Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1893 (Anul 56, nr. 242-265)

1893-11-25 / nr. 261

Situaţiunea scólelor­ nóstre. tv. BrasoVU 22 Noemvre v. y Mai reu decâtă cu şcolele nóstre poporale stămă aci cu scolele nós­­tre medii seu secundare, ba putemă zice că în înveţământul­ nostru se­cundară ,nu numai amu rămasă sta­ţionari, der amă dată îndărătă în locă se mergemă înainte, în timpulă de când s’a restabilită constituţia ungurescă. Decă Ungurii se potă făli — cu ce dreptă amă vec­uta — că dela 1867 Incace s’au înfiinţată peste o miiă de şcole poporale cu limba de propunere româna prin munca, stă­ruinţele şi cu cheltuiéla poporului nostru, atunci nu se potă făli că sub stăpânirea loră s’a ridicată mă­­cară ună singură gimnasiu româ­­nescă, căci cele două trei clase, câte s’au deschisă, prin anii 1870, pentru completarea gimnasiului in­­ferioră din Bradă, nici că potă întră aici în discusiune. Nu se pote făli puterea de stată ungurescu nici măcară de-a fi res­pectată prescrierile legilor, în acéasta privință, cari dădeau Româniloră dreptulă de a-şî înfiinţa cu propriile mijlóace gimnasii confesionale. Amă rămasă cu gimnasiile, ce le­ amă avută, când au venită Ungurii la putere, şi încă ar fi bine, când amă puté susțină, că celă puţină aceste ne-au rămasă intacte. Dar nici de acestă favoră n’amă avută parte. Puterea de stată ungurescu nu s’a mărginită a ne pune în cale totă feliulă de piedecî şi în desvoltarea acestoră şcole medii, ci a păşită ţaţă cu învăţămentulă nostru secun­dară în modulă celă mai duşm­a­­nosă şi agresivă, oprindu-ne de-o parte de a ne înfiinţa nouă gimnasii şi atacândă de altă parte caracte­­rulă naţională românescă ală gim­­nasiiloră, ce le aveamă. Şi pe când se sevîrşeau aten­tatele de maghiarisare în contra gim­nasiiloră confesionale din Beiuşă şi Năsăudă, Românilor­ Caransebeşeni şi Aradani le denega guvernulă de a-şî înfiinţa, pe basa legii, gimnasii confesionale cu limba de propunere română, pe cheltuiala loră propria. Pe câtă vreme mai domnea încă, pe temeiul­ legii de naţionalitate, părerea, că cetăţenii nemaghiari au dreptulă de a se folosi între anu­mite margini de limba loră maternă pe terenul­ administraţiei şi ală jus­tiţiei şi că au dreptulă de a se cul­tiva în limba loră până la acelă punctă „unde se începe cultura mai înaltă academică“. (§ 17 ală numi­tei legi) sculele noastre medii aveau o menire precisă în organismul­ desvoltării învăţământului ţării şi în consecenţă puterea publică se sfiea de a se atinge de ele şi se mulţu­mea numai a le amărî esistenţa prin totă fel­ulă de şicane, îndată ce însă regimul­ despotică tiszaistă pro­clama la 1879 principiul­ atotputer­niciei „limbei statului“, declarândă, că interesele statului ungară pre­tindă domnirea nelimitată a idio­mului maghiară pe toate terenele, şi pe acela ală învăţământului publică, esistenţa şcolelor­ noastre medii tre­buia să se presenteze înaintea ochi­­loră guvernanţilor­ unguri ca o piedecă pentru realisarea ideei „sta­tului naţională maghiară“, ce o ur­­mărescă ei. De altă parte trebuia comple­tată sistemul­ de maghiarisare suc­cesivă introdusă la 1879 faţă cu scólele noastre poporale şi aşa ieşi din grece la 1883 şi legea specială pentru scólele medii, prin care aces­tora li se pregăti aceeași sorte ca şcolelor­ poporale, punându-li-se pe sufletă înainte de toată perfecta pro­punere a limbei maghiare. Tinerii maturisanțî (bacalaureați) dela gim­­nasiile noastre ară pute să ne isto­­risească cu culorile cele mai vii, câte nopţi au trebuită se petreca agitaţi cu studiilă literaturei maghiare în limba originală, pentru ca se aibă speranţa a fi declaraţi apţi de a trece la esamenă, din partea representantului guvernului ungurescă. * „După legea de naţionalitate „dela 1868 nu este de lipsă ca toţi „cetăţenii naţionalităţilor­ ţării se-şi „însuşască limba maghiară, căci este „prevec­­ută în lege, că în afacerile „loră publice potă procede cu limba „loră maternă. Acuma însă, dăcă veţi „aduce legea acesta (adecă legea „pentru introducerea studiului lim­­­bei maghiare în şcolele poporale) „puteţi