Gazeta Transilvaniei, februarie 1894 (Anul 57, nr. 24-46)

1894-02-01 / nr. 24

!HactiMs, iâmlilitiatiikK! ! îiîC îi afla: ISUA^SWU, plr.t mars, TârgulC Inului Nr* SO. wtfrancate mu se f'f'atMurtri, Xr.M\MsriQte ah c* reirwinn. Birourile as­umui­iuri; :SpRttGvS, p.la­ a mars, TSi-BulB Inului Nr. 30. 2&v«irate mai primescu în VI&hsi &. Macs*. Sctasenatein & Vogler (Otic :%cuMt, JI. Schaick, Alois Harr.del, M. ZMkas, A. Qppelik, J. Bonneberg; ?.n fturinpesta: .4. V. Goldberger, Eck­­in­tn 3 er nat: în Frankfurt : G. L. Rancé , în Hamburg: A. Steiner. Pfr.t'Hin insertiraiiloru: o seria gttxmcnd pe o coloana 6 pr. si ii: or. timbra pentru o imbiA­­^ni’e. Publicări mai dese «lupă tarifă ţi învoială. Reclame pe pagina a ITI-a o Bena 10 cr. v. a. acu SObnnî. „Gazeta i­ese în flă-cartD-ţi ABon­ameaie pentru Austro-Unsaria. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru Epitlmib şi străinătate. Pe ană ană 40 franci, pe acse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Alwmmii pentru Braşovu: a administraţiune, piaţa mare, Târgul-­­nului Nr. 30 etaglulă I., pe ană ană 10 fr., pe aase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulă în casă. Pe ună ană­­2 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâtu abonamen­tele câtă şi inserţiunile sun­t a ______a se plăti înainte. Nr. ?A. Braşovu­, Luni-Marti, 1 (13] Februarie 1894. Guvernulu şi kossuthiştii. Braşovul, al Ianuarie v. Cu L­âtu s’apropiă mai multă lupta decisivă, parlamentară în ces­­tiunea căsătoriei civile, cu atâta mai mare este iritaţiunea de care suntu cuprinse partidele maghiare din dietă. Fracţiunile oposiţionale în deo­sebi se află într’o situațiune forte în­curcată în ce priveste atitudinea loru în aceasta mare și importantă desbatere. Ara vrea și n’ara vrea. Ară vrea se se folosăscă de aceasta oca­­siune spre a resturna regimulu, în contra căruia se luptă de douăzeci de anî, dér n’ară vrea se se opună pe față realisării reformelor­ bise­­ricescî-politice ale guvernului, ca se nu apară înaintea opiniunei publice maghiare, că ei, oposiţionalii, ară fi părăsită principiile aşa caisului libe­ralisam ungurescă. Grosală oposiţionalilor maghiari încă nici până astăzî n’a aflată forma cuvenită ca se potă ieși din aceasta dilemă. Partida numită „națională“ a lui Apponyi și-o caută acuma, er hitre fracțiunile stângei estreme a isbucnită din nou cearta de astă vera, ce se învertesce împrejurulă între­­bârfi, că pre consultă este ca cei din stânga estremă se sprijineasca guvernulă actuală şi se contribue astfelă la întărirea sistemului, ce l’au co­m­bătu­tu necurmat cu cea mai mare înverşunare. O parte a stângei estreme, în frunte cu fracţiunea Eötvös, pare a fi deci să se voteze cu guvernulă pen­tru proiectele de lege bisericesci­­politice. Aceştia vor­ se între în lupta parlamentară cu devisa: Tră­iască liberalismule, losă cu reac­­ţiunea! Deja contele Apponyi şi în­suşi kossuthistulu Ugrón suntu de­claraţi de ei ca reacţionari, pentru că nu vora se sprijineascá „acţiunea liberală“ a guvernului Wekerle. Cătră aceştia se adreseaza acuma una din foile oposiţionale arătându, în ce contradicţiă se află ei, când dându-li-se ocasiunea de a răsturna guvernulă, care de douăzecî de ani a lucrată totă în contra programu­lui partidei independente şi dela 1848, ei suntă hotărîţi a’lă sprijini cu totă puterea, ca se mai asigure încă pe alţi douetieci de ani de urni­rea partidei liberale în Ungaria. Kossuthistul­ Meszlenyi, cu in­terpelarea sa din şedinţa de Sâm­bătă, n’a intenţionată alta, decâtă de a lămuri situaţiunea acesta anor­mală. Dacă, dise­ală, majoritatea guvernamentală poate să-şi realiseze reformele afli numai cu ajutorulă nostru, ală independ­entiloră, atunci e justă ca în schimbuiă sprijinului ce i-lă dămă, ea se primască şi ce­lelalte puncte ale programului nos­tru, şi înainte de toaté sé ee gân­­déscu la repatriarea celui mai mare dintre patrioții noştri auî în viaţă, Ludovica Kossuth. D lu Wekerle a luată pe Mesz­lenyi în zeflemea şi totuşi acesta a spusă numai ună adeveră consta­tând», că cabinetulu de faţă numai cu ajutorulă stângei estreme mai poate guverna. Acésta e clare, mai alesă după ce acuma