Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1893 (Anul 56, nr. 242-265)

1893-11-02 / nr. 242

Acţiunea duşmănosă d­in comitate. Braşovu, 1 Noemvre v. Era de prevectute, că constată­rile d-lui ministru de interne Hiero­­nymi, care tisese în cunoscutul­ seu discursi privitorii la naţionalităţi, că o causă principală a nemulţu­­mirei acestora ar fi escluderea lor­ din oficiile publice, vor­ produce mari îngrijiri în tabăra veneticilor­ bugetivori de prin comitate. Nici n’a apucată guvernulă We­­kerle se dea vre­una semnă seriosă de „îndreptare“ în privinţa acesta şi ată ca comitatele suntă în cea mai mare fierbere. „Patrioţii“ buge­tivori, pe a cărora mână sunt­ date aceste comitate, îşi redă periclitate interesele; se temă că li se vor­ mai lua din slujbele monopolisate de ei esclusivă şi vor trebui se cedeze unele din ele şi în favorulă celoră de altă neamu. De aci se esplică mişcarea cea pătimaşă şi plină de ură, ce­a înce­pută a se manifesta prin comitate în contra poporeloră nemaghiare şi în specială în contra Româniloru. Nu mai puţină ca patru comitate s’au găsită pană acum, cari prin adrese cătră dietă au hotărîtu se cera luarea de măsuri escepţionale în contra Nemaghiariloră, mai alesă înse îa contra Românilor­. Intre acestea se află comitatulă Făgăra­şului, ală Coşocnei, ală Selagiului şi ală Neogradului, la cari se mai a­­dauge şi representanţa oraşului Cluşiu. Ce ironia înse a crede, că acestă mişcare ar fi eşită în adeveru din­­tr’ună impulsă ală poporaţiunei co­­mitatelor, din vorbă. Cine ar şi putè admite, flă şi măcară pentru una momentă, că locuitorii unoră comitate cu o poporaţiune aproape esclusivă nemaghiară şi mai cu sămă română, se fiă în stare a se angagia la o mişcare atâtă de criminală faţă de propriele lor­ interese? Nu va fi nimeni atâtă de naivă se credă, că acesta ar fi în adeveră o mişcare a poporaţiunei comitate­­loră. Mişcarea este pornită, susţinută şi esecutată esclusivă numai din partea funcţionariloră administrativ­ unguri şi a aderenţiloră loră, ală câroră scopă finală este se nu-şi părdă pânea şi cuţitulă din mână, se nu li­ se ia din terenulu de esploatare, ci se li se lase şi mai departe liberă freu asupra Nemaghiarilor­, ca se-i plotă esploata mai multă încă ca până acum. Numai aşa ne putem­ esplica marele zelă, cu care lucreză ei la sădirea şi propagarea urei de rassă faţă de Români, care nu pote fi nici în interesulă statului, nici în ală so­cietăţii, precum de repeţite­ orî s’a recunoscută acesta şi din partea u­­nor­ politici maghiari. Vorba rămâne acum, că­tre ce însemnătate mai are aşa cjim­ „auto­nomia“ a comitatelor­, când o mână de parveniţi potă să aducă în nu­mele loră asemeni cond­use revoltă­­tare şi diametrală opuse dorinţei şi voinţei celoră ce prin numerală şi averea loră constitue baştina popo­raţiunei acestoră comitate? Dăcă o mişcare atâtă de vrăş­maşă naţionalităţii ndstre s’a înce­pută tocmai în comitatele locuite de Români, acesta este dovada cea mai strălucită despre volnicia cu care suntă ocârmuite aceste comi­tate şi despre trista şi ne mai po­menita aservire a loră. De altă parte înse nu putemă lăsa neamintită la acestă locă, că pe câtă de revoltă tere se pare pro­­cederea celoră ce stau astăc­î în fruntea comitatelor­ noastre, pe atâtă de tristă şi condamnabilă găsimă in­diferenţa representanţilor­ români dir* aceste comitate. O adevărată batjocură este mai alesă ceea ce s’a petrecută la Fă­­găraşă, unde scimă, că Românii formăză chiar majoritatea represen­­tanţei comitatense. Nu simtă oare aceşti Români umilirea şi batjocura, ce li­ s’a făcută prin aducerea cond­u­sului dela 14 Octomvre a. c. ? Ce au făcută ei, unde au fostă şi cu ce-şi voră pută scusa înaintea lumei ro­mânesc! indiferenţa dovedită cu oca­­sia amintitei adunări comitatense? Adecă adunarea comitatului Fa­­găraşă, compusă din membri în ma­joritate Români, declară pe cele 95% ale poporaţiunei române a co­mitatului de primejdiese şi cere pen­tru mai buna întrenare a lor o in­troducere administraţiei de stată, sans phrase. Apoi să nu te revolţi în faţa unei asemeni triste privelişte? De ce se se îngrozăscă omulă mai multă , de răutatea şi volnicia micilor­ ti­rani, ori de slăbiciunea şi servilis­­mulă scârbosă ală celoră, cari su­feră în tăcere loviturile şi batjocu­rile loră? Adresa Ungurilor­ Cluşenî. (Pine.) Din cels s’ar