zice cu­ o ficţiune numai, dar „puteţi 4ice, că eta acuma are fie­­„care ocasiune de a învăţa limba „maghiară, acuma trebue să scie „fia care unguresce, prin urmare nu „mai este lipsă a se întrebuinţa la „manipularea afacerilor„ publice o „altă limbă decâtă cea maghiară. „Acesta va ave consecinţa naturală „logică ca acea disposiţiune a legii „dela 1868 se se delăture, după care „in afacerile publice se poate per­­„tracta şi în celelalte limbi, nu nu­­„mai în limba maghiară. Onorată „cameră! Cuteză a întreba: este „pentru noi consultă se-o rupemă „cu politica de naţionalitate, care „şi-a căpătată espresiunea în legea „dela 1868? Credă că legea acesta „peste totă nu va ave acelă succesă, „ce se aştaptă dela ea în interesulă lă­­„ţirei limbei maghiare şi dacă nu va avè „succesă, atunci întrebă: că ore este cu „scopă ca, nu stiu din ce alte cause se­cundare, se scormonimă din nou „ceatiunea naţionalităţilor„, este oare „cu scopă ca statulă şi maghiari­­„mea să atragă asupră-sî ura, care „fără îndoielâ o va deştepta, şi se „provoce acele pericule, cari după „a mea modestă părere voră fi ur­­„­mările naturale ale acestei ac­­­ţiunî?“ Aceste suntă cuvintele memo­rabile, ce le-a pronunţată Ludovică Mocsary în şedinţa dela 30 Aprilie a camerei maghiare, când s’a des­­bătută legea şcolară dela 1879. Prevederile acestui bărbată po­litică luminată, s’au împlinită. Cona­ţionalii săi maghiari au rupt’o lna adevără definitivă cu politica de na­ţionalitate, care şi-a aflat d espresiu­nea în legea dela 1868. Chiar de pe banca ministerială se constată acuma, că legea şcolară dela 1879 n’a avută nici pe departe acelă succesă, ce se aştepta dela ea în interesulă lăţirei limbei maghiare. Faptă este, că prin acestă lege şi prin nouăle măsuri asupritore luate în sensulă ei, s’a scormonită şi mai multă cestiunea naţionalităţilor­, şi că acţiunea de maghiarisare violentă a deşteptată cea mai adâncă amărăciune în sî­­nu­lă naţiunilor­ nemaghiare, pre­cum şi acea ură, care provoca pe­­riculele, de cari­micea Mocsary, ca voră fi urmările naturale ale ei. Dor Ungurii dela putere, cu tote esperienţele triste ce înşişi măr­­turisescă, că le au făcută în aceşti 14 ani din urmă, cu deosebire în ce privesce disposiţiunea ce domnesce intre naţiunile nemaghiare faţă cu politica de stată ungurescu, nu vo­­iescă se se abată de pe cărarea pră­­pastiasa, pe care au apucată, ci stă­ruie totă mai multă în direcţiunea duşmană libertăţii, drepturilor­ şi a desvoltării nóastre naţionale. In aplausele tuturoră partide­­lor­ maghiare din dietă ministrulu de instrucţiune publică declară res­­boiula de esterminare scelelor­ nós­tre românesc!. Anteposturile lui din comitatulă Bihorului au şi deschisă foculă, îndreptândă armele loră asu­pra înveţătorilor­ noştri poporali, dintre cari deocamdată vre-o 111 suntă ameninţaţi a căde jertfă ma­­ghiarisării violente. Săriţi acum Români din tóate părţile; scoteţî din pământă învăţă­tori, cari se aibă noroculă de a că­păta dela puternicii 40 lei atestatură, că sciu perfectă limba ungurésca; adunaţi cum şi de unde puteţi bani, ca­­se le completaţi salariile pănă FOILETONUL. „GAZ. TRANS.“ Simţuri, naţionalii şi însemnătatea lui în viaţa de astâcpL­ De Francisco Obert. (Sj­­Fine.­ Starea actuală a Europei, în care na­ţiunile îşi stau faţă ’n faţă pline de irita­­ţiune, este una din faptele cele mai stri­­căciose ale Napoleonid­ilor­. Statele moderne constituţionale tre­bue să se înalţe la vederea, că naţiunile sunt­ membre egal­ îndreptăţite ale unei fa­milii mari, menite de a conlucra împreună în concordie şi prin reciproca respectare la perfecţionarea generală. Rud. Virchov a arătată la congre­­sulă antropologică în Viena, câtă de ab­surdă este doctrina despre superioritatea rasselor­ de cultură diferite. Şi Alexandru de Humboldt, a pronunţată încă, înainte c'ună veacă de omă, nobilulă cuvântă, că esistă popoare mai cultivabile, mai culte, nobilitate prin cultură spirituală, dar nu esistă popoare dela natură mai nobile; că toate suntă menite într’ună feliu, pentru li­bertate, care revine cu o îndreptăţire