Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1894 (Anul 57, nr. 1-23)

1894-01-14 / nr. 9

încurcăturile în Serbia. Brașovă, 13 Ianuarie v. Luptele înverșunate de partidă serbescî, cari îșî află cea mai înaltă espresiune în procesul­ ce se face fostului ministru liberalo Avaku­­movicî, au împinsă regatul» Serbiei într’o crisă din cele mai periculose. De când au ajunsă radicalii la pu­tere s’a stabiliţii în Serbia unu re­gime şi mai tendenţiose de partidă de cum era celu de sub regenţă, re­gime, care a identificata interesele statului şi ale guvernării lui cu in­teresele partidei dela putere şi a fostă violentă faţă cu cetăţenii, şi în gradă mare încăpăţînată şi neconciliantă faţă cu Regele însuşi. Ténérale rege Alexandru, după ce în urma loviturei de stată dela 18 Aprile anulă trecută, a delăturată regenţa şi a luată în mână frânele domniei, s’a arătată destulă de bine­voitorii şi amicabilă faţă cu radicalii, cari ajunseră la putere. Aceştia înse n’au sciută se i­ttă mulţămitorî, n’au pricepută se menageze şi interesele dinastiei, ci au inaugurată uni re­giuni cu tendenţe estreme, care a alterată încă dela începută raportu­rile partidei cu Regele. Pănă a mai trăită Dokid, cres­­cetorulu şi sfătuitorul» Regelui, ra­­porturile acestuia cu radicalii nu erau încă aşa încordate şi se făcuse în­cercarea de a stabili o împăcare cu elementele mai conciliante din par­tida dela putere. Dar după mortea lui Dokid conflictele între Scupstină şi Regele s’au sporită in aşa măsură, încâtă o ruptură a acestuia cu par­tida radicală a fostă neîalăturabilă. Aşa se presenta cele puţină si­­tuaţiunea din partea amicilor­ dinas­tiei Obrenovici. Alţii înse susţină, că acesta ruptură n’ar fi fostă toc­mai neînlăturabilă, ci că în conaculu din Belgrada au învinsă nisce influ­enţe, cari urmăreseu scopul­ de a rumpe puterea radicalilor­ în ţară, considerândă acesta ca singurulă mij­­locă de a salva situaţiunea regelui şi a regimului parlamentară în Serbia. Ori cum ar fi, faptă este, că regele în strîmtorea sa a chiămată pe tatălă seu Milan dela Parisă, ca se-i fiă întru ajutoră cu sfaturile şi esperiinţele sale. Apariţiunea ex-re­­gelui Milan în Belgradă fu, precum scimă, semnalură marei acţiuni de statu în contra regimului radicală. Ministrul­ Gruicî înţelegendă de ce se tracteza şi-a şi dată imediată demisiunea, motivându-o cu presenţa ex regelui Milan în Belgradă. După constituţia cerbescu pre­senţa lui Milan în Belgradă este admisă numai în casă, când Regele ar fi greu bolnavă. Radicalii stau doar în casulă de faţă pe basa regei, când protesteză în contra venirei lui. Ei au şi causă de a se teme de înrîurinţa lui Milan asupra tînărului Rege, căci ex-regele a dată probe, că se pricepe de minune în a­lese intrigi, şi spiritură lui invenţiosă şi cutezătoră poate în adeveră se devină ameninţător» pentru posiţia radica­lilor» în ţară. Se va vedè în curendu, dacă speranţa cea esprimat’o regele Alec­­sandru în convorbirea sa cu gene­raliia Grui­î, că tatălă seu va con­tribui la clarificarea situaţiunei, se va împlini ori nu. Deocamdată nu numai radicalii, dara­ şi progresiştii, afară poate numai de liberali, consi­deră venirea lui Milan la Belgradă ca o nenorocire. Se susţine din partea oficioşi­­lor­ din Viena, că Milan are de cu­getă a face posibilă o înțelegere în­tre radicali şi Regele, dar problema pare aproape nerealisabilă deci vomă avea în vedere ura, ce domnesce în tabăra radicală tocmai contra lui Milan, pe care radicalii l’au depăr­tată din ţară. Greutatea situaţiunei zace în împrejurarea, că radicalii au majo­­ritatea coverşitore, au cu ei aproape totă ţerănimea şi esercită astfel­ ca partidă o influenţă preponderantă în ţeră. Decă dar stabilirea unui com­promisă cu ei este aproape cu nepu­tinţă în împrejurările de faţă, va fi şi mai greu de a-i înfrânge şi de a-i nimici fără a lua refugiulu la mijloace violente, precum ar fi o lo­vitură de statu prin suspendarea constituţiei. Adevărată, că radicalii au fă­cută masseloră poporului promisiuni mari, ce nu le-au putută realiza, de pildă, că contribuţiile voru fi in modă însemnată micşorate şi că se va lăsa liberă cultivarea tabacului etc. Deca administraţia radicalilor, a scutită pe