contele Apponyi a eşită din reserva sa și a declarato, că va vorbi și va vota în contra proiectului de lege asupra dreptului matrimo­nială, fiind­că nu poate aproba in­troducerea matriculelor­ civile și a căsătoriei civile ,în starea în care se află azî administrația de stată. Guvernulă va rămâne der avi­­satu la ajutorulă, ce-lă va primi dela o parte a stângei estreme şi de pe acuma organele lui pregătescă opi­­niunea publică susţiindă, că nu im­portă cine forméza majoritatea, nu­mai să fiă majoritatea pe partea re­gimului. Interesantă a fostă, că la şe­dinţa de constituire au fostă chiă­maţi pe cale telegrafică şi cei 82 Croaţi, pe cari Meszlenyi i-a numită „fraţi esterni“, numai ca guvernulă să aibă majoritate mai mare la votare. D-lă Wekerle va pune der toate în mişcare, ca să reuşescă. Ce va face însă oposiţia? Aceasta este ma­rea întrebare a 4­ lei în ajunul­ dis­­cusiunei celei mari, ce se va începe în 19 a lunei curente. Dar cine scie, cum se voră mai schimba lucrurile pănă atunci? FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ De prisos u. Novelă, de C. Buss. (11) (Urmare.) VI. Intr’o sală mare a locuinței familiei Heidenreich, care era deschisă numai la ocasiuni deosebite sărbătoresci, erau mese lungi acoperite cu pânzâturi albe; una can­delabra cu mai multe braţe, ce atârna din mijlocul­ tavanului şi mai multe lampe de părete împrăştiau o lumină ca diua prin sala mare, şi doi pomi de Craciun, înalţi pănă la tavanul, împodobiţi frumos,i umpleau aerul­ cu acelă parfumă deosebită, ce se produce, când se amestecă mirosurile de bradă, de lumini de ceară şi de confeturi proaspete. Deja dup’amécil aranjase domnul­ Hei­denreich şi mamă-sa în încăperile fabricei ună pomă de Crăciună pentru copiii lucră­­torilor­ căsătoriţi ; la pregătirea pomului de sora lua parte servitorimea, care, primin­­du-şi presentele menite pentru ea, se depărta mulţămindă. Era datină tradiţională, că numai după acesta se cinsteau cu cadouri mem­brii familiei, eventuală şi prietinii invitaţi la serbarea de Craciuna. Gertruda audise aceasta dela doamna Heidenreich și acum aștepta cu inimă palpitândă să se des­chidă ușa și se între alesa lui Heidenreich cu părinții ei. Intr’adevăr­, acum se deschiseră ușile, ce conduceau în odăile laterale mai mici; se putea vedea o masă acoperită cu daruri, în mijlocul­ odăii unu pomit de Craciuna mica cu luminări aprinse, înse ospeții nu se iviră. Singurul o oaspe era și rămase doamna Berner, care a fost­ invitată să participe la serbarea familiară și, fălosă de acestă distincțiune, a și venito îmbrăcată în hainele ei cele mai bune. Doamna Heidenreich lua pe Gertruda de mână şi o conduse la masă, la locul­ menita pentru ea, fiiul­ ei, doamna Berner şi Rosalia Wölfel, dama de societate, care a fost­ forte gata de ajutoră şi preveni­­toare în decursul­ balei Gertrudei, urmară, şi cea din urmă îşi şi lua în primire cu mulţămire obiectele destinate pentru ea. Gertruda din contră stetea mută, mai multă spăriată decâtă veselă, înaintea bo­­gatelor­ daruri, ce erau grupate pe masă în faţa ei. Aici era stofa pentru haine, erau dantele, garnituri, giuvaere admira­bile, colo erau cărţi şi note pentru piană, ună costumă frumosă de urnă cu baretă și blană. Doamna Heidenreich și ființă ei o lă­sară câtva timpă în gândurile ei, pănă când schimbară între sine cadourile și pri­miră mulțămita cucoanei Berner, de care încă era îngrijată în de­ajunsă, apoi păși doamna casei spre tînăra fată și îi cjise zim­­bindă: „Ei Gertruda, de ce nu dicî ni­­mică, nu-ţi place alcătuirea pomului?“ — „Nu poate să fie în seriosă ceea ce se înfățişeză aici, domnă Heidenreich dar nu vrei să-mî presentezi aceste mie !“ zise Gertruda. — „Ba da, copilă dragă. Crede că noi amă fi în stare, să facemă așa o glumă?“ — „Dar eu nu potă — nu potă să primescă aceste“, zise ea. „Spune d-ta, domnă Berner, se cade așa ceva pentru o lucrătore ?“ In loculă celei întrebate răspunse Adalbert Heidenreich: „Ai dreptate, d-soră Gertruda, pentru o lucrătore, în adevără, nu s’ar cădă să le porte lucrurile aceste, însă poți d-ta crede, că eu te voiu mai lăsa să lucri în fabrică?“ — „Cum, nu vrei se’mî mai reocupă postulă meu, domnule Heidenreich?