune „Kolozsvár“, că procesul- verbală al­ acelei şedinţe nu s’ar fi aflat­, de unde deduce cu multă răutate, că membrii comi­­tetului „ar vrea să devină martiri pe cale eftină şi fără suferinţe“. In lipsă de infor­­maţiuni directe şi sigure despre stadiul­­ în care se află acestă afacere, nu putem­ decât­ să ne esprimam­ dorinţa, ca pre­­sidiula Comitetului nostru centrală se aducă câtă mai curândă la cunoscinţă cele ce se petrecă, fiindă cestiunea de-o importanţă aşa de mare. Primirea deputaţiuniloru în Boroş-Sebişu. Deputaţiunea bisericei române gr. or. era compusă din următorii membri ai clerului eparehiei Aradu­lui în frunte cu P. S. Sa Episcopulu Me­ţianu: Protosincelul­ Augustină Hamsea ; pă­rinţii protopresbiteri: Moise Bocşană, Ioană Groza, Vasiliu Beleşă, Const. Gurbană, Georgiu Popovici, Ignatie Popp, părintele Dionisiu Popoviciu, ases. consist., Iosifă Be­­şană, adm. protopresbiterală; preoţii: Ioană Gurbană, Ioană Morariu, Dr. Demetriu Barbu, Iosifă Urau, Zahariă Halică, Augus­­tină Mihulină, Ioană Avramă, Augustină Beleşă, Ioană Giulani, Georgiu Lupşa, Ga­­vrilă Lazară, Lazară Oprea, Teodoră Co­­loja, Axente Chirilă, Simeona Cornea, Ar­­seniu Circus, Arseniu Leuca, Teodoră Bo­­dea, Ioană Mera, Traiană Maderu, Ioană Drăgancea, Ioană Munteană, Corneliu La­zară, Damasch­ină Ștefană, Leontină Bel­­techi, Teodoră Rada, Marchisă, Ioană Cim­­poneriu şi diaconulă Enea Joldea. Alocuţiunea rostită de P. S. S. Episcopulu Me­ţianu este urmă­­toarea: „Majestatea Vostră cesarea şi apostolică regesed! Freu graţiose Dómne ! Tóate popoarele patriei simţescă nem­ăr­ginită bucurie, de câte­ ori au fericirea a saluta pe Majestatea Vostră în mijlocul­ loră. Asemenea bucurie mare simte acuma şi clerulă şi poporulă română din acestă ţinută, locuită aproape numai de Români, fii ai bisericei gr. or. române aparţinători eparehiei mele; de aceea, în numele cleru­lui şi poporului rom­ănă de religiunea gr. or., în numele bisericei nóstre naţionale ro­mâne, grăbimă şi noi, şi la aestă ocasiune cu adâncă supunere omagială, a da espre­­siune simţămintelor­ nóstre de credinţă, alipire şi lealitate, ce le nutrimă cătră Ma­­jestatea Vostră şi preaînalta casă dom­­nitóre. Biserica nostră naţională, nici între grelele împrejurări de acuma, nu perde din vedere sublima ei misiune, de a conlucra nu­­numai la fericirea credincioşilor­ ei, dar şi la propagarea dragostei evangelice faţă de toţi supuşii Majestăţii Voastre, fără ose­bire de limbă şi confesiune, şi prin acesta şi la fericirea iubitei noastre patrii, aflândă în părintesca graţie a Majestăţii Vostre celă mai puternica sprijină, la împlinirea totă mai cu succesă a acelei sublime misiuni, deplină convinsă, că inima părintescă a Majestăţii Voastre doresce deopotrivă feri­cirea tuturora popoarelor­ supuse gloriosu­lui sceptru ală Majestăţii Vóastre. Deci pe lângă cea mai adâncă supu­nere rugămă pe Majestatea Vóstrá, sé Ve înduraţi prea graţiosă a primi şi dela noi adâncile nóastre manifestări şi asigurări de credinţă, alipire şi lealitate, şi pe noi şi biserica nóastrá şi pe credinciosulă nostru poporă a­ lă învrednici şi mai departe de prea înalta graţiă regască. Noi şi toţi credincioşii noştri, pe lângă cultivarea frumoaselor­ virtuţi de credinţă şi lealitate, ereejite dela strămoşi, nu vomă înceta în rugăciunile nóstre de toate cifrele a implora binecuvântarea ceriului asupra prea înaltei persoane a Majestăţii Voastre, asu­pra prea înaltei case domnitoare şi asupra iubitei nóastre patrii, a cărei bunăstare şi înflorire este instinţa comună a tuturor­ popoarelor­ Sale. Sĕ trăescă Majestate Sa! Respunsulu Majestății Sale, pe care Famu aratata şi