Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1894 (Anul 57, nr. 1-23)

1894-01-02 / nr. 1

PAtiuaßa, *Mlal­tiatiiiii r îlîffMa: SMAtCVU, plat mare, Tfttrgulu Inului Nr. 30. 18 wort HgfirancaU nu sa prnnoHu Mamtucripit mm te retrúniíü Birourile de aaincluri: SirBfOVu, piaţa nare, TSrgulu Inului Nr. 30. Iterate mai primescu în Via«» i. Kos­se, Hausenstein & Vogler (Ott Maas), H. Schalek, Alois Hemdel,­­f. iMkss, A. Opi­elik, J. Donnsberg ; in budapesta: A. V. Goldberger, Ec*~ Banat: In Frankfurt: O. L. Daube ; în Hamburg: J.. Stan­er. Preţuiii inserţiunilor­: o servi­tie.:mond pe o coloana 8 or. şi or. timbra pentru o publi­care». Publicări mai dese după tarifă și învoială. Heclarao po padina a IIT-a o sorin 10 pr. v. a. sau GO bani. Nr. 1.—Amit LVII. xdjEj :rD"criwd:x^TEO^_ ±) Brașovt, Sambm^ffi (14) Ianuarie „Cazeta i ese în fiă-caretri ADonamente pentru Austro-Un­pria, Pe un ana 12 11., pe șase luni 6 fi., pe trei lun! 3 fi. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ani. Pentm România şi străinătate. Pe anu anui 40 franci, pe sese lun! 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şî la doi. colectori. Afronamentul­ pentru Brasovi l a administratiune, piaţa mare, Târgul a­­nului Nr. 30 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe sase lun! 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei lomi 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. acu 15 bani. Atfttu abonamen­tele cfttu și inserțiunile suntu _____a se plăti înainte. 1894. te« pragulu anulei 1894„ Braşov», 31 Decem­ vre v. Etă-ne arăşi în pragulă unui ană nou! Ce ne va aduce eli ? Fi-va şi acestă ană plină de sbuciumărî şi de frământări, ca acela de care ne despărţimă? Decă n’ar fi aşa, deca în starea tristă în care ne află anulă 1894, noi Românii asupriţi amă înceta de a ne mai sbuciuma şi frământa pen­tru ca se dobândi­tă o sarte mai bună şi mai vrednică de omenire, ar fi râu de noi. Pacea ce amă avé-o ar fi pacea desnădejduirei, pacea mormântului. Căci pănă când una poporă n’a a­­junsă la ţânta sa m­ărâţă, nu-i este iertată se stea pe locă, se se odih­­neascâ; elă trebue se-și încordeze toate puterile sale, trebue se se sbu­­ciume și se se frământe, luptândă pentru binele şi înaintarea sa, pen­tru viéța şi esistența sa națională. Va se zice dorința noastra nu potce fi se înceteze luptele şi fră­mântările noastre, ci din contră, se le purtămă mai departe cu îndoită cu­­ragiu şi energia, cu încordarea tu­turor» puterilor» noastre materiale şi intelectuale. Totă ce speră mă şi aşteptă mă dela bunătatea şi dreptatea Dmn­e­­creului poporelor, în viitoră este, ca aceasta luptă a nostră sfântă şi dreapta să aibă succesă şi sporă pentru po­porulă nostru multă asuprită şi îm­pilată. Şi ca se potă fi aşa, ca se pu­­temă vedea resultate mai bune şi mai imbucuratoare, în urma stăruinţelor­ şi a luptelor­ noastre pentru dreptate şi libertate, este lipsă înainte de tote, ca în sînulă nostru, în tabăra poporului nostru se dom­­néscu buna înţelegere. Se nu ne sbuciumămă şi fră­­mântămă noi îotie­mi slăbindu-ne în ţaţa contrarului, ci se păstrămă puterile nostre numai şi numai pen-­ tru lupta, ce cu toţii în unire, umeri ! la umerii avemu s’o