Gazeta Transilvaniei, decembrie 1893 (Anul 56, nr. 266-289)
1893-12-01 / nr. 266
Naţiunile nemaghiare şi Ungurii. Braşovu, 30 Noemvre v. Nimice mai firescu, decâtă ca ideia coaliţiunei naţiunilor nemaghiare pentru aperarea egalei loră îndreptăţiri naţionale se displacă guvernanţilor unguri; nimicii mai uşorii de înţeleşii, decâtă ca ori-ce mişcare ce se face pentru realisarea acestei idei se fie timbrată de ei a priori de acţiune duşmănosă în contra statului. Celă ce va ceti articolul de mai josu ală guvernamentalului „Pester Lloyd“, care se pronunţă asupra celor mai nouă încercări pentru realisarea unei solidare procedee a naţiunilor nemaghiare în lupta contra adversarilor şi comuni ai esistenţei lorii naţionale, va primi aceeaşi impresiune, ce au primit-o întotdeauna, de când cu nefericita eră de maghiarisare violentă, din enuneraţiunile pressei unguresc!. Este lucru firescu ca cei ce pregatesce contopirea naţiuniloru nemaghiare în cazanulu maghiarisării, se considere ca o mare perturbare a planuriloră şi a scopuriloru loră orîce manifestare de coherenţă a părţiloră, pe care denşii numai prin desbinare şi sfărîmare potă se le prepare pentru procesulă de contopire. Istoria ne dovedesce destulă de lămurită, că egemonia maghiară şi-a aflată întotdeauna ceai mai puternică razimă în desbinarea neamurilor conlocuitoare de altă limbă şi în privinţa acesta nu este exactă că Ungurii ar fi învăţată numai dela Austriac pe divide et impera. Şcoala austriacă a contribuită numai la perfecţionarea sistemului de asuprire, ce este aci! la noi în deplină flore. Ce le mai şi vine în gându Românilor, se merga mână în mână cu naţiunile de aceeaşi sarte ca ei din acestă stată? Nu-i îmbită Ungurii mereu dela 1848 încoace cu înfrăţirea? Ce mai voră ei acuma de odată altă înfrățire? Reti gustă mai au ei de a voi se se alieze cu o „mână de estremî“ Slovaci şi Serb!, când cei ce au azi toata puterea în mână aştăptă cu doră ca se strângă în brațele loră! Despre acestă reti gustă, despre acésta rea înclinare a Româniloră foia ungurescu scie se înşire multe, ba scie se fiă de-odată chiar şi îngrijată de causa română, ce i se pare de odată atâtu de primejduită prin pretinsulă „complotă“, cu-o „mână“ de Slovac! şi Serb!, care „se representă numai pe sine“ şi „n’au poporulă la spatele loră“. Intr’adeveră, o neaşteptată îngrijire acesta pentru sórtea Româniloru câteva cile după ce în dietă s’a declarată de cătră puterniciifilei résboiulu de esterminare scrleloră românesc!, car! suntu temelia esistenţii loră naţionale în acestă stată! Dar, cum vedemu, gusturile suntu diferite şi decă Românii au reală gustă de a da mâna cu nisce „panslaviştî slovac!“ şi „iredentiştî şerb!“, cei dela „Pester Lloyd“ nu voră se rămână mai pe josu şi cu sfaturi fariseescî, cu promisiuni înşelătore amestecate cu totă feliulă de ameninţări şi suspiţionări duşmănose, umblă se covingă pe Român!, că adevăraţii loră amic! suntu numai cei ce au cerută în dietă, ca se li se secuestreze din partea statului şi se li se maghiariseze fără de amânare şcolele, şi că decă voiescă binele loră şi ală naţiei loră se nu mai şovăiască, ci să capituleze mai bine de bună voiă, decâtă de sîlă şi se s’arunce în braţele d lui Hieronymi şi a celoră, car! cu atâta bunăvoinţă pentru Români şi pentru aspiraţiunile loră „între marginile legiloră.“ sau aplaudată cu multă focă în dietă. Pe cei dela „Pester Lloyd“ îi mai doré, că Românii prin veleitătăţile lor de alianţă cu celelalte naţiuni nemaghiare din „statură-patriă“ rischeaza numai de a se pune în conflictă şi de a şi atrage mânia opiniunei publice maghiare, îngrijire cu totulă superfluă, după ce aceasta opiniune publică se dirige de cătră pressa maghiară, în care domineaza spiritulă intolerantă ală unui Bartha şi de cătră dieta maghiară, care aduce ovaţiune politicei energice de desnaţionalizare a ministrului de culte şi de instrucţiune publică. Dacă nu este mai multă riscată, decâtă „odiulă opiniunei publice maghiare“, atunci Românii pot fi liniştiţi, căci în privinţa aceasta nu mai potă perde nunică. Dar înţelepţii politician! dela „Pester Lloyd“ mai găsescă, că Românii prin participarea lor, la uină „congresă de rebel!