în numeralu de ieri, este în întregului seu urmă­­torul­: Cu plăcere se asigureză pe D-Vostre despre nestrămutata mea graţiă şi despre binevoitorulă meu sprijină, oarele se es­­tiude faţă de fiecare din supuşii mei de o­potrivă, fără deosebire de confesiune şi na­ţionalitate. Spereză de altcum şi aşteptă, că şi D-Vostră, prin influinţa ce posedeţi, veţi ţine pre credincioşii D-Vostre departe de acele agitaţiud periculose, cari în unele ţinuturi ţîntescă a seduce poporulă,— pen­­tru-că deşi limba nu este una şi aceeaşi, — fiecare naţionalitate are datori­ţa a sus­ţine bunaînţelegere cu celelalte naţionali­tăţi şi a stima legile şi constituţiunea ţării, deorece numai astfel­ poate să ajungă in posiţiunea de a-şi asigura şi desvolta interesele şi bunăstarea. După acestă respunsa, Majesta­­tea Sa s’a întreţinuţit cu P. S. Sa Episcopulu Meţianu şi cu 9 inşi din­tre membrii deputaţiunei, informân­­du-se despre mersulu afacerilor­ bi­sericesce şi şcolare din eparchiă, Majestatea Sa şi a esprimatu între altele bucuria, că biserica română s’a presentatu şi de astă-dată prin­­tr’o deputaţiune atâtă de frumosă. Episcopul­ Meţianu, cu întregă deputaţiunea, merse apoi la biserica din B.­Şebişă, unde cu mare esis­tenţă şi în presenţă unui nu­mera însemnată de credincioşi ofi­­cia­s, liturgia, precum şi unu „Te- Deum“ pentru Majestatea Sa şi pen­tru casa domnitare. Cătră derula romano-catolica, condusă de episcopulu Dessewfy, a­cjiaă Maiestatea Sa: Nu mă îndoescă, că d­erulă romano catolică, satisfăcendă chiămării sale sfinte, va cultiva în poporaţiune şi în acestă ţinută liniştea confesională şi pacinica armoniă, fără deosebire de confesiune şi naţio­nalitate. Cătră deputăţia comitatului Arad şi a oraşului Aradă, condusa de fiş­­panulă Fábián, Majestatea Sa a crise.­Nu mă îndoescă, că comitatulă şi oraşulă voră dovedi alipirea lor, cătră per­­soana mea şi prin aceea, că va feri popo­­raţiunea, care, fără deosebire de religiune şi naţionalitate, este îmbrăţişată de inima mea părintescă, de ori­ce tendinţe de agi­taţiune, fiind­că numai în concordia amicală şi in muncă pacinică poporaţiunea poate să-şî afle asigurarea binelui ei şi adevăra­­telor­ ei interese , precum sinceră o dorescă.* Mai înregistrămă acol încă o voce un­­gwesed privitoare la sosirea Majestății Sale in comitatul­ Aradului. Foia Ungurului ar­­delen, Iuliu Horvath, „Magyar Hírlap“, cjice între altele cu acestă ocasiune, că „basa dualistică a monarchiei se va clătina tot­­deuna“ pe câtă vreme cercurile conducătoare militare nu vor­ vru să spie de introducerea dualismului şi in armată. „Ce sentimente şi păreri despre vecia şi puterea statului un­gară — esclama „Magy. Hi­l.“ — poate să aducă cu sine în sătulă său soldatură va­lahă, slovacă, sârbă şi sasă, care în timpul­ serviciului său de trei ani n’a învăţată de­­câtă numai să ignoreze statulă ungară ? Una din condiţiunile de căpetenia ale statului na­ţională este, ca în sînulă armatei să fid cul­tivate ideile şi sentimentele ce susţină statulă naţională, or limba naţiunei, precum şi în­semnele statului să fie tractate cu respectulă cuvenită“, începu să se temă. După o lună de stră­duințe zadarnice, se încuia Andalusiana în odaia ei și se împotrivea, ca să o părăsescă, căci nu voia să se espună unei întâlniri „cu acestă creatură“. In zadară se strădui colonelulă, să o capaciteze, să­­ dovedescă, că numai atunci s’ar putea întâlni cu crea­­tura, dacă ar voi numai ea, deoarece ei nu cercetau aceleași locuri. Doamna de Cam­­bouy nu vrea să audă, plângea, o apuca o crisă nervosă după alta și în fine amenința, că se va întoarce la părinții ei, deoarece în­­chisoarea aceasta a