Gazeta Transilvaniei, decembrie 1893 (Anul 56, nr. 266-289)

1893-12-01 / nr. 266

Naţiunile nemaghiare şi Ungurii. Braşovu, 30 Noemvre v. Nimice mai firescu, decâtă ca ideia coaliţiunei naţiunilor­ nema­ghiare pentru aperarea egalei loră îndreptăţiri naţionale se displacă gu­­vernanţilor­ unguri; nimicii mai uşorii de înţeleşii, decâtă ca ori-ce mişcare ce se face pentru realisarea acestei idei se fie timbrată de ei a priori de acţiune duşmănosă în contra statului. Celă ce va ceti articolul­ de mai josu ală guvernamentalului „Pester Lloyd“, care se pronunţă a­­supra celor­ mai nouă încercări pentru realisarea unei solidare pro­cedee­ a naţiunilor­ nemaghiare în lupta contra adversarilor şi comuni ai esistenţei lorii naţionale, va primi aceeaşi impresiune, ce au primit-o întotdeauna, de când cu nefericita eră de maghiarisare violentă, din enuneraţiunile pressei unguresc!. Este lucru firescu ca cei ce pre­­gatesce contopirea naţiuniloru ne­maghiare în cazanulu maghiarisării, se considere ca o mare perturbare a planuriloră şi a scopuriloru loră orî­ce manifestare de coherenţă a părţiloră, pe care denşii numai prin desbinare şi sfărîmare potă se le prepare pentru procesulă de con­topire. Istoria ne dovedesce destulă de lămurită, că egemonia maghiară şi-a aflată întotdeauna ceai mai puternică razimă în desbinarea neamurilor­ conlocuitoare de altă limbă şi în pri­vinţa acesta nu este exactă că Un­gurii ar fi învăţată numai dela Aus­triac­ pe divide et impera. Şcoala aus­triacă a contribuită numai la per­fecţionarea sistemului de asuprire, ce este aci! la noi în deplină flore. Ce le mai şi vine în gându Românilor, se merga mână în mână cu naţiunile de aceeaşi sarte ca ei din acestă stată? Nu-i îmbită Un­gurii mereu dela 1848 încoace cu în­frăţirea? Ce mai voră ei acuma de odată altă înfrățire? Reti gustă mai au ei de a voi se se alieze cu­ o „mână de estremî“ Slovaci şi Serb!, când cei ce au azi toata puterea în mână aştăptă cu doră ca se­­ strângă în brațele loră! Despre acestă reti gustă, despre acésta rea înclinare a Româniloră foia ungurescu scie se înşire multe, ba scie se fiă de-odată chiar şi în­­grijată de causa română, ce i se pare de odată atâtu de primejduită prin pretinsulă „complotă“, cu-o „mână“ de Slovac! şi Serb!, care „se representă numai pe sine“ şi „n’au po­­porulă la spatele loră“. Intr’adeveră, o neaşteptată în­grijire acesta pentru sórtea Româ­­niloru câteva ci­le după ce în dietă s’a declarată de cătră puternicii­­fi­lei résboiulu de esterminare scrle­­loră român­esc!, car! suntu temelia esistenţii loră naţionale în acestă stată! Dar, cum vedemu, gusturile suntu diferite şi decă Românii au reală gustă de a da mâna cu nisce „panslaviştî slovac!“ şi „iredentiştî şerb!“, cei dela „Pester Lloyd“ nu voră se rămână mai pe josu şi cu sfaturi fariseescî, cu promisiuni în­­şelătore amestecate cu totă feliulă de ameninţări şi suspiţionări duşmă­­nose, umblă se covingă pe Român!, că adevăraţii loră amic! suntu nu­mai cei ce au cerută în dietă, ca se li se secuestreze din partea statului şi se li­ se m­aghiariseze fără de amâ­nare şcolele, şi că decă voiescă bi­nele loră şi ală naţiei loră se nu mai şovăiască, ci să capituleze mai bine de bună voiă, decâtă de sîlă şi se s’arunce în braţele d lui Hie­­ronymi şi a celoră, car! cu atâta bunăvoinţă pentru Români şi pentru aspiraţiunile loră „între marginile legiloră.“ sau aplaudată cu multă focă în dietă. Pe cei dela „Pester Lloyd“ îi mai doré, că Românii prin veleită­­tăţile lor­ de alianţă cu celelalte naţiuni nemaghiare din „statură-pa­­triă“ rischeaza numai de a se pune în conflictă şi de a şi atrage mânia opiniunei publice maghiare, îngri­jire cu totulă superfluă, după ce aceasta opiniune publică se dirige de cătră pressa maghiară, în care do­­mineaza spiritulă intolerantă ală unui Bartha şi de cătră dieta maghiară, care aduce ovaţiune politicei ener­gice de desnaţionalizare a ministru­lui de culte şi de instrucţiune pu­blică. Dacă nu este mai multă riscată, decâtă „odiulă opiniunei publice ma­ghiare“, atunci Românii pot­ fi li­niştiţi, căci în privinţa aceasta nu mai potă perde nunică. Dar înţelepţii politician! dela „Pester Lloyd“ mai găsescă, că Ro­mânii prin participarea lor, la uină „congresă de rebel!