“, s’ar pune în „conflictă făţişă cu puterea impuitoare a statului ungară“. Aici, ca întotdeuna, ei au uitată numai a aduce dovada, că o consultare a cetăţenilor din sînulă naţionalităţii oră pentru o acţiune comună politică pe terenă legală invalva în sine o duşmănie în contra statului, sau chiar o rebeliune. Deci ar fi aşa numai după voia celoră dela „Pester „Lloyd“ orice mişcare, ce nu le place loră, ar trebui se fie timbrată de rebelică. Din norocire însă nu este aşa şi inştiinţele de apărare comună a naţiunilor nemaghiare îşi au îndreptăţirea loră istorică şi faptică, ce nu se poate resturna cu suspiţionări tendenţiose şi reutăciose. Inţelegemă , că le cade greu Ungurilor, dela putere, când vedă că se prepară o coaliţiune a poporelor nemaghiare în afară de parlamentă. Cine purta însă vina, că ea nu se poate face aci pe terenură parlamentară ? De sigură că nu multă calomniatele şi huiduitele „naţionalităţi“. Cei dela „P. Lloyd“ n’au decâtă se resfoiescă paginele istoriei celei mai nouă, de când au ajunsă ei la sacală cu grăunţele, şi se vor convinge, că numai absolutismulă parlamentară ungurescă, care a făcută imposibilă naţionalităţilor nemaghiare se fiă representate în parlamentă a produsă acésta tristă şi în adeveru îngrijitore situaţiă. Se împlinescă acum tocmai cjece anî, de când organulă nostru respundendă foiloră unguresc!, cari se temeau p’atuncî de înrîurirea sistemului Taaffe asupra Ungariei, eficândă, că printr’o alianță a tuturoră poporeloru asuprite s’ar pute constitui o partidă mare a naţionalităţiloră, care ar pute ave vr’o optăzec! de deputat! în parlamentă şi că acesta ar periclita pacea interioră a Ungariei, a scrisă: „Nu eventuala formare a unei partide a naţionalităţiloră în dieta ungară, ci faptulă, că acesta partidă este dinainte suprimată prin legea şi pracsa unguresca ameninţă pacea interioră a Ungariei. Coaliţiunea naţionalităţilor, neputendu-se face astfelă în parlamentă, se va severşi afară din parlamentă, ba ea esistă deja prin puterea comunităţii de interese, numai câtă nu s’a putută încă pronunţa pe faţă“. (Gaz. Trans.“ nr. 107 din 1883). Atunci foile din Pesta ca „Nemzet“, „Neues Pester Journal“ ş. a. şi cele din Viena ca „Neue freie Presse“ ne-au întâmpinată cu aceleaşi imputări, că am urmări scopuri escentrice, estravagante şi periculoase ordinei de lucruri în stată. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ „Aban Stolz şi Juden “ (Abao Stolz una die Juden. Ein zeitgemäs se' Beitrag zur Judenfrage für das deutsche Volk, von H. K. Lenz. Münster, in W. Adolf Russels Verlag 1893.) Cartea cu acestă titlu conţine cu totul 80 pag. scrise în 8° de H. K. Lenz, pe basa dateloră lui Alban Stolz, preotă și la urmă profesoră în Freiburg. Titlu 1. Introducere. Aci se arată, cum Alban Stolz, în Călindarulă său (für Zeit und Ewigkeit, pro 1874) tracteza așa zisa Gestiune judaică pe 24 pagine. Elă nu lăsa ocasiunea binevenită pentru de a arăta creştinilor, în numeroasele sale scrieri, cunoscinţele câştigate prin esperienţă faţă de Evrei. Alban Stolz nu cunosce pe Evrei numai din cărţi, elă îi cunosce mai multă din călătoriile sale în lume. Atâtă în patria sa Bühl, în Baden, câtă şi în călătoriile sale prin Germania, Austria şi pănă prin Orientă, elă a avută seriose atingeri cu Evreii. I. M. Hagele, biografulă lui Stolz, arată, că pe la a. 1827, când A. Stolz era studentă în Freiburg, nu se afla în acestă oraşă nici ună Evreu, căci, dice eră: „Din bătrâni nu se pomenia, ca vreună Evreu să înopteze în acestă cetate vrednică de invidiată , acum însă liberalismulă a pusă capătă aceloră timpuri fericite“. Titlu 2. Judeulă ca omă de comerciu. „Veţi face mai bine, dacă veţi scote vaca creştinului săracă din ghiarele Judeului, decâtă să daţi elempsină cerşitorului!“ Aşa esclamă Ale. Stolz, care aduce multe asemănări şi esemple din lumea de speculaţiă evreică. „Cum s’ar pute să nu facă Evreulă bună speculă, când ţăranulă crede minciuna Evreului!