ei îi sdruncină cu totulă sănătatea. Bietulă colonelă prin aceste scene continue se îmbolnăvi şi în fine vorbi cu generalulă de divisiune despre acesta afa­cere. Generalulă afla, că miculă de Jabo n’a observată buna cuviinţă şi că în ade­­vără pentru provinciă face prea multă sen­­saţiune; elă încuviinţă aşadară idea colo­­nelului, ca so provoace pe tînărulă ofițeră, ca să trimită înapoi la Parisă pe mica lăr­­muitoare. Deoarece colonelul­ Cambouy este celă mai indulgentă dintre toţi omenii din lume, ofițerii se uimiră din causa acestei măsuri aplicate colegului lor­ Jabo, care se înspăimântase la idea, că va rămâne fără distracțiune în acestă curbă, și voia chiar să-și dea demisiunea. Unul­ dintre ca­maradă săi află prin adjutantul­ generalu­lui adevărata pausă a esilărei Blancei. Colonelulă de sigură, că și-ar fi în­­chis­ ochii, dar soţia sa îlă silea să-i des­­chidă, şi totdeodată cerea esilarea sărma­nei Blance, „a cărei presenţă o gena foarte tare“. Oficerulă, silită de Jabo, ii mărtu­risi, că soţia colonelului în timpulă celoră optă­­jile» cari premerseră sosirea Blancei, a privită cu ochi foarte amicali pe nou­ă ofițeră, că de altmintrelea de când doamna de Cambouy se afla în fruntea regimentu­lui, fiecare nou venită era silită să recu­­noscă acestă seniorată întorsă. „Nu ai dreptate de a te subtrage de acestă obiceiu“, edause camaradulă, „supu­­ne-te cu voiă bună... Deorece tu trebue să-mi creeji, că mai curânde seu mai târ­­cjiu trebue să treci prin jugulă acesta. Și apoi nici nu e tocmai urîtă Andalusiana.“ (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. SOIRILE DILEI. — 81 Augustă. Prepositu românii iubilantu. Venerabi­­lulă preposita capitulară gr. cat. dela Ora­dea mare, săptămâna trecută, şi­ a serbată jubileulă de 50 de ani ală preoţiei sale. Serbarea s’a începută cu o liturgiă solemnă împreunată cu doxologia cea mare, la care a pontificată însuşi jubilantulă asistată de colegii săi canonici şi de alţi preoţi din gremiu. După liturgiă, o mulţime de etimă­­tori ai d-lui prepositu s’au dusă la locuinţa d-sale, unde în numele tuturoră l’a felici­­tată d lă canonică­ abate Paulă Vela. D-la Kőváry, absolvâi­ dă studiile teologice la universitatea din Pesta, a fostă hiroto­nită la anulă 1843 de Episcopula baronă Erdeli şi aplicată timpă scurtă în cance­­laria diecesană. Cea mai mare parte a vieţii sale laborioase a petrecut-o ca profesoră şi în fine directoră la gimnasiulă din Beiuşă, de unde a fostă numită canonică în capi­tululă din Oradea, în fruntea căruia stă acel ca mare prepositu. —x— Apelu cătră autorii şi răspânditorii „Replicei“. D-lă Drd. în med. Lazară Po­poviciu, domiciliată în Gräfenberg, publică în „Tribuna“ dela 10 Septemvre m­ă apelă cătră autorii şi răspânditorii „Replicei.“ In acestă apelă se face între altele propunerea, ca tinerimea nostră academică să protesteze contra insultelor­ procurorului, care în vor­birea sa de acusaţiune a declarat-o ca uncltft mârşavă în mâna altor­ factori, ce se află la Liga din Bucuresci, să protesteze apoi în contra procedurii prin care două per­soane, care au avută numai rolă secundară în gestiunea „Replicei“, au fostă condam­nate și se cera, ca adevărulă ce se cuprinde în „Replică“ să fie combătută cu argu­mente valabile, el nu cu focosuri sau cu baioneta gendarmiloră și a pârcălabiloră etc. etc. Nr. 193 — 1893, 3 sora Agata Bârsescu in Iași. „Eve­­nimentul­“ din Iași scrie: La finele lunei Septemvrie va sosi în oraşul­ nostru ce­lebra tragediană Agata Bârsescu, cu trupa sa propriă, spre a da o seriă de represen­­taţiuni. Ni­ se spune,—să fimă iertaţi, duoa comitemă o indiscreţiune,—că distinsa ar­tistă