pftré, că cel­ mai bună lucru ar fi să se mai înpuţineze cen­­sule după avere. Ei, dar apoi împuţinarea censului nu oferă atâta garanţie în privinţa capabilităţii, cum ofere censula mai ridi­cată, deoarece de averea mai mare adese­ori este strânsa legată şi o anumită cul­tură. Intre starea culturală a oameni­­lorii fără avere şi între cea a oame­­nilorii cu o avere minimală, de obiceiu nu este chiar nici o deosebire. Nu se poate găsi dec­ ună altă mijlocii corectă pentru resolvarea acestei pestiuni, decâtă acela, ca de-odată cu împuţinarea censului după avere, să se împuţineze şi consula după inteligenţă. Acestui mijlocii corespunde mai bine decâtă­tate, atâta asistenţei democra­tice a organisaţiei noastre da stată, câtă şi desvoltărei sistemei noastre de drept­. Acesta corăspunde mai bine şi adevăratei stări a lucrului, deoarece a susţină, că cine plătesce o anumită dare de pământă, acela este ca­pabilă de-a alege, ca deputată, pe omulă celă mai potrivită; acesta nu totdeauna este adevărată; a­­fi00 însă, că cine are inteligenţă, acela are şi capabilitate, aceasta în cele mai multe caşuri este ade­vărată. Fără ’ndoială, că aici nici vorbă nu poate fi despre o cualificaţiune mai înaltă. De acesta are lipsă nu celă ce alege, ci celă ce este alesă . La toţi casule însă dela toţi aceia, cari în acestă modă mijlocită eserciază o influinţă asupra afa­ceriloră ţerei, se poate pretinde celă puţină atâta, ca să scie peţi programa, vorbirile şi scrisorile deputatului loră şi să potă sta într’ună contactă în scrisă cu celă ce l’a alesă. Aşa­dară ca o condiţiă a censului după inteligenţă ar fi a se stabili cunósce­­rea scrisului şi a cetitului. Acesta însă nu este de ajunsă, deorece cunóscerea scrisu­lui şi petitului tocmai pentru aceea este aici dătătoră de măsură în privinţa capabi­­lităţii, pentru că prin ea se face posibilă în­ţelegerea celor­ ce se lucreză în legisla­­ţiune şi în guvernamentă. Astfel, stândă litcrulă, în zadar ar soi cineva scrie şi ceti în limba chineză, deorece acestă soiu de cunoscinţă a sa totuşi nu l’ar pune în po­­siţia de a pute a preţia lucrările legislaţiu­­nei. Acésta se poate numai aşa, decă res­­pectivulă soie scrie şi ceti unguresce. In urma acestora, la revisuirea lege­­electorale, care revisuire este de altmintre­lea luată în perspectivă, e de lipsă a se statori, ca pe lângă respectarea obicinuitei lor, cualificaţiuni morale, a unui pensă de avere corăspumjătoră raporturiloră econo­­mice ale ţerei şi mai moderată ca celă de astăcjl, — şi a drepturiloră câştigate, ori care cetăţănii majore nu şi cu drepturi in­dividuale, care sd­e­scrie şi ceti unga­re see, se fiă alegătorii. Nu e lipsă a mai esplica, că acesta este aplicarea celei mai mici măsuri posibile asupra acelora, cari vreu să eseroieze o influinţă asupra sorţii ţerei. Nu li se face aici nimănui vre-o ne­dreptate, deoarece fie­care poate pe uşoră să-şi însuşescă acestă calificaţiune,—şi apoi condiţiile premergătoare pentru însuşirea acestei cualificaţiuni, sunt­ date deja de creci de ani, prin generalulă obligamentă la cercetarea şcolei şi prin propunerea obli­gator a limbei maghiare. Şi deci totuşi la punerea în practică s’ar ivi greutăţi, acestea s’ar pute învinge prin termicele ce ar fi a se fixa până la intrarea în vigoare a acestor­ disposiţiuni. Cunoasterea limbei maghiare însă tre­­bue să se pună ca o condiţiă indispensa­bilă pentru motivulă, că alegerea este celă mai ponderosă actă politică ală națiunei maghiare; or voința națională nu are și nu poate ave altă limbă, în care să se pro­nunțe, decâtă limba maghiară. După toate acestea cu deplină onoare ceremă dela dietă, ca să binevoescu a hotărî: I a) ca §­lă 172 ală articulului de lege Y. din 1878, să se modifice în acelă sensă, ca idea de stată maghiară să se bucure de-o protecţiă mai cu efectă ; b) procedura de pressă să se modifice astfelă, ca să se dificulteze subtragerea autorilor, dela responsabilitate, şi pentru oasulă când crima s’ar repeţi, urmările res­ponsabilităţii să fie potenţate; c) comercială poştală cu România să se restrîngă astfel­, ca sentimentală pu­­blică ală locuitorilor­ patriei noastre, să fiă ocrotită de atacurile pressei din România, îndreptate în contra unităţii politice şi a păcei interiore a statului maghiară; d) modificarea art. de lege 37 din 1875 astfel­, ca conducerea afacerilor­ in­teriore ale