partisan! de esecuţiunea dăriloru, ea a creată prin acesta si­tuaţiunea critică financiară a ţării, a făcută să se înrăutăţască raportu­rile comerciale într’una modă, în­­câtă ţara nu poate fi nici de cum în­cântată de acestă resultată ală ac­tivităţii regimului radical». Cu toate aceste însă e greu a ad­mite, că ar pute succede astăcjî unui guvernă de a’şî forma o majoritate compactă în ţară cu delăturarea radi­­caliloră. Deocamdată regele cu concur­­sulă tatălui său a isbutită de a forma una așa numită ministeriu neutrală, care se fiă peste partide. Vomă vede acuma deca lui Simici, fostulu ambasadore la Viena și lui Nicolaievicî, consilieră de stată, le va succede a afla cheia pentru apla­narea unui conflictu ameninţătoră ală dinastiei Obrenovici cu poporală, con­flictă, care, de nu se va pute în­lătura, va pute ave ună resultată fu­nestă nu numai pentru Serbia, unde stau la pândă partisanii pretenden­­ţiloril la tronă Karageorgevici şi Ni­­ch­ita alu Montenegrului, ci şi pentru pacea europenă. Pentru momentu puterile cele mai interesate în cestiunea serbescă, Austro-Ungaria şi Rusia, pară a fi înţelese de a lăsa cursă liberă eve­nimentelor, sprijinindu astfelu causa păcii generale. întrebarea cea mare însă este pănă unde poate merge a­­cesta înţelegere? FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Escu­rsiuni pe munţii ţerei JBâ­rsei şi ai Făgă­raşului, de Ioana Turcu. (41 (Urmare). In apropierea turmeloră, ce păsceau pe teritoriilă României, cu deosebire la Tămaşulă mică, dela Plaiură Turciloră în­colo cătră Petra Craiului, se vedeau prin aerulă celă curată sburândă, doi câte doi, mai mulţi vulturi pleşuvi forte mari şi pu­ternici, cari în sborulă loră întorcendu-şi din când în când corpulă cătră noi şi lă­­sândă să li­ se veda şi coloarea fulgiloră de sub latele şi lungile loră aripi, sclipiau în­tr’o coloare argintiă, care juca într’una, după cum făceau învertiturile şi mişcările în sborură loră. Nu unulă sau doi, ci mulţime mare, 20 — 30 de astfelă de vulturi se vedeau sburândă, era mai încoce pe partea mai de susă, cătră Tămaşulă mare, pe unde păsceau oile şi mieii, se vedeau de ase­menea alţi vulturi, totă aşa de mari, însă mai negri, a căroră colore, nici când făceau întorsături în sboră, nu se vedea a se schimba, va­se­dică nu se observa la ei albulă acela sclipiciosă, ce se vedea la ceilalţi vulturi. Când se apropiau de turme, ciobanii strigau după ei din răsputeri, de­­deau chiotă şi-i isgoniau, aruncândă după ei cu bucăţi de lemne şi cu tăciuni aprinşi. După ce amă coborîtă în josă, amă întrebată pe ună ciobană dela stâna din apropiere, că de ce strigă după vulturi? Elă ne răspunse, că suntă nisce dihănii tare urîte pasările acestea, le facă multă pagubă. Ei îi numescă pe toţi vulcani. Cei dela Tămaşulă mică, din apropierea Petrei, mai mănâncă şi hoituri şi pentru aceea se ţină acolo în numără aşa mare, fiindă­că află mai multă de mâncare. Tocmai în zi­­lele trecute se primejduise o vită mare, căreia după ce i­ s’a luată pielea, a fostă lăsată acolo la Tămaşulă mică. Vâltanii dela Tămaşulă mare însă suntă mai puţintei, dar suntă mai hoţi şi mai răi. Deca ciobanii nu grijescă bine, le fură mieii şi îi mănâncă, pândescă bine împrejurulă turmeloră de oi şi la ocasiunea bine-venită se slobodă, cu nespusă răpe­­diune, mai alesă asupra mieiloră, cu mare putere prinde vâltanulă mielulă în ghiare și câtă clici, sboră cu elă mai departe, de nu-lu mai vedi. Poporulă pe aceşti vulturi în genere îi numesce vultani de munte, dar din cele spuse se vede curată, că cei dela Tămaşulă mică au fostă vulturi pleşuvi, sau vulturi de hoită (Aasgeier), or ceilalţi dela Tămaşulă mare au fostă vulturi de miei (Lämmer­geier). O păreche de astfelă de vulturi negri, vulturi de miei, am mai vădută încă dincolo de Ilăresculă, la verfură Luţeloru susă la oberşia muntelui verdpelea, carele pe lângă Văcărea mare înclină spre valea Sebeşului cătră Făgăraşă. Intr’aceea înserândă, membrii comi­­siunei, ce fusese duşi la Tămaşulă mică, cum şi toţi lucrătorii, cari acuma înainta­seră cu lucrură pănă peste verfură Tăma­­şului mare, au venită şi ei la corturi. Petre­­cându-se și acesta seara totă ca și cele pre­cedente, în diua de 7 Iulie desă de