Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1893 (Anul 56, nr. 242-265)
1893-11-25 / nr. 261
Situaţiunea scólelor nóstre. tv. BrasoVU 22 Noemvre v. y Mai reu decâtă cu şcolele nóstre poporale stămă aci cu scolele nóstre medii seu secundare, ba putemă zice că în înveţământul nostru secundară ,nu numai amu rămasă staţionari, der amă dată îndărătă în locă se mergemă înainte, în timpulă de când s’a restabilită constituţia ungurescă. Decă Ungurii se potă făli — cu ce dreptă amă vecuta — că dela 1867 Incace s’au înfiinţată peste o miiă de şcole poporale cu limba de propunere româna prin munca, stăruinţele şi cu cheltuiéla poporului nostru, atunci nu se potă făli că sub stăpânirea loră s’a ridicată măcară ună singură gimnasiu românescă, căci cele două trei clase, câte s’au deschisă, prin anii 1870, pentru completarea gimnasiului inferioră din Bradă, nici că potă întră aici în discusiune. Nu se pote făli puterea de stată ungurescu nici măcară de-a fi respectată prescrierile legilor, în acéasta privință, cari dădeau Româniloră dreptulă de a-şî înfiinţa cu propriile mijlóace gimnasii confesionale. Amă rămasă cu gimnasiile, ce le amă avută, când au venită Ungurii la putere, şi încă ar fi bine, când amă puté susțină, că celă puţină aceste ne-au rămasă intacte. Dar nici de acestă favoră n’amă avută parte. Puterea de stată ungurescu nu s’a mărginită a ne pune în cale totă feliulă de piedecî şi în desvoltarea acestoră şcole medii, ci a păşită ţaţă cu învăţămentulă nostru secundară în modulă celă mai duşmanosă şi agresivă, oprindu-ne de-o parte de a ne înfiinţa nouă gimnasii şi atacândă de altă parte caracterulă naţională românescă ală gimnasiiloră, ce le aveamă. Şi pe când se sevîrşeau atentatele de maghiarisare în contra gimnasiiloră confesionale din Beiuşă şi Năsăudă, Românilor Caransebeşeni şi Aradani le denega guvernulă de a-şî înfiinţa, pe basa legii, gimnasii confesionale cu limba de propunere română, pe cheltuiala loră propria. Pe câtă vreme mai domnea încă, pe temeiul legii de naţionalitate, părerea, că cetăţenii nemaghiari au dreptulă de a se folosi între anumite margini de limba loră maternă pe terenul administraţiei şi ală justiţiei şi că au dreptulă de a se cultiva în limba loră până la acelă punctă „unde se începe cultura mai înaltă academică“. (§ 17 ală numitei legi) sculele noastre medii aveau o menire precisă în organismul desvoltării învăţământului ţării şi în consecenţă puterea publică se sfiea de a se atinge de ele şi se mulţumea numai a le amărî esistenţa prin totă felulă de şicane, îndată ce însă regimul despotică tiszaistă proclama la 1879 principiul atotputerniciei „limbei statului“, declarândă, că interesele statului ungară pretindă domnirea nelimitată a idiomului maghiară pe toate terenele, şi pe acela ală învăţământului publică, esistenţa şcolelor noastre medii trebuia să se presenteze înaintea ochiloră guvernanţilor unguri ca o piedecă pentru realisarea ideei „statului naţională maghiară“, ce o urmărescă ei. De altă parte trebuia completată sistemul de maghiarisare succesivă introdusă la 1879 faţă cu scólele noastre poporale şi aşa ieşi din grece la 1883 şi legea specială pentru scólele medii, prin care acestora li se pregăti aceeași sorte ca şcolelor poporale, punându-li-se pe sufletă înainte de toată perfecta propunere a limbei maghiare. Tinerii maturisanțî (bacalaureați) dela gimnasiile noastre ară pute să ne istorisească cu culorile cele mai vii, câte nopţi au trebuită se petreca agitaţi cu studiilă literaturei maghiare în limba originală, pentru ca se aibă speranţa a fi declaraţi apţi de a trece la esamenă, din partea representantului guvernului ungurescă. * „După legea de naţionalitate „dela 1868 nu este de lipsă ca toţi „cetăţenii naţionalităţilor ţării se-şi „însuşască limba maghiară, căci este „prevecută în lege, că în afacerile „loră publice potă procede cu limba „loră maternă. Acuma însă, dăcă veţi „aduce legea acesta (adecă legea „pentru introducerea studiului limbei maghiare în şcolele