va juca de astă-dată o representaţiune în românesce, împreună cu d-la G. Notara, valorosolă artistă ală teatrului naţională din Bucuresci. — După cum comunică „Tribuna“, representaţiile pe care distinsa artistă română Agata Bârsescu le va da in Sibiiu, vor­ avea locă în clăd­i de 15, 16, 17 şi 18 Sept. st. u. —x— La adunarea naţională din Tora­culă mare. La întâmpinarea părintelui V. Domşa, publicată în numărul­ dela 15 (27) Augusta ală Gazetei de Dumineca, amă primită erăşi două contra-întimpinări. Una dela d-lă parochi V. Petroviciu, fostulă preşe­dinte ală adunarei. D-sa declară între al­tele, că deşi este ou trupă cu sufletă pen­tru partida naţională, onoarea de a fi vreji­­torulă acelei adunări însă nu este a d-sale, ci a Românilor­ din Echpa, cari prin invă­­ţătorulă loră Valeriu Ghilezană au împăr­tăşită causa cu toţi conducătorii naturali din cercă, ba în cancelaria părintelui vicară protro pupescă P. Tempea,* s’a ţinută şi o consultaţiune în privinţa acesta. Nu se pote cjice deci, că nu s’ar *fi procedată cu înţelegerea conducătorilor­ din cerpă. — O întâmpinare de acestă înţelesă ne tri­mite şi d-la V. Ghilezanu, învăţătoră în Eolca, arătândă, că convocatorii au proce­dată întru tote pe câtă au soluţă mai co­­rectă. D-sa alătură tot­odată şi o declara­­ţiune subscrisă de vre-o 17 alegători, în frunte cu părintele N. Magda, in care a se susţine, că la decursul­ adunărei în totală, cu deosebire însă la facerea credenţionalu­­lui pentru delegatură alesă de adunare s’a procedată întru toate corectă. — Cu acestea considerândă afacerea de încheiată, sun­­temă rugați a mai adăuga pentru rectifi­­care, că în convocatorulă adunărei, din eroare s’a pusă numele preotului Ios. Sepo­­sianu, în locală preotului Teod. Tempea. Asemenea din declaraţiunea publicată în nr. 179, subscrierea Petru Avrămuţă din greşelă a rămasă afară, ceea ce prin acesta o rectificămă. —x— O frumosă petrecere de casă. Ni­ se scrie din Câmpiel cu data 9 Septemvre n.: „Ca în toţi anii, aşa şi în vara acesta, d­­ă Ludovică Simona, marele proprietară română din Sângeorgiulă de Câmpiă, a arangiată în ospitala sa casă o prea frumósa petre­­cere, care—pe câtă soiu—a fostă chiar sin­gura petrecere românâscă, ce amă avut’o în cursulă­verei în aceste părţi centrale ale Câmpiei. Deşi cu caracteră restrînsă, petrecerea dată de d-lă Simonă însă a fostă cercetată de ună publică pentru îm­­pregiurările noastre foarte numerose , a tre­cută peste o sută numărulă participanţi­­lor­, dintre cari unii veniseră din distanţe considerabile, ca d. es. protopopulă Silaşi din Bistriţa şi alţii. Cu deosebire împregiu­­rarea, că întrâgă societatea era compusă esclusivă numai din Români,­a ridicată ,în modă escepţională nimbulă petrecerei, care în sunetul­ frumoaselor­ melodii naţionale ale muzicei din Teaca, a petrecută într’o animaţiă estra-ordinară până târejiu diminaţa. Mulţumită cunoscutei ospitalităţi a casei d-lui Simonă, pubiiculă a fostă în prisosinţă servită cu toate cele de lipsă, membrii fa­miliei, cu deosebire însă amabila domnişoră de casă, prin purtarea sa prevenitoare a în­datorată multă pubiiculă. In frumosele şi însufleţitele toaste, ce s’au rostită la cina comună, s’a dată espresiune animaţiei ge­nerale, de care era cuprinsă întrega socie­tate. Cei adunaţi se depărtară în fine cu impresiunile cele mai plăcute, simţindu-se îndatoraţi pentru buna primire, ce au în­­timpinat’o în acesta casă alasă“. — V. —x— Delegaţiunile şcolare medie din locu au alesă în şedinţa de erl profesoră provisoră pe d-ra Dr. Emiliană P o p e s c u; profe­sori suplenţi: pe d-nii Nic. Bogdană, P. Dană şi P. Roşca (gimnastică); învăţă­

Next