“ îlă întrebă tînăra fată spăriată. — „Da, îți abd­ică, loculă d-tale la masa doamnei Berner este deja ocupată de alta“, răspunse elă. — „De prisosă p ărăși de prisosă!“ suspină ea. — „Nu, de prisosă nu ești, Gertrudă“, răspunse elă și strânse mâna ei tremură­­toare, „în schimbă pentru loculă dela masa din fabrică îți oferă eu ună locă în casa aceasta, numai să voiesci să-lă pri­­mesci.“ — „Va să zică, totuși să devină aju­torată doamnei Heidenreich!“ esclama ea. — „Câtă de bucurosă așă fi ocupată eu postulă acesta mai înainte, dar acum nu, acum nu potă. Din causa mea să nu-și pă­­rasească d-soara Rosalia postulă, sciu din CRONICA POLITICĂ . — 81 Ianuarie Proiectele bisericesci-politice au făcută pe deputaţii din dieta unguresca aşa de nervoşi, incâta putemu susţine cu oare­care siguranţă, că viitoarele desbateri din parla­­mentul­ ungari vor­ fi peste măsură agitate. Abia suntem, în ajunul­ marilor­ discuţiuni asupra căsătoriei civile şi deja furtuna a isbucnită. In şedinţa de Sâmbătă a dietei, după­ ce preşedintele a propusă, ca în 19 Februarie să se începa desbaterile asupra acestui proiect­, a luată cuventură Madarász, Thaly, apoi Ugrón. Celă din urmă a atacat vehement partida guverna­mentală. Ugrón cjise, că majoritatea se as­cunde în mod laş după uşi laterale şi nu infor­­meza camera nici despre aceea, decă voesce se­ aştârnă spre sancţionare proiectele des­pre dreptură matrimonială şi despre religia copiilor­? Atacul, acesta a consternată multă pe guvernamentali, aşa că mulţi din­tre ei au cerută, ca Ugran să fiă chiă­­mată la ordine, ceea ce s’a şi întâmplată. Deputatulă guvernamentală Iuliu Miklós însă nu s’a mulţumită cu atâta, ci a pre­tinsă dela Ugran să numescă pe aceia, cari se dosescă, căci decă l’a înţelesă şi pe elă, atunci îi va cere socotelă. Agitaţia era mare şi abia lui Wekerle îi succese a o tem­pera printr’ună scurtă răspunsă, ce l’a dată lui Ugron. Urmară apoi câteva interpelații între cari și a lui M e s z l é n y i, care a în­trebată de guvernă, când își va da dimisia, căci elă nu mai poate guverna decâtă cu ajutorul­ kosutbiștiloră. La casă dacă mai vrea să stea la putere, atunci să ia în programaie său principiile partidei independentă. Ministrulă Wekerle i-a răs­punsă, că guvernulă s’a formată pe basa unui programă principială și va rămâne la loculă său, pănă când programulă lui întrunesce majoritatea dietei. Dăcă n’ar lucra așa, ar fi o lașitate din parte-i. Răspunsulă ministrului s’a luată spre sciinţă. * Tăcerea, în care lucră cabinetulă Crispi la planurile financiare pentru de a delătura cri­ma în Italia, începe a face pe Italieni să fiă îngrijaţi. Peste totă, are cabinetulă vr’ună plană ? Nu se scie nimica cu siguritate, numai atâta se vorbesce, că Sonnino în expunerea cheltueliloră pentru 1894 — 95 va arăta lipsa sumei de 130 mi­­lioane lire, care lipsă însă se va acoperi astfelă: 20 milioane din economisări și res­­tulă din urcarea venituriloră. Se crede, că statulă va duplica didactrulă la institutele înalte de învăţămentă, darea de moştenire, de venita şi de sare, precum şi darea de pămentă. Se vorbesce apoi şi de urcarea vamei pentru cereale dela cinci la optă lire. In 20 Februarie se va întruni camera şi atunci numai se va pute sei­sigură starea lucrului. * O telegramă a guvernatorului Suda­nului, reproducendă o comunicaţie a că­pitanului Philippe, comandantul­ postului Timbuctu, dice că colonelulă Bonnier a plecată la 12 Ianuarie dimineţa împreună cu ună şefă de batalionă, cu întregulă său stat-major, cu compania a 5-a de infante­­rie şi ună plutonă de cavaleriă. Colonelulă a fostă surprinsă pe când dormea în lagă­­rulă Dongoi în apropiere de Gondacz, de cătră Tuaregii armaţi şi de Fantazinî. Ei aveau lănci şi cuţite. Au intrată în lagără prin mai multe părţi de-odată, răsturnândă stîlpurile, cari unite prin inele, formau gar­­dulă lagărului. Tiraliorii n’au putută nici să ia armele în mână. Ună căpitană a pu­tută scăpa cu mai mulţi omeni, 9 ofiţeri, între cari colonelulă Bonnier, 2 sergenţi europeni şi 68 soldaţi indigeni au dispă­rută. Lagărulă surprinsă se afla la 3 zile de marşă dela Timbuctu. Căpitanul: Phi-

Next