dimi­­neță, s’a începută lucrulă mai departe, din­colo de verfulă Tămaşului, așa că pănă seara s’a înaintată cu marcarea pănă la lo­­cuîă numită „Făgetulu Caprei“ , s’a tăiată peste totă pădurea, s’au așezată la loculă foră stâlpii prescris! şi s’au făcută movilele de lipsă între aceşti stâlpi. Deorece acuma înaintaserămă cu lu­crulă departe «peste verfulă Tămaşului, amă hotârîtă, ca în cjiua următore, 8 Iulie, fiindă de altfelă şi cji de Duminecă, să ne mu­­tămă corturile tocmai la marginea extremă a regiunei lemnului, la „Verfură Ilăres­­cului“. Aşa amă şi făcută. Amă pachetată totă şi parte călări, parte pe josă, cu ba­­gajulă în spate, amă plecată cu toţii, în frunte cu corniţele supremă ală Făgăraşu­lui, Mihaila de Horvath, comisiune şi lu­crători, formau o caravană de peste 200 omeni, cari înşiraţi unulă după altulă, se părea, că ar emigra o considerabilă cetă de nomad­i. Amă apucată pe poiană în susă că­tră Verfulă Tămaşului, pănă amă eşită la plaiură principală, pe care apoi înaintândă şi trecendă peste Fâgetulă Caprei, peste Ciocănea și Ilăresculă, pe la 5 ore după amedi amă ajunsă la verfură Ilărescului. ■A. 3iT­TT X­­TX TJTTTT. „tiagetft" ese în ftâ-corecţi Ateameaii­ psMrn Austro-Ungaria. Pe un ana 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franc!,pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul S­tentin Brasov l­­a administratiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anu 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă: Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamen­tele câtu și inserțiunile suntii _____a se plăti înainte. ' Attswa. AuHiabttatoK ■ •■■■ 1 filligrana: ' '­‘&Ă80VU. pint mare, TSrgulu Inuiul Kr. 30. Hrvntor't nefrttncate nv4 r* e//»mV*t»k y tWo*A*tcrip& nu sfytârim$kâ, ’ Bu­curil« d# akud­Mi.: Swavüi plata ater«, Tlfr|jtt|ä . . ‘ Inului Kr. SC; - V- :n v • • ^saati-i© mai primejeau în Visna J" t',. 'Masse, Ifaasenstein & Togfer (On­o V(IC,r,),H. Schalek, Al­tu­s Her­kder, itf. Jhikes, A. Oppelik, J. Donnebe­g; în 12 ad apatia: A. Z. Goldberger, Eck­­utein Bernat: A . Frankfurt: G.-L. Daube ; in Hamburg: A. Steinir. Prețaiii inserțiuniloru:­o­rferffi gannond pe o colona li­or. .p 50 or. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a II-a o sena 10 pr. v. a. sau 80 bani. Nr. 9. Braşovi, Vineri, 14 (26) Ianuarie 1894. „Lupta naţională dintre Maghiari şi Români“. (Fin­e). Deja de la 1815, toate loviturile revo­luţionare din Europa erau îndreptate în con­tra Papismului şi în contra imperiului Aus­triacă, pentru­ că exista convingerea, că nu­mai aceste două puteri sunt­ în stare de a înfrânge tote rudele marei revoluţiuni francese. Spre a paralisa aceste două pu­teri s’au grejită neîncetată revoluţiuni în Italia şi Ungaria. Aceasta din urmă ţară era foarte aple­cată la manopere de această natură, pentru­­că direcţiunea întregei mişcări revoluţio­nare din Europa trecuse chiar dela înce­pută în mâni evreiesci, şi că aceste găsiră în Ungaria instrumentele cele mai docile, pentru ţînta ce-o urmăreau Kossuth, acelă co­­borîtură maghiară ală neamului jidovescă, şi ală căruia adevărată nume este Kohut, era cam de pe la 1830 în relaţiuni strînse cu comitetulă revoluţionară din Parisă. Cu toate aceste, încercările copilăreşti ale revoluţio­­narilor­ din acelă timpă nu ar fi putută sgudui câtă de puţină puterile imperiului austriacă, decă capii conducători ai acestei mişcări nu ar fi scitită să câştige pentru interesele lor­ pe vechia rivală a Austriei, adecă pe Prusia. Relaţiuni între şefii revo­luţionari maghiari şi Berlină se pot­ con­stata încă în timpul­ lui Iosifă II, aseme­nea când în anul­ 1848 deputaţiunea re­­voluţionarilor­ maghiari, condusă de La­dislaus Szalay, s’a presentată înaintea par­lamentului germană dela Frankfurt pe Main, ea fu primită cu braţele deschise de cătră Evreula Simson, preşedintele acestei adu­nări, dar mai alesă de cătră ambasadorulă prusiana domnulă de Badovitz, care avu relaţiuni intime şi continue cu aceşti re­voluţionari ; după potolirea revoluţiunei ma­ghiare, guvernulă austriacă căpăta probe ofi­ciale despre aceste manopere nedemne. Pu­ţină înaintea declarării resbelului dela 1866 guvernele de la Berlină şi Florenţa erau

Next