societăţilor­ publice comerciale să fiă controlate din partea autorităţilor, într’ună modă mai simţită, de cum au fostă pănă acum; e) articolul­ de lege 14 din 1880 respective 24 din 1892, să se modifice ast­felă, ca procedura pentru regularea pose­­siunilor­, să se potă aplica ,din oficiu. Neputendu-se spera însă dela acestce disposiţiuni, decâtă numai îmblânzirea miş­­cărilor­ antipatriotice, ne rugămă să se ia şi astfelă de măsuri, prin cari să se taie rădăcinele datatore de vieţă ale tendin­­ţelor­ distrugătoare de stată. Astfel­ de măsuri suntă: II. a) modificarea articolului de lege 44 din 1868 astfelă, ca la toate autorităţile publice să se întrebuinţeze esclusivă limba statului; b) articolul­ de lege 9 din 1868 să se modifice astfelă, ca caracterula na­ţională ală bisericei greco-orientale să se ştărgă; c) să se modifice arh de lege 30 din 1883 aşa, ca testimonii de maturitate să nu mai potă da, decâtă numai comisiuni esaminatore anume constituite spre acestă scopă din partea statului; d) art. de lege 38 din 1868 să se modifice în acelă sensă, ca numai aceia să potă păşi pe cariera învăţâtorască, cari au absolvată la preparandii de statu . e) arh de lege 28 din 1876 şi 18 din 1870 să se esecute cu stricteţă, pentru ca astfelă controlarea şcolelor­ poporale şi obligamentulă de-a învăţa limba maghiară, să aibă ună efectă mai mare; f) cu ocasiunea revisuirei articulului de lege 33 din 1874 cercurile electorale să se împartă în modă mai drepta și pe lângă moderarea censului după avere, să se sta­­bilescâ censula după inteligență într’ună modă corespunctetora ideei de stată ma­ghiară. Aflămă necesară luarea acestor­ mă­suri, pentru ca de-o parte, să se înfrâneze mişcările române antipatriotice, ci de altă parte pentru ca idea de stată maghiară să dobândescă, în instituţiuni, base mai solide ca cele de pănă acum. De sine se înţelege, că aici gestiunea nu este deplină esploa­­tatâ, de oare-ce toate acele fapte ale legisla­­ţiunei şi ale guvernărei, cari au o influinţă binefacetoare asupra bunăstărei şi clarifică­­rei poporului, stau tot-odată şi în serviciul­ punctelor­ de vedere naţionale unguresc!. Noi m­­amă ţinută de datorinţă a tracta aci numai despre acele instituţiuni, care prin puterea lor o influinţază în modă ne­­mijlocită asupra cestiunei de naţiona­litate. Ne-amă străduită să resolvămă pro­blema noastră cu acea obiectivitate, pe care o datorimă ponderosităţii cestiunei şi auto­rităţii dietei. Ne­amă silită să arătămă, că e nete­meinică tema celoră ce credă, că realisarea ideei de stată maghiară numai pe ponta ideilor­ liberale s’ar pute întâmpla. La fiă­­care şiră ală măsuriloră recomandate de noi, amu avută în vedere temutele garanţii ale libertăţii publice, şi în privinţa acelor­ condiţiuni ale egalei îndreptăţiri cetăţe­­neşci, cari nu suferă contri,direri şi cari li se cuvină fia­ cărui cetăţână fără deose­bire de naţionalitate — ne­amă ferită cu stricteţă de a recomanda astfelă de mij­­loace ale puterei, cari din punctă de ve­dere principială ar pute provocă o maghia­­risare, fiă forţată, fiă uneltită; însă da, mi-amu intorsă cu îngrijire atenţiunea nostră asupra maghiarisărei sentim­enteloru, de­ „Gazeta“ eae nn fiă­care c­i ADd­amente pentru Austro-ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anui 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşovu a administraţiune, piaţa mare, Tergula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă: Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or. v. a. său 16 bani. Atfttu abonamen­tele cftta şi inserţiunile suntu _____a se plăti înainte. itactiunea, Admlaistratiiwa I îlpoliatia: 33ASQVU, plat mare, TGrgula Inului Nr. 30. awuort nefrancata nu te primate*. Kan­tscripte mu u­rstrimitn. Birourile da imtu­ri: Irafova, piața mare, TSrgula Inului Nr. 30. inserate mai primeaca în Viena fL Masse, Haasenstein ok Vogler (Otto Haas), H. Schalek, Alois Herndel, Jf. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; In budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat. în Frankfurt : Q. L. Daube ,• în Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi mnsorţiuniloru: o aeriă Garmond pe o coleana 6 or. şi 30 or. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială, proclame pe pagina a IlI-a o Beriă 10 cr. v. a. sau 80 bard. Nr. 242. Brașovt, Lunî-Marft 2 (14) Noemvre 1893.

Next