“, s’ar pune în „conflictă făţişă cu puterea impui­­toare a statului ungară“. Aici, ca în­tot­deuna, ei au ui­tată numai a aduce dovada, că o consultare a cetăţenilor­ din sînulă naţionalităţii oră pentru o acţiune comună politică pe terenă legală invalva în sine o duşmănie în con­tra statului, sau chiar o rebeliune. Deci ar fi aşa numai după voia celoră dela „Pester „Lloyd“ ori­ce mişcare, ce nu le place loră, ar trebui se fie timbrată de rebelică. Din norocire însă nu este aşa şi in­­ştiinţele de apărare comună a na­­ţiunilor­ nemaghiare îşi au îndrep­tăţirea loră istorică şi faptică, ce nu se poate resturna cu suspiţionări ten­­denţiose şi reutăciose. Inţelegemă , că le cade greu Ungurilor, dela putere, când vedă că se prepară o coaliţiune a popo­relor­ nemaghiare în afară de par­lamentă. Cine purta însă vina, că ea nu se poate face ac­i pe terenură parlamentară ? De sigură că nu multă calom­­niatele şi huiduitele „naţionalităţi“. Cei dela „P. Lloyd“ n’au de­câtă se resfoiescă paginele istoriei celei mai nouă, de când au ajunsă ei la sacală cu grăunţele, şi se vor­ convinge, că numai absolutismulă parlamentară ungurescă, care a fă­cută imposibilă naţionalităţilor­ ne­maghiare se fiă representate în par­lamentă a produsă acésta tristă şi în adeveru îngrijitore situaţiă. Se împlinescă acum tocmai cjece anî, de când organulă nostru res­­pundendă foiloră unguresc!, cari se temeau p’atuncî de înrîurirea siste­mului Taaffe asupra Ungariei, efi­­cândă, că printr’o alianță a tuturoră poporeloru asuprite s’ar pute cons­titui o partidă mare a naţionalită­ţi­loră, care ar pute ave vr’o optă­zec! de deputat! în parlamentă şi că acesta ar periclita pacea interioră a Ungariei, a scrisă: „Nu eventuala formare a unei partide a naţionalităţiloră în dieta un­gară, ci faptulă, că acesta partidă este dinainte suprimată pr­in legea şi pracsa unguresca ameninţă pacea interioră a Ungariei. Coaliţiunea naţionalităţi­­lor­, neputendu-se face astfelă în parlamentă, se va severşi afară din parlamentă, ba ea esistă deja prin puterea comunităţii de interese, nu­mai câtă nu s’a putută încă pro­nunţa pe faţă“. (Gaz. Trans.“ nr. 107 din 1883). Atunci foile din Pesta ca „Nem­zet“, „Neues Pester Journal“ ş. a. şi cele din Viena ca „Neue freie Presse“ ne-au întâmpinată cu ace­leaşi imputări, că am­ urmări sco­puri escentrice, estravagante şi pe­­riculoase ordinei de lucruri în stată. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ „Aban Stolz şi Juden­ “ (Abao Stolz una die Juden. Ein zeitgemäs se' Beitrag zur Judenfrage für das deutsche Volk, von H. K. Lenz. Münster, in W. Adolf Russels Verlag 1893.) Cartea cu acestă titlu conţine cu to­tul­ 80 pag. scrise în 8° de H. K. Lenz, pe basa dateloră lui Alban Stolz, preotă și la urmă profesoră în Freiburg. Titlu 1. Introducere. Aci se arată, cum Alban Stolz, în Călindarulă său (für Zeit und Ewigkeit, pro 1874) tracteza așa zisa Gestiune judaică pe 24 pagine. Elă nu lăsa ocasiunea binevenită pentru de a arăta creştinilor­, în n­umeroasele sale scrieri, cu­­noscinţele câştigate prin esperienţă faţă de Evrei. Alban Stolz nu cunosce pe Evrei numai din cărţi, elă îi cunosce mai multă din călăto­riile sale în lume. Atâtă în patria sa Bühl, în Baden, câtă şi în călătoriile sale prin Ger­mania, Austria şi pănă prin Orientă, elă a avută seriose atingeri cu Evreii. I. M. Ha­gele, biografulă lui Stolz, arată, că pe la a. 1827, când A. Stolz era studentă în Freiburg, nu se afla în acestă oraşă nici ună Evreu, căci, dice eră: „Din bătrâni nu se pomenia, ca vre­ună Evreu să înop­­teze în acestă cetate vrednică de invidiată , acum însă liberalismulă a pusă capătă ace­­loră timpuri fericite“. Titlu 2. Judeulă ca omă de comerciu. „Veţi face mai bine, dacă veţi scote vaca creştinului săracă din ghiarele Judeului, decâtă să daţi elempsină cerşitorului!“ Aşa esclamă Ale. Stolz, care aduce multe ase­mănări şi esemple din lumea de speculaţiă evreică. „Cum s’ar pute să nu facă Evreulă bună speculă, când ţăranulă crede min­ciuna Evreului!