purtă­mu în con­tra nedreptăţiloru şi a asupririlorfl de foto felulu. Cu bucuria vedemu, că din tóate­­ părțile răsună acei numai unu sin-­­ guru glasii, care ne chiamă la îm­plinirea datoriei nóastre naționale sub stegulu solidarității, a legăturei strinse dintre fiii neamului nostru. Se ascultăm de acestă glasă, căci ein este glasul provedinţei, este glasul consciinţei nóastre naţionale, care ne îndemnă se ne împlinimă chiămarea ca Români şi ca cetăţeni credincioşi ai patriei noastre, pentru a cărei ape-I rare şi bunăstare amu adusă în­­ cursul­ veacurilor]“] nenumărate jertfe alături cu naţiunile conlocuitóre . Acésta chiămare însă numai­­ aşa ni­ o vomă pută împlini, dăca ne­­ vomă bucura şi noi de drepturi egale­­ naţionale cu celelalte naţiuni conlo­cuitóre, dăcă vomă pută duce şi noi în acestă stată o viaţă naţio­nalâ românăscă. Şi tocmai acăsta este, ce con­trerii noştri voră se împedece cu­­ orî­ce chipă, încercările loră tindă totă mai multă de a ne desfiinţa ca poporă, ca naţiune. Să nu mai fimă pe acestă vechiu pămentă, care este­­ martorul» gloriei trecute şi a virtu­­­ţilor­ cetăţenesc! ale poporului ro­mână, decâtă nisce masse de indi­vizi, buni de a sluji numai pentru înmulţirea şi întărirea rassei ma­ghiare. Se nu mai avemn sfinţii noş­tri naţionali, idealurile şi visurile nóstre naţionale, ci se ne închinămă numai sfinţilor­ unguresc!, şi se sim­­ţimă şi gândimă numai unguresce. Se nu ne mai însufleţimă pentru marea ideiă a ridicării neamului nos­tru prin limba şi cultura românăscă, ci se îmbrăţişămă înainte de tóate limba şi cultura maghiară. C’ună cuvântă, contrarii noştri voră se le slujimă ca plămădălă pen­tru statură naţională maghiară, ce au de gândă se-’lă alcătuiască prin contopirea poporelor­ nemaghiare cu rassa maghiară. Pentru ast­felă de esperimente — chiar de ar fi ier­tate în veaculă nostru, — va recunosce însă ori şi cine, că noi Românii suntemă ună poporă prea bună, prea nobilă şi prea mare. N’avemă nici-decum poftă de a ..ne desbrăca de caracterulă nostru naţională, de a ne lăpeda de moşte­­nirea sfântă, ce ni-au lăsat’o pre­mergătorii noştri, cari au luptată „mai multă pentru limbă, decâtă pen­tru vieţă“. Vointă şi suntemă firmă hotă­­rîţî de a trăi în acestă stată ca Ro­mâni şi numai ca Români, cu drep­turile, instituţiunile, cu limba şi cultura nostră românăscă şi de acésta dorinţă şi inştiinţă a nóstra nu ne vomă lăpeda nici atunci, când pri­gonirile, ce le îndurămă, ar fi însu­tite şi înmiite. De aceea, tari în credinţa drep­tăţii causei nóastre românesc!, vomă continua lupta legală pentru recâş­tiga­rea drepturilor­ nóastre naţionale şi dorinţa cea mai mare, ce o avemă în pragul­ anului 1894, este, ca orî­­ce ar mai veni încă asupra capului nostru se ne găsască pe toţi una şi ■nedespărţiţi în juruiui drapelului pe care suntă înscrise postulatele nóstre naţionale. 