poporale) „puteţi zice cu o ficţiune numai, dar „puteţi 4ice, că eta acuma are fie„care ocasiune de a învăţa limba „maghiară, acuma trebue să scie „fia care unguresce, prin urmare nu „mai este lipsă a se întrebuinţa la „manipularea afacerilor„ publice o „altă limbă decâtă cea maghiară. „Acesta va ave consecinţa naturală „logică ca acea disposiţiune a legii „dela 1868 se se delăture, după care „in afacerile publice se poate per„tracta şi în celelalte limbi, nu nu„mai în limba maghiară. Onorată „cameră! Cuteză a întreba: este „pentru noi consultă se-o rupemă „cu politica de naţionalitate, care „şi-a căpătată espresiunea în legea „dela 1868? Credă că legea acesta „peste totă nu va ave acelă succesă, „ce se aştaptă dela ea în interesulă lă„ţirei limbei maghiare şi dacă nu va avè „succesă, atunci întrebă: că ore este cu „scopă ca, nu stiu din ce alte cause secundare, se scormonimă din nou „ceatiunea naţionalităţilor„, este oare „cu scopă ca statulă şi maghiari„mea să atragă asupră-sî ura, care „fără îndoielâ o va deştepta, şi se „provoce acele pericule, cari după „a mea modestă părere voră fi ur„mările naturale ale acestei acţiunî?“ Aceste suntă cuvintele memorabile, ce le-a pronunţată Ludovică Mocsary în şedinţa dela 30 Aprilie a camerei maghiare, când s’a desbătută legea şcolară dela 1879. Prevederile acestui bărbată politică luminată, s’au împlinită. Conaţionalii săi maghiari au rupt’o lna adevără definitivă cu politica de naţionalitate, care şi-a aflat d espresiunea în legea dela 1868. Chiar de pe banca ministerială se constată acuma, că legea şcolară dela 1879 n’a avută nici pe departe acelă succesă, ce se aştepta dela ea în interesulă lăţirei limbei maghiare. Faptă este, că prin acestă lege şi prin nouăle măsuri asupritore luate în sensulă ei, s’a scormonită şi mai multă cestiunea naţionalităţilor, şi că acţiunea de maghiarisare violentă a deşteptată cea mai adâncă amărăciune în sînulă naţiunilor nemaghiare, precum şi acea ură, care provoca periculele, de carimicea Mocsary, ca voră fi urmările naturale ale ei. Dor Ungurii dela putere, cu tote esperienţele triste ce înşişi mărturisescă, că le au făcută în aceşti 14 ani din urmă, cu deosebire în ce privesce disposiţiunea ce domnesce intre naţiunile nemaghiare faţă cu politica de stată ungurescu, nu voiescă se se abată de pe cărarea prăpastiasa, pe care au apucată, ci stăruie totă mai multă în direcţiunea duşmană libertăţii, drepturilor şi a desvoltării nóastre naţionale. In aplausele tuturoră partidelor maghiare din dietă ministrulu de instrucţiune publică declară resboiula de esterminare scelelor nóstre românesc!. Anteposturile lui din comitatulă Bihorului au şi deschisă foculă, îndreptândă armele loră asupra înveţătorilor noştri poporali, dintre cari deocamdată vre-o 111 suntă ameninţaţi a căde jertfă maghiarisării violente. Săriţi acum Români din tóate părţile; scoteţî din pământă învăţători, cari se aibă noroculă de a căpăta dela puternicii 40 lei atestatură, că sciu perfectă limba ungurésca; adunaţi cum şi de unde puteţi bani, case le completaţi salariile pănă FOILETONUL. „GAZ. TRANS.“ Simţuri, naţionalii şi însemnătatea lui în viaţa de astâcpL De Francisco Obert. (SjFine. Starea actuală a Europei, în care naţiunile îşi stau faţă ’n faţă pline de iritaţiune, este una din faptele cele mai stricăciose ale Napoleonidilor. Statele moderne constituţionale trebue să se înalţe la vederea, că naţiunile sunt membre egal îndreptăţite ale unei familii mari, menite de a conlucra împreună în concordie şi prin reciproca respectare la perfecţionarea generală. Rud. Virchov a arătată la congresulă antropologică în Viena, câtă de absurdă este doctrina despre superioritatea rasselor de cultură diferite. Şi Alexandru de Humboldt, a pronunţată încă, înainte c'ună veacă de omă, nobilulă cuvântă, că esistă popoare mai cultivabile, mai culte, nobilitate prin cultură spirituală, dar nu esistă popoare dela natură mai nobile; că toate suntă menite într’ună feliu, pentru libertate, care revine cu o îndreptăţire