“ Specula este nedespăr­ţită de Evreu, şi Evreulă fără speculă este mortă. Intru adevără, am vădută destui Evrei aici în Ardeală, cari ocupândă oficii publice, totuşi nu s’au putută conteni să nu facă speculă. Intr’ună sată de lângă Bistriţă, ună Evreu, altfelă învăţată, care a fostă dascălă timpă de doi ani cu plată de 500 fl. la ană, pe cari îi primia dela 8 neotalmudişti, a lăsată dăscălia şi acil ţine cârciumă şi boltă. Acum este în elemen­­tulă său! Titlu 3. Jidovulă cămătară. Cămă­tăria îşi are sorgintea în învăţăturile tal­mudice, despre cari nu putemă vorbi aici. Alban Stolz aduce o parabolă la acestă locă, despre ună cucă, care şi-a depusă unu ou de argintii într’o casă. Eşindă din acelă ou ună puiu, acesta consumă totă, ce se afla în casă, nelăsândă nici o câr­­mală se mai rămână şi pentru alţii. Acestă cucă este Jidovulă cămătară. Ună taleră dată împrumută săracului, de cătră Evreu, nu este decâtă ună ou de cucă. In D.... sosit la Sundgau, înflorescă iudeii ca pomii în Maiu. Ei şi-au edificată case frumóase, împodobite cu tapete şi co­­voare preţiose, se preumblă în calese scumpe, or nevestele loră se gătescă cu cercei, inele şi „diamanten - perlenu. Ţăranulă din Sundgau se târăe, amărîtă după biata vă­cuţă, se culcă pe pae şi abia deca se sa­tură cu cartofii. Aceşti ţărani mai ’nainte aveau agrii frumoşi, vite bune şi gologani destui în ladă. Astăzi totulă e nimicită! A­dice Stolz. Şi ce face Jidanulă, ca să devină avută? Lucră elă şi asudă cu corpulă? Se scolă elă de diminaţă să dea cu ciocanulă, să tragă cu casa, ori cu sapa, sau să mâne plugulă de când cântă ciocârlia? Suntă ei binemeritaţi de patriă, au ajutată doră ce­­tăţânului, au servită statului cu prudinţă politică? Suntă dora ei îngeri consolatori pentru cetăţeni ? — Nu, de ună milionă de ori nu! răspunde Al. Stolz. Cum se face dlor, că pe lângă toate astea, jidanii sunt­ mai avuţi şi mai feri­ciţi, decât­ creştinii ? La acestă întrebare Al. Stolz răspunde: 1) Din şiretenia şi di­băcia de speculă şi cămătărie, şi 2) Din prostia Creştinilor­. Interesantă este ună esemplu ală lui Alban Stolz: Ună omă sărmană primesce dela ună Evreu o viţea amărîtă, ca să i-o eresca; viţeaua nu preţuia mai multă, ca 40 franci. Evreulă însă o preţuesce în 60 fr. Se învoesce cu creştinulă, ca să împartă profitulă la timpulă său. Ţăranulă grijesce de viţea, ca de ochii săi. După doi ani viţeua devine vacă şi fată ună viţelă şi după alţi doi ani mai fată ună viţelă. Acum vine Evreulă. Elă cere vaca şi profitulă vre să-lă împărţască cu ţăranulă: 1) Evreulă cere preţulă de mai ’nainte, când vaca era viţelă, adecă 60 franci; 2) Jumătate din suma crescută de atunci, de când vaca era viţelă, şi anume vaca acum plătesce 120 fr. profitulă face aş­a-d era 60 fr., din­tre aceştia jumătate se vine Evreului, ceea ce face 30 franci; 3) Unulă din cei doi viţei, care acum preţuesce 30 fr. este crusl­ală Evreului. Cu totulă capătă Evreulă „Gazeta“ ese în M-carenţi Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe anu ana 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentului pentru Braşovn­a administraţiune, piaţa mare, Târgul a­­nului Nr. 30 etaglulu I.: pe unu anu 10 fl., pe seee luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atfttu abonamen­tele câtă și inserțiunile suntii a se plăti înainte. f acțiuueh. AriiainistrațiM.» ! Humana: • UASKVU, plat mere, TfrgulS Inului Nr. 30. favuchi n4framatt hu ta xrimttAH X'fWcrwti hu u ntrit­iin. Blnimne di amdiri; ©iM&twfi, piața mar«, Tirgul­ Inului Nr. 30. 3L«W©r»tft mai primesoft In Viena H. Kösse. ITaasenstein as Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Jlerndel, ... :A*kes, A. Oppolik, J.Donneberg; în budapesta: A. Y. Goldberger, Eck­­si«m Dernat; în Frankfurt : Q. L. Dom­oc ; în Hamburg: A. Sinner. Preţuli msorţiunilorn: o seria #ormond pe o colona 6 cr. şi 30 cr. timbra pentru o publi­care. Fablicărî mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o Senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. Nr. 266. Braşovt, Mercur!, 1 (13) Decemvre 1893.

Next