“ Specula este nedespărţită de Evreu, şi Evreulă fără speculă este mortă. Intru adevără, am vădută destui Evrei aici în Ardeală, cari ocupândă oficii publice, totuşi nu s’au putută conteni să nu facă speculă. Intr’ună sată de lângă Bistriţă, ună Evreu, altfelă învăţată, care a fostă dascălă timpă de doi ani cu plată de 500 fl. la ană, pe cari îi primia dela 8 neotalmudişti, a lăsată dăscălia şi acil ţine cârciumă şi boltă. Acum este în elementulă său! Titlu 3. Jidovulă cămătară. Cămătăria îşi are sorgintea în învăţăturile talmudice, despre cari nu putemă vorbi aici. Alban Stolz aduce o parabolă la acestă locă, despre ună cucă, care şi-a depusă unu ou de argintii într’o casă. Eşindă din acelă ou ună puiu, acesta consumă totă, ce se afla în casă, nelăsândă nici o cârmală se mai rămână şi pentru alţii. Acestă cucă este Jidovulă cămătară. Ună taleră dată împrumută săracului, de cătră Evreu, nu este decâtă ună ou de cucă. In D.... sosit la Sundgau, înflorescă iudeii ca pomii în Maiu. Ei şi-au edificată case frumóase, împodobite cu tapete şi covoare preţiose, se preumblă în calese scumpe, or nevestele loră se gătescă cu cercei, inele şi „diamanten - perlenu. Ţăranulă din Sundgau se târăe, amărîtă după biata văcuţă, se culcă pe pae şi abia deca se satură cu cartofii. Aceşti ţărani mai ’nainte aveau agrii frumoşi, vite bune şi gologani destui în ladă. Astăzi totulă e nimicită! Adice Stolz. Şi ce face Jidanulă, ca să devină avută? Lucră elă şi asudă cu corpulă? Se scolă elă de diminaţă să dea cu ciocanulă, să tragă cu casa, ori cu sapa, sau să mâne plugulă de când cântă ciocârlia? Suntă ei binemeritaţi de patriă, au ajutată doră cetăţânului, au servită statului cu prudinţă politică? Suntă dora ei îngeri consolatori pentru cetăţeni ? — Nu, de ună milionă de ori nu! răspunde Al. Stolz. Cum se face dlor, că pe lângă toate astea, jidanii sunt mai avuţi şi mai fericiţi, decât creştinii ? La acestă întrebare Al. Stolz răspunde: 1) Din şiretenia şi dibăcia de speculă şi cămătărie, şi 2) Din prostia Creştinilor. Interesantă este ună esemplu ală lui Alban Stolz: Ună omă sărmană primesce dela ună Evreu o viţea amărîtă, ca să i-o eresca; viţeaua nu preţuia mai multă, ca 40 franci. Evreulă însă o preţuesce în 60 fr. Se învoesce cu creştinulă, ca să împartă profitulă la timpulă său. Ţăranulă grijesce de viţea, ca de ochii săi. După doi ani viţeua devine vacă şi fată ună viţelă şi după alţi doi ani mai fată ună viţelă. Acum vine Evreulă. Elă cere vaca şi profitulă vre să-lă împărţască cu ţăranulă: 1) Evreulă cere preţulă de mai ’nainte, când vaca era viţelă, adecă 60 franci; 2) Jumătate din suma crescută de atunci, de când vaca era viţelă, şi anume vaca acum plătesce 120 fr. profitulă face aşa-d era 60 fr., dintre aceştia jumătate se vine Evreului, ceea ce face 30 franci; 3) Unulă din cei doi viţei, care acum preţuesce 30 fr. este cruslală Evreului. Cu totulă capătă Evreulă „Gazeta“ ese în M-carenţi Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe anu ana 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentului pentru Braşovna administraţiune, piaţa mare, Târgul anului Nr. 30 etaglulu I.: pe unu anu 10 fl., pe seee luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atfttu abonamentele câtă și inserțiunile suntii a se plăti înainte. f acțiuueh. AriiainistrațiM.» ! Humana: • UASKVU, plat mere, TfrgulS Inului Nr. 30. favuchi n4framatt hu ta xrimttAH X'fWcrwti hu u ntritiin. Blnimne di amdiri; ©iM&twfi, piața mar«, Tirgul Inului Nr. 30. 3L«W©r»tft mai primesoft In Viena H. Kösse. ITaasenstein as Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Jlerndel, ... :A*kes, A. Oppolik, J.Donneberg; în budapesta: A. Y. Goldberger, Ecksi«m Dernat; în Frankfurt : Q. L. Domoc ; în Hamburg: A. Sinner. Preţuli msorţiunilorn: o seria #ormond pe o colona 6 cr. şi 30 cr. timbra pentru o publicare. Fablicărî mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o Senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. Nr. 266. Braşovt, Mercur!, 1 (13) Decemvre 1893.