în stările mai crude individului, în vieţa sta­­telor, însă, prin folosirea instituţiunilor­ politice, obştei. Cu dreptă cuvântă se consideră, ca unulă din cele mai mari progrese, faptulă, că s’a începută a se vorbi de drepturi na­ţionale şi a pretinde respectarea lor­. De­­ore-ce naţiunile sunt­ părţi ale omenirei, şi productuiră unui procesă de desvoltare mare istorică, ele şi trebue se fiă respec­tate şi scutite în esistenţa lor­. Lucru durerosă însă, că este mai u­­şoră a desbina, decâtă a împăca, este mai greu a agita părţile bune decâtă cele rele ale naturei omenesci. Dar totuşi­ trebue să insuimă la o stare de lucruri, când naţiu­nile, pentru a se apropia în comună de sco­purile omenirei, îşi vor­ da mâna pâcinică. Acestă progresă culturală poate fi pro­movată mai multă prin aceea, deci, inde­pendentă de oscilaţiunile momentane ale politicei, celă puţină elita diferitelor­ na­ţiuni va fi console de comunitatea pâcinică a problemelor­ ei. D. Er. Straus a făcută importanta ob­servare, că omenirea pentru cei mai mulţi omeni este o naţiune prea înaltă, prea va­gă, ca să se potă încălzi pentru ea, că ei au lipsă de conceptură de naţiune, a na­­ţiunei loră, pentru ca cu ajutorul­ acestei idei, ce-o potă cuprinde, să se potă ridica din mărginirea esistenţei loră şi din strîm­­taarea egoismului loră la simţulă de umani­tate. Problema tuturoră naţiuniloră însă nu poate fi alta, decâtă ca fiă­care să con­­tribue partea e,i după puterile ei, la pro­­gresulă generală de cultură ală omenirei. Prin acesta am efisa, întâiu. Pre­cum individulă păcătuesce, dacă nu face ca talentele sale naturale să fie folositoare ob­ştei, ci ne neglijă şi le risipesce, tocmai aşa nu-i este iertată nici unui popor, a-şi despreţul sau a-şi tăgădui naţionalitatea sa. Totă ast­fel, nu este permisă a consi­dera ţinerea strînsă la naţionalitate, ca un­ lucru deja anticuată, cum facă acii inter­naţionalii. Naţionalitatea este o formă de viaţă naturală a poporelor­, şi fie­care po­­poră va servi atunci mai bine omenirei, dacă se va insui, ca în sînulă ei să-şi cul­tive câtă mai multă bunele sale însuşiri. Al­ doilea nu trebue să privimă punc­­tulă de vedere naţională, ca singură în­dreptăţită, ori chiar ca celă mai înaltă. Pre câtă de susă stă ună poporă ,preste ună individă, care nu este decâtă o părticică de fotă mică a lui, numai o fotă pe pomă, pe atâtă de susă stă preste fiă­care poporă totalitatea omenirei. De aceea punctulă de vedere ală umanităţii este mai înaltă, mai ideală. De aceea se poate măsura valoarea fiă­cărei naţiuni cumpănindă, ce­a făcută pentru întreaga omenire. Este o lucrare demnă de stăruinţele spiritelor­ nobile, de a obli carea acestei păreri. Intr’o adunare, care stă sub semnulă Crucei roşie este la loculă său, o sinceră esprimare asupra simţului naţională, care lumineza şi părţile umbroase ale acestuia. Căci convenţiunea dela Geneva, care a a- „Gazeta“ ese în fiă­care di­plmnamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe ună ană 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brasovi a administrațiune, piața mare, Târgulă Inului Nr. 30 etaglulă I., pe ună ană 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu cinsulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 6 or. v. a. sau 16 bani. Arătă abonamen­tele cfttă și inserțiunile suntă ______a se plăti înainte. '• *arcUuneH, în­Hliistiatluse 1 Tljitiiala: I îtAfiOVU, plat mare, Tlrgulw Inului Nr. 30. ■ trwrt H*francait mt u primatei*, «i iHuscripU nu se î*sirimai. Blrunrll# de ametiri: Sr^eve, piața mare, TSrgulfi Inului Hr. 30. Iterate mai primescă în Viena ii. Jfosxe. Baasenstein ,fc Vogler (Otto H. Schalek, Alois Barn­del, if. Du]­es, A. Oppelik, J.Dunneberg; in Budapesta: A. V. Goldberger, Sck­­tUi­\ Bernat; In Frankfurt : Q. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Pro&nia insorțiunilorft: o aeriă ^a^oQond pe o coloana 6 cr. și .30 cr. timbra pentru o publi­­carte. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a IlI-a cr sei m 10 cr. v. a. seu 80 bani. Nr. 261. Brașovă, Joi, 25 Noemvre (7 Decemvre) 1893.

Next