1162 Biblioteca Judeţeană FOILETONULU „GAZ. TRANS “ Flori de iarnă. (După Ernest Legouvé) Prieteni cunoscuţi şi necunoscuţi, cari eraţi tineri pe când eram şi eu, băgat’aţi de seama, că la versta nostră nu ne mai face nimeni daruri? Noi domți o grămadă, dar de primită nu mai primim­. Ba vine o vreme, când nici nu ne mai serbătorescă­­filele, când împlinimă câte ună ană mai multă de teama să nu ne aducă aminte de câţi ani suntemă; toate suntă pentru copii şi pentru tineri, şi cu dreptă cuvântă. Cu toate acestea aşi dori se serbătorescă cu voi diua întâiu a anului, trimiţându-vă u­ă mă­­nunchiu mică de flori de iernă, pe cari le-am culesă din grădina mea, de pe câmpii, pe când mă plimbam dimineţa. Ce voră fi florile acelea de iarnă ? mă veţi întreba. Suntă florile iernei mele şi pate şi ale iernei vóstre, suntă câte­va păreri, câ­­te­va cugetări, pe cari le-am câştigată hoi­­nărindă, văd­ândă o plantă, ori stândă de vorbă cu vre-ună țărână, ori cu vre-ună prietină, ori primindă vre-o scrisoare, sau răspundândă unei scrisori. Vi­ le trimită așa cum le am, fără nîci o legătură, fără nici o renduielă, amestecate, cum le-am culesă. Unele suntă vesele, altele suntă jal­nice, dar toate m’au întărită și sfătuită de multe ori. Ai, se împărțimă. * Adi de dimineță pe când mă întor­ceam dela plimbare c’ună prietină vechiu, îi clică: Vrei se-ți dau două sfaturi bune ? Caută-ţi locuința spre meda­dii şi încun­­jură-te câtă poți mai multă de tineri, căci astfelă poţi culege sore în două chipuri. La vârsta nostră vrăşmaşulă celă mare, e frigulă, încăldesce-ţi corpulă la lumina so­reiui şi inima ta a tinereţei. Cândă te afli în mijloculă celoră de 18 ani, de 20, de 25, trebue de voiă de nevoiă să ţi-i bagi în buzunară pe cei 80 ai tei. Mai întâiu şi înainte de toate să nu te plângi de ale sănătății. Când te întrebă „ce faci?“ răspunde-le totdeauna: „forte bine.“ Nu perdî nim­ică, căci când îți spui patimile le fm­eiesci, le faci să te doră mai rău, or’ de taci, le uiți. Unde mai pui, că tăcerea ta nu inșeli pe cei cari te iubescă; ghîcescă ei ce le ascund! şi mila le e şi mai mare. Vrei se te plângă lumea? Nu te plânge tu însu­ţi. Ba şi mai multă.... Trebue să te jelesc!, ca se nu fi neplăcută, să-ţi pui spiritulă în lucrare, ca se nu fi plictisitoră, se-ţi arăţi inima, ca so fi niţelă iubită. Dela 60 de ani încolo bătrânulă trebue să se îngrijască în toate, aceasta e o datoria pentru elă, și ce este mai minunată, că deaca se obicinuesce, apoi e ușoră de tată, toate vină într’ună chipă firescă. Nu­mai vădendă figurile acelea vesele, te în­­veselesci și tu, și așa par’că pierd­i ceva din anii tăi și iai ceva dintr’ai loră. Tine­reţea se ia. * Césulii deşteptărei e ună cesit de triumfă pentru tânără. Intră în vieţă, ca ună suverană în capitala sa, în sgomotulă de fanfare ce-i sună la ureche. Speranţa şi sănătatea. Pentru bătrână deşteptarea nu e aşa de veselă. Bătrânulă adesea se scolă obo­sită. Odihna nu i-a fostă de fată prielnică, organele sale începă a funcţiona cam scâr­­ţiindă, ca maşinele neunse. Adese­orî îi vine să d­ică: „Adi nu lucreză nim­ică“. Să nu care cumva se te laşi! La lucru! Sfor­ţarea susţine pe omă. La versta nostră tre­bue să te obicșnuesci a umbla în vieță cu ghete, cari te strângă. ❖ Pe balconulă meu se cațără de josă pănă la fereastra mea o clematită. E albă ca zăpada, petalele i­ se sfârșescă într’ună ovală cam lungueță, dar lucru ciudată, nu începe să miroase pănă nu începe a se veș­teji. Mi­ se pare, că am cunoscută unele femei, cari semena cu floarea aceasta. Ele nu au începută a avea spirită pănă nu au începută se fiă mai puţină frumoase. Aşa trebue să încerci se îmbătrânesci, înlo­­cuindă strălucirea cu parfumă. * La vârsta mea, te simţi în viaţă ca ună omă, care aşteptă pe cineva, şi care de câte ori aude clopoţelulă sunândă îşi dice în gândă: „A sosită!