în stările mai crude individului, în vieţa statelor, însă, prin folosirea instituţiunilor politice, obştei. Cu dreptă cuvântă se consideră, ca unulă din cele mai mari progrese, faptulă, că s’a începută a se vorbi de drepturi naţionale şi a pretinde respectarea lor. Deore-ce naţiunile sunt părţi ale omenirei, şi productuiră unui procesă de desvoltare mare istorică, ele şi trebue se fiă respectate şi scutite în esistenţa lor. Lucru durerosă însă, că este mai uşoră a desbina, decâtă a împăca, este mai greu a agita părţile bune decâtă cele rele ale naturei omenesci. Dar totuşi trebue să insuimă la o stare de lucruri, când naţiunile, pentru a se apropia în comună de scopurile omenirei, îşi vor da mâna pâcinică. Acestă progresă culturală poate fi promovată mai multă prin aceea, deci, independentă de oscilaţiunile momentane ale politicei, celă puţină elita diferitelor naţiuni va fi console de comunitatea pâcinică a problemelor ei. D. Er. Straus a făcută importanta observare, că omenirea pentru cei mai mulţi omeni este o naţiune prea înaltă, prea vagă, ca să se potă încălzi pentru ea, că ei au lipsă de conceptură de naţiune, a naţiunei loră, pentru ca cu ajutorul acestei idei, ce-o potă cuprinde, să se potă ridica din mărginirea esistenţei loră şi din strîmtaarea egoismului loră la simţulă de umanitate. Problema tuturoră naţiuniloră însă nu poate fi alta, decâtă ca fiăcare să contribue partea e,i după puterile ei, la progresulă generală de cultură ală omenirei. Prin acesta am efisa, întâiu. Precum individulă păcătuesce, dacă nu face ca talentele sale naturale să fie folositoare obştei, ci ne neglijă şi le risipesce, tocmai aşa nu-i este iertată nici unui popor, a-şi despreţul sau a-şi tăgădui naţionalitatea sa. Totă astfel, nu este permisă a considera ţinerea strînsă la naţionalitate, ca un lucru deja anticuată, cum facă acii internaţionalii. Naţionalitatea este o formă de viaţă naturală a poporelor, şi fiecare poporă va servi atunci mai bine omenirei, dacă se va insui, ca în sînulă ei să-şi cultive câtă mai multă bunele sale însuşiri. Al doilea nu trebue să privimă punctulă de vedere naţională, ca singură îndreptăţită, ori chiar ca celă mai înaltă. Pre câtă de susă stă ună poporă ,preste ună individă, care nu este decâtă o părticică de fotă mică a lui, numai o fotă pe pomă, pe atâtă de susă stă preste fiăcare poporă totalitatea omenirei. De aceea punctulă de vedere ală umanităţii este mai înaltă, mai ideală. De aceea se poate măsura valoarea fiăcărei naţiuni cumpănindă, cea făcută pentru întreaga omenire. Este o lucrare demnă de stăruinţele spiritelor nobile, de a obli carea acestei păreri. Intr’o adunare, care stă sub semnulă Crucei roşie este la loculă său, o sinceră esprimare asupra simţului naţională, care lumineza şi părţile umbroase ale acestuia. Căci convenţiunea dela Geneva, care a a- „Gazeta“ ese în fiăcare diplmnamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe ună ană 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasovi a administrațiune, piața mare, Târgulă Inului Nr. 30 etaglulă I., pe ună ană 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu cinsulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 6 or. v. a. sau 16 bani. Arătă abonamentele cfttă și inserțiunile suntă ______a se plăti înainte. '• *arcUuneH, înHliistiatluse 1 Tljitiiala: I îtAfiOVU, plat mare, Tlrgulw Inului Nr. 30. ■ trwrt H*francait mt u primatei*, «i iHuscripU nu se î*sirimai. Blrunrll# de ametiri: Sr^eve, piața mare, TSrgulfi Inului Hr. 30. Iterate mai primescă în Viena ii. Jfosxe. Baasenstein ,fc Vogler (Otto H. Schalek, Alois Barndel, if. Du]es, A. Oppelik, J.Dunneberg; in Budapesta: A. V. Goldberger, ScktUi\ Bernat; In Frankfurt : Q. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Pro&nia insorțiunilorft: o aeriă ^a^oQond pe o coloana 6 cr. și .30 cr. timbra pentru o publicarte. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a IlI-a cr sei m 10 cr. v. a. seu 80 bani. Nr. 261. Brașovă, Joi, 25 Noemvre (7 Decemvre) 1893.