“ De câte ori eşti bol­navă niţelă, îţi dici: nEa o fi!“ Ea­ Ghi­ciţi de cine vorbescă. Şi gândulă acesta nu e aşa de neplăcută, pe câtă se crede. Une­orî acestă gândă te liniştesce într’ună chipă ciudată. Tată ce este în viaţă jos­nică, ticălosă, prefăcută, piere în faţa aces­tui gândă aspru. în faţă­’ţi nu mai rămână Anulu 1893. Anulă 1898, de care ne despărţimă acum, va fi şi elă înşirată între acei ani de grele lupte şi suferinţe, de cari plină este istoria poporului română dintre Tisa şi Carpaţî. Dela începută şi pănă la sfârşită, a­­nulă 1893 a fostă pentru noi ună ană plină de nelinişce şi de cele mai nemiloase pri­goniri, la cari amă fost d­espuşi din partea duşmanilor­ seculari ai limbei şi naţiona­lităţii nóastre. Primulă asaltă l’a dată noulă minis­tru de interne, Carolă Hieronyi, care înc pe la începutul­ anului păşi cu faimosulă său ordină, dată cătră toate municipiile din ţară, ca să confisce Memorandidă şi Replica. Cota şoviniştiloră de prin comitate numai­decâtă a înţelesă însămnătatea acestui or­dină. Sprijiniţi şi încuragiaţi de puterea statului, ei au începută să dea năvală asu­pra Românilor­. Au urmată cercetările do­miciliare, s’a pornită gena în contra auto­­rilor­ Replicei, care s’a continuată pănă în diua de 18 (30) Augustă, când gena s’a pecetluită prin verdictură curţii cu juraţi din Cluşiu, în urma căruia d-lă Aurelă C. Popoviciu a fostă osândită la patru ani în­­chisoare de stată și 500 fl. amendă, or­e-lă N. Romană, fostulă comptabilă ală insti­tutului tipografică din Sibiiu, la 1 ană în­­chisoare de stată și 300 fl. amendă. Dar prigonirile n’au fost îndreptate nu­mai în contra autoriloră „Replicei“ și a răs­­pânditorilor­ ei, ci ele s’au continuată în acelaşi timpă pe totă linia. Sub cuvânt de „aţîţare la ură în con­tra naţiunei maghiare“ s’au intentată în cursul­ acestui ană mulţime de procese po­litice. Despoţii dela putere, sciură să gă­­sescă nenumărate pretexte, pentru a ne târî înaintea tribunalelor­. Dr. Lucaciu, scosă din închisorea de stată dela Seghedină, este aruncată în închisorea ordinară dela Săt­­mară, îndură cele mei revoltătore tractări, este strămutată apoi la închisorea din Pesta și aici petrece pănă la încheiarea anului. „Tribunei“ ’i se intenteaza la 17 Martie ună procesă, Balteşă e condamnată la 2 luni, Popa Neoşa la 1 lună închisore, abia trecă câte­va luni şi stă că ’i se intenteaza ace­leaşi for­m­ă nou procesă de pressă, în urma căruia patru membrii din redacţiune suntă condamnaţi la închisore şi pedepse în bani. Prigonirile îşi găsescă sfârşitulă în luna lui Decemvre, când atâtă „Tribuna“, şi „Foia Poporului“ suntă oprite de-a mai apare, or redactorului şi editorului „Foaiei poporului“ se mai dicteză după acesta o osândă, în urma unui proces­, ce li se in­tentase. Ar fi loculă să amintimă aci și pro­­cesulă veteranului preotă Crainică din Uri­­siulă de susă, care totă sub cuvântă de

Next